ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA POLITICII DE DEZVOLTARE REGIONALA IN ROMANIA IN VEDEREA ADERARII LA UE

ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA POLITICII DE

DEZVOLTARE REGIONALA IN ROMANIA IN VEDEREA ADERARII LA UE

1. Necesitatea existentei unei politici de dezvoltare regionala

Economia romaneasca a intrat, dupa 1990, intr-un complex proces de restructurare avand ca scop cresterea eficientei economiei si adaptarea ei la cerintele unei economii de piata. Acest proces a avut si are un impact economic si social teritorial diferit de la o zona la alta a tarii.

In contextul transformarilor politice si economice care au avut loc in Romania dupa 1989, a aparut si s-a dezvoltat un nou concept privind politica de dezvoltare regionala si s-au facut pasi importanti in acest domeniu prin crearea cadrului legal si institutional, precum si a mecanismelor specifice.

Politica de dezvoltare regionala in Romania a devenit parte componenta a procesului de aderare la Uniunea Europeana, constituind capitol de negocieri in procesul aderarii tarii noastre la UE - Capitolului 21: 'Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale'.

Dezvoltarea unei politici regionale se numara printre cerintele de baza ale integrarii europene, intrucat aceasta reprezinta o politica cheie a UE. Politica regionala a UE este inainte de orice o politica a solidaritatii. Ea se bazeaza pe solidaritatea financiara a statelor membre, deoarece o parte substantiala din contributia statelor membre la bugetul Comunitatii merge la regiunile mai putin prospere si la grupuri sociale dezavantajate. Prin aceasta politica, sprijinita financiar din Fondurile Structurale, UE ajuta regiunile a caror dezvoltare este ramasa in urma, sprijina reconversia zonelor industriale in dificultate, diversificarea activitatilor economice ale zonelor rurale unde agricultura este in declin si regenerarea urbana a oraselor in declin. Fondurile alocate politicii regionale depasesc o treime din fondurile UE. Politica regionala a UE a suportat anumite modificari pentru perioada 2000-2006, in sensul ca ajutoarele regionale sunt mai concentrate, managementul lor este descentralizat, iar parteneriatul intre actorii implicati in dezvoltarea regionala s-a largit. Pentru implementarea masurilor de politica regionala, statele membre, autoritatile locale si Comisia Europeana lucreaza impreuna. Autoritatile nationale definesc strategiile de dezvoltare si le implementeaza, iar Comisia UE asigura ca strategiile regionale sa se armonizeze cu strategia generala a Comunitatii, monitorizeaza si controleaza cheltuielile facute din fondurile Comunitatii.

Incepand cu anul 2000, politica europeana regionala a contribuit activ la dezvoltarea economica a tarilor care si-au manifestat intentia de a adera la UE. in tarile central si est-europene au fost implementate masuri in domeniul dezvoltarii activitatilor productive, prin incurajarea crearii de noi IMM, in domeniul protectiei mediului si retelelor de transport, al infrastructurii de toate tipurile, indeosebi al infrastructurii de afaceri, intre aceste masuri, un loc important a revenit celor din domeniul dezvoltarii resurselor umane.

In procesul de pregatire a aderarii tarii noastre la UE si de creare a conditiilor necesare de accesare in perioada de preaderare a fondurilor de tip structural, iar dupa aderare a fondurilor structurale, principalele etape pe care Romania le are de parcurs, sunt legate de:

crearea cadrului legal, institutional si bugetar;

pregatirea Planului National de Dezvoltare;

. negocierea Documentului de Pozitie "Politica Regionala si Coordonarea Instrumentelor Structurale' - Capitolul 21 de negocieri cu UE;

crearea mecanismelor de implementare a programelor din fondurile de tip structural si a fondurilor structurale dupa aderare;

crearea mecanismelor de monitorizare si evaluare a programelor.

Cadrul legal al politicii de dezvoltare regionala

In perioada 1998-1999, pe baza Acordului de Asociere la Uniunea Europeana si a Programului National de Aderare la UE in Romania s-a creat si cu sprijinul Programului Phare cadrul legal si structurile institutionale, la nivel central si regional, necesare implementarii unei politici integrate de dezvoltare regionala, ca mijloc de sprijinire a potentialului economic si social indigen, prin cooperarea autoritatilor nationale, regionale si locale si beneficiind de suportul financiar al Guvernului si Comisiei Europene.

Acest nou tip de politica vine, in primul rand, in intampinarea unor necesitati reale ale colectivitatilor locale si regionale din tara noastra care poate fi caracterizata ca reprezentand un nou mod de abordare a dezvoltarii, o abordare de jos in sus, bazata pe initiativele, planurile si programele de dezvoltare ale colectivitatilor locale si regionale

Promovarea propriilor politici de dezvoltare regionala, de catre autoritatile administratiei publice locale, dar si de structurile regionale, porneste de la premisa ca nimeni nu poate cunoaste mai bine necesitatile reale ale acestor colectivitati, decat ele insele si cei alesi sa le reprezinte.

Conceptul care sta la baza acestei politici in Romania, a fost creat in urma unor studii si analize elaborate la cererea Guvernului, prin programul Phare, finalizate in cadrul unui document intitulat "Carta Verde a dezvoltarii regionale in Romania'.

In esenta, politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de concepte, principii, scopuri si obiective, instrumente si mijloace concrete de realizare. Ea se realizeaza prin actiunea conjugata a unor organisme guvernamentale si neguvernamentale care coopereaza intr-un cadru institutional creat.

Politica regionala in Romania are la baza masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati sau publici), in scopul asigurarii unei dezvoltari economice si sociale sustinute si dinamice, prin utilizarea eficienta a resurselor locale si regionale, pentru a realiza in final obiectivele dezvoltarii regionale.

Cu alte cuvinte, politica de dezvoltare regionala intareste rolul si responsabilitatile administratiei publice locale si a organismelor regionale, in dezvoltarea economica si sociala a fiecarei localitati in parte, precum si a regiunilor de dezvoltare, concomitent cu diminuarea implicarii institutiilor guvernamentale in astfel de activitati. Astfel, politica de dezvoltare regionala devine o componenta esentiala a autonomiei locale.

Regiuni de Dezvoltare

Romania, cu o suprafata de 238.391 kmp., este divizata in 41 de judete plus Municipiul Bucuresti - capitala tarii, structura care serveste unor scopuri administrative, asigurand o guvernare democratica.

La nivelul UE se considera, insa, ca unitati administrative de asemenea dimensiuni nu sunt eficiente pentru proiectarea si implementarea masurilor de politica regionala, motiv pentru care, in procesul aderarii tarii la UE, a intrat in preocuparile cercetatorilor si guvernantilor necesitatea crearii si in Romania a cadrelor teritoriale, concordante cu cele ale statelor membre, in vederea implementarii unor masuri de politica regionala. Nivelul optim al acestor structuri teritoriale, se considera a fi cele corespunzatoare nivelului NUTS II in Nomenclatorul Unitatilor Statistice Teritoriale (NUTS) ale EUROSTAT. Acest nivel teritorial NUTS II este cadrul de concepere, implementare si evaluare a politicii de dezvoltare regionala si a programelor de coeziune economica si sociala, constituind totodata cadrul de culegere a datelor statistice specifice, in conformitate cu reglementarile EUROSTAT.

Pentru aceste considerente, in perioada 1998 - 1999, a fost dezvoltat in Romania, cu asistenta Phare, un cadru institutional complex, menit sa realizeze obiectivele dezvoltarii regionale prevazute de Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania, respectand totodata principiile dupa care se aloca fondurile structurale si in mod deosebit Fondul European de Dezvoltare Regionala in statele membre ale Uniunii Europene.

In baza Legii nr. 151/1998, la sfarsitul anului 1998, s-au constituit prin asocierea liber consimtita a judetelor si a Municipiului Bucuresti, opt Regiuni de Dezvoltare corespunzatoare nivelului statistic NUTS II. Stabilite pe o baza voluntara, ele nu au statut de unitati administrative dar reprezinta unitati teritoriale suficient de mari pentru a constitui o buna baza pentru elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare regionale, permitand utilizarea eficienta a resurselor financiare si umane. Conform Ordonantei de Urgenta nr. 75/2001 privind functionarea Institutului National de Statistica au fost create si opt directii generale pentru statistica regionala, care, alaturi de cele 34 de directii judetene de statistica, au ca scop dezvoltarea statisticii regionale.

Scopul pentru care s-au creat aceste Regiuni de Dezvoltare este similar celui urmarit si de celelalte tari in curs de aderare, la fel ca si de statele membre, acela de a sprijini comunitatile mai mari in a-si solutiona problemele care trec dincolo de granitele administrative si care depasesc posibilitatile financiare ale unui judet. Regiunile de Dezvoltare reprezinta structuri teritoriale in care se realizeaza implementarea si evaluarea politicii nationale de dezvoltare regionala.

3. Cadrul institutional de implementare a politicii de dezvoltare regionala

In pofida importantei incontestabile a unei strategii si a unei politici de dezvoltare regionala pentru succesul complet al tranzitiei si restructurarii economice in Romania, in primii ani dupa 1989 nu s-a acordat atentia corespunzatoare dimensiunii regionale a strategiei si reformei.

Abia dupa 1995, cu ocazia elaborarii strategiei de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, a trebuit sa se admita ca luarea in considerare in mod explicit a problemelor regiunilor, a problemelor colectivitatilor locale reprezinta un element-cheie pentru realismul si coerenta acestei strategii, numai astfel fiind posibila depasirea decalajului dintre vorbe si fapte in dezbaterile despre descentralizare, autonomie administrativa locala, pe de o parte, si cele despre integrarea europeana, cooperare transfrontaliera etc, pe de alta parte.

O etapa importanta a reprezentat-o derularea, in perioada 1996-1998, a unui program pentru politica de dezvoltare regionala initiat de Uniunea Europeana si Guvernul Romaniei in cadrul programului PHARE. Implementarea programului a fost realizata prin Departamentul de Administratie Publica Locala al Guvernului Romaniei, cu asistenta din partea unei echipe de experti locali si straini. Intreaga activitate a fost coordonata de un grup de lucru interministerial, compus din reprezentanti ai ministerelor-cheie si ai autoritatilor regionale, precum si ai unor organizatii nonguvernamentale.

