EVOLUTIA GEOPOLITICII IN A DOUA JUMATATE A SECOLULUI XX

EVOLUTIA GEOPOLITICII IN A DOUA JUMATATE A SECOLULUI XX

Astazi este unanim acceptata ideea ca revolutia tehnico-stiintifica a devalorizat acest model geopolitic lansat de Halford Mackinder si modernizat ulterior de discipolii sai. Nici modernizarile schemei clasice propuse de John Collins nu ar constitui pentru oamenii politici europeni un rationament destul de atractiv pentru a se fi pus in aplicare proiectul geopolitic propus de Mihail Gorbaciov chiar daca acesta aducea in discutie un avantaj - cel spatial - pe care Moscova il avea in raport cu Europa Occidentala. John Collins, in studiul Military Space Forses; The Next 50 Years arata ca 'puterea aeriana si puterea spatiala au aruncat in desuetitudine ipotezele geopolitice ale inceputului de secol'. Inclusiv teoria lui Mackinder 'Spatiul ciscumterestru - afirma J. Collins - incapsuleaza Pamantul pana la o altitudine de circa 50.000 mile', iar acest fapt va fi cheia dominatiei militare de la jumatatea secolului al XXI-lea. In opinia lui:

Cine stapaneste spatiul circumterestru domneste peste Pamant.

Cine stapaneste Luna domneste peste spatiul circumterestru

Cine stapaneste L 4 si L 5 domneste peste sistemul Terra - Luna.

L4 si L5 sunt punctele de libratie lunare - locurile din spatii unde atractia gravitationala a Lunii si cea a Pamantului sunt exact egale. In teorie, bazele militare instalate acolo ar putea ramane pe pozitie timp foarte indelungat, fara a avea nevoie de mult carburant. Ele ar putea fi echivalentul 'terenurilor inalte' pentru 'razboinicii spatiali de maine'

Prin urmare si din aceasta perspectiva formula geopolitica propusa de E.A. Pozdneakov sau varianta colegului sau Alexandr Dugin pentru a justifica nevoia de sfera de influenta a Rusiei este depasita. Credem ca Federatia Rusa nu poate fi ignorata sau eliminata din ecuatia de putere intr-o formula sau alta de securitate a Europei dar nu in perspectiva afirmata de acestia potrivit careia 'Cel ce detine controlul asupra Heartland-ului, acela dispune de mijlocul de control efectiv asupra politicii mondiale si, in primul rand, de mijlocul de a mentine in lume echilibrul geopolitic si de forte. Fara acesta din urma este de neconceput o lume stabila

Edgar Morin crede ca schimbarile care s-au produs in Europa dupa incheierea razboiului rece impun regandirea arhitecturii continentului. Ea nu mai este, asa cum era cu patru secole in urma, centrul lumii, ci a devenit un 'fragment din Occident'. Lumii bipolare a razboiului rece ii vor urma din ce in ce mai evident trei poli: America de Nord, Asia-Pacific, Europa. Insa fata de cele doua mase enorme riverane Pacificului, Europa, ramasa periferica, are, prin comparatie, marimea Elvetiei. In situatia actuala, Europa este obligata, in opinia lui Edgar Morin, sa parcurga 'doua convertiri aparent contradictorii insa in fond complementare, una prin care sa depasim Natiunea si alta care ne reduce la Provincie'. In acest fel, ea trebuie sa se metamor-fozeze in acelasi timp in 'Meta-Natiune' si 'Provincie' pentru a deveni o unitate cu o poli-identitate

Presedintele Partidului Popular European, Wilfried Martens, prin discursurile sale propune si el un scenariu pentru realizarea 'Statelor Unite ale Europei', pornind de la depasirea 'egoismului nationalist sau regionalist' si de la extinderea Comunitatii Europene spre est. Conturul acestei Europe unite este, in opinia lui Wilfried Martens, 'de natura evolutiva, dar nu nedefinit de la Atlantic si pana dincolo de Urali. Comunitatea nu are vocatia sa devina o structura de primire la scara continentala, pan-europeana, dupa modelul forumurilor politice multilaterale cum este Consiliul Europei sau Conferinta pentru Cooperare si Securitate in Europa

La inceputul deceniului sase, in Germania si Franta au existat incercari de relansare a studiilor de geopolitica. Incercari temerare daca tinem seama ca aceasta disciplina era considerata, atat in Est, cat si in Vest, un tip aparte de manifestare nazista, ce a apartinut ideologiei fasciste si nu stiintelor sociale.

