ETICA IN ADMINISTRATIA PUBLICA

ETICA IN ADMINISTRATIA PUBLICA

Obiectivele temei:

a)      Sa intelegeti importanta si particularitatile eticii in administratia publica

b)      Sa comparati niveluri de responsabilitate

c)      Sa cunoasteti relatiile intre etica, lege si democratie

d)      Sa puteti analiza dilemele etice ale functionarilor publici

e)      Sa puteti trata nuantat conceptul de bine public

Continut:

Importanta problemei

Managerii si functionarii publici: aspecte etice

Controverse in privinta aplicarii eticii in administratia publica

Importanta eticii in administratia publica

Administratie, etica si democratie

Etica si legea

Supunere si insubordonare

Sugestii etice pentru managerii din administratia publica

1. Importanta problemei

In Romania etica in administratia publica are o importanta aparte fata de alte state cu administratii democratice consolidate. Procesul de asezare legislativa a administratie publice romanesti a fost el insusi greu. Legea Administratiei publice locale, de exemplu, a intrat in vigoare abia in anul 2001. Descentralizarea administrativa nu s-a produs inca la modul consistent nici macar la nivelul anului 2008.

A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a administratiei publice, sub pretextul ca este de ajuns aplicarea legii este tot una cu a ignora faptul ca functionarii publici sunt persoane, nu simpli executanti, ca ei au propriile valori, vin din medii diferite iar dorinta lor de afirmare ca profesionisti ai administratiei nu se reduce la conformism, datorie pe sarcina, salariu, sanctiune, premiere, ci ca identitatea profesionala devine o componenta a identitatii personale. Implinirea profesionala este o parte a implinirii omenesti si o conditie a stimei de sine.

Zona etica a administratiei publice este cu atat mai sensibila cu cat scopul vizat este mentinerea increderii publice in functionarea institutiilor, incredere fara de care democratia este doar spectacol politic.

Romania nu este un caz de exceptie, dar este un caz de crestere a scepticismului si a cinismului legat de serviciile publice. Exista un nivel mare de neincredere in executiv si in faptul ca adesea acesta se substitue legislativului. Legislativul este adesea perceput ca fiind mai degraba un consumator de resurse decat un prestator de servicii publice. Din cauza acestei frecvente perceptii, asteptarile cetatenilor ca politicienii si functionarii publici sa aiba un anumit grad de exemplaritate morala este chiar mai mare decat in privinta altor categorii, cu alt statut social.

Functionarii publici se afla constant in fata unor decizii cu implicatii etice si sunt adesea obligati sa opteze intre aspiratii personale si responsabilitati institutionale.

Interesul public face necesar un cadru moral in interiorul caruia functionarii publici sa poata opta. Acest cadru moral este circumscris unor valori de tipul: demnitate personala, libertate, respect pentru ordine si lege. Ei au datoria sa abordeze rational propriul rol in sensul eficientei (sa obtina cel mai bun rezultat cu cel mai scazut cost). Din acest motiv abordarea lor trebuie sa fie, pe langa cea deontologista (legata mai ales de statutul lor de implementatori de legi) si una utilitarista: actiunea unui functionar public este moral corecta daca produce cea mai mare utilitate pentru cel mai mare numar de oameni.

2. Managerii si functionarii publici: aspecte etice

Cine sunt managerii publici? Potrivit lui Harold F. Gortner, manager public este oricine produce politici publice sau se ingrijeste de implementarea politicilor publice. Cei care utilizeaza resurse publice care au impact asupra indivizilor sau grupurilor dintr-o societate. oricine joaca un rol de lider intr-o birocratie ( Gortner, Ethics for Public Managers, p.12)

Este important sa facem distinctia intre lideri si manageri (desi etica despre care vorbim vizeaza ambele categorii).

