Curtea Europeana de Justitie

Curtea Europeana de Justitie[1]

Curtea Europeana de Justitie este o institutie jurisdictionala ce vegheaza la aplicarea dreptului comunitar, solutionand disputele dintre statele membre, dintre statele membre si Comisia Europeana, dintre institutiile U. E., dintre persoane fizice si juridice si Uniune.

Potrivit art. 220 din Tratatul Uniunii Europene, Curtea Europeana de Justitie are misiunea de a asigura aplicarea, interpretarea si respectarea dreptului comunitar pe intreg teritoriul Uniunii Europene.

Jurisdictia care se realizeaza prin intermediul Curtii Europene de Justitie nu este una internationala, ci o jurisdictie interna a Uniunii Europene . Litigiile de competenta Curtii sunt cele in materie administrativa si civila, aceasta neavand competente in materie penala.

1. Constituirea Curtii Europene de Justitie

Originile Curtii Europene de Justitie se gasesc in Tratatul instituind CECO, care prevederea infiintarea unei Curti de Justitie independenta care sa asigure respectarea dreptului in functionarea comunitatii. La randul lor, Tratatele de la Roma au infiintat fiecare cate o Curte de Justitie, avand atributii in domeniul jurisdictional.

In acelasi timp cu Tratatele CEE si CEEA din 1957 a fost semnata insa si Conventia referitoare la unele institutii comune Comunitatilor Europene care a armonizat dispozitiile privind Curtea de Justitie in cele trei tratate, aceasta functionand de la inceput ca institutie unica pentru cele trei Comunitati, exercitandu-si competentele prevazute de cele trei tratate sub denumirea de Curte de justitie a Comunitatilor Europene.

Dupa intrarea in vigoare a Tratatului U. E., denumirea acestuia este Curtea Europeana de Justitie. Sediul Curtii de Justitie este la Luxembourg.

2. Componenta, organizarea si functionarea Curtii Europene de Justitie

a) Curtea este compusa in prezent din 27 judecatori, cate unul pentru fiecare stat membru si este asistata de 8 avocati generali.

Judecatorii si avocatii generali sunt desemnati de Consiliul U. E., pe baza propunerilor statelor membre si al acordului comun al acestora, dintre persoanele care au calificarea necesara numirii in cele mai inalte functii judecatoresti din tarile lor, ori sunt universitari avand o competenta juridica recunoscuta si a caror independenta este mai presus de orice indoiala, dovedind un caracter integru si onest . Mandatul judecatorilor este de 6 ani si poate fi reinnoit, insa jumatate din judecatori sunt schimbati din trei in trei ani, pentru a se asigura atat o innoire treptata a componentei Curtii, cat si o anumita continuitate in activitatea acesteia.

Avocatii generali au rolul de a asista Curtea si sunt desemnati dupa aceeasi procedura care este aplicata judecatorilor. Pozitia lor in cadrul sistemului judiciar comunitar este mai degraba cea a procurorilor din sistemele nationale, decat a avocatilor pledanti , fiind insarcinati cu prezentarea publica impartiala si independenta a concluziilor motivate cu privire la cauza in care este obligatorie prezenta lor.

Inainte de a incepe exercitarea atributiilor, judecatorii si avocatii generali depun un juramant ca isi vor indeplini mandatul in mod corect si impartial si ca vor pastra secretul deliberarilor.

Atunci cand competenta si calificarea unui judecator sau avocat general sunt puse in discutie, cu unanimitate de voturi ceilalti membrii ai Curtii pot decide demiterea lor.

F organizare si functionare

b) Organizarea Curtii Europene de Justitie. Prin vot secret, cei 27 judecatori isi aleg un presedinte pentru un mandat de trei ani, cu posibilitatea realegerii. Presedintele Curtii conduce activitatea acesteia si prezideaza audierile si deliberarile din Camera de consiliu.

