Mediul social al Romaniei la data aderarii la UE

Mediul social al Romaniei la data aderarii la UE

Incepand cu anul 1990, Romania a trecut prin transformari profunde, care au modificat radical profilul dezvoltarii sociale. Transformarile respective au determinat nu numai schimbarea viziunii de ansamblu asupra modalitatilor de sustinere economica a sectorului social, dar au si marit, la cote fara precedent, incidenta diferitelor riscuri sociale.

De-a lungul anilor de tranzitie saracia a constituit o problema constanta a societatii romanesti aflata continuu, pe de o parte, sub presiunea aspiratiilor de aliniere cu societatile vest-europene dezvoltate, iar pe de alta parte, influentata de mostenirea subdezvoltarii din anii anteriori. In cazul Romaniei, explozia fenomenului saraciei din anii tranzitiei nu a reprezentat atat un cost al dezvoltarii cat, mai degraba, un produs al subdezvoltarii. De aceea, o solutie strategica la aceasta problema nu putea veni atat dinspre constituirea unui sistem mai eficient de protectie sociala, cat in crearea unor premise majore de dezvoltare socio-economica globala a tarii, inclusiv prin asimilarea acelor institutii europene menite sa amelioreze si sa perfectioneze organismul social in ansamblu.

Populatia si principalele fenomene demografice

La 1 iulie 2005, Romania avea 21.623.849 locuitori si intra in cel de-al 16-lea an de scadere a numarului populatiei (dat de diferenta dintre rata natalitatii si cea a mortalitatii si de soldul migratoriu negativ la nivel national). O usoara intrerupere a trendului descrescator al numarului populatiei s-a inregistrat doar in anul 2002 cand, fata de anul anterior, populatia Romaniei a crescut cu 113.819 locuitori.

Structura pe varste a populatiei reflecta un proces de imbatranire demografica, prin scaderea natalitatii, reducerea (absoluta si) relativa a populatiei tinere (0-14 ani) de la 18,3% in anul 2000, la 15,6% in anul 2005 si cresterea ponderii populatiei varstnice (de 60 ani si peste) de la 18,8% in anul 2000 la 19,2% in anul 2005.

Varsta medie a populatiei era de 38,6 ani, in anul 2005. O asemenea varsta caracterizeaza tarile cu o populatie adulta.

In anul 2005, populatia urbana avea o pondere de 54,9% in populatia totala (pondere similara cu cea aferenta anului 1998).

Migratia interna si internationala. In intervalul 2000-2004 in tara noastra s-a inregistrat o crestere continua si o intensa mobilitate teritoriala a populatiei. In anul 2005, trendul respectiv si-a schimbat directia, rata migratiei interne fiind de 12,6 persoane la 1000 locuitori (17,1 in anul 2004).

Fluxul urban-rural a depasit ponderea celorlalte fluxuri migratorii in intervalul 2000-2005, acesta reprezentand 29,6% din volumul migratiei interne. Segmentul de populatie cel mai mobil sub aspect rezidential a fost reprezentat de tinerii intre 20-29 ani.

Liberalizarea circulatiei a persoanelor de dupa anul 1990 a creat premisele unei cresteri mari a nivelului migratiei internationale. Totusi principalele trenduri ale acesteia au fost sensibil influentate prin caracterul restrictiv al politicilor de imigrare ale tarilor de destinatie. Ca urmare, numarul emigrantilor legali care a scazut din anul 2000 (14,8 mii persoane) pana in anul 2002 (8,9 mii persoane) a crescut pana in anul 2004 (la 13,1 mii persoane). Numarul emigrantilor romani l-a depasit pe cel al emigrantilor de alta nationalitate, ajungand in anul 2005 la 94,2% din totalul emigrantilor.

Nivelul si structura veniturilor populatiei

In anul 2005, veniturile totale, in termeni nominali, au fost de 1212,2 lei lunar pe gospodarie si de 412,6 lei/pe persoana, in crestere cu 11,6%, respectiv 12,1% fata de anul anterior. Principala sursa de formare a veniturilor totale au reprezentat-o veniturile banesti (79,6%, cu 3,8 puncte procentuale mai mult fata de anul 2004).