In Est, prin interdictia teoriei geopolitice in Uniunea Sovietica si tarile satelite ei, se dorea sa se faca uitata 'marea operatie geopolitica pusa la cale - in opinia lui Yves Lacoste - in vara anului 1939 de Germania si URSS, care si-au impartit, in conformitate cu locul ce-l ocupa in ecuatia de putere, continentul european'.

Pe de alta parte, declansarea razboiului rece, in 1947 si constituirea celor doua blocuri politico-militare care s-au infruntat pe linia delimitata in Europa prin intelegerile de la Ialta si Postdam au pus, in fapt, conducatorii celor doua coalitii in situatia sa 'proscrie' orice idee, orice reprezentare sau analiza, chiar teoretica, ce nu se incadra in confruntarea planetara a doua lumi diferite - 'lumea libera', pe care partea adversa o numea capitalista sau imperialista si 'lumea socialista', denumita comunista.

In aceste imprejurari, Kurt Vowinkel, fost colaborator al generalului Karl Haushofer, a reluat, in anul 1951, aparitia publicatiei 'Zeifschrift fr Geopolitik' care isi incetase activitatea in vara anului 1944 Ratiunea unui asemenea demers nu putea fi decat de ordin stiintific: intelegerea si analiza fenomenului politic international pentru a se deslusi tendintele si sensul evolutiei relatiilor internationale postbelice. Ralph J. Bunche nota in paginile primului numar al revistei ca, dupa cel de-al doilea razboi mondial, 'n-am obtinut nici o securitate in lume, nici o eliberare de grave tensiuni, nici un veritabil program in ceea ce priveste pacea' prin urmare se impunea sa existe un instrument nu numai de observare, ci si de analiza a fenomenului politic de dupa cel de-al doilea razboi mondial.

In Franta, la jumatatea deceniului sase, Pierre Clrier a publicat lucrarea Gopolitique et gostrategie readucand astfel in actualitate o serie de teorii si idei geopolitice din perioada interbelica, in special viziunea lui Mackinder. In aceasta lucrare, de exemplu, si el imparte lumea oarecum mecanic, in puteri terestre, care sunt 'perturbatoare' si puteri maritime, mai atasate ideii de aparare a libertatii.

Teoreticianul francez a evitat insa sa se pronunte asupra unei definitii a geopoliticii, dar considera ca este necesara studierea relatiei ce se poate stabili intre o situatie politica si aria geografica in care aceasta este circumscrisa Informatiile astfel obtinute sunt utile natiunilor in fundamentarea deciziilor atat in timp de pace, cat si pe timp de razboi.

In aceeasi perioada, Jean Gottman readucea in discutie teza influentarii politicii de catre mediul geografic. Acesta a sustinut ca varietatea spatiului in care actioneaza statele conduce la diversificarea problemelor cu care ele se confrunta, uneori mergand pana la afirmatii evident exagerate. Credea, de exemplu, ca 'daca omenirea ar fi locuit pe o planeta avand suprafata neteda a unei bile de biliard, probabil n-ar fi fost confruntata cu probleme geopolitice'.Fernand Braudel propune geoeconomia ca alternativa la studiul geopoliticii. Ipoteza de lucru propusa de Braudel porneste de la premiza ca nu factorii geografici, culturali, ideologici, etnici, religiosi,etc., sint importanti ci realitatea pur economica in raportul ei cu spatiul.Pentru geoeconomie nu este important care popor locuieste pe un spatiu, care este istoria lui sau spiritualitatea sa .Important este daca se gaseste in centrul sau periferia deciziei economice.

Sfarsitul razboiului rece si evolutiile pe care acesta le-a antrenat in sistemul relatiilor internationale au determinat o relansare a preocuparilor pentru redefinirea geopoliticii aproape in toate statele lumii si la diversificare a perspectivelor de analiza a fenomenului geopolitic in raport cu analizele clasice.

