Istoricul organizatiilor internationale

Istoricul organizatiilor internationale

Organizatia internationala este definita, in genere, drept o"asociatie", care poate fi interguvernamentala, compusa din mai multe state, sau neguvernamentala, reunind persoane fizice sau juridice avand nationalitati diferite si fara scopuri lucrative.Literatura de specialitate identifica trei generatii de organizatii internationale.

O prima generatie este reprezentata de ceea ce ar am putea denumi "precursorii" organizatiilor de astazi, si anume cele doua comisii fluviale: Comisia Centrala a Rinului (1815) si Comisia Europeana a Dunarii (1856). Cu tot caracterul lor restrans, acestea sunt considerate forme embrionare care au prefigurat viitoarele organizatii internationale. Tot acestei prime generatii ii apartin si primele organizatii internationale, care au avut ca obiect domenii tehnice, si anume Uniunea Telegrafica Internationala (1865), Uniunea Generala a Postelor (1874, devenita in 1878 Uniunea Postala Universala) si cele doua uniuni privind proprietatea proprietatii intelectuale.

Cea de-a doua generatie de organizatii internationale a aparut dupa Primul Razboi Mondial, odata cu crearea Societatii Natiunilor si a Organizatiei Internazionale a Muncii. Inspirata de ideile presedintelui american Woodrow Wilson, Societatea Natiunilor a fost prima organizatie internationala avand drept misiune securitatea colectiva si mentinerea pacii si reprezentand o viziune mai clara asupra a ceea ce aveau sa devina organizatiile internationale.

Dupa cea de-a doua conflagratie mondiala se cristalizeaza cea de-a treia generatie de organizatii internationale, avand drept element central Organizatia Natiunilor Unite (creata in 1945, prin semnarea Cartei de la San Francisco). Incepand din acel moment, asistam la o proliferare fara precedent a organizatiilor internationale, numarul lor fiind astazi de cateva sute. S-au format institutiile specializate ale ONU, astazi in numar de 13(UNESCO, OMS,OACI, FMI, BIRD, UPU, UIT si altele), ca si alte organizatii cu vocatie de universalitate. Organizatii regionale au fost constituite in intreaga lume, statele fiecarui continent cunoscand diferite forme de asociere: Consiliul Europei, Uniunea Europeana, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa, Organizatia Statelor Americane, Acordul Nord-American de Liber Schimb (NAFTA), Mercosur (cooperare intre unele state sud-americane), Asociatia Natiunilor Unite din Asia de Sud-Est (ASEAN), Uniunea Africana etc.

Aparitia, dezvoltarea si diversificarea organizatiilor internationale au fost determinate de o multime de factori. Un prim factor important a fost necesitatea prevenirii razboiului si reglementarii regulilor purtarii acestuia, mai ales in conditiile descoperirii, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a unor noi arme de distrugere in masa, care prezentau pericolul distrugerii omenirii. Interdependentele care s-au creat in procesele de dezvoltare a natiunilor au impus din ce in ce mai mult cooperarea multilaterala intre state. Ca urmare, un alt factor, cu o influenta hotaratoare in formarea si evolutia organizatiilor internationale in ultimele decenii, este rezultatul efectului conjugat al noilor probleme cu care este confruntata societatea contemporana, ale caror proportii globale nu pot fi supuse decat unui tratament global: cresterea populatiei, saracia si alimentatia, controlul deteriorarii mediului, epuizarea unor resurse, valorificarea resurselor marine, utilizarea spatiului cosmic etc.1

Unii autori identifica printre factorii proliferarii organizatiilor internationale si cresterea numarului si rolului statelor pe toate continentele, multiplicarea problemelor si domeniilor lor de cooperare, perfectionarea mijloacelor de comunicare si de transport la scara planetara[1].

Astfel, daca in 1909, numarul organizatiilor internationale interguvernamentale era redus - 37, in 1960 se inregistrau 154 pentru ca, in 1992, numarul acestora sa fie de 286. Si mai spectaculoasa este evolutia numarului de organizatii internationale neguvernamentale: in 1909 - 176, in 1960 - 1255 pentru ca in 1992 sa depaseasca 4600" . Tocmai de aceea, se poate trage concluzia ca o trasatura a relatiilor internationale contemporane este proliferarea fara precedent a fenomenului organizatiilor internationale.

Unele organizatii au aparut instantaneu, in urma incheierii unui tratat cu caracter fondator (ce cuprinde aspecte normative, institutionale si dispozitii procedurale) si care imprima dinamica respectivelor organizatii (exemplu: ONU), altele au cunoscut o dezvoltare in etape (fundamentele si obiectivele generale sunt evolutive iar fiecare etapa poate face obiectul unui nou instrument de consacrare; spre exemplu, Uniunea Europeana), in timp ce o a treia categorie este formata din organizatiile care initial nu au fost concepute ca atare, dar pe parcurs au devenit utile (OSCE)[3]

In general, rolul organizatiilor internationale poate fi sintetizat in urmatoarele idei fundamentale:

- amplificarea cooperarii intre state in domenii de interes

comun;

- armonizarea intereselor nationale cu cele de tip general, ale societatii internationale;

- cadrul de stabilire a deciziilor de cooperare si a mecanismelor de urmarire a aplicarii acestora in relatiile internationale;

-stabilirea unor norme de conduita a statelor membre;

-solutionarea diferendelor dintre statele membre in domeniul respectiv;

- mentinerea, prin organizatiile internationale, a pacii si securitatii internationale.