Constitutiile romane

Datorita faptului ca epoca moderna, caracterizata prin dezvoltarea tehnica, economica, sociala si culturala a inceput in Romania mult mai tarziu decat in alte tari precum Olanda, Anglia, Franta, Italia, constitutia in Romania a aparut ulterior legilor fundamentale occidentale. Dezvoltarea lenta a economiei in Romania a fost cauzata de indelungata dominatie a Imperiului Otoman, debutul capitalismului situandu-se in tara noastra abia in secolul al XVIII-lea.

Slabirea dominatiei otomane asupra Tarilor Romane incepe prin pacea de la Kuciuk Kainargi (1774), continua apoi prin conventia de la Akkerman (1817), conventie ale carei prevederi sunt reluate si consemnate in tratatul de la Adrianopol (1829), incheiat in urma razboiului ruso-turc. Acest din urma tratat a dat Tarilor Romane libertatea comertului si a retrocedat principalele porturi de la Dunare, deschizand calea dezvoltarii capitalismului si limitand amestecul Imperiului Otoman in treburile interne si externe ale Principatelor Romane. Puse in aplicare prin Regulamentele Organice, prevederile acestea au stimulat dezvoltarea elementelor capitaliste in economie.

Perioada premergatoare aparitiei constitutiei romane s-a caracterizat prin puternice miscari social-politice care au constituit forma de manifestare a luptei pentru infaptuirea unitatii de stat a poporului roman si pentru inlaturarea oranduirii feudale.

Revendicari democratice ale natiunii romane au fost incorporate in Suplex Libellus Valachorum (1791), primul program politic al romanilor. Revolutia de la 1848 a impulsionat aceste tendinte iar ideile exprimate in Proclamatia de la Islaz au continuat sa se dezvolte, culminand cu infaptuirea statului national unitar prin unirea Munteniei si Moldovei. Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat reforme importante care au avut ca urmare crearea si dezvoltarea unor institutii statale.

1.Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris

Deoarece intampina greutati in realizarea reformelor sale, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin lovitura de stat de la 2 mai 1864, a desfiintat Adunarea Electiva si a supus plebiscitului Statutul dezvoltator al Conventiei din 7/19 august 1858. Statutul si legea electorala au format prima Constitutie a Romaniei.

In preambulul Statutului a fost subliniata necesitatea adoptarii unei noi legi care sa reglementeze raporturile dintre puterile statului. Motivele principale erau unirea celor doua tari romanesti, desfiintarea Comisiei Centrale si faptul ca multe din prevederile conventiei nu mai erau aplicabile. Principatele-Unite puteau in viitor modifica si a schimba legile care priveau administratia fara nici o interventie din exterior, cu respectarea legaturilor stabilite intre Principate si Imperiul Otoman si a tratatelor dintre Inalta Poarta si celelalte Puteri.

Puterile publice erau incredintate Domnului, unei Adunari ponderatrice si Adunarii Elective.

Puterea legiuitoare se exercita colectiv de Domn, de Adunarea ponderatrice si de Adunarea Electiva. Numai Domnul avea initiativa legislativa, beneficiind de ajutorul Consiliului de Stat. Proiectele de lege erau supuse spre votare Adunarii Elective si Corpului Ponderator. Nici o lege nu putea fi supusa promulgarii inainte de a fi discutata si votata Domn, Adunarea electiva, si de Senat (Adunare ponderatrice)

Deputatii Adunarii Elective erau alesi pe colegii, asa cum prevedea legea electorala. Presedintele adunarii era numit in fiecare an de Domn, iar vicepresedintii, secretarii si chestorii se alegeau de Adunare.

Adunarea Electiva discuta si vota bugetul si proiectele de legi, care erau sustinute de ministrii sau de membrii Consiliului de Stat, delegati de Domn. Acestia puteau cere oricand cuvantul.

Corpul Ponderator era compus din mitropoliti, episcopi, presedintele Curtii de Casatie, cel mai vechi dintre generalii armatei in activitate. Pe langa acestia Adunarea Ponderatrice mai avea 64 membri, care erau numiti de Domn dintre personalitatile tarii si dintre membrii consiliilor generale ale districtelor, cate unul pentru fiecare judet. A treia parte din Membrii Corpului Ponderatoriu numiti de Domnu se reinnoia din doi ani in doi ani.

Mitropolitul Romaniei era de drept presedintele Corpului Ponderator; doi vicepresedinti erau numiti de Domn iar ceilalti membri ai biroului erau alesi de Adunare. Sedintele Corpului Ponderator erau publice. Sedinta se tinea in secret cand acest lucru era cerut de o treime din numarul membrilor. Ministrii aveau dreptul sa asiste si sa ia parte la toate sedintele si putea cere oricand cuvantul.

