GLOSAR SCHENGEN - TERMENI, NOTIUNI, CONCEPTE

TERMENI, NOTIUNI, CONCEPTE

A

Acordul Schengen

La 14 iunie 1985, Republica Federala Germania, Franta, Belgia, Luxemburg si Olanda au semnat Acordul Schengen (Schengen fiind o localitate din Luxemburg) cu privire la eliminarea treptata a controlului de la frontierele comune acestor tari.

Principalele puncte ale acordului vizeaza masurile de creare, in urma eliminarii controlului de frontiera, a unui spatiu comun de securitate si justitie. Obiectivele principalele ale acordului:

armonizarea prevederilor legate de intrarea si sederea de scurta durata in spatiul Schengen a cetatenilor din afara UE (viza comuna);

problema azilului;

probleme legate de combaterea traficului de droguri;

cooperarea politieneasca;

cooperarea dintre statele Schengen in probleme de justitie.

Partile semnatare ale Acordului Schengen sunt: Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Finlanda, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania si Suedia.

Actul Unic European

A fost semnat la 17 februarie 1986 de catre 9 state si la 28 februarie 1986 de catre Grecia, Italia si Danemarca, iar la 1 iulie 1987 a intrat in vigoare. In preambul, el se refera la transformarea relatiilor statelor membre intr-o Uniune Europeana.

Obiectivul principal l-a constituit definitivarea Pietei Interne, care potrivit art.7 trebuie sa fie "un spatiu fara frontiere interioare, in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurata potrivit dispozitiilor prezentului tratat."

A fost intitulat Act Unic deoarece textul reuneste intr-un singur act dispozitiile referitoare la reforma institutiilor europene si largirea domeniilor competentelor comunitare, cat si cele referitoare la cooperarea in domeniul politicii externe. Actul Unic are meritul ca, pentru prima data intr-un tratat international ratificat, este mentionata UE ca obiectiv al statelor participante, pe care tratatul de la Maastricht l-a concretizat.

Acquis comunitar

Document juridic international care cuprinde drepturile si obligatiile care leaga ansamblul statelor membre ale UE. El cuprinde:

continutul, principiile si obiectivele politice ale tratatelor;

legislatia adoptata in aplicarea tratatelor si jurisprudenta Curtii de Justitie;

declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul Uniunii;

actele referitoare la politica de stat si de securitate comuna;

actele convenite in cadrul justitiei si afacerilor interne;

acorduri internationale incheiate de Comunitate si cele incheiate de catre state membre intre ele privind activitatile Uniunii.

Pe langa dreptul comunitar propriu-zis, acquis-ul se constituie asadar, din toate actele adoptate in cadrul celui de-al doilea si treilea pilon ai UE si, mai ales, din obiectivele comune stabilite de tratate.

Tarile candidate trebuie sa accepte acest acquis inainte de a adera la UE. Obiectivul Uniunii este de a mentine integral acquis-ul si de a-l dezvolta. In perspectiva aderarii noilor state membre Comisia si tarile candidate studiaza modalitatile de armonizare a legislatiei lor cu acquis-ul.

Apatrid

Persoana fara cetatenie.

Analiza de risc in domeniul controlului fluxurilor migratorii

Reprezinta procesul de identificare a riscurilor si de determinare a solutiilor optime pentru controlul migratiei ilegale.

Aceasta se efectueaza pentru a facilita atat antrenarea manageriala ca functie de sistem in cadrul procesului (resurse umane, pregatire, timp, echipament, costuri), cat si partea operationala (metode, indicatori, profile). La nivel strategic analiza riscului combina produsele relevante strategice (evaluarile de risc si amenintare) cu rezultatele obtinute in analiza de risc la nivel operational.

Analiza de risc se finalizeaza odata cu elaborarea listei cu recomandarile specifice fiecarei structuri din cadrul sistemului cu atributii in gestionarea fluxurilor migratorii si prevede totodata contramasurile necesare a fi implementate in cadrul procesului managerial atunci cand riscul preconizat a aparut.

Aria protejata (pentru domeniul migratiei)

Este reprezentata de totalitatea zonelor de interese ale comunitatilor gazda asupra carora, daca se manifesta, fenomenul migratiei necontrolate poate avea influente negative asupra dezvoltarii ulterioare a acestora.

Printre cele mai importante domenii care se circumscriu ariei protejate se numara: securitatea sociala, dezvoltarea economica, conservarea valorilor culturale si protectia factorilor de mediu.

