SOLUTIONAREA PROBLEMEI MIGRATIEI IN REGIUNE: UNELE RECOMANDARI SI SOLUTII

SOLUTIONAREA PROBLEMEI MIGRATIEI IN REGIUNE: UNELE RECOMANDARI SI SOLUTII

In pofida eforturilor de a reduce decalajul intre Nordul sigur si prosper si Sudul afectat de conflicte, asistenta si investitiile in economiile tarilor din lumea a treia va avea un imediat efect asupra inlaturarii presiunii migratiei; astfel problema va ramane pentru multi ani inainte. In mod similar, tarile care nu adereaza din Europa de Est si de Sud se vor confrunta cu dificultatile propriei tranzitii incetinite, stimulentele pentru migratia populatiei lor mentinandu-se in continuare.

Solutionarea acestor chestiuni de migratie in regiune necesita gasirea unor solutii in doua sfere principale: (1) rationalizarea politicilor de imigratie si de acordare a vizelor UE in mod legal; (2) cooperarea intre UE si statele europene cu privire la combaterea migratiei spre vest.

Guvernul elvetian a decis sa ridice gradual restrictiile pe piata muncii pentru romani si bulgari. Totusi, noile masuri nu vor acorda o libertate deplina muncitorilor romani si bulgari pe piata muncii din Elvetia, iar perioada de sedere pe teritoriul elvetian va fi de asemenea limitata.[1]

Curtea europeana de justitie se indreapta catre o decizie cruciala pentru toti muncitorii europeni si care va schimba chiar modelul social al Europei. Avocatul general al CEJ a pledat in favoarea sindicatelor suedeze care reclamasera o companie letona pentru ca practica salarii mai mici decat cele prevazute de contractele colective din Suedia. Avocatul general, a carui pledoarie este de cele mai multe ori urmata exact in decizia Curtii, indicase ca "sindicatele pot, prin actiune colectiva motivata de un obiectiv de interes general, sa constranga un prestator de servicii dintr-un alt stat membru sa subscrie la un nivel al salariului prevazut de o conventie colectiva". Actiunea sindicatelor trebuie sa fie, potrivit CEJ, "motivata de obiective de interes public precum protectia muncitorilor si de lupta impotriva nedreptatilor sociale".

Totul a inceput in 2004, cand federatia suedeza a muncitorilor din constructii a blocat timp de mai multe luni toate cele trei santiere ale unei companii de constructii letone - Laval (pana cand, intr-un final, aceasta a dat faliment). Laval isi platea salariatii suedezi mult mai putin decat era scris in conventiile colective din acest sector al economiei suedeze. Scopul sindicatului era sa oblige Laval sa semneze conventia colectiva existenta in Suedia (unde, de altfel, conventiile sunt mai puternice chiar decat legile cand vine vorba de protectie a muncii). Evident, compania letona a refuzat, explicand ca muncitorii suedezi pe care ii angajase lucreaza in conditiile legislatiei letone - deci cu salarii mai mici. Mai mult, compania letona a considerat insa ca este o victima, pentru ca nu se respecta regulile liberei circulatii in UE si a intentat proces in justitia suedeza. Aceasta, la randul ei, a cerut avizul Curtii Europene de Justitie.

In cele din urma, totul se reduce la o chestiune simpla: daca salariul minim este o problema la nivel national ori european - in cazul suedezo-leton - daca contractele colective din Suedia primeaza asupra regulilor interne ale pietei muncii din UE. Alte probleme pentru care se creeaza un precedent legal sunt daca legislatia europeana restrange dreptul sindicatelor si daca statele membre mai pot inca sa ia decizii pentru a preveni "nedreptatile sociale". Si iata ca CEJ este de parere ca unele reguli nationale pot prevala asupra legislatiei europene - cand este vorba de reguli sociale minime. Acum insa, Curtea Europeana de Justitie pare ca le da castig de cauza sindicatelor din statele cu nivel de trai mai ridicat. Si dintre cele 27 de state, 19 s-ar fi declarat in favoarea sindicatului suedez, spun sindicalistii europeni. Decizia finala in acest caz crucial pentru politica sociala europeana ar urma sa vina in cel mult doua luni. [2]

In Romania sunt doua salarii minime recunoscute, ce bulverseaza piata muncii: unul garantat de Guvern, folosit pentru diferite indemnizatii bugetare, iar celalalt - stabilit prin negocieri intre sindicate si patronate. Salariul minim brut de referinta stabilit de cabinetul Tariceanu pentru 2007 este de 390 lei, in timp ce salariul stabilit de partenerii sociali pleaca de la 440 lei.