In activitatea lor, judecatorii sunt ajutati de un grefier si un grefier asistent, alesi de Curte pentru un mandat de sase ani. Grefierii asista la audieri, consemneaza dezbaterile, organizeaza si tin arhivele Curtii si se ingrijesc de publicarea hotararilor acesteia in "Colectia de jurisprudenta a Curtii". Sub autoritatea Presedintelui Curtii, ei au si atributii de administrare a bugetului institutiei.

Pe langa fiecare judecator sau avocat general functioneaza si cate doi secretari (referenti), care ii asista in pregatirea dosarelor fiecarei cauze.

Acestia sunt juristi cu o competenta recunoscuta, avand aceeasi nationalitate ca si judecatorii sau avocatii generali pe care ii asista si sunt numiti, de regula, pentru o perioada de trei ani.

c) Functionarea Curtii. Curtea functioneaza in plen, intr-o Mare Camera formata din 11 judecatori, sau in camere constituite din trei pana la cinci judecatori, in functie de importanta litigiilor supuse judecatii.

Desi initial camerele aveau doar atributii de instrumentare a cazurilor, treptat ele au primit si competente de a judeca, limitate insa la litigii de dificultate redusa declansate intre persoane fizice sau juridice.

Marea Camera judeca litigiile in care sunt implicate un stat membru sau o institutie comunitara, la solicitarea expresa a uneia dintre parti.

In plenul sau, Curtea judeca litigiile a caror complexitate necesita acest lucru, precum si in urmatoarele situatii:

- cand judeca cererea Parlamentului European de demitere a Mediatorului European;

- cand se pronunta asupra sesizarii de catre Comisie sau Consiliu cu privire la comiterea de catre un comisar european a unor greseli grave sau cu privire la neindeplinirea conditiilor necesare exercitarii functiei sale;

- cand se pronunta asupra sesizarii Comisiei sau Consiliului in legatura cu neindeplinirea obligatiei de onestitate si prudenta de catre un fost comisar european, dupa incetarea functiei;

- cand ia act de demisia unui membru al Curtii de Conturi, care nu mai indeplineste conditiile de exercitare a functiei.

Judecata se desfasoara cu respectarea principiului contradictorialitatii, este publica si presupune existenta a doua faze: o faza scrisa, in care cererea de chemare in judecata odata inregistrata, este numit un judecator raportor insarcinat cu studierea dosarului, care cu privire la faptele in discutie si privire la punctul de vedere al partilor , si o faza orala, in cadrul careia este prezentat raportul preliminar al judecatorului - raportor, pledoariile partilor si concluziile avocatului general.

Deliberarile au loc in "Camera de consiliu", au caracter secret si la ele participa judecatorii prezenti la faza orala a judecatii, numarul acestora trebuind sa fie impar. Hotararea se ia cu majoritate simpla si ea angajeaza in mod colectiv Curtea, opiniile separate neputand fi facute public.

Prezenta partilor este obligatorie in toate fazele procesului, reprezentarea lor facandu-se prin agenti ai institutiilor comunitare sau ai statelor membre, ori prin avocati, in cazul persoanelor fizice sau juridice.

Procesul se desfasoara in limba paratului, sau in cea pe care o alege reclamantul, daca parat este o institutie comunitara.

3. Competenta Curtii de Justitie

F competenta

Tratatele institutive atribuie Curtii de Justitie competenta de a asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatului [6].

Aceasta competenta a Curtii nu este insa o competenta de drept comun, ci o competenta de atribuire, sub rezerva competentelor atribuite Curtii de Justitie prin tratat, litigiile la care Comunitatea este parte nu sunt sustrase competentei jurisdictiilor nationale.

Curtea are in principal atributii jurisdictionale, dar poate avea si atributii consultative, atunci cand este solicitata sa-si dea avizul la incheierea unui acord international sau cand se pune problema revizuirii tratatelor comunitare.

Atributiile jurisdictionale ale Curtii constau in:

controlul legalitatii actelor adoptate de institutiile comunitare;

controlul respectarii de catre statele membre a obligatiilor care le sunt impuse de catre tratate;

interpretarea tratatelor comunitare si aprecierea validitatii actelor institutiilor comunitare.