Analiza riscului tactic (la frontiera - nivelul/ filtrul II)

Inseamna oferirea si/sau utilizarea de catre personalul operativ a informatiilor relevante pentru profilarea in timp real a tintelor la trecerea frontierei (trecerea frontierei inseamna atat transportul, cat si calatoriile individuale). Aceasta profilare trebuie facuta pentru a descoperi posibilii infractori care trebuie opriti prin masuri de control ce trec de nivelul normal. Acest tip de analiza trebuie sustinut prin procesarea sistematica de informatii care, de preferinta, ar trebui furnizate de personal specializat sau de autoritatile de control la frontiera ori de alte structuri specializate in munca de informatii.

Analiza riscului operativ (la frontiera - nivelul/ filtrul II)

Inseamna metode analitice (in principal statistice) ce pot fi folosite pentru evaluarea eficacitatii sistemului de management al frontierei, pentru a face o estimare a nivelului de neregularitati ascunse (care raman nedescoperite autoritatilor), si pentru a gasi lacunele sistemului. Aceasta analiza trebuie sa fie condusa de catre o structura a autoritatii de frontiera care are personal specializat pentru procesarea analitica a informatiilor.

Analiza riscului strategic (la frontiera - nivelul/ filtrul II)

Reprezinta o combinatie de evaluari a amenintarilor strategice si analiza riscului operational (tactic si operativ) pentru a permite producerea decizionala si chiar legislativa.

C

Catalogul Schengen

Clarificare si subliniere cerintelor pe care tarile candidate trebuie sa le indeplineasca in vederea admiterii in Uniunea Europeana au fost stipulate in "Catalogul celor mai bune practici si recomandari in vederea aplicarii corecte a aquis-ului Schengen ".

Catalogul a fost conceput de Grupul de Lucru asupra Evaluarii Schengen la initiativa Belgiei cu ajutorul expertilor de diferite nationalitati care si-au folosit experienta pentru realizarea unui concept considerat de referinta. Deocamdata Catalogul se refera numai la controlul frontierelor precum si la procedurile de expulzare si readmisie, fara a prejudicia activitatea conducerilor succesive in domenii cum ar fi cel al vizelor, SIS/SIRENE, cooperarea politieneasca, e.t.c.

Catalogul are un scop explicativ si nu are implicatii legale. Acesta prezinta, in coloane separate, pe de o parte, nivelele necesare in vederea adoptarii aquis-ului, iar pe de alta parte, cele mai bune practici inregistrate deja in unele din statele membre, desi, nu sunt obligatorii.

Cerere de azil

Inseamna orice cerere in scris, verbal sau in orice alt mod de comunicatie, realizata catre un strain, la frontiera sau pe teritoriul unui alt stat decat cel de origine in vederea obtinerii recunoasterii statutului de refugiat, in conformitate cu prevederile Conventiei de la Geneva, din 28.07.1951, privind statutul refugiatilor, modificata prin Protocolul de la New York din 31.01.1967, in scopul obtinerii dreptului de rezidenta.

Cetatenia Uniunii Europene

Cetatenia a fost instituita prin Tratatul asupra Comunitatii Europene, modificata prin Tratatul de la Maastricht si definitivata prin Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, tratat care la art.8 prevede faptul ca:

"Orice persoana care are cetatenia unui stat membru este cetatean al Uniunii. Cetatenia Uniunii se adauga la cetatenia nationala si nu o inlocuieste.

Cetatenele si cetatenii Uniunii se bucura de drepturile si au obligatiile prevazute in prezenta Constitutie. Ei au:

dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre;

dreptul de a vota si de a fi alesi in Parlamentul European, precum si in cadrul alegerilor locale in statul membru unde isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat;

dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei tari terte in care statul membru ai carui resortisanti sunt nu este reprezentat, de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat;

dreptul de a prezenta petitii Parlamentului European, de a se adresa Mediatorului European sau de a se adresa institutiilor si organelor consultative ale Uniunii intr-una din limbile Uniunii si de a primi raspuns in aceeasi limba."

Circulatia creierelor

Ciclul deplasarii in strainatate pentru a studia, pentru a obtine un loc de munca in tara gazda, si apoi al revenirii in tara de origine.

Comunitati gazda

Comunitatile locale in care sunt integrati imigrantii (integrarea sociala).

Controale la frontierele externe

Toate operatiunile desfasurate de autoritatile oficiale ale statelor membre la punctele de trecere a frontierei in conformitate cu articolul 6 din Conventia Schengen care prevede ca persoanele, vehiculele si bunurile din posesia lor, pot sa intre/iasa in/din zona comuna avand libertate de miscare.