Totusi, structura veniturilor totale ale populatiei se remarca, pe tot intervalul 2000-2005, prin ponderea relativ ridicata a veniturilor in natura (20,4% in anul 2005).

Cea mai consistenta categorie de venituri a provenit din salarii (si veniturile asociate acestora) 47,3% in anul 2005, in crestere fata de anul 2004 cu 2,7 puncte procentuale, acestea avand totusi o contributie relativ mica fata de categoriile similare din economiile dezvoltate ale UE.

Veniturile banesti ale gospodariilor - care exprima capacitatea acestora de a se implica in relatiile de piata au un nivel general relativ scazut, chiar foarte scazut in cadrul unor categorii majoritare de gospodarii. Aceasta influenteaza masiv modelul de consum mediu la nivel national si potentialul de economisire si de realizare a unor investitii.

Nivelul relativ ridicat al impunerilor platite de gospodarii (in special de cele in care exista salariati) precum si cheltuielile mari angajate de gospodarii pentru productii in gospodaria proprie creeaza decalaje relativ ridicate intre veniturile totale si cele nete.

Nivelul si structura cheltuielilor populatiei

Cheltuielile populatiei din Romania urmeaza sensibil tendintele veniturilor, disparitatile pe medii rezidentiale dar si pe categorii socio-ocupationale, fiind relativ constante in timp. In anul 2005, cheltuielile totale ale populatiei au fost in medie de 1149,33 lei lunar pe o gospodarie (adica 94,8% din nivelul veniturilor totale). Acestea au acoperit in mod covarsitor nevoile curente de consum cheltuielile alimentare, nealimentare si plata serviciilor contand pentru 62,7% din cheltuielile totale (58,7% in anul 2004, iar plata impozitelor si altor obligatii a reprezentat 12,5% (similar in anul precedent). Cel mai mult au cheltuit in medie gospodariile de patroni (2305,33 lei), iar cel mai putin gospodariile de pensionari (889,09 lei).

Distributia consumului populatiei pe decile evidentiaza polarizarea deosebit de accentuata a oportunitatilor de consum intre primele trei si ultimele trei decile, indeosebi in ceea ce priveste posibilitatea de a efectua cheltuieli banesti si implicit, privind contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii. Dar nu aceleasi decalaje exista in privinta ponderilor cheltuielilor banesti pentru achizitionarea unor bauturi si marfuri alimentare.

In intervalul 2000 2005 a existat un trend general de diminuare a ponderii cheltuielilor cu produsele alimentare si de crestere usoara a cheltuielilor nealimentare.

Totusi, in gospodariile cu un potential economic mai redus ponderea cheltuielilor alimentare creste proportional in defavoarea celorlalte mari capitole ale modelului mediu de consum.

Fondul de locuinte

Fondul de locuinte s-a majorat constant, an de an, in anul 2005 acesta ajungand sa fie constituit din 8202 mii locuinte, cu 26 mii mai mare decat in anul 2004.

Cresterea numarului de locuinte inregistrata, in anul 2005 fata de anul 2004, s-a reflectat in majorarea numarului de camere de locuit (cu 99 mii camere, precum si a suprafetei locuibile cu 2082 mii metri patrati.

Analiza fondului de locuinte existent la sfarsitul anului 2005 pe forme de proprietate releva faptul ca 97,6% din total locuinte au apartinut proprietatii majoritar private.

Pe medii de rezidenta, in anul 2005, cele mai multe locuinte s-au inregistrat in mediul urban (4456935 locuinte, respectiv 54,3% din numarul total).

Inzestrarea populatiei cu bunuri de folosinta indelungata

In anul 2005, din cheltuielile totale ale unei gospodarii, 2,8% au fost destinati pentru mobilier, dotarea si intretinerea locuintei, inregistrandu-se urmatoarea inzestrare a populatiei cu bunuri de folosinta indelungata (la sfarsitul anului) exprimata in bucati/1000 locuitori: 629 aparate de radio; 416 televizoare; 280 frigidere; 261 masini de gatit cu gaze; 213 masini electrice de spalat rufe; 155 aspiratoare de praf; 124 autoturisme.