Dupa ce proiectele de lege, cu exceptia bugetului, erau votate de Adunarea Electiva, se supuneau spre votare Corpului ponderator, care putea adopta proiectul, asa cum fusese votat de Adunare, il putea amenda sau respinge in intreg. Daca proiectul de lege era adoptat fara modificari, se supunea sanctiunii Domnului. In cazul in care proiectul era amendat de Corpul ponderator, el se intoarcea la Adunarea Electiva. Adunarea putea incuviinta amendamentele Corpului ponderatoriu si proiectul amendat se supunea sanctiunii Domnului sau putea respinge amendamentele si proiectul se trimitea Consiliului de Stat, spre a se studia din nou. Guvernul prezenta apoi camerei proiectul revazut de Consiliul de Stat.

Daca Corpul ponderatoriu respingea in intreg proiectul votat de Adunare, acest proiect se trimitea Consiliului de Stat, spre a se studia din nou. Un asemenea proiect nu se mai putea prezenta Adunarii Elective decat in a doua sesiune.

Numai Corpul ponderator avea dreptul de a primi petitiuni si de a le discuta, daca era necesar.

2. Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866

In baza Statutului dezvoltator al Conventiei de la Paris au fost adoptate o serie de legi prin care s-au realizat importante reforme privitoare la situatia agrara, instructiunea publica, administratie, justitie si armata. Totodata s-au adoptat codurile penal, civil si comercial.

In conditiile istorice ale anilor 1865-1866 Alexandru Ioan Cuza a fost obligat sa abdice in februarie 1866 iar pe tronul tarii a fost adus un principe strain. In 1866 a fost adoptata Constitutia Romaniei care era inspirata de modelul belgian considerat atunci fiind cel mai liberal.

Constitutia cuprindea opt titluri care se refereau la teritoriul roman, drepturile romanilor, puterile statului, finante, puterea armata, insemnele statului, revizuirea constitutiei si dispozitiile tranzitorii.

Principatele-Unite-Romane constituiau un singur stat indivizibil, sub denumire de Romania.

Teritoriul Romaniei era inalienabil, nu se putea coloniza cu populatii straine si era impartit in judete, plasi si comune. Granitele nu puteau fi schimbate sau modificate decat prin lege.

Romanii se bucurau de libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor.

Calitatea de roman se dobandea, se conserva si se pierdea in conditiile legii. Numai strainii de rituri crestine puteau dobandi aceasta calitate, acordata de puterea legislativa.

Toti romanii erau egali inaintea legii si datori sa contribuie fara deosebire la darile si sarcinile publice. Numai romanii erau admisibili in functiile publice, civile si militare. Strainii nu aveau acest drept decat in cazuri exceptionale stabilite prin legi.

Strainii care se aflau pe teritoriul Romaniei se bucurau de protectia persoanei si a averii.

Toate privilegile, scutirile si monopolurile de clasa erau desfiintate.

Erau garantate libertatea individuala, inviolabilitatea domiciliului, libertatea cultelor, libertatea de exprimare, secretul corespondentei, libertatea de asociere. Pedeapsa cu moartea era interzisa pe timp de pace, confiscarea averilor era oprita. Proprietatea si creantele asupra Statului erau sacre si inviolabile. Nimeni nu putea fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica legalmente constatata (numai caile de comunicatie, salubritatea publica si lucrarile de apararea tarii constituiau cauze de utilitate publica) dupa o dreapta si prealabila despagubire.

Religia ortodoxa era religia dominanta in statul roman.

Libertatea presei era garantata, pentru publicarea unor jurnale nefiind necesara autorizarea prealabila din partea autoritatilor. Jurnalele sau alte publicatii nu puteau fi suspendate sau suprimate.

Reglementand puterile statului, constitutia proclama ca acestea emana de la natiune.

Puterea legiuitoare se exercita colectiv de catre rege si de reprezentanta nationala, care era formata din senat si adunarea deputatilor.

Adunarea deputatilor era aleasa pe sistemul colegiilor de avere, in numar de patru, ultimul colegiu, alcatuit din toti cei care plateau impozite la stat, alegand cel mai mic numar de deputati. Corpul electoral care alegea senatul era impartit in doua colegii iar pentru a putea fi ales in senat era necesara indeplinirea a doua conditii: realizarea unui venit de 800 galbeni si varsta minima de 40 ani.

Puterea executiva apartinea domnitorului iar constitutia stabilea regula monarhiei straine.