Liderii (in cazul nostru liderii politici, oamenii aflati in functii de decizie in partide, lideri de grup parlamentar) joaca (potrivit lui J. Gortner, 1986) urmatoarele roluri:

proiecteaza scopurile;

afirma valorile organizatiei, partididului.

motiveaza membri sau personalul;

slujesc drept simbol al organizatiei (sunt oamenii de imagine);

reprezinta grupul;

evalueaza indivizii si grupul.

Managerii (ministrii, sefii de agentii nationale etc)

detin functii de conducere;

contureaza modalitati practice de atingerea scopurilor;

cauta si distribuie utilizarea resurselor publice;

urmaresc procesele organizationale;

comanda studii pentru diferitele probleme care trebuie solutionate.

Functionarii de nivel mediu si mic au un rol foarte important in administratie, inclusiv din perspectiva etica si politica. Ratiunile pentru care au acest rol sunt, in principal, urmatoarele:

Controleaza informatia care ajunge la legislativ si la manageri si consiliaza ambele categorii (controlul asupra informatiei este o forma esentiala a puterii);

Fac lobby pentru diferite grupuri de interese;

Orice program de guvernare, indiferent de nivelul caruia i se adreseaza, trebuie implementat si aceasta depinde de administratia publica;

Conformismul, in sensul supunerii la norme, primeaza asupra convingerilor personale si este criteriu de mentinere si promovare in administratie (vezi subcapitolul: 'Supunere si insubordonare');

Tendintele spre conservatorism duc la un anumit imobilism in situatii nestandard si, in aceste conditii, mediul reactioneaza prin lupta anti-birocratie, in directia adaptarii la cerinte si interese noi, legitime din punct de vedere public.

(Adaptare dupa McKinney si Howard, 1998).

Un manager public trebuie sa tina cont, in ultima instanta, de urmatoarele aspecte cu valente etice:

Interesul public general: solutiile date de aceasta categorie afecteaza viata oamenilor; sunt formulate in numele interesului public; aplicarea lor antreneaza resurse publice si nivelul bunurilor publice: sanatatea, educatia, infrastructura, apararea.

Scopurile politice pentru care lucreaza: administratia publica implementeaza politici publice, deci nu poate sa functioneze ca o "birocratie apolitica".

O intelegere a actorilor implicati.

Dinamica institutiilor sau organizatiilor in care lucreaza.

Personalitatea celor cu care interactioneaza.

Cele mai importante imperative cu care se confrunta functionarii publici sunt urmatoarele:

sa satisfaca standardele de performanta profesionala, comportamentala si etica;

sa adere la ceea ce le impun guvernul, politicile publice, publicul insusi;

sa impace cerintele legii cu situatiile reale din viata zilnica;

sa impace morala privata cu cerintele codului profesional.

Functionarii publici au doua prioritati care uneori pot sa fie contradictorii: publicul si propria institutie. Ei lucreaza sub presiune, iar presiunea cea mai frecventa o reprezinta cea data de politicile de impozitare.

Functionarii publici au un rol dual: sunt si angajati ai publicului si cetateni. In calitate de angajati ai publicului ei nu au dreptul sa faca politici partizane. Partizanatul politic duce la neglijarea obligatiei legale de a servi publicul. In calitate de cetateni ei participa la procesul politic. Daca se izoleaza de politica isi neglijeaza indatoririle de cetateni (vezi ASPA, 1982).

Caracteristicile personale ale functionarilor publici conteaza in mod semnificativ, tocmai din cauza particularitatii muncii lor.

Ei se afla intr-o asa numita 'zona gri' in care nu poti sa fii nici total altruist (orientat exclusiv pe interesul public), nici egoist, orientat doar spre interese proprii. Functionarii publici lucreaza in comunitati in care au rude, prieteni, sefi, persoane de care sunt legati prin interese proprii. Lor li se cere sa se orienteze neutru si detasat spre 'public'. Prin urmare, ei nu pot sa fie eroi luptatori pentru 'sfanta cauza'. Moral le este interzis clientelismul, nepotismul, adica orice forma prin care orienteaza resurse in mod corupt, netransparent (vezi tema aplicativa referitoare la coruptie).

