Scoala Ardeleana si gandirea politica

Scoala Ardeleana si gandirea politica

I - Scoala Ardeleana si reprez.

II - Limitele gandirii scolii ardelene

I. Mai tarziu si mai greoi decan in Europa Occidentala dar mai devreme si mai rapid decat in Tara Romaneasca si Moldova, relatiile capitaliste, isi va face aparitia si in Transilvania. Originea comuna a poporului roman, comunitate lengvistica a determinat crearea peste granitele arbitrar stabilite unei culturi si civilizatii comune, al carui fundament il va constituit emanciparea nationala concretizata in unitatea statala si castigare ind. Stransele legaturi culturale si economice au contribuit la crearea unei culturi si civilizatii comune. Transculturatia a functionat in spatiul CDP. Daca in sec. XVI si XVII centrul culturii si civilizatiei romane s-a aflat in Tara Romaneasca si Moldova, la inceputul sec. XVIII ca urmare a instaurarii dominatiei fanariote acest centru se va muta cel putin pentru 100 de ani in Transilvania sub influenta burgheziei romane in devenire si afirmare constituita in special din intelectuali si producatori, se va naste ideologia romanismului. Identitatea obiectivelor dintre burghezia romana si romanii transilvaneni va face ca aceasta ideologie sa fie insasi ideologia burgheziei romane. Pe acest funda se va naste cea mai ampla miscare de emancipare a tutror roanilor dar mai ales a celor transilvaneni. Desi rezultat al burgheziei romane, ea n-a aparut dintr-o data ci a avut profunde radacini in spiritualitatea romaneasca la care s-a adaugat iluminismul apusean preluat si adaptat cerintelor nationalr romanesti. Scoala ardeleana a fost o miscare culturala, politica fundamentata pe o ratiune. Ea a fost contemporana cu revolutia franceza (1789) care o va influenta. Dupa conceptiile, formele si mecanismele preconizate in realizarea obiectivelor stabilite, in cadrul scolii ardelene vom intialni 2 orientari:

- cea moderata ce il va avea in frunte pe Col. Sincan, P. Maiorescu, Samuil micu

- cea radicala in frunte cu I. Budaideleanu, Paul Iorgovici.

Gruparea moderata considera ca emanciparea romanilor s-ar realiza prin reformele imparatului luminat de la Viena, excluzand calea revolutionara. De exemplu Samuil Micu dorea imbunatatirea conditiilor de viata pe baza reformelor imp. Petru Maior considera si el ca singura capabila sa realizeze o bis. nationala ar fi monarhia luminata. Orientarea moderata a fost si cea mai productiva d.p.d.v. ideologic, fiind in teorie de stanga, in schimb in practica moderata.

O prima problema abordata de reprezentantii moderati este legata de etnogeneza romanilor. Era o problema de actualitate, pentru a raspunde cu afirmatii pe baza dovezilor impotriva unor pseudo-teorii despre unitatea si continuitatea rom. In a doua jumatate a sec. XVIII o serie de pseudo-istorici cum ar fi Zamoskozi, Istvan, Benko Iosef, Franz Sulzen, au pus in circulatie o serie de teorii care puneau sub semnul intrebarii continuitatea, autohtonia si legitimitatea poporului roman. In special Franz Sulzer a publicat in 1781-1782 o istorie a Transilvaniei Zransalpine in trei volume in care sustinea ca romanii nu s-ar trage din colonisti romani din Dacia, ca odata cu retragerea Aureliana autohtonii i-ar fi urmat in S Dunarii pe romani.

POporul roman s-ar fi constituit in Peninsula Balcanica de unde ar fi luat influenta slava si crestinismul si ar fi migrat pe actualul teritoriu in sec. XVII in 2 valuri. Ci nu ar fi primii locuitori ai trans. La venirea lor ar fi gasit o populatie maghiara si de aceea nu ar avea drepturi politice.