A fost instituita responsabilitatea ministrilor pentru crimele si delictele savarsite in exercitarea mandatului si s-a stabilit ca Inalta Curte de Casatie si Justitie urma sa caracterizeze delictul si sa determine pedeapsa, dandu-se astfel prerogative legislative puterii judecatoresti pana la adoptarea legii speciale.

Prin dispozitiile generale se interzicea suspendarea constitutiei. Revizuirea putea fi facuta numai in anumite conditii, fapt care incadreaza Constitutia din 1866 in randul constitutiilor rigide. Dispozitiile tranzitorii si finale prevedeau un anumit program legislativ.

Constitutia din 1866 a suferit o serie de modificari precum cele referitoare la drepturile politice (1879), cele care se refereau la domn, presa, sistemul electoral si pamanturile rurale (1844), dispozitiile privitoare la garantarea dreptului de proprietate si cele referitoare la dreptul de vot (1917).

3. Constitutia Romaniei din 29 martie 1923

Constitutia de la 1866 a ramas in vigoare mai mult de o jumatate de secol, perioada in care societatea romaneasca a cunoscut transformari importante precum dezvoltarea industriei, infiintarea sistemului monetar national, aparitia institutiilor bancare de credit, reforma agrara, reforma electorala.

Transformarile din economie au fost insotite de transformari ale fortelor sociale, ale raporturilor dintre ele si ale rolului lor in viata politica.

Razboiul de independenta din 1877 a avut ca urmare recunoasterea independentei de stat a Romaniei. Prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania s-a format statul national unitar roman.

Proiectul Constitutiei din 1923 a fost elaborat de Partidul National Liberal, votat de parlament si promulgat la 28 martie 1923, constitutia intrand in vigoare la 29 martie. Adoptarea acestei constitutii a fost considerata nelegala deoarece nu s-au respectat regulile de revizuire prevazute de constitutia precedenta.

Constitutia continea aceleasi titluri ca si constitutia precedenta. Au fost inlocuite sau modificate radical 20 de articole, s-au adaugat 7 articole noi, au fost modificate 25 de articole iar 76 de articole au fost mentinute.

Art. 1 prevedea ca Regatul Romaniei este un stat national, unitar si indivizibil. S-au adaugat textului din 1866, cand era accentuat caracterul indivizibil al statului, deoarece puterile garante doreau mentinerea diviziunii intre cele doua Principate, caracterele statului de national si unitar, distingand statul roman de statele plurinationale si federative. Erau precizate astfel limitele garantarii drepturilor minoritatilor nationale.

In domeniul organizarii administrativ teritoriale, au fost scoase plasile, ca unitati intermediare intre judete si comune.

Erau proclamate drepturi egale pentru toti, cu exceptia drepturilor politice care, pemtru femei, urmau a fi reglementate printr-o lege speciala. Votul pentru alegerea Camerei deputatilor era universal, egal, direct, secret si obligatoriu. Senatul cuprindea, pe langa senatorii alesi, si senatori de drept.

Dreptul de proprietate a capatat o functie de utilitate sociala, bogatiile subsolului au fost declarate proprietate de stat iar caile de comunicatie, apele navigabile si flotabile si spatiul aerian au fost incluse in domeniul public. Aparitia industriei si dezvoltarea ei au impus interventia statului in relatiile dintre patroni si muncitori, precizandu-se ca toti factorii de productie se bucura de o egala ocrotire. Era prevazuta si asigurarea sociala a muncitorilor in caz de accidente.

In materie de presa, s-a prevazut obligatia proprietarului unei publicatii noi de a se inscrie in registrul comertului.

Pe langa secretul corespondentei s-a adaugat si secretul convorbirilor telefonice. Se suprima obligativitatea casatoriei religioase si se generalizeaza obligativitatea invatamantului primar.

Puterea executiva apartinea regelui, care o exercita prin guvern, reglementat ca un corp distinct, intrucat vechile texte tratau pe ministri in mod separat. Ministrul justitiei era insarcinat sa prezinte regelui spre promulgare legile adoptate de puterea legiuitoare si sa pastreze unul din originalele legilor promulgate, celalalt urmand a fi depus la Arhivele Statului. Era infiintat Consiliul Legislativ, organism compus din juristi de valoare, competent sa avizeze prealabil si consultativ proiectele de legi inainte ca acestea sa fie votate de parlament. Avizarea avea in vedere atat conformitatea actelor normative cu legea fundamentala, cat si indeplinirea conditiilor ce tineau de tehnica legislativa.