Functionarii publici traiesc intr-un climat politic in schimbare. Prin urmare, etica lor este una situationala. In consecinta, atasamentul rigid fata de un anumit set de valori este uneori disfunctional.

Urmarea stricta a procedurilor are paradoxurile ei. Procedurile slujesc ordinii, stabilitatii, egalitatii de tratament si eficientei. uneori insa 'habotnicia procedurala' creeaza efecte nedrepte (vezi S. Bailey, 1965, pp.283-298).

Virtutile morale implicate in deciziile luate de functionarii publici sunt:

Optimismul, legat de insusi conceptul de 'bine public' inteles ca scop al actelor acestei categorii de profesionisti.

Curajul consta in capacitatea de a actiona drept, chiar daca presiunile politice si cererea de favoruri din partea partidelor, organizatiilor, politicienilor sau chiar a celor apropiati sunt uneori coplesitoare.

Corectitudinea este asociata cu datoria supunerii fata de lege.

Empatia (capacitatea de a te pune in situatia celor care depind de deciziile tale).

Aceste virtuti cultivate si afirmate drept comportamente profesionale conduc spre o valoare de mare importanta in mentinerea increderii in functionarii publici: buna reputatie.

Dupa York Willbern (1984), nivelurile de moralitate ale functionarilor publici sunt urmatoarele:

Onestitate si conformare la lege.

Confruntarea cu conflicte de interese.

Orientarea pe sarcini si corectitudinea procedurala.

Etica responsabilitatii democratice.

Orientarea pe etica politicilor publice.

Etica compromisului si integrarii sociale.

Aspectele 3-6 au o relevanta mai mare in contextul acestei discutii.

Orientarea pe sarcini si corectitudinea procedurala este importanta in principal din cauza tendintei guvernantilor de a face ceea ce le este convenabil, de a accentua pe propria lor autoritate, uneori de a eluda legea, de a se folosi arogant de putere. Din aceasta cauza au tendinta spre secretomanie si lipsa de transparenta.

4. Etica responsabilitatii democratice. Functionarii publici sunt, dincolo de jocul politic, purtatorii 'vointei poporului' si au datoria sa mentina controlul democratic. Uneori ei pot decide chiar contra opiniei publice, datorita calitatii lor de profesionisti. Prin urmare, ei trebuie sa tina in balanta: legea, politicile publice, vointa populara si corectitudinea profesionala.

5. Etica pentru politici publice. Solutiile de implementare a politicilor publice sunt in atributia functionarilor publici. Ei trebuie sa stabileasca cele mai potrivite proceduri care afecteaza pozitiv cel mai mare numar de oameni.

6. Etica compromisului si integrarii sociale. In mod absolutist moralitatea inseamna aderarea la un principiu, fara nici un fel de compromisuri. O astfel de abordare duce la intransigenta ca pericol, lipsa de conciliere, uneori chiar la radicalisme pe care le putem socoti 'fascism normativ' (principiul trebuie respectat, chiar daca piere toata lumea: 'Fiat justitia, pereat mundus!'). In acest sens este ilustrativa ideea formulata de catre T. Smith:

Lumea este plina de sfinti, fiecare dintre ei stiind calea unica spre mantuire. Rolul politicianului (si al functionarului public - n.n. M.M.) este cel al pacatosului care sta la cotitura sa opreasca un sfant sa taie beregata altui sfant. Acesta este poate cel mai inalt nivel etic la care poate sa ajunga cineva care lucreaza pentru sectorul public. (vezi Smith, cit. in Gortner, 1991, pp. 41-42).

Datoria morala a functionarilor publici este cea de dezvoltare a integritatii profesionale. In sprijinul acesteia vin urmatoarele valori:

Egalitatea: se refera la tratamentul identic acordat tuturor clientilor, la aceeasi calitate a serviciilor, indiferent cine este clientul, prin urmare la un tratament corect comun.