Primul raspuns il face Samul Micu care va publica:"Istoria lucrurilor si intamplarile rom". Lucrarea este scrisa in 4 volume si realizeaza o analiza a vietii politice din cele 3 tari romane. In al patrulea volum intitulat "Istoria bisericeasca si episcopia rom." Va analiza pentru prima oara ortodoxismul si relatiile cu Trans., institutiile acestuia si rolul sau in viata sociala.

Spre deosebire de cronicari, Samuil Micu abordeaza etnogeneza rom. de pe tot teritoriul locuit de acestia. El are meritul de a pune in circulatie noi documente descoperite intre timp. A fost primul mare erudit din Trans. Nicolae Iorga.

Concluzia la care ajunge autorul este aceea a unitatii si continuitatii poporului roman, din intreg spatiul CDP.

La randul sau Gh. Sincai in "Cronica romana si a mai multor neamuri" realizeaza etnogeneza acestora. El isi propune sa prezinte istoria rom. fara partizanat politic, social si national. El abordeaza si problema locului bisericii in societate criticand catolicii pentru amestecul in treburile politice. Este dezamagit de efectele unirii BO romane cu Roma aratand ca ea a fost folositoare numai popilor, fara a aduce oamenilor nevoiasi.

Petru Maior este primul care abordeaza un nou model de analiza a etnogenezei: o analiza rectoriala. El nu isi propune analizarea intregii istorii ci doar etnogenza. Insasi lucrarea poarta titlul de "Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia". Noul mod sectorial ii va permite o analiza fixa si in detaliu, o . superioara. In final, fara a fi acuzat de subiectivism particular, el ajunge la concluzia ca toti romanii in cele trei tari au aceeasi origine comuna: sunt latini, urmasii lui Traian, nu au parasit actualul teritoriu, ei sunt creatorii culturii si civilizatiei din CD.

Un alt domeniu supus analizei este rolul invatamantului, ca un factor major in emanciparea culturala.

Reprez. sc. Ardelene sunt primii autori de manuale de carti populare, in acest sens, P. Maior si Gh. Sincai au elaborat primul abecedar intitulat "Elementa Linguae". De asemenea, au publicat si prima gramatica, au creat numeroase scoli, cat si comunale. Blajul a devenit centrul culturii romanesti. Aici isi desfasura activitatea o scoala superioara ce avea menirea in a promova invatatura. Reprez. scolii Ardelene au militat pentru instruirera pop. roman. Au publicat numeroase carti, de toate dipurile. In aceasta actiune de iluminare, ei au facut o fehementa critica obscurantismului teologic, indiferent de nuanta sa.

Emanciparea politica nu era posibila fara abordarea Stiintei Politice. Unii din acesti reprezentanti precum Samuil Micu vor elabora chiar lucrari legate de politica si rolul acesteia in societate. Astfel, S.Mincu a publicat "Probgomena" la invatatura politica. El isi propune sa defineasca sensul de politica, considerata stiinta care invata pe oameni cum sa carmuiasca si sa stapaneasca cetatea. Pentru el scopul ei este de 2 feluri: una osobita - particulara ce vizeaza individul si alta obsteasca ce priveste s ocietatea.

Fundamentul politicii trebuie sa il constituie ratiunea. Samuil Micu nu s-a exprimat deschis de forma de guvernare, dar a lasat sa se inteleaga ca ar fi republica, o guvernarea a poporului.

Gruparea sociala a avut in centru pe Ioan Budai Deleanu. El isi exprima conceptiile politice in Tiganiada .

A fost animat de Volaire si de refolutia franceza. Conceptia psolitica a lui Ioan Budai Deleanu va fi apropiata de cea a iluministilor francezi. Spre deosebire de moderati, ce priveau evolutia din interior, realizat prin reforme, gruparea radicala considera ca singura cale de emancipare este insurectia. In aceasta directie el s-a inspirat din Danton, Robspierre. Vazand in miscarea de la 1784 din Transilvania un model de ridicare la insurectia armata a rom.