Control de frontiera

Activitatea desfasurata de personalul autoritatilor competente pentru asigurarea respectarii conditiilor prevazute de lege pentru trecerea frontierei unui stat a persoanelor, mijloacelor de transport, marfurilor si a altor bunuri.

In momentul de fata controlul de frontiera nu mai trebuie privit ca o problema strict nationala, asistenta multilaterala coordonata pentru tarile expuse diferitelor tipuri de riscuri - cum ar fi spre exemplu cel al migratiei ilegale - fiind absolut necesara.

Conventia cu privire la implementarea Acordului Schengen

La 19 iunie 1990 a fost semnata Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen. Conventia a intrat in vigoare la 1 septembrie 1993 si a inceput sa aiba efect din martie 1995 atat pentru partile care au initiat Acordul Schengen, cat si pentru Spania si Portugalia. Din 1995, Italia, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda si Suedia au aderat la Conventie, care a intrat in vigoare pentru cele trei tari nordice abia la 25 martie 2001.

Elementele esentiale ale Conventiei cu privire la Implementarea Acordului Schengen constau in faptul ca:

cetatenii tarilor care implementeaza Acordul Schengen pot trece frontierele interne ale tarilor semnatare prin orice punct de frontiera fara controlul vamal;

viza fara restrictii teritoriale acordata unui cetatean dintr-o tara terta de una din tarile semnatare, indreptateste detinatorul, in acelasi scop si pe durata validitatii vizei, sa intre fara a fi supus controlului de frontiera pe teritoriul oricareia dintre tarile semnatare;

orice cetatean dintr-o tara terta cu permis de resedinta in una dintre tarile semnatare poate calatori cu un pasaport valid, fara a cere o viza, timp de 90 de zile intr-o perioada de 6 luni, in alte tari semnatare;

armonizarea politicii de vize in tarile Schengen (lista comuna a tarilor terte ai caror cetateni au nevoie de vize pentru a calatori in spatiul Schengen);

controlul la frontierele externe se desfasoara potrivit unui standard comun Schengen;

accesul tuturor tarilor membre la Sistemul Informational Schengen;

cooperare apropiata dintre politie si justitie;

unificarea eforturilor pentru combaterea migratiei ilegale si a traficului de droguri;

reguli ce determina acordarea competentei pentru procedurile de azil (in prezent, inlocuite de Conventia de la Dublin, din 15 iunie 1990).

Dat fiind faptul ca Islanda si Norvegia sunt parti la Conventia Schengen fara a fi state membre UE, ele au semnat un acord cu UE la 18 mai 1999, devin astfel asociate la punerea in aplicare si la dezvoltarea acquis-ului Schengen. Prin urmare, cele doua tari participa la spatiul de libera circulatie din cadrul Uniunii. Singurele state membre ale UE care deocamdata nu apartin spatiului Schengen sunt Marea Britanie si Irlanda.

Criminalitatea "gulerelor albe"

Expresie utilizata pentru prima oara de criminologul american Sutherland in lucrarea "Criminalitatea gulerelor albe" aparuta in 1949. Acesta defineste conceptul drept infractionalitatea savarsita de persoane socialmente respectabile care ocupa un statut social elevat. Este o criminalitate specifica oamenilor de afaceri, a stafului de conducere din administratie, a personalitatilor politice, sindicale, culturale, etc.

Criterii de aderare (criterii "Copenhaga")

In iunie 1993, Consiliul European de la Copenhaga a recunoscut tarilor din Europa centrala si de est dreptul de a adera la Uniunea Europeana, dupa indeplinirea celor trei tipuri de criterii:

politic: institutii stabile, care sa garanteze democratia, suprematia dreptului, drepturile omului;

economic: economie de piata viabila, functionala, capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei in interiorul Uniunii;

reluarea si aplicarea acquis-ului comunitar - subscrierea la finalitatile politice, economice si monetare ale Uniunii Europene;

capacitatea de a-si indeplini obligatiile de membru (intre acestea fiind inscrisa si capacitatea de a asigura securizarea frontierelor externe ale Uniunii - acolo unde este cazul).

Aceste criterii de aderare au fost confirmate de Consiliul European de la Madrid (decembrie 1995), care a subliniat importanta adaptarii structurilor administrative din tarile candidate pentru a crea conditiile unei integrari progresive si armonioase.

D

Distributie spatiala

(a emigrantilor sau imigrantilor)

Concentrarea unei mai mari (sau mai mici) parti a fenomenului de emigrare sau imigrare si a configuratiei acestui fenomen (spre exemplu, destinatiile sau aptitudinile) in anumite zone geografice.