Echitatea: sunt situatii in care egalitatea nu conduce spre echitate din cauza existentei categoriilor discriminate. In cazul lor, un tratament egal trebuie combinat cu un tratament preferential compensatoriu.

Loialitatea: este o valoare de baza in relatia cu Constitutia, Guvernul, legile, institutia proprie, superiorii, subordonatii, colegii.

Responsabilitatea: responsabilitatea prima este cea fata de public. Daca aceasta ordine de responsabilitate este neglijata si accentul cade pe subordonare fata de superiorii ierarhici, poate sa apara delictul de supunere ('nu am facut decat sa ma supun ordinelor!') (vezi ASPA, 1982).

Controverse in privinta aplicarii eticii in administratia publica

Este destul de raspandita opinia potrivit careia etica nu este adecvata pentru administratia publica fiindca aceasta nu este decat o birocratie apolitica, iar functionarii publici sunt, sau ar trebui sa fie, angajati pe merit si nu alesi in urma unui scrutin politic. Chestiunile de ordin etic sunt in sfera politica. Administratia se ocupa de problemele tehnice ale guvernarii, prin urmare valori de tipul binelui sau dreptatii deciziilor nu pot apare ca cerinte inactivitatea functionarilor publici. Ei raspund in fata superiorilor ierarhici si a legii, sunt supusi controalelor si nu sunt judecati pe alte criterii decat cele ale profesionismului.

Obiectia principala care poate fi adusa acestui argument isi are fundamentul in faptul ca, in raport cu administratia publica, cetatenii detin autoritatea ultima fiindca administratia este in slujba lor, nu a institutiilor in sine, nici a politicienilor. Desi valoarea etica cea mai comuna in aprecierea functionarilor publici este corectitudinea, administratia nu se adreseaza doar relatiei cetatean-lege, ci si politicilor publice, acestea fiind orientate inclusiv spre valori centrale precum echitatea, egalitatea de sanse, dreptatea.

Standardele etice sunt stabilite si sustinute de catre societatea civila: biserici, organizatii neguvernamentale, partide politice, sindicate, cu accent deosebit pe asociatiile profesionale si cele pentru apararea drepturilor cetatenilor (vezi Gortner 1991, p. 19-23)

Dilemele etice intervin, pentru aceste categorii, in momentul in care se confrunta mai multe valori (apare conflictul de valori). Valoarea reprezinta ceea ce consideram bun, dezirabil, drept, obligatoriu, virtuos, frumos, adevarat, sfant.

Conflictul de valori, chiar daca poate viza mai multe persoane, este trait ca un conflict personal. In situatii de dileme etice ceilalti ne pot sfatui, dar fiecare dintre noi hotaraste si traieste apoi cu consecintele hotararii pe care a luat-o.

Rolul preponderent al unei etici pentru functionarii publici vine din faptul ca, in conditiile in care o birocratie inceteaza sa-si implineasca rolul intr-o maniera etica, adica intr-o maniera perceputa de oameni ca dreapta, corecta si echitabila, atunci beneficiarii serviciilor ei devin neincrezatori si frustrati in privinta guvernarii si chiar a sistemului politic. Se pierde increderea publica.

Problema este cu atat mai acuta in societatile care isi schimba sistemul politic (societatile in tranzitie, cum este cazul celei romanesti) si au inca institutii vulnerabile ca autoritate publica. Din acest motiv mediul academic are datoria sa se aplece asupra eticii in administratia publica, nelasand functionarii publici in stare de amoralitate, insensibilitate si dezinteres fata de cetateni si valorile lor, dupa cum etica trebuie sa le fie un ghid pentru situatii moral dilematice. Aceste situatii pot uneori sa fie dramatice, tragice, critice.