Radicalismul politic al lui Budai Deleanu, compilarea ideilor cu revolutia franceza de la 1789 este evidenta atunci cand analizeaza forma de guvernare contrare aripei moderate care vedea in monarhia const. si in monargul iluminist, guvernarea ideala, Budai Deleanu se pronunta pentru republica, in care poporul sa isi aiba proprii sai reprezentanti. Tot din perspectiva politica si sociala, Budai Deleanu analizeaza rolul dogmelor teologice indiferent de forma lor: ortodoxa, catolica, protestanta sau musulmana. El vede in acestea principala cauza a obscurantismului, a indepartarii omului de la gindirea rationala a mentinerii inculturii. De pe pozitii burgheze a atacat vechea clasa feudala facand-o responsabila de anarhia ppol. de saracie si nedreptate, considerand-o o clasa parazita sortita desfiintarii! In spiritul gandirii iluministe franceze, Budai Deleanu considera ca vinovat pentru starea de lucruri actuala nu este divinitatea, ci omul, el insa este singurul in masura sa se elibereze deoarece are ratiune si putere.

Eliberarea sociala si nationala a rom. este pentru Deleanu principalul obiectiv. Insurectia armata este principala cale. Acest fapt se va perpetua in gandirrea politicii romanesti, intalnind-o si la aripa rev. de la 1848.

II

Scoala Ardeleana a avut un merit deosebit pentru gandirea politica moderna romaneasca. Aceasta contributie s-a concretizat in urmatoarele aspecte: a creat si dezvoltat constiinta nationala din perspectiva burgheziei, a capitalismului modern. Ea va cponstitui ideologia burgheziei romane care o va calauzi in intreaga sa activitate, regasind-o in marile evenimente de la 1848, 1859 si sarb de ind.

A fost prima actiune organizata si sustinuta pe agenda stiintifica a poporului roman, a stiintei istorice si politice in lupta impotriva teoriei imigrationiste.

Scrisa iin latina si in limbi de circulatie engleza, operele Scolii Ardelene au facut cunoscut opiniei publice, cercurilor politice, problemele cu care se confruntau romaniii. Obiectivele nationale si politice. De aceea ei pot fi considerati primii ambasadori politici ai neamului romanesc.

Prin lucrarile lor au dat un impuls deosebit dezvoltarii stiintei, istoriei si politicii. Ei au introdus in studiul istoric si politic analiza de ansamblu, obiectivitatea studiului si mai ales analiza segmentiala. Au contribuit la crearea si dezvoltarea invatamantului romanesc prin crearea a numeroase carti, abecedare, gramatica, carti de invatatura. Din dorinta lor de a demonstra latinitatea poporului roman necesara in confundarea cu pseudo istoricii sec. 18, unii din reprezentantii Scolii Ardelene au exagerat participarea romana la etnogeneza poporului, limitand la minimum contributia elementului autohton geto-dac.

Pentru acea perioada o asemenea abrodare era necesara urmand sa urmareasca latinitatea poporului romin, orice bresa in aceasta latinitate inseamna expunerea intregii etnogeneze la pericolul slavizarii sale, a incercarii prezentei in spattiul CDP a constituirii poporului roman in afara granitelor istorice.

Istoria ideilor politice

Restructurarea sistemului politic romanesc in perioada 1821-1848

I. Contributia lui Ionica Tautu la crearea si dezvoltarea gandirii politice romanesti

II. Teorii si idei privind restructurarea sistemului politic

I. Inlaturarea domniilor fanariote si reinstaurarea celor pamantene a constituit un moment important in reforma si restructurarea sistemului politic romanesc. Evolutia pe linia dezvoltarii moderne a societatii romanesti impunea continuarea procesului de restructurare si reformare a sistemului sau politic. Acesta impunea asezarea sa pe principii si valori noi, de esenta capitalista, asigurarea drepturilor cetatenesti si politice si infaptuirea obiectivului luptei nationale: unificarea principatelor si dobandirea independentei de stat, aceasta constituia cea de-a doua etapa a procesului de restructurare a sistemului politic ce curpindea 3 momente distincte:

- perioada 1821-1848 - care avea ca scop pregatirea si declansarea unei revolutii burgheze ca in 1848

- unificarea principatelor: 1859 si inceputul modernizarii societatii si statului

- dobandirea independentei de stat 1877.