Sistemul de pensii

Sistemul de pensii din Romania s-a aflat sub presiuni derivate din problemele pietei muncii (pierderea unui numar important de locuri de munca remunerate, extinderea muncii pe piata neagra, migratia externa etc.), din exigentele politicii macroeconomice (bugetare, monetare, de control al inflatiei) si din procesul imbatranirii demografice. Acesti factori de presiune au avut un dublu efect.

Pe de o parte, s-a inregistrat o crestere substantiala a numarului de pensionari. Astfel, in anul 2005 numarul pensionarilor reprezenta 28% din totalul populatiei Romaniei, era cu 45% mai mare decat populatia in varsta de 60 de ani si peste si cu 19% mai mare decat populatia in varsta de 50 ani si peste, ceea ce inseamna ca o parte importanta a populatiei in varsta apta de munca a capatat statutul de pensionar.

Pe de alta parte a avut loc o reducere substantiala a incasarilor din contributiile de asigurari sociale platite de angajatori si de salariati, in primul rand din cauza reducerii numarului de salariati, precum si a unor politici gresite de scutire sau amanare a platii contributiilor sociale de catre o parte a agentilor economici.

In contextul acestor constrangeri, nivelul pensiilor reale a fost puternic afectat. Mai mult, corecturile efectuate sub influenta unor factori conjuncturali, precum: indexari, modificari ale formulei de calcul al pensiei, includerea in sistem a unor scheme pentru care nu mai existau surse se finantare (de ex. pensiile agricultorilor), recorelari etc. au indus multiple inechitati.

In Romania, cheltuielile cu pensiile detin o pondere in PIB relativ scazuta, situata in anii 2000-2003 in jurul a 6% comparativ cu 12% pe ansamblul tarilor UE.

Unul dintre factorii care au contribuit la acest rezultat a fost politica de realizare si sustinere a echilibrelor la nivel macroeconomic - reducerea deficitelor bugetelor publice, inclusiv al bugetului asigurarilor sociale de stat. Astfel, de la un deficit situat in jurul a 9% in anii 2000-2002, bugetul asigurarilor sociale de stat a devenit echilibrat in anii 2003-2005 cu un deficit sau excedent care a tins spre zero, urmand ca in 2006 acesta sa inregistreze un excedent de aproape 10%. Aceasta tendinta a fost posibila ca urmare a reducerii cheltuielilor prin externalizarea pensiilor agricultorilor (finantate in prezent din bugetul de stat) si cresterii veniturilor pe seama imbunatatirii gradului de colectare a contributiilor sociale.

Evaluarea politicii in domeniul pensiilor pe baza criteriului pensii adecvate si echitabile arata ca masurile intreprinse au vizat recalcularea tuturor pensiilor, precum si cresteri si/sau indexari periodice. Recalcularea, pe baza punctajului mediu anual, s-a realizat in mai multe etape incepand cu anul 2005, efectul fiind corectarea unor inechitati induse de aplicarea unor formule diferite de calcul pentru persoane care aveau conditii similare de pensionare dar au iesit la pensie in momente diferite.

Totusi nivelul pensiilor a ramas inadecvat pentru marea majoritate a pensionarilor. Astfel, rata de inlocuire (in raport cu salariul mediu net) in cazul pensiei medii de asigurari sociale de stat (fara agricultori) a scazut de la 44% in 2000 la 39% in 2005; la fel in cazul pensiei medii cu stagiu complet de cotizare, de la 58% la 54%. O comparatie cu salariul minim net arata ca aproximativ o treime din pensionarii din sistemul public al asigurarilor sociale de stat au un nivel al pensiei situat sub salariul minim net pe economie.

