Convergenta nominala si convergenta reala

Convergenta nominala si convergenta reala

Tratatul de la Maastricht nu face referire la criterii de convergenta reala, care sa asigure un grad inalt de similitudine structurilor economiilor tarilor candidate. Este posibil ca omisiunea initiala sa se datoreze faptului ca, pana la inceputul anilor 90, Uniunea Europeana era un club al tarilor bogate (cu una sau doua mici exceptii), iar structurile economice ale acestora erau asemanatoare.

In momentul in care s-a constientizat importanta pe care convergenta reala o are pentru o integrare de succes a tarilor din centrul si estul Europei, tratele de asociere erau deja semnate. In schimb, atat Comisia Europeana, cat si BCE au avertizat in ultimii ani, din ce in ce mai transparent, asupra riscurilor unei adoptari precipitate a euro de catre o tara a carei convergenta reala cu structurile vest-europene este insuficienta. Lipsa unor criterii clar stipulate in tratate, se poate spune ca cele mai importante criterii de convergenta reala privesc:

gradul de deschidere a economiei (exprimat prin ponderea pe care suma exporturilor si importurilor unei tari o are in PIB);

ponderea comertului bilateral cu tarile membre ale UE in totalul comertului exterior;

structura economiei (exprimata prin ponderea pe care marile sectoare ale economiei o au in crearea PIB: agricultura, industria, serviciile);

nivelul PIB/locuitor.

Situatia Romaniei in raport cu criteriile de convergenta nominala

Romania se diferentiaza de majoritatea tarilor candidate la aderare prin faptul ca nu are probleme in ceea ce priveste deficitul bugetar si datoria publica totala (domeniu in care alte tari trebuie sa faca cele mai dureroase ajustari); in schimb, nivelul inflatiei si al dobanzilor reprezinta un motiv de preocupare pentru Romania.

Performanta Romaniei este buna in materie de deficit bugetar, intrucat deficitele din 2002 si 2003 (2% din PIB) se incadreaza in criteriul de la Maastricht, de 3%, performanta superioara decat a altor tari care intra in UE in 2004. La fel de buna este performanta Romaniei privind datoria publica totala, unde nivelurile atinse in 2002 (de 22 % din PIB) si in 2003 (de 23,7% din PIB) se incadreaza fara probleme in criteriul de la Maastricht, de 60% din PIB.

Exista insa si criterii de convergenta nominala unde pozitia Romaniei este mai slaba decat a altor tari central si est-europene. Cel mai important este cel referitor la rata inflatiei, rezultatele anului 2003 (15 % media anuala) fiind inca modeste. Chiar si tarile cel mai putin performante din acest punct de vedere (Slovacia, Slovenia si Ungaria) au ratele inflatiei de doua-trei ori mai mici decat Romania.

Strans legat de criteriul inflatiei si de neindeplinirea acestuia este si criteriul privind dobanda la titlurile de stat pe termen lung in moneda nationala. Daca pe pietele de capital externe a fost posibila emiterea, in anul 2002, a unor obligatiuni de stat in euro cu scadenta pe zece ani, pe piata interna, datorita inflatiei inca inalte, scadenta maxima la care s-a putut ajunge a fost de cinci ani. Pe masura insa ce procesul dezinflatiei va avansa, iar operatorii economici vor fi convinsi de siguranta sa, vor putea fi emise titluri de stat pe o durata mai lunga, astfel incat siacest criteriu sa fie indeplinit.

De asemenea, criteriul privind stabilitatea cursului de schimb depinde de indeplinirea criteriului privind rata inflatiei. In ultimii ani, deprecierea leului fata de euro a urmat indeaproape performanta inflatiei pentru a nu afecta suplimentar competitivitatea exporturilor romanesti.

Doar atunci cand inflatia va fi adusa la o singura cifra si va scadea in continuare, cursul de schimb va putea sa manifeste un grad de stabilitate compatibil cu indeplinirea acestui criteriu.

