Consiliul Ministrilor U.E.

Consiliul Ministrilor U.E.

Ca institutie politica a Uniunii Europene, a aparut in urma procesului evolutiv al constructiei comunitare. Initial, fiecare comunitate (CECO, CEE, CEEA) avea propriul organism interguvernamental:

CECO Consiliul Special al Ministrilor;

CEE Consiliul;

CEEA Consiliul.

Prin Tratatul de la Bruxelles (de fuziune) din 1965 a luat nastere un singur Consiliu de Ministri.

Componenta. Potrivit art. 146 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, acesta "este format din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru, abilitat sa angajeze guvernul acelui stat membru". In mod exceptional, unele guverne pot fi reprezentate printr-un inalt functionar. De regula, statele sunt reprezentate de ministrul de externe. In aceasta formula este denumit Consiliul General pentru Afaceri Generale si Afaceri Externe. In functie de problemele aflate pe ordinea de zi, reprezentarea este asigurata de ministrul de resort, aceste consilii fiind consilii tehnice.

Membrii Consiliului actioneaza potrivit mandatului, guvernelor Statelor Membre. Tendinta fireasca a acestora este de a da prioritate interesului national in fata celui comunitar dar aceasta este amortizata de conferirea monopolului initiativei legislative in mainile Comisiei Europene.

Atributii. Consiliul are, in principal, atributii legislative (decizionale) si bugetare pe care le imparte cu Parlamentul European.

Tratatul privind Comunitatea Europeana prevede, la art. 145, ca, pentru asigurarea realizarii obiectivelor acestui tratat,

In baza Tratatului privind Uniunea Europeana

In afara acestor principale atributii, Consiliul mai are urmatoarele competente:

- numeste secretarul general al Consiliului;

- decide asupra organizarii secretariatului general;

- isi adopta regulamentul intern;

- cu avizul Comisiei, stabileste statutul comitetelor prevazute de tratat;

- stabileste remuneratiile, indemnizatiile si pensiile presedintelui si membrilor Comisiei, ale presedintelui, judecatorilor, avocatilor generali si grefierului Curtii de Justitie, precum si orice indemnizatie care tine loc de remuneratie.

Consiliul poate sa adopte pozitii comune si sa promoveze, in forma si conform procedurilor adecvate, orice modalitate de cooperare care este utila pentru urmarirea obiectivelor Uniunii si sa adopte actiuni comune atunci cand obiectivele Uniunii pot fi realizate mai bine printr-o actiune comuna decat prin actiuni separate ale statelor membre.

La propunerea Comisiei si cu consultarea Parlamentului, poate lua masurile necesare pentru combaterea oricarei discriminari bazate pe sex, rasa, origine etnica, religie sau convingeri, un handicap, varsta sau orientare sexuala (art. 6A introdus prin Tratatul de la Amsterdam).

Rolul Consiliului Din atributiile aratate reiese ca rolul Consiliului este dublu:

for al reprezentantilor Statelor Membre;

organ legislativ.

Conducerea Consiliului. Se exercita de catre Presedintele Consiliului. Presedintia se asigura prin rotatie de fiecare stat membru pe o perioada de 6 luni, in ordinea fixata de Consiliu. Asa cum s-a aratat la sectiunea privind Consiliul European, Presedintia este exercitata de acelasi Stat Membru in acelasi timp si la Consiliul European si la Consiliul de Ministri. Exercitarea Presedintiei confera statului in cauza o pozitie avantajoasa prin faptul ca acesta stabileste prioritatile dar prezinta si inconvenientul finalizarii masurilor stabilite in mandatele anterioare. Acesta stabileste intalnirile Consiliului, dar este si responsabil si de maniera in care se desfasoara intalnirile pe perioada mandatului sau. In urma experientei acumulate in functionarea Consiliului, au fost luate o serie de masuri pentru cresterea eficientei si continuitatea sedintelor sale, precum:

introducerea troicii, constand in permanentizarea intalnirii presedintelui in exercitiu cu predecesorul si succesorul acestuia, asigurand astfel o continuitate a institutiei;

planificarea agendei de lucru care este compusa din:

diferite masuri practice:

- planificarea amanuntita a sedintelor;

- asigurarea documentelor de lucru cel putin cu o saptamana inainte de sedinta;

- coordonarea datelor de tinere a sedintelor ministerelor de resort ale statelor membre pentru a asigura participarea ministrilor la sedintele Consiliului.

Statul care urmeaza sa preia Presedintia Consiliului, potrivit Regulilor de procedura, trebuie ca, pana cel mai tarziu cu o saptamana inainte de preluarea mandatului, sa stabileasca, pe baza programului operational anual, si cu consultarea comisiei, agenda provizorie cu aratarea activitatii legislative si a deciziilor operationale preconizate. La intocmirea acestei agende este consultat si statul care va prelua presedintia urmatoare.

Functionare. Consiliul, in formula ministrilor de externe (Consiliul pentru Afaceri Generale si Relatii Externe), este raspunzator pentru intreaga coordonare a lucrarilor Consiliului European. Consiliile tehnice sunt numeroase, fapt ce a determinat ca la Consiliul European de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999 sa se convina reducerea numarului acestora. Noile configuratii au fost stabilite prin Regulamentul din 2002.

Consiliul se intruneste o data pe luna la convocarea presedintelui sau, din initiativa sa, a unuia dintre membrii sai ori a Comisiei.

Incepand cu 2002, Consiliul se intalneste separat pe doua domenii:

Afaceri Generale;

Relatii Externe.

In pregatirea sedintelor consacrate PESC, un rol major este rezervat Comitetului pentru Securitate si Politica.

In functie de problemele discutate, se intalneste in diverse configuratii.

Cu o zi inainte de intrunirea ECOFIN, ministrii din tarile zonei euro (12 in prezent), se intalnesc pentru a analiza probleme si lua decizii privind Uniunea Economica si Monetara. Reprezentantii tarilor care nu au trecut la moneda euro nu au drept de vot in ECOFIN in problemele legate de euro sau UEM.

Lucrarile Consiliului sunt pregatite de Secretariatul General (acelasi si pentru Consiliul European). Secretarul general este Inaltul Reprezentant pentru PESC. Secretariatul general asigura permanenta si garanteaza stabilitatea. Incepand cu 18 octombrie 1999, secretar general si Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna este Javier Solana Madariaga (fost ministru cu diferite portofolii in Guvernul Spaniei - Culturii, Educatiei si Stiintei, Afacerilor Externe - si secretar general al NATO, intre iulie 1992-octombrie 1999).

Secretarul general este ajutat de un secretar general adjunct care este responsabil cu gestionarea Secretariatului.

Consiliul Ministrilor, in activitatea sa, este ajutat de o serie de organe auxiliare, dintre care cel mai important este Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER) care a fost instituit prin Tratatul de fuziune din 1967. Este menit sa pregateasca lucrarile Consiliului, dar are si rolul de a exercita controlul politic din partea Statelor Membre. Orienteaza si supervizeaza activitatea numeroaselor grupuri de experti de care dispune consiliul. Este alcatuit din doua subcomitete: COREPER 1 SI COREPER 2.