Alertati de exodul muncitorilor romani, dublat de la inceputul anului, de cand putem circula fara restrictii in UE, de migratia altor categorii de specialisti, partenerii sociali - centralele sindicale si reprezentantii patronatului, au incercat sa ridice plafonul de salarizare. In acest mod, credeau ei, ar fi putut influenta deciziile romanilor de a pleca din tara, pentru a munci pe salarii mai bune, in alta parte. Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National a stabilit o grila minimala de salarizare, astfel ca muncitorii necalificati ar trebui sa fie retribuiti cu 440 lei, iar cei calificati cu 528 lei. Conform aceleiasi grile, personalul administrativ incadrat in functii cu studii liceale ar fi avut un salariu minim de 528 lei, cei cu studii postliceale - de 550 lei, iar absolventii scolilor de maistri - 572 lei.

In mod normal, asa cum se intampla peste tot in Europa, Executivul trebuia sa consfinteasca decizia partenerilor sociali prin transpunerea acesteia intr-o Hotarare de Guvern. Dar n-a facut-o. Iar daca pentru muncitorii romani nu recunoaste salariul ceva mai mare convenit intre actorii pietei muncii, in schimb, pentru straini garanteaza ca venit minim salariul mediu net pe economie de 908 lei. De aproape trei ori mai mare decat venitul garantat romanilor.

In 20 de zile, 100 de medici si-au facut actele pentru a lucra in alta parte. Pe piata constructiilor, jumatate din personal a lasat mistria in mainile patronilor si dusa a fost. Iar cei care au ramas au inceput sa aprinda focul grevelor. Care deja arde pe la Pitesti, Bucuresti, Brasov si alte locuri din tara. Iar chinezii veniti sa faca bani in Romania nu mai vor sa munceasca aici decat pe salarii europene. [3]

Cincizeci si sase la suta dintre europeni cred ca UE are nevoie de imigranti in anumite sectoare ale economiei, iar 80 % doresc o sporire a controalelor la frontiere, potrivit unui sondaj publicat de Comisia Europeana. Referitor la ideile Comisiei cu privire la imigratie si justitie, 56% dintre europeni sunt de acord cu necesitatea imigrantilor in 'anumite sectoare ale economiei', fata de 41% care au o parere contrara. Aceasta idee este sustinuta in special in state precum Luxemburg (82 %), Suedia si Irlanda (78 %). Pe de alta parte, cea mai mare opozitie se inregistreaza in Grecia, cu 56 de procente impotriva, in Germania si Belgia, cu 52 si, respectiv, 50% de opinii nefavorabile.[4]

Uniunea Europeana promoveaza "migratia circulara' si reducerea formalitatilor pentru strainii care vor sa se intoarca in tara in care au muncit o perioada. Comisarul european Franco Frattini a declarat, ca masura este in interesul atat al tarii de origine, cat si al celei destinatare. "Avem nevoie de forta de munca foarte calificata, cum ar fi ingineri din India sau medici din Africa', a precizat Frattini. Uniunea Europeana va promova si gestionarea fortei de munca sezoniere, mai ales din agricultura. [5]

Emigrantii in Uniunea Europeana proveniti din Orientul Mijlociu si Africa de Nord trimit anual acasa fonduri de cel putin 7,1 miliarde euro, insa suma reala ar putea fi dubla din cauza tranzactiilor neoficiale. Remiterile de fonduri sunt o sursa importanta de venituri pentru tarile de pe coasta sudica si estica a Marii Mediterane, in unele cazuri depasind chiar investitiile straine directe si ajutoarele pentru dezvoltare, a apreciat executivul UE intr-un raport. Potrivit acestui raport, 90 % din remiterile de fonduri au mers spre Maroc, Algeria, Tunisia si Turcia, adica tarile din care provin majoritatea imigrantilor din Uniunea Europeana. [6]

Imigratia sustine cresterea economica. Sporirea numarului de imigranti duce la crestere economica si nu la accentuarea somajului, se arata intr-un raport competent, care contrazice astfel temerile si prejudecatile raspandite in randul opiniei publice in legatura cu acest subiect.