Drept comunitar

In sensul strict al termenului, dreptul comunitar este reprezentat de tratatele constitutive (drept primar), precum si de regulile continute de actele emise de institutiile comunitare in aplicarea acestor tratate (drept derivat).

In sens larg, dreptul comunitar inglobeaza ansamblul regulilor de drept aplicabile in ordinea juridica comunitara.

Drept de sedere

Dreptul acordat unui strain de catre autoritatile competente, de a ramane pe teritoriul statului respectiv pentru o perioada determinata de timp stabilita in conditiile legii.

E

Emigrant

persoana care pleca din tara de origine pentru a se stabili (definitiv sau temporar) in alta tara: se expatriaza

Evaluarea amenintarilor (pentru frontierele externe ale spatiului Schengen)

Reprezinta aprecierile presiunii pe care o exercita infractionalitatea transfrontaliera asupra spatiului Schengen si in special asupra frontierelor sale externe. Constituie o sarcina de informare care poate fi aranjata atat in cadrul autoritatilor de management a frontierei cat si in afara acestora.

Evaluarea riscului (pentru spatiul Schengen)

Se refera la vulnerabilitatile societatii si a sistemului de securitate a frontierei externe a spatiului Schengen (acopera si tarile de origine, tarile vecine, managementul frontierei si spatiul Schengen). Aceasta este o sarcina de informare generala care poate fi aranjata atat in cadrul autoritatilor de management a frontierei, cat si in afara acestora. Totusi, informatia culeasa in managementul de frontiera operational are o contributie esentiala la acest tip de procese informationale.

Exodul creierelor

Plecarea lucratorilor educati dintr-o tara, sector economic, sau domeniu de activitate (de exemplu - cercetare), pentru a beneficia de un regim favorabil al salarizarii si conditiilor de trai.

F

Frontiera de stat a Romaniei

Reprezinta linia reala sau imaginara care trece, in linie dreapta, de la un semn de frontiera la altul ori, acolo unde frontiera nu este marcata in teren cu semne de frontiera, de la un punct de coordonate la altul. La fluviul Dunarea si celelalte ape curgatoare frontiera de stat este cea stabilita prin acordurile, conventiile si intelegerile dintre Romania si statele vecine, cu luarea in considerare a faptului ca principiul general acceptat de dreptul international fluvial este acela ca frontiera trece pe mijlocul senalului navigabil principal, iar la apele curgatoare nenavigabile, pe la mijlocul panzei de apa. La Marea Neagra frontiera de stat trece pe la limita exterioara si limitele laterale ale marii teritoriale a Romaniei.

Ea delimiteaza teritoriul statului roman de teritoriul fiecaruia dintre statele vecine si marea teritoriala a Romaniei de zona contigua. In plan vertical frontiera de stat delimiteaza spatiul aerian si subsolul statului roman de spatiul aerian si subsolul fiecaruia dintre statele vecine.

Frontiera de stat se stabileste prin lege, in conformitate cu prevederile tratatelor internationale, conventiilor sau intelegerilor incheiate de statul roman cu statele vecine. Ea poate avea regim de frontiera interna sau de frontiera externa.

Frontiere externe (pentru Romania)

Frontiera terestra si maritima, precum si aeroporturile si porturile maritime si fluviale, daca acestea nu reprezinta frontiere interne.

Romania are frontiera externa a Uniunii Europene si nu SCHENGEN.

Frontiere interne (pentru Romania)

Frontierele comune terestre ale Romaniei cu fiecare dintre statele vecine cu care s-au incheiat acorduri, conventii sau alte intelegeri internationale privind eliminarea controlului la frontiera comuna, precum si aeroporturile pentru zborurile externe, curse regulate si neregulate, porturile maritime si fluviale pentru liniile regulate de pasageri si marfuri care au ca punct de plecare sau ca destinatie exclusiva alte aeroporturi sau porturi de pe teritoriile statelor sau comunitatilor de state cu care Romania a incheiat acorduri, conventii sau alte intelegeri internationale privind eliminarea controalelor la frontiera, fara escale in aeroporturi sau porturi din afara teritoriului acestora.

G

Grup (organizatie) criminal(a) organizat(a)

Grup (organizatie) structurat(a), format(a) din trei sau mai multe persoane, care functioneaza si actioneaza o perioada de timp impreuna pentru a comite una sau mai multe infractiuni, in scopul obtinerii directe sau indirecte a unor avantaje banesti sau a altor profituri.