Alegerile dramatice sunt cele facute in conditiile in care resursele sunt sarace (de exemplu banii nu sunt suficienti nici pentru pensii, nci pentru salariile profesorilor, nici pentru ajutoroare sociale, nici pentru crearea locurilor de munca. A alege o strategie inseamna diminuarea celeilalte sau chiar disparitie ei. Inseamna sa lasi fie multi pensionari, fie multi profesori tineri la sau sub limita de supravietuire

Alegerile tragice se produc atunci cand distribuirea resurselor (a bugetelor) este o problema de viata sau moarte (de exemplu, finantarea sanatatii pentru cei fara asigurari sociale). Daca nu se acorda bani pentru sanatatea celor care nu platesc asigurari, ei risca sa moara la usa unui spital.

Alegerile critice se produc in situatii in care grupurile de interese implicate sunt numeroase si mult prea diferite ca cerinte. De exemplu, problema somajului (daca acesta nu este endemic si criza economica nu se prelungeste prea mult) este o problema care afecteaza grupuri diferite de interese: somerii, contribuabilii, patronii, sindicatele s.a. Somajul nu este o problema de viata si moarte, ci de calitate a vietii. O problema etica de prima importanta este cea a increderii si respectului de sine a persoanei somere. In confruntarea dintre grupurile de interese exista invingatori si perdanti. Functionarii publici dau socoteala sociala, politica si economica pentru solutiile pe care le gasesc unor astfel de probleme. Prin urmare, orice birocratie trebuie sa manifeste o anumita doza de sensibilitate etica (vezi D. Thomson, 1987 si H. Gortner, 1991).

Importanta eticii in administratia publica

Functionarii publici au nevoie de etica din urmatoarele motive:

Deciziile administrative sunt luate de catre persoane in pozitie de incredere publica. Increderea este un concept central in etica pentru viata publica.

Functionarii publici isi exercita profesia in institutii care, in principiu sunt fondate pe valori ca: autoritate, rationalitate si eficienta pentru viata cetatenilor.

Institutiile publice exista intr-un mediu politic care are politici, valori si scopuri conflictuale. Etica are rolul de a oferi un ghid valoric pentru depasirea conflictelor.

Functionarii publici sunt cei care cauta strategii si mijloace de transfer in practica a politicilor publice.

Intr-un mediu politic democratic, functionarii publici sunt cei care trebuie sa practice si mentina valori de tipul: libertate individuala, egalitatea, dreptatea, participarea, responsabilitatea pentru exercitarea drepturilor constitutionale, corectitudinea, descentralizarea, respect pentru demnitatea persoanei.

(Adaptare dupa H. Gortner, 1991, p. 15)

Administratie, etica si democratie

Functionarii publici sunt ei insisi cetateni. Ei reflecta valorile societatii in care traiesc si sunt socializati sa raspunda 'vointei deliberative', adica respectului fata de lege, participarii angajate, tolerantei, respectului pentru altii, responsabilitatii in urmarirea interesului public. O abordare democratica a rolului de functionar public presupune     incurajarea libertatii de exprimare, a traducerii politicilor in fapte, furnizarea informatiilor de buna calitate, promovarea dialogului, analizei, interpretarii (McKinney si Howard, 1998, p.6).

Administratia publica este menita sa tina in echilibru interesul colectiv cu cel politic, promovat de legislativ si executiv. Rolul ei a fost si este acela de a crea cadrele institutionale civilizate ale vietii cetatenilor. Pe de o parte, aceasta inseamna solutii economice si responsabile pentru problemele cetatenilor; pe de alta parte, inseamna sa atraga potentialul cetatenesc de resurse (vezi de exemplu importanta colaborarii intre administratia publica si organizatiile neguvernamentale in sensul utilizarii resurselor si impartirii serviciilor pe criteriul eficientei).