In acest proces s-au inscris carturari si oameni politici de seama care au contribuit teoretic si practic la modernizarea sistemului politic. O ampla contributie o va aduce Ionica Tautu. Nascut in 1798, el a indeplinit in capitala Imperiului Otoman functia de secretar al reprezentantei Moldovei, unde a avut posibilitatea sa cunoasca starea imperiului, dar sa intre si in relatii cu ideile si conceptiile iluministe. Desi a murit la 30 de ani, in 1828, el a lasat o vasta opera politica, dar mai ales primul tratat politic scris in viziune moderna. A fost de asemenea principalul redactor al constitutiei guvernarilor 1822. Este in acelasi timp si primul analist modern, el incercand sa prezinte in obiectiv viata si realitatea politicii romanesti, dar mai ales perspectivele acesteia.

La 13 septembrie 1822 a aparut primul asezamant const. al Moldovei si al Romaniei sub numele de Constitutia Carvunarilor. Aceasta prima constitutie, desi nu a fost aplicata, a fost elaborata pe principii moderne, burgheze: al separatiei puterilor, al reprezentativitatii, al fondarii pe lege. Puterea este separata dupa domeniile ei de activitate in putere legislativa: sfatul domnesc, care este principala institutie politica a tarii, unde reprezentantii urmau sa fie alesi prin vot. Puterea executiva detinuta si exercitata de domn si puterea judecatoreasca - departamentul juridic. Intregul asezamant constitutional se fundamenta pe lege, care constituia baza societatii.

Modernismul noii constitutii este dat si de forma de guvernare preconizata: monarhie constitutionala. Asa cum se prezenta si functiona ea in Europa. Fiind considerata revolutionara, aceasta constitutie nu a fost aplicata. Principala preocupare a lui Ionica Tautu a fost reformarea sistemului politic si a institutiilor sale. In acest sens, el a scris studii si articole cum ar fi inst. politice din Moldova, scrisori adresate unor inalti boieri: "Scrisoarea catre Teodor Bals", dar mai ales tratatul politic. Conceptia, viziunea lui Ionica Tautu e de esenta burgheza, capitalista, ce trebuia sa fie dominata de valori si principii: separarii, reprezentativitatii si al legii. Dupa Ionica Tautu, legea urma sa constituie criteriul esential in organizarea si constituirea noului sistem politic. In functie de aceasta el distinge 3 tipuri de state:

- state carora le lipsesc reguli si legi si nu au temeiuri pe carer sa existe si sa functioneze;

- state unde regulamentele sunt invechite si insuficiente si incapabile (situatia Moldovei);

- state unde toate temeiurile trebuincioase sunt asezate, unde exista legi si regulamente bine precizate. Acesta urma sa constituie obiectivul care trebuia atins.

In procesul de modernizare a sistemului politic, Ionica Tautu punea accent pe politica si stiinta politica. In toate demersurile sale legate de politica, el s-a aflat sub influenta lui Platon si Aristotel. Pentru el politica constituie aceeasi fiinta necesara si capabila existentei umane. Scopul ei era de a face mai buna viata norodului. Politica e stiinta conducerii, o ampla dezbatere a politicii si rolul acesteia in modernizarea societatii o va face Tautu in "Tratatul de stiinte politice". A fost elaborat in 1827 - Istambul. Moartea prematura a autorului nu i-a dat posibilitatea sa finalizeze, ramanand doar niste variante. S-au pastrat 3, deosebite ca intindere, ca problematica de abordare si continut. In elaborarea lucrarii sale autorul s-a folosit de o vasta bibliografie, atat din antichitate, lucrarea lui Platon si Aristotel, din epoca medievala enciclopedia lui Diderot, iluminism - Locqu, Montesquieu, Rousseau - "Contractul social". Prima varianta a tratatului poarta numele de "Zidie politica intemeiata pe firea omului" - e structurata pe 4 capitole: 1) ideea obsteasca de politica; 2) pravilele firii; 4) morala, al treilea lipsind.