Pensiile agricultorilor (1,3 milioane persoane in 2005 - o cincime din totalul pensionarilor), desi au crescut substantial in aceasta perioada, au ramas la un nivel foarte scazut (88 lei lunar in 2005) in raport cu nevoile acestora. Pensia medie a acestei categorii de pensionari reprezinta ceva mai mult de o treime din salariul minim net pe economie. Doar 0,3% din numarul total al pensionarilor agricultori (septembrie 2006) aveau o pensie mai mare decat salariul minim net.

Sistemul actual de pensii din Romania nu prevede un nivel minim al pensiei, ca instrument utilizat de multe tari europene in politica de asigurare a unor venituri decente pensionarilor.

Educatia

In intervalul anilor 2000 2006, atat populatia scolara cat si numarul unitatilor scolare in functiune s-au aflat intr-o scadere continua, cu diferentieri si unele oscilatii pe niveluri educationale.

In prezent, Romania trece printr-o adevarata criza de capacitati in invatamantul prescolar. In anul 2005 - 2006 desi s-a inregistrat o natalitate scazuta, numarul de copii inscrisi in gradinite a crescut, pe fondul reducerii sensibile a numarului de gradinite (cu 1918 unitati mai putin decat in anul scolar 2004-2005).

In anul 2005 2006, structura unitatilor din invatamantul liceal pe diferite tipuri era urmatoarea: 39,3% licee teoretice; 32,3% licee industriale; 8,9% licee economice; 19,5% alte tipuri de liceu.

In anul universitar 2005 2006 s-a inregistrat un numar de 716.464 studenti, care studiau in 770 de facultati, dintre care 28,1% private. In anul scolar universitar 2005 2006 invatamantul a dispus de 125.603 sali de clasa, cabinete scolare, amfiteatre, sali de curs si seminarii, de 22.689 laboratoare, 4.479 sali de gimnastica si 7.617 ateliere scolare.

In anul scolar 2005 2006 personalul didactic, didactic auxiliar si administrativ din invatamant a fost de 281.034 persoane in scadere cu 4.827 persoane fata de anul scolar anterior. Cea mai semnificativa scadere s-a inregistrat in invatamantul primar si gimnazial din cauza reducerii populatiei scolare.

Numarul absolventilor a scazut continuu in invatamantul preuniversitar, corelat fiind cu diminuarea de la un an la altul a populatiei scolare.

Rata abandonului scolar in invatamantul primar si gimnazial a crescut de aproape trei ori in anul scolar 2004-2005 fata de anul 2000-2001: comparativ cu anul scolar precedent, rata abandonului scolar a fost in anul 2004-2005 de 1,1 ori mai mare. In aceeasi perioada s-a inregistrat o reducere la 4,1% a ratei abandonului pentru nivelul secundar superior (liceal si profesional).

In invatamantul primar si gimnazial gradul de promovabilitate, la sfarsitul anului scolar 2004-2005, a fost de 96,4% (97,1% in primar si 95,7% in gimnazial). In invatamantul liceal, gradul de promovabilitate fiind de 97,8% (98,4% la fete si 97,0% la baieti).

Din numarul total al elevilor de liceu promovati, 76,7% au obtinut medii generale peste 7 (81,6% la invatamantul de zi, 41,8% la invatamantul seral, 27,7% la invatamantul cu frecventa redusa), situatia mentinandu-se relativ aceeasi ca si in anul scolar anterior.

Serviciile medicale si starea de sanatate a populatiei

Serviciile medicale din Romania sunt furnizate, in principal printr-o retea de unitati publice constituita din spitale, policlinici, dispensare medicale, sanatorii, farmacii s.a. In perioada 2000-2006 procesul de privatizare din domeniul serviciilor medicale s-a extins, astfel ca in anii 2005-2006, reteaua sanitara privata a inglobat tot mai multe unitati. In sectorul privat, numarul de policlinici a crescut de la 163 la 219, numarul de cabinete medicale de specialitate de la 46 la 131, cel al cabinetelor de familie de la 1875 (in anul 2004) la 2007, numarul cabinetelor stomatologice de la 3937 la 5746, iar numarul de farmacii si puncte farmaceutice de la 4301 la 5279.