I

Informatii initiale in procesul decizional

Informatiile care contin elemente de noutate absoluta si care se prezinta in forma bruta (au continutul si forma informatiilor culese de la sursa).

Informatii prealabile in procesul decizional

Informatiile care exista deja in baza de date (sunt stocate) dar care in momentul furnizarii lor nu prezentau interes in elaborarea actului decizional si in consecinta nu au fost utilizate sau chiar daca au fost utilizate ele continua sa ramana de actualitate si sa prezinte interes in procesul de elaborare a altor decizii

Integrarea Acordului Schengen in Uniunea Europeana

Incepand cu 1 mai 1999 Protocolul Schengen al Tratatului de la Amsterdam din 2 octombrie 1997 a integrat cooperarea Schengen in cadrul Uniunii Europene.

Astfel, Comunitatea Europeana si-a asumat competenta pentru largirea spatiala a acqui-urilor Schengen (Acordul Schengen si variatele prevederi adoptate in acest context), precum si pentru ulterioara sa dezvoltare. Pentru Marea Britanie, Irlanda si Danemarca s-au facut aranjamente speciale. Desi Marea Britanie si Irlanda nu sunt parti ale Acordului Schengen, ele pot, cu aprobarea Consiliului UE, sa aplice acqui-urile Schengen in intregime sau in parte si sa participe la dezvoltarea ulterioara. Danemarca va decide pe baza de analiza de caz daca va participa, sub prevederile legislatiei internationale, la dezvoltarea ulterioara a acqui-urilor si daca va integra in legislatia sa nationala si legislatia Comunitatii, dezvoltata fara participarea sa.

Acordurile de cooperare dintre tarile semnatare Schengen si Norvegia si Irlanda au fost inlocuite respectiv cu acordurile asociate cu UE, foarte asemanatoare la continut, incheiate in baza Tratatului de la Amsterdam.

Pentru cetatenii UE si cetatenii tarilor terte care locuiesc in UE, Acordul Schengen are drept rezultat cresterea substantiala a libertatii de calatorie si imbunatatirea sigurantei in interiorul tarilor Schengen si la frontierele lor externe.

Imigrant

Persoana sosita dintr-o tara straina pentru a se stabili (definitiv sau temporar) in tara de destinatie.

Intrare ilegala (clandestina)

Trecerea frontierei unui stat fara a indeplini conditiile prevazute pentru intrarea legala in statul respectiv.

Introducerea ilegala de migranti (contrabanda cu migranti)

Presupune desfasurarea unor activitati cu scopul de a obtine, direct sau indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material din intrarea ilegala a unei persoane pe teritoriul unui stat, fiind vorba de o persoana care nu detine cetatenia statului respectiv si nu este rezident permanent in acel stat.

In cazul contrabandei (introducerea ilegala), initiativa porneste de la potentialul migrant, care intra in contact cu traficantul, si (in majoritatea cazurilor) il plateste in avans, pentru ca acesta sa il ajute sa intre ilegal in tara pe care si-a ales-o.

Instructiunile Consulare Comune

Constituie o directiva de serviciu pentru reprezentantele diplomatice din strainatate ale statelor Schengen. Acestea cuprind explicatii cu privire la conditiile, procedura si modalitatile de emitere a unei vize Schengen si asigura aplicarea unitara a prevederilor cu privire la vize pentru toate reprezentantele diplomatice din strainatate ale statelor Schengen. In cadrul instructiunilor sunt prezentate categoriile de vize, continutul acestora si competentele detaliate a reprezentantelor diplomatice in ceea ce priveste emiterea unei vize.

Instrumente juridice comunitare

Desemneaza instrumentele de care dispun institutiile comunitare pentru indeplinirea misiunii lor in cadrul tratatelor constitutive. Functie de tipul acestora presupun respectarea principiului subsidiaritatii dupa cum urmeaza:

Reglementarea: obligatorie in toate elementele sale, se aplica direct in toate statele member;

Directiva: legand statul membru de rezultatele de atins, ea necesita transpunerea in cadrul juridic national si lasa o marja de manevra in privinta formei si mijloacelor de punere in aplicare;

Decizia: obligatorie in toate elementele sale, ea leaga destinatarii pe care ii desemneaza in mod expres;

Recomandarea si avizul: nu sunt obligatorii, ele avand un caracter declaratoriu.

J

Justitie si afaceri interne

Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne a fost institutionalizata de Tratatul asupra Uniunii Europene in Titlul VI (cunoscut si ca "al treilea pilon"). Initial, ea a vizat realizarea principiului liberei circulatii a persoanelor si se referea la sectoarele:

politica de azil, de imigrare;

reglementari privind trecerea frontierelor externe ale statelor membre;

lupta impotriva drogurilor, a fraudei internationale;

cooperarea juridica civila si penala, vamala, a politiei.