Unul din scopurile esentiale ale acestui program a fost pregatirea unui set de principii fundamentale pentru elaborarea politicii de dezvoltare regionala a Romaniei, prezentat in documentul "Carta Verde - Politica de dezvoltare regionala in Romania", in anul 1997. Obiectivele propuse avute in vedere erau: pregatirea Romaniei pentru integrarea in Uniunea Europeana si pentru a deveni eligibila in vederea acordarii unor ajutoare din fondurile de tip structural; reducerea disparitatilor intre diferitele regiuni ale Romaniei; integrarea activitatilor din sectorul public, pentru a realiza un nivel superior de dezvoltare regiunilor.

Ca un rezultat al acestor actiuni intreprinse in cadrul programului a fost elaborata Legea privind dezvoltarea regionala, aprobata in 1998, prin intermediul careia s-a definit continutul dezvoltarii regionale, s-a creat suportul legal pentru constituirea regiunilor de dezvoltare si s-au stabilit structurile institutionale nationale si teritoriale pentru dezvoltarea regionala. Astfel, dezvoltarea regionala este definita ca "ansamblul politicilor autoritatilor administratiei publice centrale si locale, elaborate in scopul imbunatatirii performantelor economice ale unor arii geografice constituite in Regiuni de Dezvoltare si care beneficiaza de sprijinul Guvernului, al Uniunii Europene si al altor institutii si autoritati nationale si internationale interesate".

Se poate observa ca, inca de la inceput, s-a tinut cont de faptul ca o structura de implementare a politicilor de dezvoltare regionala bine conceputa reprezinta unul din elementele-cheie care conduc la inregistrarea de rezultate in domeniul dezvoltarii regionale. Astfel, s-au creat, la nivel national si la nivel regional, institutii cu atributii clare in domeniul dezvoltarii regionale.

Incepand cu anul 2001, structura institutionala pentru dezvoltarea regionala se compune, la nivel national, din Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala, ca organ deliberativ, care coordoneaza si promoveaza politica nationala de dezvoltare regionala si Ministerul Dezvoltarii si Prognozei (Directia pentru dezvoltare regionala), ca organ executiv, iar la nivelul fiecarei regiuni, din Consiliul Regional si Agentia pentru Dezvoltare Regionala.

Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala (CNDR), ca for deliberativ suprem, este responsabil cu politica de dezvoltare regionala in Romania, si in componenta caruia reprezentantii Guvernului si cei ai regiunilor sunt la paritate. Presedintia CNDR a fost asigurata, pana la inceputul anului 2002, de Primul-ministru, in prezent fiind asigurata de ministrul dezvoltarii si prognozei. Se considera ca aceasta schimbare defavorizeaza procesul de dezvoltare regionala, deoarece presedintia CNDR-ului detinuta de primul-ministru ajuta la o mai buna comunicare si coordonare intre institutiile publice implicate in implementarea politicii de dezvoltare regionala.

Consiliul National de Dezvoltare Regionala are urmatoarele atributii:

aproba Strategia Nationala pentru Dezvoltare Regionala si Programul National pentru Dezvoltare Regionala;

prezinta Guvernului propunerile privind constituirea Fondului National pentru Dezvoltare Regionala;

aproba criteriile, prioritatile si modul de alocare a resurselor Fondului National pentru Dezvoltare Regionala;

urmareste utilizarea fondurilor alocate Agentiilor pentru Dezvoltare Regionala din Fondul National pentru Dezvoltare Regionala;

aproba utilizarea fondurilor de tip structural alocate Romaniei de catre Comisia Europeana;

urmareste realizarea obiectivelor dezvoltarii regionale, inclusiv in cadrul activitatilor de cooperare externa a regiunilor de dezvoltare, de tip transfrontalier, interregional si la nivelul euroregiunilor.

Ministerul Integrarii Europene a preluat atributiile Agentiei Nationale de Dezvoltare Regionala (primul organ executiv in promovarea si coordonarea politicii de dezvoltare regionala, creat in 1998), dupa ce a trecut si prin Ministerul Dezvoltarii si Prognozei. Acesta are urmatoarele atributii:

► elaboreaza Strategia Nationala pentru Dezvoltare Regionala si Programul National pentru Dezvoltare;

► elaboreaza principiile, criteriile, prioritatile si modul de alocare a resurselor Fondului National pentru Dezvoltare Regionala;

propune Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala constituirea Fondului National pentru Dezvoltare Regionala;

asigura managementul financiar si tehnic al Fondului National pentru Dezvoltare Regionala;

promoveaza diferite forme de cooperare intre judete, municipii, orase, comune;

asigura asistenta de specialitate acordata Consiliilor pentru Dezvoltare Regionala in procesul de constructie institutionala;

► propune Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala nominalizarea unor zone drept zone defavorizate, pentru a fi sustinute economic si financiar prin instrumentele specifice politicii dezvoltarii regionale;

indeplineste functia de negociator national in relatiile cu Directia de Politica Regionala si Coeziune din cadrul Comisiei europene pentru Fondul European de Dezvoltare Regionala si Fondul de Coeziune;

gestioneaza fondurile alocate Romaniei din Fondul European de Dezvoltare Regionala si din Fondul de Coeziune;

coordoneaza aplicarea Planului National de Dezvoltare Regionala (care sta la baza negocierilor cu Comisia europeana si a finantarii pentru diferite programe).

Consiliile pentru Dezvoltare Regionala (CDR) sunt organisme decizionale la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare, alcatuite din 4 reprezentanti din fiecare judet (presedintele consiliului judetean si cate un reprezentant de la nivelul consiliilor locale ale comunelor, oraselor si municipiilor). Aceste Consilii au urmatoarele atributii:

analizeaza si iau hotarari in privinta Strategiei si a Programelor de Dezvoltare Regionala;

aproba proiectele de dezvoltare regionala;

► prezinta Consiliului National de Dezvoltare Regionala propunerile privind constituirea Fondului pentru Dezvoltare Regionala;

► aproba criteriile, prioritatile alocarii si destinatiilor resurselor Fondului pentru Dezvoltare Regionala;

urmareste utilizarea fondurilor alocate Agentiilor pentru Dezvoltare Regionala din Fondul National pentru Dezvoltare Regionala;

urmareste respectarea obiectivelor regionale.

Agentiile pentru Dezvoltare Regionala sunt organisme neguvernamentale, nonprofit si reprezinta corpul tehnic si de executie, ele aflandu-se in subordinea Consiliilor pentru Dezvoltare Regionala. Aceste Agentii au urmatoarele atributii:

elaboreaza si propun Consiliului pentru Dezvoltare Regionala (din regiunea respectiva) aprobarea Strategiei de Dezvoltare Regionala, a programelor de dezvoltare regionala si a planurilor de gestionare a fondurilor;

asigura punerea in aplicare a programelor de dezvoltare regionala si a planurilor de gestionare a fondurilor, in conformitate cu hotararile adoptate de Consiliul pentru Dezvoltare Regionala, cu respectarea legislatiei;

identifica zonele cu probleme in cadrul regiunilor de dezvoltare;

asigura asistenta tehnica de specialitate persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat sau privat, care investesc in zonele defavorizate;

inainteaza Ministerului Dezvoltarii si Prognozei propunerile de finantare, din Fondul National pentru Dezvoltare Regionala, a proiectelor de dezvoltare aprobate;

actioneaza pentru atragerea de surse la formarea Fondului pentru Dezvoltare Regionala;

gestioneaza Fondul pentru Dezvoltare Regionala in scopul obiectivelor prevazute in programele de dezvoltare regionala;

► raspunde de corecta gestionare a fondurilor alocate.

Aceste institutii aveau inca de la inceput indatorirea de a conlucra pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare, la nivel national si la nivel regional. Fundamentarea acestei strategii s-a realizat pe baza analizei situatiei economice, ceea ce a permis formularea principiilor si obiectivelor pe termen mediu si lung, cu stabilirea prioritatilor. Strategiile elaborate din 1998 pana in prezent au pornit, intr-adevar, de la analize economico-sociale, au definitivat obiective si masuri considerate prioritare, dar, in urma analizelor efectuate am observat ca nu au precizat care vor fi sursele de finantare si care sunt resursele necesare (umane, materiale, financiare, informationale) si cele disponibile care pot fi utilizate.

Aceste strategii de dezvoltare au fost puse in aplicare prin intermediul unor planuri nationale si regionale, anuale si multianuale. Concret, aceste planuri au fost privite ca documente elaborate pe baza strategiei, ele referindu-se la ansamblul actiunilor/masurilor care trebuie intreprinse pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare. De asemenea, planurile intreprinse trebuie sa cuprinda, pentru fiecare actiune, urmatoarele elemente: denumirea si descrierea actiunii preconizate; domeniul vizat si aria geografica; beneficiarii finali; organismul responsabil de implementare; scopurile cuantificate; indicatorii de monitorizare a procesului; asistenta financiara necesara si forma in care se acorda (grant sau imprumut); durata si o estimare prealabila a efectului global al strategiei asupra regiunii de dezvoltare.

In conformitate cu Programul National pentru Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cu legislatia referitoare la dezvoltarea regionala in Romania si cu prevederile Regulamentului Comisiei Europene privind coordonarea asistentei financiare acordate statelor candidate , a fost conceput si elaborat Planul National de Dezvoltare.

Planul National de Dezvoltare are in vedere prioritatile pentru dezvoltarea Romaniei pentru perioade scurte de timp (2000-2002, 2002-2005), precum si masurile corespunzatoare care trebuie luate pentru indeplinirea acestor prioritati. De regula, prioritatile corespund obiectivelor politicii de dezvoltare regionala adoptata de tarile membre ale Uniunii Europene.