A doua varianta - "Tratat de politica" - are un capitol: ideea obsteasca de politica, unde se face o larga dezvbatere - Platon + Aristotel. A treia varianta - "Socotintele mele asupra mestesugului ocarmuirii". Indiferent de variamta, de numarul de capitole, pe marginea acestuia se pot face urmatoarele concluzii:

1) a fost scris si conceput pe baza ideilor moderne de esenta burgheza: separatia puteriilor

2) urmareste in antiteza sa prezinte vechiul sistem si institutiile politicii romanesti si perspectiva de dezvoltare moderna

3) urmareste sa serveasca intereselor nationale.

In acest tratat a abordat problema suveranitatii nationale. Dezvoltarea pe linia moderna nu era posibila fara dobandirea suveranitatii, mai ales ca puterea suzerana era implantata in sistemul feudal.

Constient ca acest demers nu avea o sustinere politica internationala, Tautu incearca sa realizeze un compromis - prima etapa in dobandirea independentei. Propune Portii sa realizeze raportul cu principatele in baza vechilor tratate numite capitelatu, in care Tarile Romane isi pastrau autonomia in schimbul tributului, acesta fiind plata pacii. In schimb, Imperiul isi retragea trupele din Tarile Romane, sa nu mai intervina in problemele interne. Moartea prematura a autorului, lipsa unei sustineri internationale a facut ca propunerea sa ramana un deziderat.

Modernizarea societatii romanesti, a sistemului sau politic trebuie sa inceapa obligatoriu cu institutile sale politice, fapt aprobat de Tautu in "Descrierea inst. Moldovei" - aici politologul roman reliefeaza formele arbitrare, abuzive si corupte in care sa aflat .. politicii romanesti - caracter feudal, sistem feudal fanariot de vanzare-cumparare a functiei, lipsa competentei. Tautu preconizeaza realizarea unui nou sistem institutional creat pe instrumente politice moderne, corespunzatoare cerintelor dezvoltarii societatii - acesta fiind semnat, inlaturarea boierimii, asezarea pe principiile competentei.

Tautu a constituit unul din cei mai importanti ganditori ai politicii romanesti de la inceputul sec. 19. E creatorul stiintei politice moderne romanesti, un precursor al gandirii politice burgheze. A contribuit din perspectiva teoretica la modernizarea sistemului politic romanesc. Activitatea teoretica din domeniul politicii a fost comparata de Alecu Rousseau cu cea a lui Vladimirescu, fara el istoria moderna a Romaniei nu poate exista.

B. In provesul modernizarii sistemului politic romanesc, alaturi de Tautu, o contributie deosebita si-a adus pe linia teoriei politice Matcovici, Balcescu, Sturdza, Eufrosin Poteco - sun influenta revolutiei franceze, propun in 1829 intr-un studiu drept forma de guvernare republica. Matcovici - profesor de matematica la Liceul Sf. Sava a avut preocupari teoretice politice pe care le-a facut cunoscute in articolul idee pe scurt a formelor de conducere. Pornind de la modul cum forma de guvernare a servit obstii el realizeaza o tipologie a acestora, obladuirii in folosul obstii identificand monarhia const., rep. dem si rep aristocratica, obladuiri care nu sunt in favoarea obstii: tiranie. Matcovici s-a aflat sub influenta lui J. J. Rousseau. Considera ca pentru acea perioada si pentru obiectivele pe care le avea de realizat societatea romaneasca, monarhia trebuia sa constituie cea mai adecvata forma de guvernare. E primul ganditor care pune problema respectarii drepturilor cetatenesti si politice, a libertatii de exprimare a individului. N. Balcescu constituie personalitatea vietii politice romanesti de la mijlocul sec. 19, dar si ideologul burgheziei liberale romanesti. S-a implicat atat in istoria politica, cat si in practica ei. In istorie e adeptul liberalismului, al dobandirii obiectivelor luptei nationale. Vedea realizate unirea si dobandirea independentei pe calea revolutiei. A fost un reprezentant al cetateanului, al drepturilor si libertatilor, pe care le-a promovat tot timpul. Nu s-a multumit numai la activitatea directa, ci s-a implicat la 1848 - Fratia, dar si in conducerea revolutiei de la 1848 - cel mai expresiv reprezentant al principiilor democrate radicale. A fost adeptul revolutiei unitare romanesti, de aceea a fost prezent in Tara Romaneasca si Transilvania.