Studiul, referitor la efectul imigratiei asupra salariilor si somajului in Europa, ajunge la concluzia ca, inclusiv in cazul celor mai simple tipuri de economie, nou-venitii sunt inclusi in sistem si determina crearea de noi locuri de munca. Christian Dustmann, unul dintre autorii raportului, afirma ca dezbaterea publica referitoare la imigratie 'pare adesea sa induca ideea ca exista un numar fix de locuri de munca in cadrul economiei si ca imigratia va duce la o concurenta si mai mare pentru aceste slujbe'. Acest lucru nu este adevarat. 'O economie implicata intr-o piata internationala competitiva intotdeauna isi poate spori productia, ii poate asimila pe noii muncitori prin crearea de noi locuri de munca', afirma raportul, care se bazeaza pe experienta europeana in domeniul imigratiei incepand cu cel de-al doilea razboi mondial. [7]

Pe fondul temerilor legate de extinderea UE, majoritatea statelor din vechea Europa au adoptat masuri dure anti-imigratie, creand imaginea unei "euro-fortarete". Sondajele arata ca opinia publica sprijina aceasta politica. Autoritatile franceze, care sustin ca intre 200.000 si 400.000 de imigranti ilegali s-ar afla pe teritoriul tarii, au anuntat o serie de masuri drastice de limitare a fenomenului. Printre acestea se numara noi reguli menite sa impiedice casatoriile aranjate, introducerea vizelor biometrice, intarirea controalelor la frontiera, verificarea minutioasa a documentelor de identitate ale imigrantilor si gestionarea mai buna a cererilor de azil. In plus, urmeaza a fi infiintata politia pentru imigranti, cu misiunea de a depista si desfiinta retelele ilegale si a-i retrimite in tara de origine pe cei fara acte in regula. O alta unitate va lupta impotriva muncii la negru.

In Marea Britanie, unde imigratia a fost una dintre principalele teme de dezbatere in recentele alegeri, laburistii au promis intarirea controalelor la granita si o gestionare mai eficienta a problemei azilantilor, dupa ce au fost criticati din cauza esecurilor din mandatul trecut. Legislatia britanica privind imigratia a fost inasprita treptat in ultimii ani, insa a fost pusa in aplicare in mod defectuos. O lege din 2002 permite politiei sa faca descinderi la companii pentru a verifica daca folosesc muncitori ilegali. Eforturile guvernului s-au indreptat in primul rand asupra prevenirii accesului imigrantilor ilegali in tara, reducand astfel numarul cererilor de azil. Guvernul s-a angajat, de asemenea, sa adopte un sistem de puncte similar celui canadian sau australian, pe baza caruia strainii ar fi admisi in tara in functie de utilitatea lor pentru economie. La randul ei, Irlanda, care devenise locul unde femeile din Est veneau sa nasca, intrucat copiii primeau automat cetatenie irlandeza, a abrogat respectiva lege.

Spania a fost criticata aproape unanim de restul Europei, dupa ce a decis legalizarea statutului imigrantilor ilegali, acordand drept de rezidenta pentru 700.000 de persoane care aveau contract de munca. In schimb, controalele la granita au devenit mult mai severe, scopul final fiind tot limitarea intrarilor ilegale.

Si in Italia, cei care au contract de munca valabil au sanse sa obtina rezidenta. Austria, care are una dintre cele mai restrictive legislatii din Europa privind azilul, a adoptat masuri si mai dure, ce autorizeaza hranirea fortata a azilantilor si impune pedepse mai aspre pentru cei ce recurg la casatorii aranjate pentru a obtine dreptul de rezidenta.[8]

Europa va fi nevoita sa accepte un numar mare de emigranti economici in pofida faptului ca nivelul de somaj este inalt in tari precum Germania.

Inainte de a lansa noua Agenda Sociala pentru perioada de cinci ani a UE, Dn Spidla, fostul prim-ministru Ceh, a afirmat: 'In urmatorii 20 de ani, vor fi cu 20 de milioane de muncitori mai putini in Europa, inclusiv si imigrantii'. Jucand pe temerile opiniei publice ca Europa este deja 'plina pana la refuz', Dn Spidla a sugerat alegatorilor sa adopte asupra acestei probleme o vedere pe un termen de lunga durata.