In ceea de priveste puterea judecatoreasca, era interzisa infiintarea de tribunale extraordinare iar controlul constitutionalitatii legilor urma a fi facut numai de catre Curtea de Casatie, in sectii unite. De asemenea era reglementata functionarea curtilor cu juri. Controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor se mentine insa in cadrul separatiei puterilor in stat. Puterea judecatoreasca putea numai sa constate ca legea ce ar fi trebuit sa o aplice este neconstitutionala si o declara inaplicabila, dar numai in cazul dedus judecatii, fara a putea lua o hotarare cu privire la lege. In cadrul atributiilor lor, adunarile legiuitoare, tinand seama de decizia instantei supreme, aveau datoria sa reia discutia legii si sa o abroge sau sa o o modifice, punand-o de acord cu prevederile constitutiei.

Constitutia noua reglementeaza si controlul actelor puterii executive, prin infiintarea contenciosului administrativ. Puterea judecatoreasca putea anula actul ilegal al unei autoritati administrative care vatama pe un cetatean in drepturile sale si putea obliga organul administrativ sau pe functionarul vinovat la plata unor daune pana la data restabilirii dreptului celui vatamat. Nu cadeau insa in competenta organelor judecatoresti cenzurarea actelor de guvernamant sau a actelor de comandament militar.

Biserica ortodoxa romana era biserica de stat iar celei greco-catolice i se recunostea un statut privilegiat.

In privinta revizuirii, legea fundamentala instituie practica infiintarii unei comisii constitutionale care sa propuna revizuirile necesare si se reduc la doua citirile textului propus in fata parlamentului.

4. Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938

Regele Carol al II-lea a instaurat la 10 februarie 1938 dictatura personala care a fost consacrata juridic printr-o noua constitutie. Proiectul de constitutie a fost supus la 24 februarie plebiscitului, iar constitutia a fost promulgata la 27 februarie si publicata la 28 februarie 1938.

Legea fundamentala cuprindea un numar mai mic de articole decat constitutia precedenta, structurate tot pe opt titluri, care, in esenta, se refereau la aceleasi materii. Prin dispozitiile constitutionale a fost consacrata dictatura regala iar drepturile si libertatile democratice au fost restranse. Spre deosebire de celelalte constitutii, erau trecute pe primul loc datoriile cetatenesti, drepturile ocupand locul secund.

Constitutia interzicea propovaduirea schimbarii formei de guvernamant, impatirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, lupta de clasa.

Separatia puterilor in stat era desfiintata, prerogativele puterii de stat fiind concentrate in mainile regelui. El avea initiativa legislativa si initiativa revizuirii constitutiei. Sanctiunea regala era conditie de valabilitate a legii. Regele putea emite drecrete cu putere de lege in orice domeniu, cat timp adunarile erau dizolvate sau nu erau in sesiune, putea dizolva adunarile, putea declara razboi si incheia pace.

Puterea executiva apartinea tot regelui, care era inviolabil. Raspunderea pentru actele emise revenea ministrilor, care erau obligati sa contrasemneze actele de stat ale regelui.

Locul votului universal a fost luat de sistemul colegiilor pe profesiuni. Varsta la care cetatenii puteau fi alesi pentru Adunarea deputatilor a fost ridicata la 30 ani. Senatul era alcatit din trei categorii de senatori, si anume: senatori numiti de rege, senatori de drept si senatori alesi.

Incepand cu anul 1938, in timp ce pe plan extern relatiile internationale deveneau incordate si actele de agresiune tot mai frecvente, Romania a cunoscut o perioada de avant industrial fara precedent. Pe plan politic, regele a desfiintat partidele. Prin Dictatul de la Viena (30 august 1940) Romania a fost obligata sa cedeze Ungariei partea de Nord a Transilvaniei. In septembrie 1840, regele a fost obligat sa abdice in favoarea fiului sau, constitutia a fost suspendata, corpurile legiuitoare dizolvate, prerogativele regale reduse si presedintele consiliului de ministri a fost investit cu puteri depline, deschizandu-se calea dictaturii militare.

5. Dezvoltarea constitutionala a Romaniei in perioada 1944-1948

In 1944, dupa caderea regimului dictaturii militare a generalului Antonescu, a fost repusa in vigoare partial Constitutia din 1923, repunere urmata de adoptarea unor acte ce au avut caracter constitutional si care au asigurat guvernarea Romaniei pana in 1948, cand a fost adoptata prima constitutie socialista. Aceste acte au avut caracter constitutional deoarece au cuprins reglementari ale unor relatii privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Ele au inclus principii constitutionale care se vor regasi in constitutiile socialiste adoptate mai tarziu. Este de remarcat si caracterul tranzitoriu, actele mentionate consfintind transformarea regimului democratic, de scurta durata, intr-unul totalitar.

