Extinderea NATO

Extinderea NATO

Conform articolului 10 din Tratatul Atlanticului de Nord, Parile pot, prin acord unanim, sa invite sa adere la Tratat orice alt stat european susceptibil de a favoriza dezvoltarea principiilor

prezentului Tratat si de a contribui la securitatea regiunii Atlanticului de Nord. Mutaiile care au avut loc pe scena internaionala o data cu prabusirea statelor comuniste, antrenand schimbari fundamentale la nivel securitar, ca si evoluia realitailor internaionale in ansamblul lor si a noilor provocari si ameninari carora trebuie sa le faca faa organizaiile internaionale, inclusiv NATO, au determinat extinderea Alianei la noi state. Invitate sa se alature Alianei la Summit-ul de la Madrid, din 1997, Polonia, Cehia si Ungaria au devenit membre cu drepturi depline in 1999. Acesta era primul pas dintr-o strategie de extindere mult mai larga, ce avea sa continue, in 2002, prin invitarea a sapte noi state est-europene (la summit-ul de la Praga).

Dimensiunea extinderii, ca si necesitatea de a face din Aliana o fora eficienta si operaionala in condiii si zone din cele mai diverse, au determinat o atenie sporita faa de acest cel mai

recent val de aderare. Astfel, Aliana a lansat Planul de aciune pentru aderare, menit sa ajute statele candidate, permiandu-le sa obina consiliere, ajutor si sprijin practic in legatura cu toate aspectele aderarii. Fara a constitui o garanie de aderare sau o simpla lista de condiii si criterii care trebuie indeplinite si respectate, Planul a fost un instrument extrem de util pentru statele interesate care, prin schimbul de informaii, au putut primi avizele concrete

ale NATO referitoare la pregatirea lor in vederea viitoarei aderari.

Planul de aciune pentru aderare respecta principiul autodifereninerii, statele fiind libere sa aleaga acele elemente din Plan care sunt cel mai bine adaptate prioritailor si specificitaii lor naionale. Lansat in 1999, la acest Plan au participat noua state: Albania, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia, Slovenia si Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei.

Fiecare membru a elaborat un program naional anual de pregatire pentru aderare, vizand probleme politice si economice, militare si de aparare, aspecte legate de resurse, probleme de

securitate si juridice. Ele si-au fixat propriile obiective, scopuri si calendare de activitai.

Coninutul programelor naionale ine insa cont de obiectivele pe care Aliana le asteapta a fi atinse de statele candidate, in diferite domenii:

a) obiective politice si economice: reglementarea pe cale pasnica a oricarui conflict teritorial extern, a oricarei neinelegeri de natura etnica, supremaia legii si respectarea drepturilor omului, instaurarea unui control democratic asupra forelor armate si promovarea stabilitaii si a bunastarii prin libertate economica, justiie sociala si o atitudine responsabila in materie de mediu.

b) obiective de securitate si aparare: capacitatea statelor candidate de a contribui la apararea colectiva si la noile misiuni ale Alianei. Participarea in cadrul Parteneriatul pentru Pace deine, de asemenea, un rol foarte important.

c) resursele vizeaza necesitatea ca orice stat candidat sa aloce suficiente resurse apararii, astfel incat sa faca faa obligaiilor ce vor decurge din angajamentele colective ale Alianei, in

momentul in care va deveni membru.

d) aspectele de securitate se refera la necesitatea ca arile candidate sa vegheze la instituirea procedurilor care garanteaza securitatea informaiilor sensibile.

e) aspectele juridice vizeaza necesitatea compatibilitaii intre legislaiile statelor candidate si dispoziiile si acordurile reglementand cooperarea in interiorul NATO. In momentul in care se considera ca un stat indeplineste aceste criterii si ca includerea sa in Aliana poate servi intereselor politice si strategice globale ale acesteia si contribui la stabilitatea continentului european, exista toate premisele ca respectivul stat sa devina membru deplin al NATO. Cea mai recenta extindere a fost finalizata, dupa cum am aratat mai inainte, in primavara anului 2004, summit-ul NATO de la Istanbul (din iunie 2004) fiind prima reuniune importanta a Alianei largite.