Pe baza analizelor realizate in Planul National de Dezvoltare si a strategiilor stabilite in planurile de dezvoltare regionale, intocmite de cele opt regiuni de dezvoltare, cercetarea intreprinsa de noi a evidentiat ca s-au stabilit sase prioritati nationale si trei prioritati sectoriale privind dezvoltarea regionala si masurile corespunzatoare realizarii lor.

Prioritatile nationale sunt:

(1) dezvoltarea sectorului privat si promovarea investitiilor; acestea urmeaza a se realiza prin sprijinirea intreprinderilor private, atragerea investitiilor productive, investitii in infrastructura publica adiacenta;

(2) sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii din sectorul productiv; aceasta urmeaza a se realiza prin: imbunatatirea inzestrarii cu capital a IMM-urilor productive, imbunatatirea activitatilor de consultanta pentru IMM-uri; sprijinirea cooperarii intre IMM-uri si marile intreprinderi; imbunatatirea managementului IMM-urilor si a sistemului de organizare a acestora, sprijinirea IMM-urilor pentru accesarea pietelor; furnizarea de servicii de consultanta catre IMM-uri;

(3) imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii regionale; acestea urmeaza a se realiza prin crearea/dezvoltarea: infrastructurii adiacente economiei; infrastructurii in domeniul stiintei, cercetarii, dezvoltarii si tehnologiei informatiei; infrastructurii necesare calificarii, recalificarii si invatarii continue; infrastructurii urbane, investitii in infrastructura transportului;

(4) dezvoltarea resurselor umane; aceasta urmeaza a se realiza prin: programe de pregatire in strainatate (training) pentru persoanele care au loc de munca; masuri active pentru persoanele amenintate de somaj, care se afla in somaj sau sunt subocupate; masuri active pentru imbunatatirea integrarii in munca a persoanelor dezavantajate si a celor cu nevoi speciale;

(5) dezvoltarea turismului; aceasta urmeaza a se realiza prin: investitii in sectorul privat; investitii in sectorul public; servicii de sprijinire a turismului;

(6) sprijinirea cercetarii stiintifice, a dezvoltarii tehnologice si a inovarii; aceasta urmeaza a se realiza prin: sprijin si asistenta pentru cercetare-dezvoltare si pentru aplicarea rezultatelor acestora; sprijin pentru transferul de tehnologie; utilizarea fortei de munca superior calificate; sprijinirea afacerilor; dezvoltarea societatii informationale si utilizarea tehnicii.

Prioritatile sectoriale, care urmeaza sa fie finantate din fonduri de preaderare, sunt:

dezvoltarea agriculturii si dezvoltarea rurala;

dezvoltarea infrastructurii de mediu;

dezvoltarea infrastructurii majore de transport.

Pentru indeplinirea acestor obiective prioritare, cercetarea intreprinsa de noi a relevat ca s-au prevazut seturi de masuri in vederea orientarii propunerilor de proiecte care se asteapta a fi intocmite de catre actorii locali, publici si privati.

Planul National de Dezvoltare trebuie sa asigure corelarea nevoiior generale ale tarii cu interesele specifice regiunilor, manifestate in cadrul proceselor de pregatire pentru aderare si de indeplinire a criteriilor de convergenta cu Uniunea Europeana.

Planurile de dezvoltare regionala contin prioritatile stabilite, de fiecare regiune, pentru perioade delimitate de timp (2000-2002, 2002-2005), care corespund nevoilor locale, dar care se incadreaza si in prioritatile nationale. Pentru realizarea acestor obiective prioritare se solicita actorilor sociali, publici si privati, propuneri de proiecte concrete care sa conduca la rezolvarea nevoilor locale sau la solutionarea problemelor locale sau regionale, cu conditia ca aceste proiecte sa se incadreze in masurile strategice stabilite si sa conduca la realizarea obiectivelor precizate in plan.

In conformitate cu prevederile legale privind dezvoltarea regionala in Romania si cu obiectivele politicii de dezvoltare regionala aplicabile in tarile membre ale Uniunii Europene, in urma aprofundarii problemei s-a observat ca, in tara noastra, obiectivele politicii de dezvoltare vizeaza cresterea economica a tarii pe ansamblu prin stabilirea echilibrelor (atat pe piata muncii, cat si in ceea ce priveste dezvoltarea sociala, a mediului inconjurator, a investitiilor etc), pornind de la dezvoltarea armonioasa a celor opt regiuni de dezvoltare. Pentru ca asemenea dezvoltare sa se poata realiza, este necesar, mai intai, sa se stopeze decalajele dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor definite, in ideea de a nu se adanci si mai mult.

Obiectivele de baza ale dezvoltarii regionale sunt urmatoarele:

(1) diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltarii echilibrate, prin reducerea accelerata a intarzierilor in dezvoltarea zonelor defavorizate, ca urmare a unor conditii istorice, geografice, economice, sociale, politice, si preintampinarea producerii de noi dezechilibre;

(2) pregatirea cadrului institutional, pentru a raspunde criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la fondurile structurale si la fondul de coeziune ale Uniunii Europene;

(3) corelarea politicilor si activitatilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea initiativelor si prin valorificarea resurselor locale si regionale, in scopul dezvoltarii economico-sociale durabile si al dezvoltarii reale a acestora;

(4) stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, a celei transfrontaliere, inclusiv cadrul euro-regiunilor, precum si participarea regiunilor la dezvoltarea economica si institutionala a acestora, in scopul realizarii unor proiecte de interes comun, in conformitate cu acordurile internationale la care Romania este parte.

Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare regionala in Romania sunt armonizate cu cele ale politicii de dezvoltare regionala aplicate de tarile membre ale Uniunii Europene. Acestea vizeaza: concentrarea geografica a zonelor cu probleme economico-sociale; descentralizarea procesului de luare a deciziilor, care trebuie sa se deplaseze de la nivelul central/guvernamental spre cel al comunitatilor regionale; parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale, respectiv implicarea acestora in realizarea proiectelor de dezvoltare, implicare care vizeaza si cofinantarea realizarii acestora; planificarea, respectiv procesul de alocare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea atingerii unor obiective stabilite (de asemenea planificarea trebuie sa tina cont si de resursele existente in regiuni, precum si de modalitatea cum ele au fost utilizate pana in prezent); cofinantarea. care vizeaza contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

Realizarea acestor obiective si prioritati necesita existenta unor resurse financiare si materiale, atat la nivel national, cat si la nivel regional. Cum, dupa 1989, Romania se afla intr-o situatie financiara destul de dificila, s-a incercat atenuarea problemei asigurarii resurselor financiare necesare dezvoltarii regionale prin intermediul Fondului National pentru Dezvoltare Regionala, al fondurilor de tip structural din partea Uniunii Europene (PHARE, 1SPA, SAPARD si RICOP) sau al stimulentelor financiare acordate de catre stat, pentru a motiva initiativa privata in zonele cu probleme economico-sociale. Astfel, Fondul National pentru Dezvoltare Regionala finanteaza Programele de Dezvoltare Regionala. Acest fond s-a creat ca urmare a principiului cofinantarii (aditionalitatii), conform caruia fiecare tara trebuie sa intreprinda eforturi pentru dezvoltarea regiunilor sale, la acesta urmand sa se adauge (iar nu sa se substituie) sprijinul financiar al comunitatii europene. Fondul National pentru Dezvoltare Regionala se constituie anual din: sume alocate prin bugetul central, ca pozitie distincta pentru dezvoltare regionala; asistenta financiara din fondurile de tip structural din partea Uniunii Europene; asistenta financiara nerambursabila din partea unor guverne, organizatii internationale, banci etc. si din alte resurse financiare din fondurile aflate la dispozitia Guvernului.

Asadar, finantarea prin intermediul fondurilor destinate dezvoltarii regionale are la baza programe de dezvoltare, realizate la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare. In cadrul acestui proces, a fost si este necesara o analiza amanuntita a gradului de dezvoltare economica a fiecarei zone/regiuni pe baza careia sa se poata realiza proiecte de investitii, care sa conduca la ridicarea nivelului economic al zonei, la ridicarea nivelului de trai, la ocuparea fortei de munca disponibile sau disponibilizate etc.

4. Sursele de finantare a proiectelor de dezvoltare regionala

4.1. Stimulentele financiare

Inca inainte de 1998, statul roman a acordat stimulente financiare categoriilor de persoane considerate defavorizate sau a sprijinit, prin diferite forme, intreprinderile cu capital majoritar de stat care se aflau in declin economic.

Incepand cu 1998, cand s-au pus bazele unui cadru institutional adecvat dezvoltarii regionale, stimulentele financiare au imbracat forma ajutoarelor pentru investitiile productive, ocuparea fortei de munca disponibilizate si dezvoltarea armonioasa a regiunilor ramase in urma. Aceste stimulente financiare se acorda sub forma subventiilor, granturilor, alocatiilor, primelor sau a oricaror altor sume cu caracter nerambursabil, reduceri de preturi la bunuri furnizate si servicii prestate de catre stat, anularea sau reducerea de datorii catre stat, subventionarea dobanzilor la acordarea de credite cu dobanda preferentiala, acordarea de garantii de stat, exceptari, reduceri sau scutiri de la plata taxelor vamale si a altor taxe si impozite dependente de acestea, reduceri sau scutiri de la plata impozitelor, taxelor si obligatiilor bugetare, amanari si esalonari la plata impozitelor, taxelor si obligatiilor bugetare, reduceri sau scutiri la plata majorarilor de intarziere etc. sau alte facilitati pentru amortizarea capitalului fix, subventii pentru utilizarea si angajarea fortei de munca, facilitati acordate pentru imbunatatirea infrastructurii etc.

Acordarea acestor ajutoare de stat, atat la nivel national, cat si la nivel local, se face in urma unor evaluari a efectelor alocarii acestora, atat din punct de vedere al eficientei cheltuirii banului public, cat si din punct de vedere concurential, tinandu-se cont de natura ajutorului de stat si de modalitatea specifica de cuantificare a acestuia. Toate acestea concura la evaluarea gradului de realizare a obiectivului principal urmarit, si la identificarea marilor beneficiari de ajutor de stat.