Primul act constitutional care a intrat in vigoare dupa 23 august 1944 a fost Decretul regal nr. 1626 din 31 august 1944. Adoptarea lui a raspuns necesitatii de a se inlatura legislatia adoptata de dictatura militara si de a se stabili o guvernare bazata pe reguli democratice.

Au fost repuse in vigoare, in totalitate, dispozitiile privind drepturile si indatoririle fundamentale. Cat priveste puterile statului, ele urmau a fi exercitate conform regulilor cuprinse in Constitutia din 1923, cu exceptia celor privitoare la puterea legislativa si partial la puterea judecatoreasca. Regele exercita puterea legislativa, la propunerea Consiliului de Ministri, pana la organizarea Reprezentantei Nationale. Inamovibilitatea judecatorilor trebuia sa fie stabilita printr-o legea speciala iar juriul ramanea desfiintat. Au fost abrogate toate decretele regale prin care se acordau puteri depline maresalului Antonescu.

Decretul nr. 1849/1944 a fost adoptat pentru consacrarea legislativa a conditiilor in care puteau fi urmariti si sanctionati cei care au contribuit la dezastrul tarii, asa cum era prevazut in Conventia de armistitiu cu Natiunile Unite. In acest scop se impunea inlaturarea prevederile constitutionale care interziceau infiintarea de tribunale extraordinare, instituirea pedepsei confiscarii averilor, aplicarea pedepsei cu moartea in alte cazuri decat cele prevazute de codul penal militar in timp de razboi.

Legea nr. 86 din februarie 1945 pentru Statutul minoritatilor nationale a proclamat egalitatea cetatenilor indiferent de rasa, nationalitate, limba sau religie. A fost interzisa cercetarea originii etnice in vederea stabilirii situatiei juridice, erau acordate drepturi egale, au fost instituite egala admitere in functiile publice, in exercitarea oricarei profesii, egalitatea de tratament juridic. Pentru realizarea acestei depline egalitati se admitea folosirea libera a limbii materne, publicatii in limba materna si invatamantul in limba materna. Era recunoscuta si libertatea cultelor religioase care nu aduceau atingere ordinii de drept si bunelor moravuri.

Legea nr. 187 din 23 martie 1945 pentru infaptuirea reformei agrare a definit reforma agrara ca pe o necesitate nationala, economica si sociala. Legea a prevazut exproprierea si trecerea bunurilor agricole in proprietatea statului pentru a fi impartite "plugarilor indreptatiti la improprietarire. Bunurile avute in vedere erau cele apartinand persoanelor care au colaborat cu germanii, criminalilor de razboi si celor vinovati de dezastrul tarii, celor fugiti din tara, precum si proprietatile care depaseau 50 ha. Legea stabilea, de asemenea, exceptiile de la exproprieri, procedura exproprierii si improprietaririi, infiintarea comitetelor locale de improprietarire a comisiilor de plasa. S-a formulat principiul potrivit caruia pamantul apartine celor care-l muncesc.

Decretul nr. 2218/1946 privind exercitarea puterii legislative a pus in aplicare dispozitia din Decretul nr. 1626 din august 1944 referitoare la necesitatea organizarii unui parlament pentru adoptarea legilor. Prin desfiintarea Senatului, Parlamentul s-a transformat dintr-un organism bicameral intr-unul unicameral, numit Adunarea Deputatilor. Raporturile dintre rege si legislativ urmau a fi guvernate de Constitutia din 1923.

O reforma importanta era statuata prin dispozitiile art. 2 care prevedea ca femeile au drept de vot si pot fi alese in aceleasi conditii ca si barbatii. De asemenea, votul a devenit universal, egal, direct si secret.

Decretul a fost urmat de Legea nr. 560/1947 privitoare la alegerile pentru Adunarea Deputatilor, adoptata in aceeasi zi, care reglementa procedura alegerilor, modul de repartitie a mandatelor pe baza reprezentarii proportionale, precum si cazurile de incapacitate, incompatibilitate sau nedemnitate de a fi alegator ori de a fi ales. Pe baza acestor acte normative au fost organizate alegerile din 1946.

Prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 a fost abolita monarhia si proclamata Republica Populara Romana. S-a desfiintat forma monarhica de guvernamant si s-a instituit ca forma de stat republica populara, denumirea devenind Republica Populara Romana.