In ceea ce priveste conceptul de geopolitica, exprimarile sunt foarte diversificate, mergand de la aproximari pana la identificarea sau confundarea sa cu alte discipline, cum ar fi de exemplu geografia politica, geostrategia sau geoistoria.

Din multitudinea de definitii si descrieri ale geopoliticii nu ne vom opri asupra sensului dat geopoliticii in marile enciclopedii si dictionare, ci doar la cele care reflecta, in opinia noastra, in cea mai mare masura esenta acesteia. Aceasta in conceptia lui Saul Cohen consta in 'studierea relatiei care exista intre politica internationala si acele caracteristici ale mediului geografic care duc la dezvoltarea surselor de putere'.Analistul american defineste geopolitica drept o teorie a relatiilor spatiale si deci ca si Saul Cohen nu o vede ca pe o disciplina legata de determinismul geografic.

Herv Couteau-Bgarie defineste geopolitica drept studiul raporturilor intre tot ce se refera la politica si configuratiile spatiale in care se desfasoara Intr-un mod asemanator defineste geopolitica si Pirre Cellrier. In opinia acestuia, aceasta disciplina trebuie sa cerceteze relatia dintre o situatie politica si aria geografica in care este circumscrisa

Incercand sa descifreze sensul si esenta geopoliticii, Cristian Daudel analizeaza geopolitica in raport cu geografia, geostrategia si alte discipline inrudite. De fapt, el considera ca scriitura geopolitica este compusa din 'putina istorie, putina geografie, putin din diverse aspecte ale actualitatii si din noutatile intelectuale, variate, dar cam mereu aceleasi'. Convins, in fapt, ca fenomenele complexe ce guverneaza relatiile internationale pot fi studiate daca exista o veritabila interdisciplinaritate si o gandire transdisciplinara, Daudel ia ca baza de analiza definitia data de Pierre Gallois. Potrivit lui Gallois, geopolitica este o ramura a stiintelor care 'realizeaza o noua sinteza a istoriei, a spatiului teritorial, a resurselor morale si fizice ale unei comunitati, care se situeaza astfel in ierarhia puterilor, in locul pe care il ocupa sau mai curand in locul asigurat de meritele sale'. In raport cu geografia si geostrategia, geopolitica are ca obiectiv sa analizeze tot ceea ce se organizeaza intr-o ierarhie de puteri, mai cu seama politice si militare, dar si economice si culturale, statele si aliantele lor - destine si scopuri - in toate aspectele fortei si ale evolutiei ei, dreptului si ale aplicarii lui. In concluzie, Daudel considera ca geopolitica are finalitate in analiza si cunoasterea 'situatiei pe esichierul mondial', in timp ce geografia isi propune 'conservarea si amenajarea teritoriului, iar geostrategia, elaborarea scenariilor de securitate si aparare'.

Desi Ladis K.D. Kristof nu considera geopolitica asa cum o face Frank Debi, o cartografie de propaganda, cu riscuri foarte grave prin existenta pericolului dezinformarii conducatorilor de catre proprii lor experti, sustine totusi ca ea este 'un ianus cu doua fete: pe de-o parte, este o ramura a politologiei care face un efort deliberat de a se apropia de depozitul de cunostinte geografice in scopul de a adanci intelegerea fenomenelor politice; pe de alta parte, este politica precum exersarea vizionarismului politic, care consulta in mod prudent pe geografi si hartile lor cu scopul de a descoperi elemente ce ar putea facilita sau dimpotriva impiedica realizarea unor scopuri politice.

Plasindu-se in mod categoric in rindul celor care considera geopolitica parte a relatiilor internationale,Gerard Dussouy a facut o distinctie neta intre doctrina geopolitica care poate servi , la un moment dat, drept suport de justificare a unei politici externe si teoria geopolitica. Analizind evolutia studiilor de geopolitica ajunge la concluzia ca a existat o adevarata "cearta a paradigmelor" care nu s-a incheiat nici astazi. In acest context al definirii si redefinirii geopoliticii Dussouy ajunge la concluzia ca aceasta este "o disciplina stiintifica menita sa studieze contextualizarea actorilor in sistemul relatiilor internationale