4. Programele speciale destinate activitatilor economice in zonele defavorizate

Avand in vedere ca politica zonelor defavorizate reprezinta o componenta distincta a politicii de dezvoltare regionala, pentru stimularea activitatilor economice in zonele defavorizate, pe langa stimulentele financiare acordate de catre stat, pentru perioada 2000-2006 s-au elaborat trei programe de dezvoltare denumite Programe speciale. Aceste programe speciale sunt sustinute din fondurile bugetului de stat si constau in acordarea de ajutoare financiare nerambursabile.

O analiza mai atenta a conditiilor in care se acorda finantare nerambursabila prin intermediul acestor programe ne-a condus la concluzia ca obiectivul acestor trei programe este de a crea noi locuri de munca sau alternative de ocupare a fortei de munca disponibile, cu domiciliul in aceste zone, prin sprijinirea inceperii, dezvoltarii sau finalizarii unor investitii productive.

4.3. Fondul pentru Dezvoltare Regionala

Din 1998, odata cu asigurarea cadrului institutional adecvat, a inceput sa existe un fond care sa finanteze Programul de Dezvoltare Regionala. Este vorba de Fondul pentru Dezvoltare Regionala. Acest fond a fost administrat de Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala, iar in prezent, de Ministerul Integrarii Europene. Inca de la inceput, acest fond se constituie anual din alocatii de la Fondul National de Dezvoltare Regionala, din contributii ale bugetelor locale si judetene, precum si din surse financiare atrase din sectorul privat, de la investitori straini sau de la organisme internationale.

Fondul National de Dezvoltare Regionala finanteaza atat Programul National de Dezvoltare Regionala, cat si Programele de Dezvoltare Regionala la nivelul regiunilor. In prezent, acesta este administrat tot de Ministerul Integrarii Europene si se formeaza din sume alocate de la bugetul de stat, ca pozitie distincta pentru dezvoltarea regionala, din asistenta financiara permanenta din partea Uniunii Europene, in cadrul programului PHARE, din sume provenite de la alte fonduri de tip structural de la Uniunea Europeana si din alte surse financiare aflate la dispozitia Guvernului.

4.4. Programul PHARE

Asa cum am aratat anterior, programul PHARE al Uniunii Europene pentru Romania se desfasoara pe baza unor programari si negocieri anuale ale asistentei din partea Uniunii Europene, finalizate prin memorandumuri de finantare incheiate anual intre Comisia europeana si Guvernul Romaniei.

Incepand cu anul 1998, programarea PHARE are la baza Planul National de Dezvoltare, sprijina procesul de pregatire pentru aderare si este orientat spre crearea cadrului legislativ si institutional necesar dezvoltarii administratiilor si serviciilor publice in Romania, pe cele 8 regiuni de dezvoltare. De asemenea asigura finantarea investitiilor in domeniul dezvoltarii resurselor umane, spatiului rural, turismului si initiativelor locale.

Programul PHARE 1998

Prin intermediul memorandumului financiar PHARE 1998, Comisia europeana a alocat Romaniei, pentru a stimula si sustine tara in procesul de constructie institutionala si implementare a primelor masuri practicate in domeniul dezvoltarii regionale la nivel national, suma de 33 milioane euro, in cadrul subprogramului Politica Regionala si de Coeziune. Din aceasta suma, 18 milioane euro au fost alocati pentru finantarea programelor si proiectelor pentru zonele incadrate in obiectivul 1 de dezvoltare regionala (obiectivul 1 din perioada 1994-1999). Restul de 18 milioane euro au fost destinati proiectelor de Asistenta Tehnica in vederea sprijinirii constructiei institutionale in domeniul dezvoltarii regionale.

Subprogramul de Politica Regionala si de Coeziune din cadrul programului PHARE 1998 a fost conceput ca un mijloc de a ajuta Romania sa-si dezvolte si sa-si intareasca structurile institutionale create pentru a pune in aplicare politica de dezvoltare regionala, precum si pentru crearea unui cadru institutional, legal, si a procedurilor tehnice si financiare necesare utilizarii instrumentelor financiare de preaderare PHARE, ISPA si SAPARD.

Astfel, in 1998, in baza memorandumului de finantare, programul a avut doua componente: componenta pentru dezvoltare industriala si dezvoltare a resurselor umane, in valoare de 15,5 milioane euro (la care se adauga o cofinantare din partea Guvernului Romaniei de 3,875 milioane euro) care finanteaza proiecte de dezvoltare regionala, cu o valoare de pana la 62,5 mii euro pentru fiecare proiect, reprezentand maxim 60% din valoarea proiectului; componenta de dezvoltare locala, in valoare de 2,5 milioane euro, cu o cofinantare din partea Guvernului Romaniei de 625 mii euro, care finanteaza proiecte de dezvoltare rurala, in parteneriat cu Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala (agentia de implementare din acea perioada) si cu Ministerul Agriculturii, prin intermediul Directiilor Generale Judetene de Agricultura.

Programul PHARE 2000

Prin intermediul memorandumului financiar PHARE 2000, Comisia europeana a alocat fonduri Romaniei pentru dezvoltarea resurselor umane, sprijinirea IMM-urilor, imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii regionale si locale si cooperarea transfrontaliera.

Obiectivele componentei dezvoltarea resurselor umane in contextul restructurarii industriale vizeaza: dezvoltarea abilitatilor fortei de munca si adaptarea acestora la schimbarile structurale, pentru incurajarea cresterii economice viitoare; facilitarea accesului la angajare al celor care cauta un loc de munca, prin imbunatatirea masurilor active de ocupare a fortei de munca; imbunatatirea posibilitatilor de angajare a grupurilor marginalizate sau excluse si contribuirea la integrarea sociala.

Obiectivele componentei sprijin pentru IMM-uri vizeaza: sprijinirea cresterii investitiilor prin infiintarea de noi intreprinderi si dezvoltarea microintreprinderilor si a celor de curand infiintate; imbunatatirea accesului IMM-urilor la finantare pe termen mediu si lung pentru a realiza investitii; imbunatatirea accesului IMM-urilor la informatie, comunicare si la serviciile de sprijinire a afacerilor in vederea cresterii competitivitatii, accesului la finantare si la oportunitatile oferite de piata.

Obiectivele componentei dezvoltarii infrastructurii locale si regionale vizeaza: imbunatatirea infrastructurii regionale de transport, astfel incat sa se intareasca legatura dintre polii economici si coridoarele europene de transport, imbunatatirea cailor de acces in zonele economice; dezvoltarea infrastructurii care sprijina dezvoltarea afacerilor, pentru a creste competitivitatea IMM-urilor, prin imbunatatirea accesului la tehnologii, servicii si piete de informatii, reabilitarea siturilor degradate si protejarea siturilor vulnerabile din punct de vedere al mediului inconjurator si care poseda potential economic.

Programul PHARE 2000 finanteaza 75% din valoarea acestor proiecte, in suma de 75 milioane euro, restul fiind cofinantare nationala (in valoare de 25 milioane euro). Aceasta cofinantare urmareste urmatoarele principii: 50% din cofinantare va fi investita in 4 regiuni de dezvoltare considerate de prima prioritate (este vorba de Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia si Nord-Vest); 50% din cofinantare va fi investita in Regiuni de Dezvoltare considerate de prioritate doi (este vorba de Sud-Vest, Vest, Centru si Bucuresti-Ilfov).

Programul PHARE CBC

Inca din 1999, Comisia europeana, prin intermediul Programului PHARE CBC, aloca Romaniei sume pentru dezvoltarea economica a regiunilor aflate la granita cu Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova si Iugoslavia.

Proiectele finantate prin intermediul acestui program vizeaza imbunatatirea infrastructurii existente in domeniul retelelor europene de transport; ameliorarea conditiilor de trafic de-a lungul coridoarelor pan-europene IV (Dresden/Nurenberg-Constanta/Thessaloniki/ Istanbul); IVc (Szeged/Cenad/ Timisoara) si IX (Marea Baltica - Marea Egee, sectorul Bucuresti - Dimitrovgrad). De asemenea, se urmareste imbunatatirea infrastructurii de telecomunicatii existente, in vederea integrarii Romaniei si Bulgariei in Uniunea Europeana si alinierea la standardele Europene ale pietei libere in domeniul electricitatii; stabilirea unui sistem comun de furnizare de informatii necesare imbunatatirii supravegherii calitatii apei si promovarea recoltarii ecologice a resurselor Marii Negre; armonizarea procedurilor vamale aplicate de Romania si statul vecin implicat in proiect, prin imbunatatirea schimbului de informatii intre serviciile specializate, avand drept scop reducerea timpului de asteptare pentru beneficiarii prestatiilor vamale; si asigurarea unui personal calificat in cadrul unitatii de coordonare a programelor, capabil sa indeplineasca toate activitatile implicate de implementarea programului si realizarea unei retele de experti special pregatiti la nivelul autoritatilor centrale si locale.

Valoarea totala a programului PHARE CBC, in 1999, era de 10 milioane euro, la care s-au adaugat 2,595 milioane euro cofinantare din partea Guvernului Romaniei. In 2000, valoarea Programului PHARE CBC alocat Romaniei a fost de 13 milioane euro, la care s-a adaugat cofinantare din partea Guvernului Romaniei de 8,663 milioane euro.

Programul PHARE RICOP

La sfarsitul anului 1999, Comisia europeana a acordat Romaniei un imprumut nerambursabil de 100 milioane euro pentru realizarea programului RICOP. Acest program este operational doar pentru cinci zone care cuprind judetele cele mai afectate de declinul industrial. De asemenea, prin intermediul programului RICOP se pune la dispozitia zonelor vizate un credit nerambursabil pentru intreprinderi mici si mijlocii in valoare de 30 milioane euro, din care 27,5 milioane euro sunt pentru realizarea de investitii directe.