Personalul medico-sanitar. Incadrarea sistemului cu personal medico-sanitar (medici, stomatologi, farmacisti si personal sanitar mediu) al unitatilor medicale din Romania este net deficitara, comparativ cu tarile din UE .

In anul 2003, numarul de medici la 10000 locuitori din Romania (19,5) era cu mult mai scazut decat in tarile UE (in medie, de 28-29 cadre la 1000 loc.), desi ca urmare a politicilor aplicate in domeniul formarii personalului medical, numarul de medici a prezentat o tendinta de crestere in intervalul 1990-2002 cu usoare oscilatii in sens invers, intre anii 1996-1998, 2000-2001 si 2001-2002. Deficitara este si incadrarea sistemului cu personal sanitar mediu. In anul 2003, functionau 39,9 specialisti/10.000 locuitori, in conditiile in care, de exemplu, in Ungaria erau 86,2/10.000 locuitori, iar in R. Ceha erau 97,3/10.000 locuitori. Chiar si in conditiile in care numarul de medici din Romania este relativ mic, indicatorul personalului sanitar mediu ce revine la un medic prezinta una dintre cele mai scazute valori din Europa (2,04, in vreme ce in Ungaria, acest indicator era de 2,66, iar in R. Ceha era de 2,76). Numarul de stomatologi la 10.000 locuitori (4,347), dupa cresterile inregistrate dupa anul 2000, s-a apropiat, in anul 2003, de valorile minime existente in tarile UE (Slovacia - 4,376).

Numarul de farmacisti la 100.000 locuitori, in anul 2003, se afla departe de valorile minime aferente tarilor din UE (35,86, in conditiile in care valorile cele mai scazute in UE sunt 50,59 in Ungaria si 51,52 in Slovacia).

Salariile extrem de mici ale personalului medical si sanitar s-au mentinut pe tot intervalul 1990-2006, nu atat ca urmare a lipsei resurselor financiare din sistem cat, mai ales, ca urmare a politicilor inadecvate de cointeresare a specialistilor si personalului auxiliar in desfasurarea atributiilor specifice, pe de o parte, si in echilibrarea ofertei de servicii medicale in profil teritorial, pe de alta parte. Acest fapt a avut si are implicatii negative mari in ceea ce priveste accesul populatiei la serviciile medicale in anumite zone ale tarii si in rural. Desi peste 40 % din populatia tarii traieste in rural, mai putin de 15 % din personalul medical de disponibil deserveste trebuintele acestei populatii. In anul 2003, de exemplu, nivelul mediu de incarcare al unui medic de familie cu pacienti din rural era de 1736 persoane, respectiv cu 37 % mai ridicat decat in anul 1999. Numarul medicilor activi in rural, raportat la populatie, este de circa cinci ori mai mic decat in urban.

Starea de sanatate a populatiei. Diminuarea accesului la asistenta medicala pentru categorii largi de populatie prin cresterea costurilor totale ale actului medical, dupa anul 2000, ca si in anii 90, a generat deteriorarea accentuata a indicatorilor de mortalitate, in special la varstele adulte.

In prezent, Romania ocupa inca unul dintre primele locuri in Europa in ceea ce priveste morbiditatea si mortalitatea la copii. Desi dupa anul 2000 mortalitatea infantila a scazut cu mai mult de 30 % fata de anul 1989, acest indicator se mentine printre cele mai ridicate din Europa. Toate tarile europene in tranzitie prezinta valori ale mortalitatii infantile mult mai scazute decat cele ale Romaniei (sub 8 ) Romania este si tara cu cea mai ridicata mortalitate materna din Europa. Anual se inregistreaza in jur de 41 decese ale mamelor, la 100.000 nascuti vii. Aceste realitati se datoreaza multor factori, intre care, de prim ordin, sunt un standard scazut de viata al populatiei majoritare si disfuctionalitatile din sistemul medical, survenite pe fondul general al subfinantarii de lung termen a sistemului.