Diferite instrumente au fost create pentru a se lua masuri in aceste domenii: actiunea comuna, pozitia comuna si conventia. Bilantul acestei cooperari a facut obiectul criticilor, dar un consens s-a degajat asupra necesitatii instaurarii unor dispozitii mai eficiente. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a stabilit un nou obiectiv al cooperarii in acest domeniu: crearea unui spatiu European de libertate, securitate si justitie. Pe de alta parte, "spatiul Schengen" creat in afara cadrului juridic al Uniunii Europene la initiativa unor state membre care au vrut sa avanseze in domeniul liberei circulatii a persoanelor, va fi integrat in Tratatul UE. Tratatul de la Nisa (decembrie 2000) mentioneaza in cadrul cooperarii judiciare in materie penala, rolul acesteia de a contribui la buna coordonare a autoritatilor nationale responsabile cu urmarile penale.

L

Libera circulatie a persoanelor (vize, azil, imigratie, rezidenta etc. - pentru Uniunea Europeana)

Tratatul de la Amsterdam (1997) a introdus un nou titlu, care se refera la:

controlul frontierelor externe;

libera circulatie a persoanelor;

azil, imigratie si protejarea drepturilor resortisantilor din tari terte;

cooperarea judiciara in materie civila.

Aceste noi domenii sunt "comunitarizate", adica integrate in cadrul juridic al primului pilon. Regatul Unit al Marii Britanii si Irlanda nu participa la masurile luate in cadrul acestor domenii.

Prin Proiect de Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa, in cadrul Capitolului IV (Spatiul de libertate, securitate si justitie), este reiterata problema privind Libera circulatie a persoanelor stabilindu-se cadrul general referitor la Politicile privind controlul frontierelor, azilul si imigratia (Sectiunea 2), dupa cum urmeaza:

asigurarea neefectuarii controlului asupra persoanelor, indiferent de nationalitate, la trecerea frontierelor interne;

asigurarea controlului persoanelor si supravegherea eficienta la trecerea frontierelor externe;

introducerea unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe.

Aceste reglementari se refera atat la cetatenii Uniunii, cat si la resortisantii unei tari terte aflati pe teritoriul unui stat membru.

M

Managementul Frontierei (concept "Schengen")

Conceptul include atat supravegherea cat si controlul frontierei, ultimul fiind definit si de art. 6 din Conventia Schengen. Acesta presupune:

Controlul frontierei: controalele conduse in punctele stabilite pentru trecerea frontierei externe. Controlul persoanelor va include nu numai verificarea documentelor de calatorie si a altor documente referitor la intrare, rezidenta, munca si parasirea teritoriului, dar si controale pentru descoperirea si prevenirea amenintarilor la adresa securitatii nationale si politicii publice a Statelor Schengen. Asemenea controale vor fi aplicate si vehiculelor si obiectelor aflate in posesia persoanelor care trec frontiera.

Supravegherea frontierei: supravegherea efectuata intre punctele de control.

Managementul frontierelor externe

Activitati conduse de autoritatile publice ale statelor membre asupra:

desfasurarea de investigatii si controale la frontierele externe stipulate in art. 5 si 6 ale Conventiei Schengen;

culegerea, analiza si schimbul de informatii specifice sau informatii generale oferind posibilitatea politistului de frontiera sa analizeze riscul ca o persoana, obiect sau valoare il constituie pentru securitatea interna in zona comuna de libertate de miscare, legea si ordinea sau securitatea nationala a statelor membre, in acord general cu legislatia comunitara;

analiza dezvoltarii de amenintari care pot afecta securitatea frontierelor externe si stabilirea prioritatilor pentru actiunea politistilor de frontiera, in consecinta;

anticiparea necesarului de personal si echipament pentru asigurarea securitatii frontierelor externe.

Manualul Schengen

Are rolul de a asigura un control pe principii unitare la toate frontierele exterioare spatiului Schengen si cuprinde:

conditiile generale de intrare in spatiul Schengen;

reguli generale privind procedura de control;

particularitatile controlului rutier, feroviar, aeroportuar si portuar;

reguli privin emiterea vizei Schengen;

tratamentul pentru categorii speciale de straini: diplomati, cetateni ai U.E., angajatii de la frontiere, refugiati;

anexe, printre care: documentele de calatorie valabile; lista statelor ai caror cetateni au obligatia prezentarii unei vize; colectii de modele de vize si titluri de sedere.