Curtea actioneaza: ca o instanta administrativa atunci cand controleaza legalitatea actelor comunitare si judeca recursurile functionarilor comunitari; ca o instanta constitutionala, atunci cand interpreteaza tratatele comunitare sau judeca recursurile impotriva unui stat membru care nu-si respecta obligatiile din tratate; ca o instanta civila, cand judeca litigiile ce au ca obiect acordarea de daune-interese si ca instanta de apel, cand solutioneaza recursurile introduse impotriva hotararilor pronuntate de Tribunalul de Prima Instanta .

F actiuni in fata Curtii

In cadrul atributiilor jurisdictionale ale Curtii de Justitie, pot fi exercitate in fata acestuia urmatoarele tipuri de actiuni:

a) Actiunea (recursul) in anulare - prin care reclamantul contesta legalitatea unui act comunitar care provine de la o institutie comunitara.

Pot fi atacate cu recurs in anulare actele adoptate de Parlamentul European si de Consiliul UE, in comun, actele Consiliului, Comisiei, ale Bancii Central Europene (altele decat avizele si recomandarile), precum si actele adoptate de Parlamentul European menite sa produca efecte fata de terti.

Acestea trebuie sa fie acte juridice si sa produca efecte de drept. Motivele de anulare sunt incompetenta, incalcarea formelor substantiale, incalcarea tratatului sau a oricarei reguli de drept referitoare la aplicarea sa. Recursul poate fi formulat de catre un stat membru, de catre o institutie comunitara (mai ales de Comisie si Consiliul UE, dar si de catre Parlament si Banca Central Europeana in vederea ocrotirii prerogativelor lor) precum si de orice persoana fizica sau juridica, resortisant al statelor membre ale UE, daca actul atacat il priveste in mod direct si individual.

Termenul de recurs este de doua luni si incepe sa curga fie de la publicarea actului, fie de la notificarea sa reclamantului, fie din ziua cand reclamantul ia cunostinta de actul respectiv, atunci cand beneficiar este un alt subiect de drept.

Efectul admiterii recursului consta in declararea nulitatii actului contestat. In situatia in care actul este un regulament, Curtea de Justitie va indica, daca apreciaza ca este necesar, acele efecte ale regulamentului anulat care trebuie considerate ca definitive.

Un caz special de recurs in anulare il constituie plangerea introdusa de functionarii publici comunitari impotriva sanctiunilor disciplinare ce le-au fost aplicate, sau impotriva modului in care le-a fost rezolvata petitia inaintata autoritatii investite cu puterea de numire .

Inainte de a se adresa Curtii Europene de Justitie, functionarii comunitari trebuie sa parcurga o procedura administrativa prealabila, in fata autoritatii care a dictat sanctiunea disciplinara sau a celei investite cu puterea de numire.

In termen de 3 luni de la primirea raspunsului la procedura administrativa prealabila trebuie sa fie sesizata instanta judiciara comunitara.

b) Recursul in carenta - este actiunea aflata la dispozitia institutiilor comunitare (cu exceptia CEJ), a statelor membre si a persoanelor fizice si juridice prin care acestea solicita Curtii sa constate abtinerea institutiilor comunitare. (Parlament, Consiliul U. E. si Comisia Europeana) intr-o problema in care acestea aveau obligatia sa actioneze.

Inainte de sesizarea Curtii cu un recurs in carenta este obligatorie efectuarea unei proceduri administrative prealabile , constand in invitarea institutiei respective sa actioneze. Daca in termen de doua luni de la aceasta invitatie, institutia nu-si exprima pozitia, reclamantul poate sa sesizeze Curtea Europeana de Justitie intr-un alt termen de doua luni care curge de la data cand institutia comunitara trebuia sa raspunda.