Situatia Romaniei in raport cu criteriile de convergenta reala

In ceea ce priveste gradul de deschidere a economiei, Romania se situa la un nivel de 76,5% in 2002 si de 80,4% in 2003. din acest punct de vedere, economia romaneasca este mult mai putin deschisa decat cele ale Cehiei, Slovaciei sau Ungariei, pentru care comertul exterior joaca un rol mult mai important. Se poate aprecia ca in anii urmatori, ponderile exporturilor si importurilor in PIB vor continua sa creasca, iar Romania va deveni o economie foarte deschisa, similara tarilor de marime mijlocie si mica din UE.

Referitor la ponderea comertului cu Uniunea Europeana in totalul comertului exterior, Romania se plaseaza bine, asemanator tarilor care adera in 2004, avand in ultimii 3 ani o pondere de aproape 68% la exporturi si 58% la importuri. La acest indicator, Romania se situeaza in imediata apropiere a Cehiei, Poloniei sau Ungariei. Insa aceste cifre agregate nu sunt semnificative in privinta structurii comertului cu tarile UE. In timp ce comertul exterior al Ungariei se bazeaza pe autovehicule, electrocasnice si tehnica de calcul, cel al Romaniei se bazeaza mai mult pe produse cu grad redus de prelucrare (confectii, mobilier, produse metalurgice). Acest handicap de structura poate fi depasit printr-un proces sustinut de atragere a investitiilor straine in domenii cu valoare adaugata mare.

Cu celelalte criterii de convergenta reala, romania nu sta insa prea bine. De exemplu, in structura sectoriala a PIB, agricultura continua sa joace un rol mult prea mare (12-14% din PIB), de 3-4 ori mai mare decat in tarile central-europene. Mai mult decat atat, ponderea populatiei ocupate in agricultura este la noi de 25%, de cateva ori mai mare decat in celelalte tari central-europene.

De asemenea, se constata o subdezvoltare a serviciilor, care contribuie cu mai putin de 50% din PIB in cazul Romaniei, rezultat net inferior celorlalte tari din zona.

In fine, ultimul criteriu de convergenta reala il reprezinta nivelul PIB/locuitor. Exprimat la cursul de schimb nominal, nivelul acestuia, de aproximativ 2300 euro in 2003 situeaza Romania aproape de media UE, de 9,5%. Mai relevant este insa PIB/locuitor exprimat prin paritatea puterii de cumparare, al carui nivel, de circa 7000 euro, plaseaza Romania la mai putin de 25% din nivelul mediu al membrilor UE in 2002. O fortare excesiva a ritmului de crestere a PIB nu va apropia Romania de realizarea obiectivului pe termen lung. In schimb, se poate pune problema scurtarii orizontului de timp prin adaugarea la diferentialul de crestere economica a unui anumit nivel de apreciere reala. Pana la momentul intrarii in mecanismul ERM II, aceasta apreciere reala poate fi de 3-4% anual, conditionata bineinteles de corelatia cu productivitatea muncii3.

Din cele de mai sus rezulta ca aprecierea in termeni reali a cursului de schimb este benefica atat din perspectiva criteriilor de convergenta nominala (contribuie la reducerea ratei inflatiei), cat si din perspectiva criteriilor de convergenta reala (scurteaza timpul necesar egalizarii nivelurilor PIB/locuitor). Prin urmare, se pune problema gasirii unor modalitati de stimulare a exporturilor, altele decat deprecierea competitiva a monedei nationale. Aceste masuri trebuie luate la scara microeconomica, fiecare exportator roman sa fie interesat in a-si valorifica mai bine resursele de productivitate si eficienta. Competitivitatea sporita nu trebuie sa mai insemne doar cost scazut, ci si inovatie incorporata in produs, livrare la timp, produse specifice pentru clienti specifici, retea de distributie proprie, asigurarea de service si perioade de garantie.

In concluzie, tara noastra prezinta intarzieri atat la criterii de convergenta nominala cat si la cele de convergenta reala. Desi ultimele nu apar expres in nici un tratat, ele nu trebuie ignorate, deoarece o evolutie a Romaniei in cadrul UE ar putea aduce mai multe costuri decat beneficii daca nu se iau masurile necesare pentru compatibilizarea tuturor structurilor economice.