Filosofia unei administratii democratice este orientata spre strategii de tipul "ce este mai bun sau mai bine pentru public". O astfel de filosofie trebuie sa ghideze deciziile luate de catre cei ce lucreaza in administratia publica. In consecinta, etica unei astfel de filosofii trebuie sa promoveze cea mai mare integritate, cea mai mare libertate, egalitate si incredere publica.

In administratiile democratice consolidate exista educatie pentru virtuti specifice. De exemplu, in cea americana modelul este: 'fermitate, curaj, rabdare, harnicie, tarie in situatii critice, devotament fata de comunitate', fiindca functionarii publici au rol strategic in implementarea deciziilor si prin acest rol ei afecteaza libertatea si bunastarea cetatenilor. (McKinney si Howard, 1998, p.13).

Daca oamenii politici au in principal angajamente pe termen mai scurt (de obicei pe durata unui mandat), administratia publica preia aspectul dezvoltarii durabile a societatii (proiectele pe termen lung). Intre politicile particulare ale partidelor aflate succesiv la putere trebuie sa existe o coerenta, iar aceasta coerenta este vegheata de catre administratia publica.

Etica si legea

Un stat de drept este cel in care oamenii sunt guvernati de legi, nu de vointa arbitrara a altor oameni. Legile reprezinta, intr-o democratie, vointa publica. Administratia este construita ca sa asigure drepturile si responsabilitatile legale.

In ciuda aparentei ca functionarii publici doar administreaza aplicarea legilor, ei participa efectiv in procesul de legiferare si aplicare a legilor in mai multe etape:

a) Etapa de proiectare a legilor:

Sunt implicati in alcatuirea proiectelor de legi, hotarari, ordonante, trebuind nu doar sa arate ce nu este permis legal (fata negativa a legii) ci si ceea ce este dezirabil, permis (fata pozitiva a legii).

Sprijina depasirea conflictelor de interese prin participare la negocieri de proiecte de legi.

Legea vizeaza o realitate care apartine viitorului, iar acesta este nesigur. Este posibil ca in viitor sa apara miscari sociale pentru drepturi civile pe care legiuitorul nu le-a prevazut.

b) Etapa de aplicare a legilor in viata cotidiana:

Functionarii publici se comporta ca manageri intr-o birocratie, iar rolul legii este sa arate limitele acestei actiuni.

Legea protejeaza functionarii publici impotriva arbitrarului partidelor si grupurilor de presiune.

Legea devine scop in sine cand altii o ignora sau o eludeaza.

Legea este o problema in situatiile in care aplicarea ei are consecinte rele, nedrepte (vezi Gortner, 1991, cap. 4).

7. Supunerea si insubordonarea

Functionarii publici nu se supun numai legii, ci si ordinelor superiorilor (autoritatii politice si propriei ierarhii interne). Uneori legile insele pot sa fie nedrepte. Alteori ordinele ierarhice vin in conflict cu legea, mai ales in conditii de coruptie endemica si mai ales in forma capturarii statului de catre politicienii aflati la putere. Presiunea asupra functionarilor publici poate sa fie foarte intensa. O astfel de supunere transforma functionarul public in copartas moral la deciziile care se iau. Presiunile pot viza actiuni anti-etice, iar loialitatea in astfel de situatii este prost plasata fiindca implica o perceptie falsificata a binelui public. Supunerea oarba la lege sau la ordine poate sa devina delict de supunere. Astfel de cazuri sunt frecvente in regimurile autoritare, dar nu sunt de loc excluse in cele democratice in conditiile coexistentei legitime a conflictelor de interese intre diferite grupuri si a tendintelor de asociere intre mediile de afaceri si politicieni in sistem mafiot (netransparent si incorect).

O astfel de problema apare acut si in conditiile globalizarii in care marile corporatii mondiale preseaza spre propriile lor interese. In astfel de situatie problema controlului democratic (politic si etic) devine extrem relevanta, iar functionarii publici pot sa se afle intr-o alta dilema legata de supunerea la interesele politico-economice ale corporatiilor si la cele ale firmelor si cetatenilor din propria comunitate.