Manualul SIRENE

Cuprinde atributiile Birourilor Nationale Sirene (Supplementary Information Request at the National Entry - Cerere Suplimentara Informativa la Inregistrarea Nationala) infiintate, cate unul, in fiecare stat membru Schengen conform articolului 108 din Conventia de Aplicarea a Acordului Schengen. Acest birou este responsabil pentru partea nationala a asigurarii corectitudinii continutului si functionarii ireprosabile a SIS la nivel national.

Sarcina principala a acestui birou este coordonarea locului de emitere de informatii a celui de primire dintre doua birouri nationale precum si legatura cu celelalte Birouri Nationale SIRENE. De asemenea, biroul raspunde pentru schimbul de informatii formatate si standardizate despre persoane si obiecte inregistrare in SIS. Functionarii acestor birouri sunt persoane perfectionate din punct de vedere al cunoasterii limbilor straine pentru traducerea informatiilor, al functionarii si operarii pe calculator, al utilizarii Sistemului de Informatii National, precum si al aplicarii cunostintelor juridice din domeniul dreptului penal national si international.

Migratie

Deplasarea voluntara a unor populatii, indeosebi a grupurilor omogene, din locul de origine (regiune sau tara) spre un altul in scopul obtinerii unor profituri prin instalarea permanenta sau temporara in noul habitat.

Migratie circulatorie

Miscari oscilatorii continue intre o tara de origine si una sau mai multe tari de destinatie. Durata sederii in diferite locatii este, de regula, determinata de preferintele de a castiga in tara gazda si de a cheltui in tara de origine.

Migratie ilegala (clandestina)

Intrarea, sederea sau tranzitarea teritoriului unui stat de catre un cetatean strain fara respectarea conditiilor impuse de legislatia in domeniu.

In aceeasi postura se afla si emigrantul care paraseste teritoriul statului de origine cu intentia de a imigra, fara a respecta conditiile legale (spre exemplu, in situatia aplicarii masurii interdictiei de parasire a teritoriului national instituita de autoritatile competente ale statului).

Migratie ilegala accidentala

Acea forma a migratiei ilegale in care persoanele nu actioneaza in mod organizat si/sau in grupuri mari si nu apeleaza la serviciile oferite de diferite calauze ori de grupuri sau organizatii criminale care functioneaza in retele pe teritoriul mai multor state si care au ca mod de operare tipologia organizatiilor criminale transfrontaliere.

Migratie ilegala organizata

Migratia ilegala internationala a persoanelor prin intermediul filierelor organizate de grupuri sau organizatii criminale care au ca obiect de activitate contrabanda cu migranti.

Migratie in lant

Proces de migratie generat si sustinut de migrantii anteriori: in plus fata de factorii determinanti relevati de modelele micro-economice, existenta in tara de destinatie a rudelor si apropiatilor de familie, care pot oferi informatii si sprijin, se dovedeste a avea o influenta pozitiva asupra deciziei de migratiune.

Mobilitate spatiala

Totalitatea tipurilor de mobilitate geografica a persoanelor. Migratia este o forma a mobilitatii spatiale care implica schimbarea rezidentei intre unitati geografice bine definite.

Modelul Integrat al Securitatii Frontierei (concept "Schengen")

Denumire data sistemului care acopera toate aspectele politicii de frontiera. Acest sistem cuprinde patru filtre complementare, care sunt: activitati in terte tari, tarile de origine si tranzit, cooperarea bilaterala si multilaterala internationala, masurile la frontierele externe si activitatile din interiorul spatiului Schengen.

N

Navetism transfrontalier

Miscari regulate pentru desfasurarea de activitati intr-o alta tara, fara schimbarea rezidentei din tara de origine. De exemplu, categoria turistilor care lucreaza sau cea a micilor comercianti: persoane care isi castiga cea mai mare parte a existentei ca urmare a vizitelor pe termen scurt in alte tari. Statutul acestor persoane poate fi usor confundat cu cel al migrantilor

O

Obiectivele Uniunii Europene

Conform Tratatului de la Maastricht obiectivele UE sunt:

Promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, indeosebi prin crearea unui spatiu fara frontiere interioare, prin intarirea coeziunii economice si sociale si prin constituirea unei uniuni economice si monetare (moneda unica);

Afirmarea identitatii proprii pe scena internationala, indeosebi prin promovarea unei politici externe si de securitate comune, incluzand si definirea unei politici de aparare comuna, care ar putea duce la un moment dat la o aparare comuna;

Intarirea protectiei drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre prin instituirea unei cetatenii a Uniunii;

Dezvoltarea cooperarii in domeniul justitiei si afacerilor interne;

Mentinerea integrala a acquis-ului comunitar si dezvoltarea lui, cu scopul de a examina si creste eficienta politicilor si formelor de cooperare instaurate prin tratat.