Admitand actiunea, Curtea declara ilegala abtinerea institutiei comunitare; aceasta fiind obligata sa ia masurile care se impun pentru executarea hotararii Curtii, deci sa emita actul respectiv, reclamantul avand si dreptul de a fi despagubit.

c) Exceptia de ilegalitate - este procedura prin care se poate obtine anularea unui act normativ ilegal in momentul in care acesta este executat printr-un act individual; anulare care nu s-a putut abtine pe calea unui recurs in anulare fie datorita termenului scurt in care poate fi introdus acesta, fie din pricina lipsei calitatii procesuale active, actele normative putand fi contestate doar de catre statele membre sau institutiile comunitare.

In acest caz, potrivit art. 184 din Tratatul CEE, persoanele fizice sau juridice pot sa ridice, in cadrul procesului de anulare a deciziei individuale, exceptia de ilegalitate a actului normativ. Exceptia de ilegalitate apare astfel ca o procedura accesorie cererii principale de anulare a deciziei individuale si nu poate fi invocata de catre particulari in cazul in care puteau contesta actul pe calea unui recurs in anulare . Ea poate fi insa invocata de orice parte a litigiului, chiar si de catre un stat membru, desi acesta putea actiona si pe calea unui recurs in anulare.

Daca prin hotararea Curtii este constatata ilegalitatea actului normativ in discutie, el devine inaplicabil in cazul respectiv insa nu este anulat, continuand sa produca efecte juridice. Doar decizia emisa in baza actului normativ va fi anulata.

d) Actiune in constatarea neindeplinirii de catre un stat membru a obligatiilor ce-i revin - este actiunea intentata de catre Comisia Europeana sau de catre un stat membru prin care i se cere Curtii Europene de Justitie sa se pronunte cu privire la conformitatea cu dreptul comunitar a actiunilor statului membru.

Inainte de investirea Curtii cu judecarea cauzei se desfasoara o faza administrativa constand in examinarea cauzei de catre Comisie, pe baza observatiilor prezente de statul in cauza si emiterea unui aviz prin care i se cere luare unor masuri pentru inlaturarea abaterii. In cazul in care statul nu se conformeaza, Comisia poate sesiza Curtea de Justitie. Aceasta faza administrativa este obligatorie si in situatia in care un stat membru invoca neindeplinirea de catre alt stat membru a obligatiilor ce-i revin, trebuind sa fie sesizata mai intai Comisia care emite de asemenea un aviz motivat. Sesizarea directa a Curtii se poate face numai daca intr-un termen de trei luni de la data cererii Comisia nu emite avizul.

Prin hotararea pe care o ia, Curtea poate numai constata neindeplinirea obligatiilor si obligarea statului parat la indreptarea comportamentului sau, dar nu poate anula actele emise de autoritatile interne, pentru ca astfel s-ar substitui judecatorului national.

Executarea hotararii Curtii este obligatorie, prevazandu-se si posibilitatea aplicarii unor sanctiuni pecuniare statelor care nu se conformeaza, sub forma unei sume forfetare sau a unei amenzi .

e) Recursul in interpretare - este actiunea prin care, la cererea organelor de jurisdictie nationale, Curtea intervine pentru interpretarea regulilor comunitare sau pentru a aprecia validitatea actelor adoptate de catre institutiile comunitare.

Astfel, judecatorul national caruia, in solutionarea unui litigiu, i se ridica o problema referitoare la interpretarea dreptului comunitar sau validitatea actelor institutiilor, poate sesiza Curtea cu aceasta chestiune, inainte de a se pronunta asupra fondului.

Actiunea cu care este investita Curtea este o actiune prealabila sau prejudiciala, care presupune o apropiere a organelor de jurisdictie nationala si a celor comunitare. Prin hotararea preliminara a Curtii se precizeaza sensul dispozitiilor a caror interpretare i s-a cerut sau se pronunta cu privire la validitatea lor, organul jurisdictional national fiind obligat ca la solutionarea cauzei sa respecte interpretarea data.