In ceea ce priveste rata mortalitatii la nivelul intregii populatii, ca si in anii anteriori, in anul 2005, aceasta a fost mai ridicata in rural - 15,7 , decat in urban 11,0 . Mortalitatea infantila a fost si ea mai ridicata in rural -17,9 , comparativ cu 12,4 in urban.

Ratele specifice de mortalitate cele mai ridicate sunt date de bolile aparatului circulator, tumori, bolile aparatului respirator si cele ale aparatului digestiv. Pentru barbati, inalt relevante au fost si cauzele provenind din leziunile traumatice, otraviri si alte consecinte ale unor cauze externe.

Accesul grupurilor vulnerabile social la serviciile medicale. Conceptual, excluziunea manifesta in sfera accesului la serviciile medicale publice se refera la incapacitatea sau esecul unor structuri specializate ale statului de a realiza un nivel de integrare / incluziune sociala echitabil in limitele reglementarilor in vigoare si ale resurselor economice si sociale alocate, la un moment dat, acestui obiectiv.

Categoriile sociale ce pot fi regasite cel mai frecvent in randurile persoanelor excluse ori cu acces diminuat la diverse servicii medicale sunt urmatoarele:

- persoanele care dispun de resurse economice (si venituri monetare) reduse;

- persoanele care au un plasament rezidential dezavantajat in raport cu situarea spatiala a ofertei relevante de servicii medicale;

- persoanele cu un nivel scazut de educatie, care au dificultati in accesarea informatiilor utile privind oportunitatile de asistenta existente;

- persoanele care dispun de un statut profesional sau etnic minoritar s.a.

Astfel de caracteristici sunt cumulative, in unele cazuri, iar unele dezavantaje se genereaza reciproc.

O situatie speciala in ceea ce priveste populatia de rromi. Desi exista analisti care sustin ca populatia de romi nu se confrunta cu probleme de sanatate esential diferite comparativ cu cele ale populatiei majoritare, aceasta categorie sociala prezinta totusi unele particularitati in acest domeniu, fie si numai ca urmare a faptului ca ea dispune de un model cultural diferit si apare mai frecvent in randurile populatiei sarace.

Limitarea accesului populatiei (sarace si chiar non-sarace) la serviciile medicale are loc si din cauza situarii rezidentiale a unor gospodarii, in raport cu pozitionarea geografica a ofertei de servicii medicale. Tendintele de restructurare ale sistemului national de asistenta medicala publica, pe fondul mentinerii unei distributii disproportionate a unitatilor ce ofera servicii medicale, in profil teritorial, au produs numeroase efecte negative in planul accesului fizic al populatiei la serviciile medicale.

Serviciile de asistenta sociala. Dupa perioada comunista in care inerentele probleme sociale ale populatiei se recunosteau numai cu greu de catre autoritati, si dupa alti ani deosebit de dificili, de tranzitie la economia de piata, societatea romaneasca actuala este, poate, la fel de vulnerabila. Si asta pentru ca riscurile sociale din lumea contemporana se maresc exponential, la scara globala sau/si locala, iar persoanele, familiile, gospodariile si comunitatile devin tot mai expuse la anumite riscuri. Pentru categorii sociale destul de consistente, bunastarea sociala este extrem de fragila si volatila.

Sistemul de asistenta sociala din Romania are in continuare numeroase puncte slabe ce decurg, in principal, din insuficienta personalului de specialitate, din lipsa asistentilor sociali in mediul rural, din finantarea insuficienta in raport cu incidenta sociala a cazurilor relevante si, nu in ultimul rand, din lipsa de competenta si expertiza din domeniu.

Pe langa incompletitudinea structurala si de inzestrare cu personal, sau practicile de rezolvare a unor probleme sociale prin recurgerea excesiva la institutionalizare, o problema deosebit de spinoasa a sistemului a fost si este inca subfinantarea severa cronica a acestuia. Acordarea unor ajutoare financiare iar mai tarziu a venitului minim garantat, care este totusi departe de a fi asigurat si garantat in practica, a fost destul de fluctuanta si inconsistenta pe tot parcursul tranzitiei.