Programul PHARE 2001

Incepand cu anul 2001, Planul National de Dezvoltare a devenit un instrument de programare multianuala in cadrul componentei Coeziune Economica si Sociala (Dezvoltarea Regionala). Astfel, s-au definit principiile care stau la baza programarii PHARE 2001. Este vorba de: definirea unui numar limitat de prioritati, fiecare prioritate corespunzand politicii de dezvoltare regionala care trebuie aplicata de Guvern si care, totodata, sa corespunda proiectelor de investitii; programarea plurianuala a nevoilor (2001-2003), atat pentru dezvoltare institutionala, cat si pentru investitii; punerea in practica a proiectelor de investitii pe baza unei scheme nationale asociata cu o concentrare infraregionala, la nivelul zonelor prioritare.

Pentru perioada 2001-2003 s-au stabilit sase prioritati, dintre care trei sunt continuarea celor din programarea 2000. Este vorba de: dezvoltarea IMM; resursele umane - formarea profesionala; infrastructura regionala; infrastructura locala; dezvoltarea sociala - servicii pentru populatie; dezvoltarea sectorului turistic. Aceste sase prioritati urmeaza sa fie aplicate, in totalitate sau in parte, in polii de conversie si in zonele cu potential turistic. Polii de conversie industriala s-au definit in urma analizei disparitatilor la nivel infraregional, in cadrul Planului National de Dezvoltare, prin intermediul unui parteneriat intre regiuni, pe baza unui program plurianual pentru conversia unui numar de poli urbani, confruntati cu incheierea sau cu restructurarea marilor intreprinderi. Selectarea acestor poli de conversie a tinut cont de nivelul somajului, de gradul de saracie si problemele grave privind mediul inconjurator.

4.5. Programul ISPA

In realizarea dezvoltarii infrastructurii transporturilor si in baza strategiei de preaderare adoptata cu ocazia Consiliului European de la Luxemburg (1997), Uniunea Europeana a decis acordarea, incepand cu anul 2001, a unui nou instrument de preaderare - ISPA, care sa suplimenteze asistenta financiara nerambursabila acordata prin programul PHARE statelor candidate.

Programul ISPA in Romania este coordonat de Agentiile de implementare stabilite prin memorandumurile de finantare, astfel: pentru sectiunea de mediu - Directia Oficiul de Plati si Contracte PHARE din cadrul Ministerului Finantelor Publice si pentru sectiunea transporturi - Agentia Nationala a Drumurilor si Caile Ferate Romane. Cercetarea intreprinsa de noi ne-a sugerat ca, pentru implementarea acestui program, trebuie urmarita stabilirea planului de achizitii, definirea unei strategii de licitare (optandu-se pentru o licitatie deschisa) si stabilirea surselor de finantare a contractelor. Astfel, contractele pot fi finantate in paralel, fie prin programul ISPA, fie prin bugetul local sau prin imprumuturi de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare sau Banca Europeana de Investitii.

Programul ISPA are in vedere alinierea standardelor de infrastructura din statele candidate la cele comunitare, oferind o contributie financiara substantiala pentru imbunatatirea infrastructurii de mediu si a celei de transport. In perioada 2000-2006, prin intermediul acestui program, Romania va beneficia de finantare nerambursabila in valoare de aproximativ 240 milioane euro anual, asigurandu-se astfel, pentru tot intervalul de timp, un echilibru intre masurile din domeniul infrastructurii de transport si de mediu.

Consiliul european impune pentru proiectele finantate prin programul ISPA: sa prevada si cofinntare de la bugetul propriu (minim 25% din costul total); sa asigure deplina conformitate cu normele si standardele Uniunii Europene; sa aiba impact semnificativ (bugetul proiectului trebuie sa depaseasca 5 milioane euro) si sa respecte prevederile legislatiei comunitare privind concurenta si ajutorul de stat. Nu in ultimul rand, trebuie subliniat faptul ca pentru finantare prin Programul ISPA sunt eligibile doar proiectele cu caracter public.

Proiectele finantate prin programul ISPA, pentru sectiunea transporturi, au in vedere: integrarea in retelele de transport europene, armonizarea legislatiei nationale cu prevederile comunitare si reabilitarea, modernizarea si dezvoltarea infrastructurilor existente. Pornind de la aceste obiective, Romania a transmis Comisiei europene cinci aplicatii in domeniul infrastructurii de transport. Dintre acestea, pentru anul 2000, Comitetul de gestiune ISPA din cadrul Comisiei Europene a aprobat doar trei, respectiv: reabilitarea sectiunii de cale ferata Baneasa-Fetesti pe linia Bucuresti-Constanta; largirea la patru benzi de circulatie a DN5 Bucuresti-Giurgiu si construirea autostrazii Bucuresti-Cernavoda, sectiunile patru si cinci. Totodata, pentru anul 2001, din bugetul Uniunii Europene s-a primit finantare si pentru reabilitarea drumului national Craiova-Drobeta Turnu Severin.

4.6. Programul SAPARD

Documentul de fundamentare pentru implementarea acestui program il reprezinta Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala - PNARD, aprobat prin decizia Comisiei europene, in luna decembrie a anului 2000. In ceea ce priveste definirea conditiilor privind regulile de gestiune si control financiar precum si cadrul legislativ, administrativ si tehnic, in luna februarie a anului 2001 s-a semnat, la Bruxelles, Acordul Multianual de Finantare pentru programul SAPARD, intre Comisia Comunitatii europene si Guvernul Romaniei.

Programul SAPARD este implementat prin intermediul Agentiilor SAPARD existente in cele opt regiuni de dezvoltare definite, iar pentru asigurarea coordonarii procesului de monitorizare si de evaluare a implementarii programului SAPARD la nivel national, regional si local s-a constituit, in cadrul Ministerului Integrarii Europene, Autoritatea de Management a programului SAPARD.

Programul SAPARD se deruleaza pe baza de proiecte autorizate pentru finantare - din domeniul public si domeniul privat cu amplasamente in mediul rural - si are ca obiective prioritare facilitarea implementarii acquis-ului comunitar in tarile candidate si consolidarea cadrului necesar dezvoltarii durabile a sectorului agricol si a zonelor rurale, urmarind, totodata, adaptarea progresiva a mecanismelor de piata la principiile care guverneaza politica agricola comuna.

Programul SAPARD are la baza patru mari obiective (axe prioritare) si sapte masuri eligibile propuse spre finantare. Astfel, axele prioritare au in vedere: imbunatatirea competitivitatii in prelucrarea si comercializarea produselor agricole si piscicole; imbunatatirea infrastructurilor pentru agricultura si dezvoltare rurala; dezvoltarea economiei rurale si dezvoltarea resurselor umane. Cele sapte masuri eligibile au in vedere: imbunatatirea prelucrarii si comercializarii produselor agricole si piscicole; dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale; investitii in exploatarile agricole; dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice generatoare de venituri alternative; silvicultura; imbunatatirea pregatirii profesionale si asistenta tehnica.

4.7. Parteneriatul public-privat

Parteneriatul intre sectorul public (administratia publica locala si/sau judeteana) si sectorul privat reprezinta un angajament comun al partilor pentru rezolvarea unor probleme de interes comunitar.

Parteneriatul public-privat a aparut ca urmare a situatiei tot mai dificile in care se afla administratia publica, atat din punct de vedere financiar cat si al sarcinilor acesteia. Astfel, s-au creat diverse forme de cooperare a administratiei publice cu sectorul privat, pornind de la schimburi de informatii, la proiecte comune, in cele mai diverse domenii, sectorul privat fiind astfel atras in rezolvarea unor probleme/atributii ale administratiilor publice.

Cele mai intalnite domenii in care se aplica parteneriatul public-privat sunt: dezvoltarea urbana, dezvoltarea infrastructurii de sustinere a activitatilor economice, promovarea dezvoltarii in domeniul turismului si al ocuparii timpului liber, sprijinirea sectorului cultural, dezvoltarea infrastructurii deja existente si a obiectivelor de interes comunitar, dezvoltarea tehnologica si incurajarea transferului de tehnologie (parc tehnologic, parc industrial), protectia mediului ambiant etc.

Prin urmare, scopul urmarit de autoritatile administratiei publice este de a rezolva optim sarcinile de interes public, comunitar, care ii revin, in timp ce partea privata urmareste, prin participarea la aceste parteneriate, sa realizeze propriile lor intentii de castig sau de asigurare a unor conditii mai prielnice pentru obtinerea de facilitati fiscale sau alte avantaje de natura similara. Astfel, pentru ca o relatie de tipul parteneriatului public-privat sa fie viabila, este necesar ca interesele ambelor parti sa convearga si sa fie realizabile; in caz contrar, orice relatie de parteneriat nu se justifica si este lipsita de perspectiva.

Existenta unui parteneriat public-privat poate aduce o multitudine de beneficii regiunii unde se implementeaza, dar si riscuri.

Printre beneficiile care pot rezulta in urma unui parteneriat public-privat se numara: posibilitatea realizarii unor proiecte de anvergura, initiate de administratia publica, a caror realizare ar fi imposibila fara participarea sectorului privat, utilizarea eficienta a atuurilor si prerogativelor conferite administratiei publice si sectorului privat, stimularea participarii firmelor private in cadrul unor programe si in proiecte de reinnoire/dezvoltare si/sau solutionare a problemelor sociale, depasirea greutatilor in indeplinirea sarcinilor aflate sub responsabilitatea administratiei publice, mobilitatea resurselor disponibile ale sectorului public si ale sectorului privat.

Printre riscurile care pot sa apara in urma unui parteneriat public-privat se numara: marginalizarea unor grupuri de persoane sau a unor zone/cartiere, in cadrul derularii de proiecte de dezvoltare urbana, accentuarea inegalitatilor in structura sociala, ca urmare a interventiei concurentei si a orientarii agentilor economici preponderent in directia cresterii profitului, inlocuirea viziunilor strategice pe termen lung cu proiecte orientate pe termen scurt, pericolul iesirii din parteneriate si al abandonarii proiectelor de catre agentii privati etc.