Prin dispozitiile art. 2 au fost abrogate Constitutia din 1966 si celelalte acte normative cu valoare constitutionala care fusesera adoptate pana la acel moment.

Puterea legiuitoare urma sa fie exercitata de Adunarea Deputatilor pana la dizolvarea ei si pana la formarea unei adunari legislative constituante, la o data ulterioara fixata de Adunarea Deputatilor.

Pentru exercitarea puterii executive a fost creat un nou organ de stat, Prezidiul Republicii Populare Romane, organ colegial, format din 5 membri alesi cu majoritate de Adunarea Deputatilor dintre personalitatile vietii publice, stiintifice si culturale.

Principiul separatiei puterilor in stat a fost inlaturat, republica populara devenind un stat organizat potrivit principiilor centralismului si al subordonarii ierarhice.

Tot in data de 30 Decembrie 1947 a fost votata si legea 364 prin care au fost numiti membrii Prezidiului Republicii Populare Romane. Pentru stabilirea atributiilor, organizarii si functionarii prezidiului s-a adoptat Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948. Atributiile acestui prezidiu erau cele specifice functiei de sef al statului. Unele atributii de natura executiva erau exercitate de Consiliul de Ministri, care devenise organ subordonat prezidiului. Tot prin acest decret erau stabilite stema, steagul si capitala.

6. Constitutiile socialiste

Prin Legea nr. 32 din 24 februarie 1948, Adunarea Deputatilor a fost dizolvata, exercitarea puterii legislative fiind incredintata guvernului. Data alegerilor pentru Marea Adunare Nationala, care trebuia sa adopte noua constitutie a fost stabilita pentru 28 martie.Aleasa la 28 martie, Marea Adunare Nationala s-a intrunit in sesiune la 6 aprilie si a inceput discutarea proiectului de constitutie intocmit de Consiliul Frontului Democratiei Populare, Constitutia fiind adoptata la 13 aprilie 1948.

Normele constitutionale, cuprinse in 105 articole erau sistematizate in 10 titluri referitoare la: Republica Populara Romana; structura social economica; drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor; organul suprem al puterii de stat; organele administratiei de stat; organele locale ale puterii de stat; organele judecatoresti si parchetele; stema, sigiliul, drapelul si capitala; modificarea constitutiei; dispozitiile tranzitorii.

Constitutia consacra existenta statului roman ca stat popular, unitar, independent si suveran, stat ce a luat fiinta prin lupta poporului impotriva fascismului, reactiunii si imperialismului.

Puterea emana de la popor si apartinea poporului. Mijloacele de productie apartineau statului ca bunuri ale intregului popor, sau organizatiilor cooperatiste ale particularilor, persoane fizice sau juridice. Enumerand bunurile care puteau forma numai proprietate de stat, constitutia stabileste ca acestea constituiau temelia materiala a propasirii economice si a independentei nationale a tarii, apararea si dezvolatrea lor constituind o indatorire a fiecarui cetatean. Se prevedea ca prin legi ulterioare se vor stabili modalitatile de trecere in proprietatea statului a unor bunuri care se aflau in proprietate privata.

Art. 11 statua ca atunci cand interesul general o cere, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului, adica bun al poporului. A fost reluat principiul ca pamantul apartine celor ce-l muncesc si ca statul protejeaza proprietatea taraneasca si incurajeaza si sprijina cooperatia sateasca.

In tiltul privind drepturile si indatoririle fundamentale era inscris principiul egalitatii in drepturi a tuturor cetatenilor fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie sau grad de cultura. Erau proclamate drepturi si libertati, care nu au fost insa respectate de autoritati.

Prin celelalte titluri era organizat aparatul de stat. Dispoozitiile tranzitorii stabileau obligatia revizuirii tuturor codurilor si legilor pentru a fi puse de caord ci Constitutia si statorniceau ca, la data intrarii in vigoare a Constitutiei, toate celelalte legi care contineau prevederi contrare acesteia erau abrogate.. Pentru ca era imposibil de revizuit intreaga legislatie, acest text a pus un accent deosebit pe activitatea de interpretare a dreptului.

Ulterior constitutiei din 1948 au mai fost adoptate, pana in 1989, doua constitutii, una in 1952 si alta in 1965, ultima cunoscand mai multe modificari in 1968, 1969, 1972, 1974 si 1986. Toate aceste constitutii au corespuns transformarilor intervenite in societate romaneasca in perioada socialista.

Romania era proclamata republica socialista, stat al oamenilor muncii de la orase si sate, suveran, independent si unitar. Teritoriul sau este inalienabil si indivizibil.