In cazurile in care functionarii publici considera ca o politica sau o presiune guvernamentala aduce prejudicii publicului (incalca legi, reguli, violeaza drepturi de baza, este un management falimentar al resurselor, deturneaza bani publici, este abuz de autoritate, este periculos pentru siguranta sau pentru sanatatea publicului), functionarii publici trebuie sa 'fluiere in biserica', sa traga semnale de alarma. In acest caz avem de-a face cu un conflict intre responsabilitatea fata de public si loialitatea fata de guvernare, intre dezvaluire si confidentialitate. Din acest motiv, in codurile etice pentru functionarii publici se insista asupra protejarii acestora cand dezvaluie astfel de situatii. Atentia trebuie acordata, spun partizanii acestei idei, nu mesagerului, ci mesajului (vezi ASPA, 1982).

Sugestii etice pentru managerii din administratia publica

Pentru un comportament cat mai apropiat de exigentele etice, managerii din administratia publica trebuie sa tina cont de urmatoarele "porunci":

Selecteaza oameni bine motivati, de buna credinta si pregatiti pentru rolul de functionar public.

Concentreaza-te pe rezultate ca scop, nu pe structuri birocratice ca scop.

Incearca sa gasesti un echilibru corect intre cerintele legii, ale guvernarii si interesul public.

Promoveaza interesul luminat, adica acela interes care, chiar daca nu e dorit conjunctural in mod explicit de catre public, poate sa se dovedeasca benefic in practica in calitate de interes public (vezi de exemplu politicile ecologiste).

Pregateste-te sa impaci supunerea la autoritate cu integritatea personala, gandeste-te inclusiv la posibile situatii legitime de nesupunere.

Tine seama de considerente legate de etica la examenele pentru ocuparea posturilor si la promovari.

Stimuleaza subordonatii sa-si puna probleme etice despre munca lor.

Reafirma constant respectul fata de lege.

Trateaza subordonatii potrivit principiului respectului reciproc, nu cu superioritate ierarhica aroganta sau cu atitudine de stapan sau de patron.

Nu schimba scopurile de la o zi la alta, ci construieste-le unul din altul si urmeaza-le unul dupa altul.

Fa din normele guvernarii democratice propriile norme morale.

Invata sa rezisti presiunilor care contravin interesului public, Constitutiei, drepturilor fundamentale ale omului, indiferent din partea cui vin.

Nu uita ca rolul principal pe care il ai implica raspunderea permanenta.

Fii atent la felul in care guvernarea afecteaza viata cetatenilor si cauta sa facilitezi participarea cetatenilor la guvernare.

Evalueaza continuu ce s-a facut si ce mai este de facut, in termeni de bine-rau, drept-nedrept, corect-incorect in sensul orientarii pe consecintele actelor de administratie asupra binelui cetatenilor, contribuabililor.

Cultiva-ti calitatile analitice si de cercetare.

Ajuta cetatenii sa fie pro-activi in privinta agendei guvernamentale, sprijinind forme de democratie participativa.

Promoveaza practicile bune in toate zonele profesionale pe care le poti influenta

Incurajeaza educatia spre exercitiu civic efectiv in privinta serviciului public, din partea functionarilor publici.

(Preluate dupa McKinney si Howard, 1998, pp 14-15).

Intrebari si aplicatii:

Aratati comparativ care este rolul liderilor, managerilor si functionarilor publici.

Argumentati pro si contra introducerii eticii in administratia publica.

Analizati, pe baza unui exemplu, felul in care se castiga sau se pierde increderea publica.

Ce relatii exista intre etica, lege si democratie?

Care sunt principiile etice care ar trebui sa ghideze comportamentul managerilor publici?

Analizati un exemplu de dilema etica in administratia publica.

Analizati un caz in care nesupunerea functionarilor publici este legitima.