In urma aprofundarii acestei probleme am observat ca formele parteneriatului public-privat sunt de abia la inceput in Romania. Acestea au aparut la initiativa unor foruri si institutii publice locale. Proiectele vor fi cofinantate, in special prin repartizarea sarcinilor si a mijloacelor intre administratia publica locala si intreprinzatorii privati interesati in realizarea obiectivelor propuse.

5. Obiectivele politicii regionale

In acord cu politica europeana de coeziune economica si sociala, Romania promoveaza o politica regionala care are ca obiectiv general diminuarea decalajelor economice si sociale dintre diferitele regiuni si zone ale tarii, acumulate in timp, prevenirea aparitiei unor noi dezechilibre, precum si sustinerea unei dezvoltari durabile a tuturor regiunilor tarii. Daca acestea sunt obiective pe termen lung ale dezvoltarii regionale, pe termen scurt prioritara este restructurarea economiei regiunilor si cresterea gradului lor de competitivitate. Masurile de dezvoltare regionala si concentrarea resurselor financiare stabilite prin PND 2002-2005 sunt elocvente in acest sens.

Politica regionala actuala urmareste totodata crearea cadrului necesar implementarii fondurilor structurale, dupa momentul aderarii, in acest scop se consolideaza structurile administrative si procedurile pentru implementarea fondurilor de tip structural cu care Romania opereaza in perioada de preaderare, precum si structurile si procedurile pentru urmarirea, monitorizarea si evaluarea efectelor utilizarii acestor fonduri.

In prezent, se poate afirma ca in Romania exista un nou tip de abordare a problemelor dezvoltarii regionale, bazat pe principiile descentralizarii, concentrarii eforturilor, parteneriatului si planificarii, principii promovate si de UE, care permite autoritatilor si colectivitatilor locale si regionale sa se implice activ in promovarea propriilor interese, prin initierea si promovarea de proiecte si programe de dezvoltare regionala, in acelasi timp, Guvernul are posibilitatea de a integra si corela politicile sectoriale cu politicile regionale si de a crea cadrul necesar punerii in aplicare a politicilor de tip structural.

6. Planul National de Dezvoltare Regionala - instrument al politicilor regionale

Pentru a avea acces la fondurile structurale, tarile candidate trebuie sa pregateasca un plan de dezvoltare. Experienta actualelor state membre a aratat ca realizarea acestui plan este un proces complex care implica numerosi actori aflati la diferite niveluri. De aceea inceperea pregatirii planurilor de dezvoltare cu mult timp inainte de aderare a devenit o necesitate evidenta. In esenta, Planul de dezvoltare trebuie sa trateze doua probleme prioritare:

. sa demonstreze existenta unor slabiciuni structurale deosebite, care justifica nevoia de sprijin din partea UE;

. sa demonstreze ca, in calitatea sa de viitor stat membru, are capacitatea administrativa de a gestiona efectiv fondurile structurale.

Elaborarea planurilor de dezvoltare revine autoritatilor competente desemnate de 'statele membre la nivel national, regional, alte niveluri, cu respectarea principiului parteneriatului in toate etapele ciclului de programare: elaborarea planului, implementarea, monitorizarea si evaluarea planului.

Astfel stand lucrurile, tarile candidate au fost solicitate sa pregateasca planuri de dezvoltare pentru accesarea fondurilor de tip structural, ca un exercitiu pentru accesarea, ulterior aderarii, a fondurilor structurale.

In contextual pregatirii tarii noastre pentru aderarea la UE si autoritatile romane au fost solicitate sa elaboreze, in anul 1999, un Plan National de Dezvoltare preliminar (PND) pentru perioada 2000-2006, care sa fie anexat Programului National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Se cerea ca acest plan sa identifice problemele structurale majore pe care Romania le avea si sa stabileasca directiile strategice de actiune, iar in cadrul acestora prioritatile de dezvoltare care sa fie transpuse in masuri, programe, proiecte care sa duca la solutionarea lor.

Initial acest document a fost elaborat ca instrument de programare pentru instrumentele financiare de preaderare (Phare, ISPA si SAPARD), menite sa asigure asistenta financiara tarii noastre, in urmatoarele domenii: dezvoltare regionala, dezvoltare rurala si a agriculturii, transporturi si mediu .

6.1. Planul National de Dezvoltare 2002 - 2005

Planul National de Dezvoltare (PND) este un document national de planificare strategica si programare financiara, integrat sectorial si regional, in acelasi timp este un instrument care fundamenteaza accesul tarii noastre la asistenta financiara din fondurile de tip structural, acordate de Uniunea Europeana prin parteneriatul de aderare.

Planul National de Dezvoltare a fost conceput in conformitate cu directiile strategice, obiectivele de dezvoltare si previziunile economice promovate prin Strategia Nationala de Dezvoltare Economica pe Termen Mediu, actualizate si dezvoltate .prin Programul Economic de Preaderare a Romaniei la Uniunea Europeana (PEP), elaborat in septembrie 2001.

PND reprezinta un element important in procesul decizional din Romania si este rezultatul celui de al doilea exercitiu romanesc de programare de jos in sus.

Acest document s-a realizat - pe baza unor orientari metodologice elaborate de Minister - in parteneriat cu ministerele, cele opt Consilii de Dezvoltare Regionala prin organismele lor executive - Agentiile pentru Dezvoltare Regionala - precum si cu alte agentii si institutii guvernamentale si nonguvernamentale implicate in dezvoltarea sectoriala si/sau regionala a tarii. S-au parcurs mai mute etape de consultari cu aceste institutii si pentru prima data au avut loc intalniri intre reprezentantii ministerelor si ai CDR-urilor, realizandu-se un pas important in procesul de corelare a planurilor sectoriale cu planurile regionale. Colaborarea cu partenerii sociali s-a concretizat in analiza primei schite a PND 2002 -2005 cu reprezentanti ai sindicatelor si patronatului. Se intentioneaza, de asemenea, ca partenerii sociali sa fie implicati si in etapele de evaluare si monitorizare a PND.

Actualul PND a incercat sa fie cat mai cuprinzator cu putinta, pentru a-si merita numele de "national' si sa acopere un numar cat mai mare de factori economici de care depind dezvoltarea Romaniei, inclusiv probleme regionale si sociale care pot influenta performantele economice.

Obiectivul general al Planului National de Dezvoltare Regionala este obtinerea unei cresteri economice durabile si crearea de locuri de munca stabile. Un rol important in realizarea acestui obiectiv il are stabilirea de obiective prioritare si, pe baza lor, elaborarea si implementarea de programe si proiecte care sa concretizeze aceste prioritati ale dezvoltarii.

Planul National de Dezvoltare este structurat pe cinci capitole:

a) Coordonatele strategice ale dezvoltarii economice a Romaniei;

b) Analizele socio-economice sectoriale si regionale si identificarea problemelor prioritare;

c) Strategii de dezvoltare - axe nationale prioritare;

d) Implementarea masurilor si programelor sectoriale si regionale de dezvoltare;

e) Programarea financiara pentru realizarea prioritatilor sectoriale si regionale de dezvoltare;

Coordonatele strategice ale dezvoltarii economice a Romaniei.

a) Acest capitol prezinta coordonatele strategice de dezvoltare a tarii promovate prin Strategia Nationala de Dezvoltare Economica pe Termen Mediu, actualizate si dezvoltate de Programul Economic de Preaderare, care reprezinta fundamentul pe care s-a construit Planul National de Dezvoltare 2002-2005 si in acelasi timp cadrul in care se vor realiza obiectivele prioritare de dezvoltare ale PND, prin implementarea programelor si proiectelor nationale si sectoriale.

b) Analizele socio-economice sectoriale si regionale si identificarea problemelor prioritare.

Acest capitol contine:

situatia economica si sociala a Romaniei in context european - analize comparative Romania - state membre UE;

. evolutia principalilor indicatori macroeconomici ai Romaniei si evolutii prognozate pentru perioada acoperita de Plan, in concordanta cu Programul de guvernare si PEP;

analize socioeconomice la nivel national si regional.

Se face o prezentare a tarii si a celor opt regiuni de dezvoltare, cu evidentierea disparitatilor existente intre Romania si statele membre ale UE.

Analizele sectoriale abordeaza domenii economice de importanta nationala: industrie, IMM-uri, turism, transporturi si alte tipuri de infrastructuri, resurse umane, agricultura si dezvoltare rurala, mediul inconjurator, cercetare-dezvoltare tehnologica, inovare, comunicatii, tehnologia informatiei.

Analizele sectoriale servesc la realizarea analizei SWOT. Acest tip de analiza identifica punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si riscurile fiecarui domeniu analizat, intre 'punctele tari' identificate, cele mai semnificative sunt: forta de munca calificata, infrastructura de baza existenta in zonele inainte industrializate, potentialul mare de absorbtie al IMM-urilor. Printre 'punctele slabe' identificate cele mai relevante sunt: intarzierea procesului de privatizare si restructurare, slaba dotare a infrastructurii, tehnici invechite si tehnologiile poluante, emigratia tinerilor cu studii superioare.

Analizele regionale evidentiaza diferentele, in ce priveste gradul de dezvoltare, care se manifesta intre regiuni, dar mai ales intre judete in interiorul Regiunilor de Dezvoltare. Este accentuat faptul ca decalajele de dezvoltare intre Romania si Uniunea Europeana sunt mai mari decat disparitatile interne.

Romania, ca si toate cele opt regiuni NUTS II ale sale, intruneste criteriile de eligibilitate pentru Obiectivul 1.

In prezent, intre Regiunile de Dezvoltare, datorita si modului in care s-au constituit, nu se constata discrepante semnificative in ce priveste nivelurile lor de dezvoltare. Disparitatile din interiorul regiunilor, intre judete, orase, comune sunt mult mai mari decat cele dintre regiuni. Fiecare Regiune de Dezvoltare cuprinde judete (zone) mai dezvoltate, intr-o anumita masura, si judete (zone) slab dezvoltate. Judetele cu cele mai mari probleme sunt cele care suporta impactul procesului de restructurare industriala si judetele preponderent agricole.