Intreaga putere in Republica Socialista Romania apartinea poporului, liber si stapin pe soarta sa. Puterea poporului era intemeiata pe alianta muncitoreasca-taraneasca. In strinsa unire, clasa muncitoare - clasa conducatoare in societate, taranimea, intelectualitatea, celelalte categorii de oameni ai muncii, fara deosebire de nationalitate, construiau orinduirea socialista, creand conditiile trecerii la comunism.

S-a statuat rolul conducator al Partidul Comunist Roman.

Suveranitatea era exercitata prin Marea Adunare Nationala si prin consiliile populare, organe alese prin vot universal, egal, direct si secret. Marea Adunare Nationala si consiliile populare constituiau baza intregului sistem de organe ale statului. Marea Adunare Nationala era organul suprem al puterii de stat, singurul organ legiuitor al tarii, sub conducerea si controlul caruia isi desfasoara activitatea toate celelalte organe ale statului.

Economia nationala a Romaniei era o economie socialista, bazata pe proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie. Munca era o indatorire de onoare pentru fiecare cetatean al tarii.

Proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie putea fi proprietate de stat, asupra bunurilor apartinand intregului popor, sau cooperatista, asupra bunurilor apartinand fiecarei organizatii cooperatiste.

Comertul exterior constituia monopol de stat.

Terenurile si constructiile puteau fi expropriate numai pentru lucrari de interes obstesc si cu plata unei juste despagubiri.

Justitia era infaptuita, potrivit legii, prin Tribunalul Suprem, tribunalele judetene, judecatorii, precum si prin tribunalele militare. Tribunalul Suprem exercita controlul general asupra activitatii de judecata a tuturor tribunalelor si judecatoriilor. In vederea aplicarii unitare a legilor in activitatea de judecata, Tribunalul Suprem emitea, in plenul sau, decizii de indrumare. Tribunalul Suprem raspunde pentru activitatea sa in fata Marii Adunari Nationale, iar intre sesiuni in fata Consiliului de Stat.

Organele procuraturii exercitau supravegherea activitatii organelor de urmarire penala si a organelor de executare a pedepselor si vegheau la respectarea legalitatii, apararea orinduirii socialiste, a drepturilor si intereselor legitime ale organizatiilor socialiste, ale celorlalte persoane juridice, precum si ale cetatenilor. Procurorul general raspundea in fata Marii Adunari Nationale de activitatea Procuraturii, iar in intervalul dintre sesiuni in fata Consiliului de Stat.

7.Actele constitutionale adoptate ca urmare a Revolutiei din decembrie 1989

Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 al privind constituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Salvarii Nationale si a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvarii Nationale a fost primul act normativv cu valoare constitutionala adoptat dupa ce regimul comunist a fost inlaturat de la putere.

Frontul Salvarii Nationale s-a constituit si reprezinta unirea tuturor fortelor patriotice si democratice ale tarii pentru rasturnarea clanului dictatorial ceausist, pentru concentrarea aspiratiilor celor mai largi mase de oameni ai tarii la o viata libera si demna si cadrul afirmarii acestora.

Consiliul Frontului Salvarii Nationale urma sa fie organul suprem al puterii de stat in scopul instaurarii democratiei si libertatii, al afirmarii demnitatii poporului roman. Acest organ de stat reunea reprezentanti ai tuturor fortelor patriotice ale tarii, de toate categoriile sociale si de toate nationalitatile.

Se stabileau noile principii constitutionale: abandonarea rolului conducator al unui singur partid si statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernamint; organizarea de alegeri libere in cursul lunii aprilie 1990; separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat si alegerea tuturor conducatorilor politici pentru unu sau, cel mult, doua mandate; restructurarea intregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei; eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economica centralizata, promovarea liberei initiative si a competentei in conducerea tuturor sectoarelor economice; restructurarea agriculturii si sprijinirea micii productii taranesti; oprirea distrugerii satelor; reorganizarea invatamantului romanesc potrivit cerintelor contemporane; promovarea unei ideologii umaniste si democratice, a adevaratelor valori ale umanitatii; asezarea pe baze noi a dezvoltarii culturii nationale; libertatea presei, radioului si a televiziunii; respectarea drepturilor si libertatilor minoritatilor nationale si asigurarea deplinei lor egalitati in drepturi cu romanii; libertatea cultelor; garantarea liberei manifestari a credintelor religioase; organizarea intregului comert al tarii pornind de la cerintele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populatiei Romaniei; salvarea echilibrului ecologic si eliminarea acelor lucrari si investitii care provoaca daune aerului, apei, solului si padurilor tarii; promovarea unor tehnologii moderne nepoluante.