Si in cadrul acestei clase vom intalni 2 orientari distincte: o burghezie moderata cu anumite limite in schimbarea societatii care va fi cea mai dominanta; una radicala, restransa ca numar, dar care va fi in fruntea luptei antifeudale. Masele populare erau dominate de tatanime, iar elementele de la orase erau eterogene si reduse numeric. Lipsite de invatatura, masele populare nu s-au putut constitui ca o forta politica statatoare, ci s-au raliat.

Ideologia iluminista din Tara Romaneasca si Moldova s-a constituit pe baza principiilor si valorilor democratice ale iluminismului apusean si revolutiei franceze aplicate la conducerea Tarilor Romane, la nevoile si necesitatile lor.

II. Problema reformarii sistemului politic romanesc, asezarea sa pe principii moderne a constituit pentru societatea romaneasca o necesitate. A fost impus in societatea romaneasca de o serie de factori: criza puternica a sistemului politic feudal concretizat in imposibilitatea lui de a reglementa viata sociala. Dintr-un element propulsator a devenit o frana in calea dezvoltarii, instaurarea la inceputul ssec. 18, in 1711 Moldova, 1714 in Tara Romaneasca a regimului fanariot, iar in Transilvania a regimului habsburgic, fapt ce a alterat sistemul politic romanesc, deja aflat in criza; dezvoltarea moderna de tip capitalist impunea restructurarea sistemului politic, adaptarea lui noului tip de dezvoltare, realizarea sarcinilor luptei nationale, unitatea. Nu se putea infaptui intr-un sistem feudal, fapt ce impunea reformarea sistemului politic. Dupa sarcinile si obiectivele urmarite, restructurarea sistemului politic a cunoscut 3 etape:

a) a luptei impotriva regimului fanariot

b) perioada dupa 1821-1877 ce a vizat crearea sistemului politic modern romanesc, infastuirea unor sarcini ale luptei de eliberare nationala

c) dupa 1877 pana in 1914, care a vizat asezarea si dezvoltarea sistemului politic romanesc pe baze capitaliste si integrarea in sistemul politic european.

Lupta antifanariota a constituit maximul de decadenta economica, culturala, morala, politica a societatii romanesti. Restructurarea era determinata de criza sistemului politic romanesc, care se caracteriza prin: instabilitatea puterii domnesti concretizate prin numeroasele schimbari ale domnilor, reducerea rolului institutiilor romanesti, desfiintarea armatei nationale ce a afectat decisiv sistemul de aparare, introducerea sistemului vanzarii anuale a dregatoriiloe ce genera

Lupta pentru reformarea si restructurarea sistemului politic a cunoscut o multitudine de forme si mijloace si a avut urmatoarele obiective: inlaturarea domniilor straine prin reinstaurarea celor pamantesti, iesirea Tarilor Romane de sub suveranitatea otomana, orientarea tarii spre o dezvoltare de tip european ce impunea renuntarea la modelul turcofanariot. Forme de lupta antifanariote: 1) miscarile politice impotriva domnilor si reprezentantilor fanarioti - 1716 in Muntenia, tot sec. 18 + inceputul sec. 19 culminand cu revolutia lui Vladimirescu; 2) elaborarea unor memorii si programe politice adresate curtilor europene: 1769-1774, 1801-1820, 1821-1830. Un prim memoriu a fost elaborat de boierii moldoveni in 1769 si adresat Ecaterinei II in care se solicita punerea sistemului politic romanesc pe baze moderne, pe principiile separatiei puterilor, divan din 12 boieri, 6 puteri legale, 6 judecatoresti. Adunarea tarii era oferita boierimii mici si mijlocii. Gandirii politice romanesti de atunci s-a impus doctrina monargului luminat.