Planul National de Dezvoltare identifica doua mari categorii de zone cu probleme economice si sociale in interiorul Regiunilor: zone traditional subdezvoltate si zone care trec printr-un declin industrial sever, in multe privinte, aceste categorii sunt similare cu cele care beneficiaza, in Uniunea Europeana, de ajutoare structurale sub Obiectivele 1 si 2 si cu cele aflate sub incidenta Initiativelor Comunitare care vizeaza regiunile monoindustriale. Fiecare din cele doua tipuri de zone se intalnesc practic in toate Regiunile de Dezvoltare.

Existenta unui mare numar de zone cu probleme de restructurare economica si subdezvoltare, face dificila zonarea tarii. Totusi, ea a trebuit sa fie realizata pentru a solutiona, cu prioritate, o parte din problemele urgente cu care se confrunta anumite teritorii - somaj ridicat, venituri mici, fluxuri importante de emigrare, depopulare etc. pentru a nu agrava discrepantele teritoriale.

Rezultatul unui asemenea exercitiu de zonare a condus la identificarea a 11 Zone de Restructurare Industriala care au si potential de crestere economica, a unor zone denumite provizoriu "zone asistate' si a "zonelor defavorizate'. Sunt prezentate criteriile care au condus la un asemenea tip de zonare precum si modalitatile de sprijin financiar care li se acorda, in functie de specificul acestora: sprijin financiar pentru investitii, acordat zonelor de restructurare industriala cu potential de crestere economica, precum si zonelor asistate; facilitati fiscale acordate investitorilor care sprijina revigorarea economica a zonelor declarate 'zone defavorizate'.

Analizele realizate in PND au condus la:

Identificarea problemelor majore care trebuie solutionate in fiecare sector economic si regiune de dezvoltare;

Identificarea axelor nationale strategice de dezvoltare pentru prioritizarea activitatilor;

Stabilirea directiilor prioritare si a obiectivelor de dezvoltare;

Selectarea masurilor, programelor, proiectelor in concordanta cu directiile si obiectivele, stabilite in limita resurselor financiare disponibile;

Stabilirea mecanismelor de implementare, management, monitorizare si evaluare.

c) Strategia de dezvoltare

Procesul de planificare are menirea de a realiza utilizarea cea mai eficienta a resurselor umane si financiare, cu scopul de a optimiza activitatile intreprinse in domenii relevante pentru dezvoltarea tarii, cu recunoasterea importantei existentei unui cadru strategic bazat pe dezvoltarea regionala echilibrata.

In concordanta cu cerintele etapei actuale, politica economica si sociala in Romania, prin strategia adoptata in cadrul Planului National de Dezvoltare pentru perioada 2002-2005, se inscrie pe urmatoarele axe de dezvoltare:

Axa 1. Dezvoltarea sectorului productiv si a serviciilor conexe, intarirea

competitivitatii activitatilor economice si promovarea sectorului privat;

Axa     Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii;

Axa 3. Intarirea potentialului resurselor umane, a capacitatii fortei de munca de a

se adapta la cerintele pietei si imbunatatirea calitatii serviciilor sociale;

Axa 4. Sprijinirea agriculturii si a dezvoltarii rurale;

Axa 5. Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului;

Axa 6. Stimularea cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice, inovarii,

comunicatiilor, tehnologiei informatiei si crearea societatii informationale;

Axa 7. Imbunatatirea structurii economice a regiunilor, sprijinirea dezvoltarii regionale echilibrate si durabile.

Abordarea acestor axe prioritare de dezvoltare urmeaza indeaproape obiectivele stabilite in Programul National de Aderare a Romaniei la UE (PNAR), PND fiind anexa la PNAR.

PND respecta principiile promovate de Comisia Europeana privind necesitatea incadrarii prioritatilor regionale in prioritatile nationale, precum si concentrarea resurselor astfel incat sa se obtina impactul scontat.

Realizarea prin masuri, programe, proiecte a acestor axe nationale prioritare de dezvoltare conduce la atingerea obiectivului general al Planului National de Dezvoltare: asigurarea unei cresteri economice durabile si crearea de locuri de munca permanente.

Importanta pe care Guvernul o acorda politicii regionale se reflecta in identificarea celei de a saptea axe de dezvoltare. Strategiile regionale utilizeaza cele sase axe nationale de dezvoltare pentru prioritizarea activitatilor la nivel regional.

d) Implementarea masurilor si programelor sectoriale si regionale.

In acest capitol sunt descrise rolul institutiilor implicate in implementarea politicilor de dezvoltare sectoriala si regionala si principiile fundamentale care trebuie respectate in acest proces: principiul parteneriatului, principiul concentrarii geografice, respectarea politicilor UE in privinta concurentei, mediului inconjurator si a egalitatii sexelor.

e) Programarea financiara pentru realizarea obiectivelor prioritare sectoriale si regionale

Programarea resurselor financiare destinate realizarii prioritatilor cuprinse in Planul National de Dezvoltare si prezentata in tabelele financiare anexate capitolului, reflecta dublul rol pe care PND il are: instrument de fundamentare si finantare a masurilor si programelor de dezvoltare - sectoriale si regionale - realizate din fonduri de la bugetul de stat, inclusiv imprumuturi cu garantii guvernamentale; in acelasi timp PND reprezinta si instrument de fundamentare a accesului tarii noastre la asistenta financiara din fondurile de tip structural si de coeziune ale UE, acordate in cadrul parteneriatului de aderare.

Programarea financiara realizata reflecta noua abordare a PND privind dezvoltarea economica si sociala a Romaniei, care este conceputa sa se articuleze in jurul a sapte Axe prioritare de dezvoltare descrise in Cap. III al documentului.

Sunt evidentiate, distinct, sursele interne de finantare si cele externe, pe domenii de interventie si pe obiective, masuri si /sau programe de dezvoltare continute in strategiile sectoriale si regionale. Sumele sunt exprimate in mii Euro, PND fiind si un instrument de accesare a fondurilor de preaderare la UE. Ratele de schimb utilizate sunt cele estimate in Programul Economic de Preaderare.

Programarea financiara a prioritatilor de dezvoltare la nivelul Regiunilor de Dezvoltare este mai cuprinzatoare decat s-a reusit la primul exercitiu de planificare, in sensul ca s-a incercat identificarea pe teritoriul regiunilor a cat mai multor programe economice si sociale, subsumate prioritatilor nationale de dezvoltare regionala, prevazute a se realiza in perioada acoperita de plan, indiferent de sursa de finantare: buget national, bugete locale, surse private finantare externa rambursabila si nerambursabila (in principal fondurile financiare de preaderare PHARE, ISPA si SAPARD).

In concordanta cu orientarile Comisiei Europene pentru implementarea Programului Phare in tarile candidate la aderare, pentru ca sprijinul financiar Phare sa aiba un impact semnificativ, acesta va fi concentrat, corespunzator H.G. nr. 399/2001 in 11 Zone de Restructurare Industriala cu potential de crestere economica; acest sprijin se va acorda pentru realizarea unor masuri cuprinse in Planurile de Dezvoltare Regionala, compatibile cu obiectivele si prioritatile stabilite prin Planul National de Dezvoltare. Proiecte de infrastructura mare, care corespund criteriilor de eligibilitate stabilite, vor fi finantate in toate regiunile de dezvoltare.

Programul Phare - componenta coeziune economica si sociala - va cofinanta in Regiunile de Dezvoltare, in principal, dar nu exclusiv, in cele unsprezece Zone de Restructurare Industriala cu potential de crestere economica, proiecte care se inscriu in cele sase axe nationale de dezvoltare, vizand in principal urmatoarele prioritati:

. Dezvoltarea sectorului privat si promovarea investitiilor, prin orientarea acestora spre sectorul productiv. Aceste investitii vor contribui la cresterea economica, stimularea concurentei, ocuparea de durata a fortei de munca, precum si la diminuarea diferentelor de productivitate intre Romania si alte tari.

Sprijinirea dezvoltarii IMM-urilor. Proiectele vor urmari diversificarea structurii economice, dezvoltarea sectorului privat, precum si restructurarea si modernizarea ramurilor industriale, prin sprijinirea IMM-urilor productive.

. Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii regionale si locale, inclusiv ameliorarea calitatii infrastructurii de afaceri, cu accent pe proiecte de infrastructura care sa aduca beneficii directe activitatii din sectorul productiv si mediului local de afaceri. Ca tipuri indicative de proiecte pot fi mentionate acelea care vizeaza investitiile pentru imbunatatirea accesului spre zonele-cheie pentru dezvoltarea industriala, turistica sau comerciala, sau investitii in utilitati care creeaza un climat propice investitiilor in regiuni, respectand in acelasi timp mediul inconjurator.

Dezvoltarea resurselor umane ale Regiunilor. Proiectele finantabile vor fi orientate in principal spre sporirea posibilitatilor de ocupare (prin calificarea si recalificarea fortei de munca), dezvoltarea spiritului antreprenorial, ameliorarea capacitatii de adaptare a intreprinderilor si a angajatilor acestora la cerintele unei economii de piata, asigurarea, de oportunitati egale pentru femei si barbati. .

Dezvoltarea sistemului de servicii sociale. Vor fi sprijinite acele proiecte care dezvolta capacitatea sistemului de asistenta sociala din Romania de a raspunde nevoilor cetatenilor prin crearea de servicii sociale comunitare pentru grupurile vulnerabile; vor fi de asemenea sprijinite acele proiecte care imbunatatesc capacitatea administratiilor locale si regionale de a crea parteneriate locale eficiente pentru implementarea initiativelor in domeniul serviciilor sociale.

Sprijinirea invatamantului tehnic si profesional. Vor fi sprijinite acele proiecte care raspund intr-un mod dinamic si flexibil cerintelor tot mai mari care rezulta din procesul dezvoltarii economice a tarii.