Numele tarii era Romania iar forma de guvernamant a tarii republica.

Consiliul Frontului Salvarii Nationale avea atributiile unei puteri legislative si anume: emitea decrete cu putere de lege si decrete; numea si revoca pe primul-ministru si aproba componenta guvernului, la propunerea primului-ministru; numea si revoca pe presedintele Curtii Supreme de Justitie si pe procurorul general al republicii; reglementa sistemul electoral; numea comisia de elaborare a proiectului noii Constitutii s.a.

Se stabileau si prerogativele presedintelui consiliului, precum si structurile puterii la nivel local, aceste fiind consiliile teritoriale ale Frontului Salvarii Nationale care raspundeau pe plan local de organizarea si desfasurarea activitatilor economice, comerciale, de ocrotire a sanatatii populatiei, de invatamint si cultura, edilitar-gospodaresti, precum si de apararea avutiei poporului, de ocrotirea drepturilor cetatenesti, de asigurarea legalitatii si mentinerea ordinii publice in unitatile administrativ-teritoriale in care sunt constituite. Consiliile teritoriale adopta hotarari.

Au fost dizolvate toate structurile de putere ale fostului regim dictatorial.

Prin Decretul-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si a organizatiilor obstesti in Romania s-a revenit la pluralismul politic in Romania.

Constituirea partidelor politice era libera, cu exceptia partidelor fasciste sau care propagau conceptii contrare ordinii de stat si de drept. Nici o alta ingradire pe motive de rasa, nationalitate, religie, grad de cultura, sex sau convingeri politice nu putea impiedica constituirea si functionarea partidelor politice.

Organizarea si functionarea partidelor politice se facea numai pe baza teritoriala iar o persoana nu putea face parte in acelasi timp din doua sau mai multe partide politice.

Scopurile partidelor politice si organizatiilor obstesti aveau la baza respectul suveranitatii, independentei si integritatii nationale, al democratiei, in vederea asigurarii libertatilor si drepturilor cetatenilor si afirmarii demnitatii natiunii romane. Mijloacele de realizare a scopurilor partidelor politice si organizatiilor obstesti se stabileau in conformitate cu ordinea de stat si de drept.

Erau stabilite conditiile inregistrarii si procedura care trebuia urmata.

Cadrele militare si personalul civil din Ministerul Apararii Nationale si Ministerul de Interne, judecatorii, procurorii si diplomatii, precum si personalul operativ al Radioteleviziunii Romane Libere, nu puteau face parte din partide politice.

Decretul-lege nr. 81 din 9 februarie 1990 privind constituirea Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala a dat posibilitatea partidelor politice sa participe la guvernare.

Consiliul Frontului Salvarii Nationale si-a modificat alcatuirea, jumatate din numarul membrilor sai fiind din consiliul deja constituit, iar cealalta jumatate fiind formata din reprezentanti ai partidelor, formatiunilor politice si organizatiilor minoritatilor nationale. Aceleasi transformari s-au produs si la nivel local.

Decretul-lege nr. 82 din 13 februarie 1990 a stabilit componenta Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala si a biroului executiv al acestuia, precum si comisiile de specialitate ale consiliului.

Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea parlamentului si a Presedintelui Romaniei a stat la baza primelor alegeri democratice de dupa 1989.

Puterea politica in Romania apartinea poporului si se exercita potrivit principiilor democratiei, libertatii si asigurarii demnitatii umane, inviolabilitatii si inalienabilitatii drepturilor fundamentale ale omului.

Guvernarea Romaniei urma sa se realizeze pe baza sistemului democratic pluralist, precum si a separatiei puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca.

Parlamentul Romaniei era alcatuit din Adunarea Deputatilor si Senat, evidentiind o structura bicamerala. Parlamentul si Presedintele Romaniei se alegeau prin vot universal, egal, direct si secret, liber exprimat.

Era asigurata reprezentarea populatiei de toate nationalitatile in parlament pe baza sistemului de repartizare proportionala a mandatelor rezultate in urma votarii.

Au fost stabilite procedura de votare, modalitatile de control a acesteia, validarea rezultatelor alegerilor.

Adunarea Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, se constituia, de drept, in Adunare Constituanta pentru adoptarea Constitutiei Romaniei. Pana la intrarea in vigoare a Constitutiei Romaniei, parlamentul urma sa isi desfasoare activitatea si ca adunare legiuitoare. Dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, parlamentul trebuia sa hotarasca organizarea de noi alegeri in termen de cel mult 1 an.