'Fireste, daca nu vezi viitorul mai departe de doua saptamani, atunci lucrurile stau altfel. Dar noi, cei din UE trebuie sa facem planuri de lunga durata si noi intr-adevar avem nevoie de imigranti', a afirmat comisarul. Comisarul a declarat ca pentru a sprijini numarul crescator a cetatenilor varstnici, muncitorii Europeni actuali vor fi nevoiti sa lucreze mai mult inainte de a se pensiona in 20 de ani aproximativ jumatate din populatia Uniunii Europene va avea peste 55 de ani.

Marea Britanie renunta la legile cu privire la imigrare a Uniunii Europene din 1997. Oficialii englezi au declarat ca Guvernul va exercita dreptul sau de a se tine la distanta, si nu de a 'vota'. Guvernul lui Blair a 'votat' pentru setul general al regulamentelor Uniunii Europene cu privire la solicitantii de azil si imigrantilor ilegali din ultimii doi ani, argumentand ca hotarele Marii Britanii sunt ocrotite de acordurile internationale cu statele vecine a UE. Dar acest argument nu este valabil si pentru viitorii emigranti legali, a declarat oficialul englez. 'Cand merge vorba despre luarea deciziei asupra numarului de emigranti legali de care vom avea nevoie, nu vedem nici un motiv in rezolvarea problemei la nivelul Uniunii Europene', a afirmat oficialul.

Aderarea nu a adus si nici nu va aduce cu sine o crestere semnificativa a numarului de muncitori romani in strainatate, deoarece majoritatea migratiei s-a produs deja dupa renuntarea la sistemul vizelor, in anul 2002.

Putem aprecia ca atitudinea fata de migratie in tarile de destinatie s-a modificat semnificativ. Pe de o parte faptul ca cea mai mare parte a fortei de munca din tarile de destinatie are in prezent o calificare superioara, si astfel confera europenilor un sentiment de sigurantp raportat la forta de munca slab calificata din Est. In plus, clasa de mijloc are ti o putere de vot mult mai mare decat in urma cu un secol, deci atitudinea ei binevoitoare fata de migratie va avea o influenta pozitiva asupra politicienilor. Pe de alta parte insa, statul bunastarii (welfare state) este astazi mult mai dezvoltat decat acum 100 de ani, iar efectul fiscal (real sau imaginat) al migratiei este un subiect major astazi.

Inaintea largirii Uniunii Europene din mai 2004, statele vest-europene (UE-15) au impus in general politici restrictive fata de migratie. Simularile care au avut loc inainte de aderarea celor opt state care au fost primite in UE in 2004 (CEE-8), estimau un influx initial de aproximativ 325.000 de persoane. In realitate insa, in 2004 doar 150.000 de persoane din cadrul noilor state membre au migrat catre vechile state membre, adica mai putin de jumatate comparativ cu asteptarile anterioare. Surprize majore s-au constatat in Marea Britanie si Irlanda unde in 2004, numarul permiselor de munca a crescut de 10 ori peste asteptarile initiale, iar acest lucru starneste inca ingrijorari in aceste state.

In opinia economistului sef al BNR, Valentin Lazea, Romania ar trebui sa valorizeze faptul ca tarile sale de destinatie sunt cele din sudul Europei (Italia, Spania, Portugalia), cu care are afinitati neregasite in celelalte tari noi membre si sa evidentieze faptul ca migrantii ei sunt prin excelenta temporari, neavand de gand sa se stabileasca permanent si sa preseze asupra bugetelor tarilor de destinatie. Migratia fortei de munca s-a produs la extremele populatiei, respectiv pe de o parte muncitori fara calificare, iar pe de alta parte forta de munca cu un nivel ridicat de pregatire. In viziunea sa salariile din Romania dupa aderare vor fi suficient de motivante pentru a impiedica o plecare semnificativa din segmentul de mijloc al populatiei.

Cu toate acestea, este putin probabil ca numarul muncitorilor romani in strainatate sa se diminueze prea curand. Potrivit directorului executiv al Grupului de Economie Aplicata (GEA) state precum Grecia si Portugalia, cu vechime considerabila in Uniunea Europeana, beneficiaza inca masiv de pe urma transferurilor private ale conationalilor care muncesc in afara granitelor tarii. Potrivit unui raport al GEA, in Romania emigratia este una majoritar temporara si reprezinta aproximativ 9,1% din populatia totala.