In 1807 moldovenii au elaborat un memoriu adresat lui Napoleon prin care solicitau un sistem politic cu separatia puterilor si a monarhiei constitutionale care se detinea din print strain.

Era cea mai elocventa dovada a beincrederii in vechiul sistem si al orientarii spre sistemul politic european. Asemenea memorii au mari fost elaborate in 1822 de boierii munteni catre pasa de la Sinistro. Apogeul il va constitui revolutia de la 1821. In proclamatia de la Pades, Tismana sau "Cererile norodului romanesc" sunt formulate cerinte care vizau sistemul politic, viata sociala si economica, institutiile sociale. Se cerea reinfiintarea armatei soc., constituirea unei adunari cu rol legislativ, desfiintarea . interne, interzicerea vanzarii dregatoriilor, limitarea numarului boierilor care-l insoteau pe domn. Desi a fost infranta, revolutia a marcat inlaturarea domniilor fanariote si revenirea la cele pamantene.

Scoala Ardeleana si reprezentantii sai

Mai tarziu si mai greoi, dar mai devreme decat in Tara Romaneasca si Moldova, relatiile capitaliste. Stransele legaturi economice, culturale si politice dintre cele 3 Tari Romane au contribuit la crearea unei culturi si civilizatii comune. Transculturatia a functionat in spatiul carpato-dunareano-pontic. Daca in sec. 16-17 centrul cultural romanesc s-a aflat in Tara Romaneasca si Moledova, la inceputul sec. 18, ca urmare a instautarii dominatiei fanariote acest centru se va muta in Transilvania, sub influenta..

Pe acest fundal se va naste si se va afirma in cursul sec. 18 cea mai mare miscare de emancipare culturala, politica, nationala a tuturor romanilor, dar mai ales Scoala Ardeleana.

Scoala Ardeleana a fost o miscare sociala si culturala, politica si nationala fundamentata pe laicitate, fiind contemporana cu revolutia franceza, care o va influenta. Dupa conceptiile, formele si mecanismele preconizate in realizarea obiectivelor stabilite in cadrul Scolii Ardelene vom intalni 2 orientari distincte, moderata - Gh. Sincai, maior, Micu; radicala - Deleanu, Iorgovici; gr. moderata considera ca emanciparea culturala, politica si nationala a romanilor s-ar realiza prin reformele imp. luminat de la Viena. Excludeau calea revolutiei. Astfel, Micu lega imbunatatirera conditiile de existenta de reformele impuse de la Viena. Orientarea moderata a fost si cea mai productiva din punct de vedere spiritual. A fost teorie de stat in practica moderna.

O prima problema - etnogeneza romaneasca - o problema de actualitate necesara pentru a raspunde cu argumente istorice, politice, lingvistice unor . ce circulau in Transilvania si . sec. 18 o serie de pseudoistorici ca: Zamoska, Istvan, .. Joseph, Franz .. puneau sub semnul intrebarii continuitatea poporului roman. In special a publicat in .-1782 o istorie a transilvaniei .. 3 volume in care sustinea ca romanii nu s-ar trage din Dacia, ca odata cu retr. aureliana autohtonii ar fi urmat in sudul Dunarii pe romani - ar fi imprumutat influenta slava si crestinismul si ar fi migrat in sec. 13 in 2 valuri succesive. Nu ar fi primii locuitori ai Transilvaniei, la venirea lor ar fi gasit o populatie maghiara si de aceea nu s-ar bucura de drepturi politice.

Samuil Micu - Istoria lucrurilor si int. - 4 volume.

In al patrulea volum - Istoria bisericeasca si episcopiei romane din Ardeal va analiza ortodoxismul si relatia sa cu romanii transilvaneni, inst. lor si rolul in viata sociala. Spre deosebire de cronicarii sec. 18 si Cantemir, Micu abordeaza etnogeneza romanilor de pe intreg teritoriul locuit de ei. Are meritul de a pune in circulatie noi documente lingvistice descoperite intre timp. A fost primul din Transilvania. Concluzia la care ajunge autorul e aceea a unitatii neintrerupte a poporului roman, a latinitatii sale.