Dezvoltarea turismului. Proiectele finantabile vizeaza investitii substantiale in dezvoltarea si modernizarea infrastructurii hard, precum si in infrastructura de acces si in componenta soft (training, marketing etc.) a industriei turismului, in vederea atingerii unui inalt nivel calitativ al serviciilor, care sa faca acest domeniu competitiv pe pietele internationale.

Sprijinirea dezvoltarii tehnologice si inovarii. Inovatiile si progresele tehnologice reprezinta unele dintre cele mai importante surse de schimbari structurale intr-o economie industriala cum este cea a Romaniei. De aceea sunt considerate prioritare dezvoltarea infrastructurii centrelor tehnologice si de inovare, sustinerea afacerilor si dezvoltarea resurselor umane in toate regiunile. Se va acorda in acelasi timp o atentie deosebita respectarii standardelor europene de mediu, precum si a principiului promovarii unei dezvoltari durabile, in conformitate cu cerintele protejarii si conservarii mediului inconjurator.

7. Concentrarea fondurilor - principiu de baza in acordarea fondurilor UE pentru dezvoltare regionala.

Conform Liniilor Directoare Phare 2000 (document oficial al Uniunii Europene), un principiu de baza in acordarea fondurilor Phare pentru investitii in domeniul coeziunii economice si sociale il constituie concentrarea sprijinului Phare pentru proiecte de investitii intr-un numar limitat de regiuni, astfel ca impactul asupra dezvoltarii sa fie maxim.

Romania a identificat pentru Programul Phare 2000 cateva 'regiuni prioritare' care sa primeasca sprijin financiar din fondurile Phare 2000 - componenta coeziune economica si sociala. Aceasta cerinta a generat mai multe dezbateri cu Comisia din cauza dificultatilor in selectarea regiunilor prioritare potrivit criteriilor disparitatilor regionale.

PND (versiunea 1999) a identificat in cadrul Regiunilor de Dezvoltare, trei categorii mari de zone cu probleme economice si sociale: zone traditional subdezvoltate, zone care trec printr-un declin industrial sever si zone cu o structura economica deosebit de fragila, in multe privinte, aceste categorii de zone sunt similare cu acelea care beneficiaza, in Uniunea Europeana de ajutoare structurale sub Obiectivele 1 si 2 si cu acelea asistate prin Initiative Comunitare care vizeaza zonele monoindustriale. Fiecare din aceste trei tipuri de zone pot fi gasite in aproape toate regiunile de dezvoltare.

In prezent (datorita modului in care au fost create), nu exista diferente importante intre regiunile de dezvoltare (poate cu exceptia Bucuresti-llfov) in termeni de nivel de dezvoltare, ca o consecinta a politicilor trecute, prin care se urmarea dezvoltarea tuturor sectoarelor economice ale tarii si in special a industriei, pe intreg teritoriul tarii. De aceea, consecintele, cele mai multe negative, ale procesului de restructurare economica, ating, mai mult sau mai putin, toate regiunile.

Disparitatile intraregionale, intre judete, orase si comune, sunt mult mai mari fata de acelea dintre regiuni. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde atat zone dezvoltate, cat si subdezvoltate. Judetele cu problemele cele mai grave sunt cele afectate de impactul procesului de restructurare industriala, precum si cele in care predomina agricultura.

Pentru aceste motive, Romania a propus o abordare diferita a concentrarii geografice a fondurilor Phare, respectiv o concentrare a asistentei financiare in zonele cele mai grav afectate de restructurarea industriala, dar la nivel subregional, luand in considerare situatia lor specifica.

Intelegand radacinile mai adanci ale situatiei economice a Romaniei, Comisia Europeana a acceptat propunerea ca, in afara finantarii din fondurile Phare 2000 a regiunilor prioritare, sa fie finantate printr-o schema de finantare si regiunile asa-zis 'neprioritare', care ulterior s-au numit 'regiuni prioritare II', pentru proiecte din domeniul dezvoltarii IMM-urilor si resurselor umane. Suma de bani necesara va fi de la bugetul de stat si va reprezenta cofinantarea corespunzatoare pentru prioritatile mentionate. Astfel, Programul Phare 2000 sprijina realizarea celor trei prioritati din 'regiunile prioritare I', in timp ce proiectele de investitii in 'regiuni prioritare II ' vor fi finantate din suma de bani care ar fi trebuit sa reprezinte cofinantarea Romaniei pentru aceste prioritati in regiunile prioritare l.

In acest context, Programul Phare 2000 - componenta coeziune economica si sociala - a operat cu doua noi concepte si anume: 'regiuni prioritare I ' si 'regiuni prioritare II', avand ca scop adaptarea, modelarea principiului concentrarii fondurilor la conditiile concrete ale Romaniei.

Regiunile prioritare I, sunt regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud si Nord-Vest. Ele au fost selectate pe baza analizelor economice si sociale realizate in PND si care au evidentiat ca aceste regiuni au probleme complexe de dezvoltare (rate inalte ale somajului structural, dependenta ridicata de activitatea agricola, infrastructura tehnica si sociala slab dezvoltata etc.). Ele vor primi sprijin financiar prin programul Phare 2000 si o cofinantare partiala din partea Romaniei, pentru realizarea de proiecte pe cele trei prioritati de dezvoltare: resurse umane, IMM si infrastructura regionala si locala.

Regiunile prioritare II sunt regiunile Sud-Vest, Vest, Centru si Bucuresti - Ilfov. Si aceste regiuni au probleme generate de restructurarea economica, indeosebi industriala, precum si probleme de dezvoltare rurala. Ele vor primi un sprijin financiar de la bugetul statului, prin Fondul National pentru Dezvoltare Regionala. Fondul destinat sprijinirii regiunilor prioritare II are in componenta sa si fonduri financiare care ar fi trebuit sa reprezinte co-finantarea romaneasca pentru proiectele destinate resurselor umane si dezvoltarii IMM in regiunile prioritare I.

. Selectarea 'zonelor prioritare' care sa beneficieze de finantare Phare pentru proiecte de dezvoltare regionala prin Programul Phare 2001 - componenta coeziune economica si sociala.

Cerinta Comisiei de a identifica 'zonele prioritare' pentru a primi finantare Phare pentru proiecte de dezvoltare regionala din Phare 2001 - componenta coeziune economica si sociala - in loc de a selecta 'regiuni prioritare' ca pentru Phare 2000, a fost apreciata ca reprezentand o buna intelegere a argumentelor Romaniei, si anume ca problemele cele mai dificile se intalnesc in localitatile afectate de impactul procesului de restructurare economica. Selectarea 'zonelor prioritare' a implicat modificari strategice ale criteriilor de eligibilitate.

Criteriile nationale utilizate la definirea zonelor eligibile ca zone de restructurare industriala cu potential de crestere economica pentru a primi finantare din fonduri Phare 2001 au avut la baza analizele si strategia nationala de dezvoltare regionala continute in Planul National de Dezvoltare si au luat in considerare recomandarile Comisiei.

Criteriile de selectie a zonelor de restructurare industriala cu potential de crestere economica:

. Fiecare zona selectata sa cuprinda concentrari urbane bine delimitate care au probleme grave de restructurare industriala - ca o consecinta a concentrarii masive a activitatilor industriale si a fortei de munca in mari intreprinderi (sunt considerate intreprinderi mari cele care au peste 1000 de salariati) - si concentrari masive de forta de munca disponibilizata;

Zona sa aiba probleme grave de poluare care afecteaza calitatea vietii locuitorilor acesteia si totodata imaginea zonei si chiar a tarii;

Zona sa aiba areale cu caracter monoindustrial, lipsite in prezent de posibilitatea de a-si diversifica activitatea, astfel incat sa faca pasi spre oprirea declinului economic;

. Fiecare zona selectata sa beneficieze de infrastructura de transport (rutiera si feroviara) si sa fie traversata de culoare de transport european sau sa se afle in proximitatea acestora;

. Localitatile urbane componente ale zonei sa fie traditional legate prin relatii de cooperare, fie ca urmare a acelorasi tipuri de activitati pe care le realizeaza, fie ca urmare a complementaritatii activitatii lor;

. Zona sa aiba conditii de comunicare la standarde europene, absolut obligatorii pentru atragerea investitorilor romani sau straini; majoritatea localitatilor componente sa dispuna de retele digitale de telefonie;

. Zona sa aiba resurse care sa poata sustine realizarea prioritatilor nationale de dezvoltare regionala identificate in Planul National de Dezvoltare (cum ar fi dezvoltarea turismului, sprijinirea sectorului IMM, dezvoltarea infrastructurii, sustinerea populatiei tinere in integrarea acesteia in societatea informationala, etc.);

. Colectivitatile locale sa se fi remarcat prin dinamism si preocupare pentru dezvoltarea propriilor localitati si imbunatatirea calitatii vietii prin implementarea cu succes a unor programe sau proiecte de dezvoltare.

Potrivit acestor criterii au fost selectate cele unsprezece zone de restructurare industriala, cu potential de crestere economica, unde se va concentra Programul Phare 2001 - componenta coeziune economica si sociala - aceste zone fiind deja aprobate de Guvernul Romaniei.

Zonele prioritare selectate au doua importante caracteristici: suporta impactul negativ al restructurarii industriale, dar in acelasi timp au si potential de crestere economica. De aceea ele au fost denumite 'zone de restructurare industriala cu potential de crestere economica'.

La selectarea zonelor prioritare care vor primi finantare Phare (potrivit procedurilor Phare) din Programul Phare 2001 s-a tinut seama si de principiul concentrarii fondurilor ca si de restrictia pusa de Comisie ca populatia acestor zone sa nu depaseasca 30% din populatia tarii pentru a se putea beneficia de impactul pozitiv al concentrarii. De aceea zonele selectate nu sunt nici mai numeroase si nici mai mari pentru a obtine un efect maxim din alocarea fondurilor Phare 2001.

Pentru aceste zone vor fi elaborate strategii si masuri mai detaliate.

PND este primul document national care a implicat realizarea unui parteneriat solid intre autoritatile nationale si regionale si institutiile societatii civile.