Prin aceasta procedura se asigura o aplicare uniforma a dreptului comunitar de catre instantele tuturor statelor membre.

f) Actiunea in daune contra institutiilor comunitare - este o actiune in raspundere necontractuala exercitata in temeiul art. 215 din Tratatul CEE, care prevede ca in materie de raspundere extracontractuala, comunitatea trebuie sa repare daunele cauzate de institutiile si de agentii sai in exercitarea functiilor lor.

Prin introducerea ei reclamantul urmareste obtinerea de compensatii pentru daunele cauzate prin actul comunitar.

De obicei actiunea in daune insoteste recursul in anularea actului comunitar din care izvorasc prejudiciile, dar poate fi exercitata si separat, atunci cand persoana interesata nu poate sa atace direct actul sau cand acesta a fost anulat.

Tribunalul de Prima Instanta

F Tribunalul de Prima Instanta

In conditiile cresterii constante a numarului cauzelor supuse spre solutionare Curtii de Justitie, pentru a se degreva Curtea si a putea sa se concentreze asupra principalei sale atributii, cea de interpretare uniforma a legislatiei comunitare, precum si in scopul de a se consolida garantiile judiciare acordate persoanelor fizice, prin instituirea unui al doilea grad de jurisdictie, in Actul Unic European s-a prevazut infiintarea unui Tribunal, atasat Curtii, care sa judece in prima instanta cauzele supuse de persoanele fizice si functionarii comunitari .

Tribunalul de Prima Instanta este organizat si functioneaza dupa aceleasi reguli ca si Curtea de Justitie. Desi i s-a conferit dreptul de a-si stabili propriile reguli de functionare, cu acordul Curtii de Justitie si cu aprobarea Consiliului UE, data cu unanimitate de voturi, aceste reguli nefiind inca stabilite, se aplica Statutul Curtii si in cazul Tribunalului de Prima Instanta [16].

Tribunalul este compus, in prezent, dintr-un numar de 27 judecatori, desemnati in conditii identice celor de la Curtea de Justitie, cate un judecator din fiecare stat membru, conform prevederilor Tratatului de la Nisa. Tribunalul de Prima instanta nu are inca in structura sa avocati generali [17], fiind insarcinat unul dintre judecatori sa exercite aceste atributii. Prezenta acestuia este obligatorie atunci cand Tribunalul judeca litigii dificile si complexe. Judecatorul care indeplineste atributia de avocat general nu poate sa ia parte la pronuntarea hotararii in cauza respectiva.

F competenta

Competentele Tribunalului constau in judecarea in prima instanta a urmatoarelor categorii de actiuni:

- recursul in anulare impotriva actelor adoptate de institutiile comunitare;

- recursul in carenta contra institutiilor comunitare;

- actiunea in daune contra institutiilor comunitare;

- actiuni izvorand din raporturile dintre Uniune si functionarii sai.

- recursurile prejudiciale de interpretare si de apreciere a validitatii avand un caracter tehnic.

Tribunalul de Prima Instanta nu judeca actiunile introduse de institutiile comunitare, de Banca Central Europeana sau de statele membre. Hotararile pronuntate de Tribunalul de Prima Instanta pot fi atacate cu recurs la Curtea Europeana de Justitie, recurs limitat la problemele de drept. Curtea poate, daca apreciaza ca recursul este intemeiat, sa-l rejudece ea sau sa-l trimita spre rejudecare Tribunalului de Prima Instanta care este obligat sa respecte rezolvarea data de Curte problemelor de drept. Tribunalul judeca in Camere de cate trei sau cinci judecatori dupa aceeasi procedura aplicabila la Curtea de Justitie, cu deosebirea ca Tribunalul poate renunta la faza scrisa.

Alaturi de Curtea Europeana de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta carora le partajeaza competentele, Tratatul de la Nisa a prevazut si posibilitatea infiintarii unor Camere Jurisdictionale specializate pe anumite domenii. Infiintarea acestora se hotaraste de catre Consiliul U. E. cu unanimitate de voturi, la propunerea Comisiei sau a Curtii de Justitie, cu avizul Parlamentului.