Sincai - istoric roman, in mod obiectiv, fara partizanat politic si social. Abordeaza problema locului bisericii, criticand catolicismul pentru amestec in treburile politice si statale. E dezamagit de efectele unirii bisericii ortodoxe romine cu Roma.

Maior - primul care abordeaza un nou mod de analiza a etnogenezei romanesti, o analiza sectoriala, nu isi propune sa analizeze intreaga istorie a rominilor, ci numai un segment - inceputul si etnogeneza lor - Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia. Noul mod sectorial de studiu ii va permite o analiza profunda, o organizare superioara.

In final, fara a fi acuzat de subiectivism, ajunge la concluzia ca toti romanii au aceeasi origine comuna. Sunt latini, urmasii lui Traian, nu au parasit actualele teritorii, sunt creatorii culturii si civilizatiei din spatiul pontic. Un alt domeniu supus analizei reprezinta Scoala Ardeleana e rolul invatamantului - Ca un factor major. Reprezentantii Scolii Ardelene - primii autori de manuale, de carti populare. In acest sens, Maior si Sincai au elaborat primul abecedar in limba romana - Elementa lingve + G gram. a limbii romane.

Blajul - centrul cultural romanesc. In stransa legatura cu invatamantul - reprezentantii scolii au militat pentru instruirea poporului roman - au tiparit si publicat foarte multe carti, lucrari istorice, fil., lit. In aceasta actiune de instruire a romanilor au facut o vehementa critica indiferent de nuanta sa.

Unii reprezentanti ca Micu vor elabora lucrari legate de politica si rolul ei in societate. Astfel, Micu a publicat Probgomina la invatamantul politic. In primul capitol isi propune sa defineasca notiunea de politica, care este considerata stiinta care invata pe oameni cum sa stapaneasca cetatea.

Gr. radicala - Deleanu isi va exprima conceptia politica in Tiganiada - admirator al lui Voltaire, spre deosebire de gr. moderata care vedea emanciparea romanilor

7 iunie - St. pol - 10

14 iunie - Sist. pol. inst

21 iunie - Ist. id. pol

28 iunie - Reg. pol

Radicalismul politic al lui Deleanu e evident atunci cand el analizeaza forma de guvernamat. Contrar moderatilor care vegheau in monarhie const si in monarhul luminat, guvernarea ideala, Deleanu vrea o republica populara.

In spiritul gand franc - omul si ideea de libertate - Deleanu considera ca vinovat pentru starea de lucruri actuala nu e divinitatea, ci omul. E singurul in masura sa se elibereze. Eliberarea sociala si nationala a romanilor e pentru Deleanu principalul obiectiv al luptei sale. Acest fapt se va perpetua in gandirea politica romaneasca a revolutiei de la 1848.

II Evenimentele de la 1848, 1859, razboiul de independenta

A fost prima actiune structurata pe arg. laice a poporului roman, a st. noastre istorice si politice in lupta teoriei imigrationiste.

Scrisa in limba latina, opera reprezentantilor Scolii Ardelene au facut cunoscut opiniei publice, cercurilor politice din Europa apuseana problemele cu care se confruntau romanii. De aceea pot fi considerati primii ambasadori ai neamului romanesc. Prin lucrarile lor au dat un impuls deoebit dezvoltarii stiintelor politice. Au introdus in studiul istoriei si politicii metode noi ca analiza comparata, obiectivitatea stadiului, analiza secventiala. Din dorinta de a duce latinitatea poporului roman, necesara in confruntarea cu pseudoistoricii sec. 18, cu unii din reprezentantii Scolii Ardelene au exagerat participarea romana, limitand la minim contributia elementului geto-dac. Pentru acea perioada o asemenea abordare era necesara, urma sa intareasca latinitatea poporului roman.