Obiectivele Uniunii Europene sunt reiterate prin Proiectul de Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa (Partea I/ Titlul I/ art.3):

Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor;

Uniunea ofera cetatenelor si cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, precum si o piata unica unde concurenta este libera si nedenaturata;

Uniunea actioneaza pentru o dezvoltare durabila a Europei, bazata pe o crestere economica echilibrata, pe o economie de piata competitiva, vizand ocuparea deplina a fortei de munca si progresul social si un inalt nivel de protectie si de imbunatatire a calitatii mediului. Uniunea promoveaza progresul stiintific si tehnic;

In relatiile cu restul lumii, Uniunea afirma si promoveaza valorile si interesele sale, cu respectarea principiilor Cartei Natiunilor Unite.

P

Pasaport biometric

Pasaport ce are incorporat un cip in care sunt memorate o serie de date biometrice (amprente digitale, date faciale, amprenta retinala etc.) cu ajutorul carora se realizeaza identificarea calatorilor in tranzitul de frontiera. In egala masura, autoritatile politiei de frontiera vor putea compara datele de pe cip cu cele din bazele proprii de date (consemne, persoane date in urmarire etc.).

Pasaportul biometric reduce considerabil riscul falsificarii sau utilizare frauduloase a documentului de calatorie.

Paza frontierei

Oficiali publici care activeaza la puncte de trecere a frontierei -    terestre, maritime sau aeriene, sau de-a lungul frontierelor externe, sau in imediata vecinatate, care desfasoara prerogative de autoritate publica, trebuie sa indeplineasca una sau mai multe din urmatoare functii:

sa desfasoare controale specifice si supravegherea frontierelor externe;

in conformitate cu regulamentele Comunitare, sa ia masuri de prevenire sau constrangere necesare securizarii frontierelor externe, precum si masuri specifice securitatii interne in zona comuna de libertate de miscare;

desfasurarea de investigatii asupra aspectelor sesizate in cursul controalelor si supravegherii.

Permis de sedere

Reprezinta o autorizatie de orice tip emisa de catre un stat care acorda astfel, unui strain, dreptul de sedere pe teritoriul sau. Aceasta definitie nu se refera la permisiunea de rezidenta temporara pe teritoriul unui stat in scopul inaintarii unei cereri de azil de catre un strain sau de obtinere de catre acesta a permisului de rezidenta.

Pilonii Uniunii Europene

Limbajul comunitar face referire la cei trei piloni din Tratatul Uniunii Europene:

dimensiunea comunitara, care corespunde dispozitiilor incluse in Tratatul care instituie Comunitatea Europeana, Euratom si CECO: cetatenia uniunii, politicile Comunitatii, Uniunea Economica si Monetara, etc. (primul pilon din Tratatul de la Maastricht);

politica externa si de securitate comuna, acoperita de titlul V al tratatului UE (al doilea pilon);

cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne, acoperita de titlul VI al Tratatului UE (al treilea pilon).

Prin Tratatul de la Amsterdam, o parte din domeniile pilonului al treilea au fost transferate in primul pilon: de ex., libera circulatie a persoanelor.

Politica externa si de securitate comuna (pentru Uniunea Europeana)

Prevede definirea unei politici comune de aparare, care ar putea duce la o aparare comuna.

Obiectivele acestui al doilea pilon al Uniunii sunt urmarite prin intermediul unor instrumente juridice proprii (actiune comuna, pozitie comuna), adoptate prin unanimitate de Consiliu. Tratatul de la Amsterdam a introdus, de altfel, un nou instrument: strategia comuna.

Comisia nu mai detine monopolul initiativei in cadrul PESC (ea poate sesiza Consiliul cu orice problema care tine de acest domeniu si de a prezenta propuneri acestuia. De asemenea, Comisia poate cere intrunirea extraordinara a Consiliului cand se impune luarea unei decizii rapide, iar Consiliul poate cere Comisiei sa-i prezinte propuneri adecvate pentru punerea in aplicare a unei actiuni comune). Parlamentul este informat cu privire la evolutia PESC, este consultat de presedintia Consiliului asupra principalelor aspecte si a optiunilor fundamentale in acest domeniu. Tot Parlamentul organizeaza anual o dezbatere asupra evolutiei PESC, iar parlamentarii pot adresa intrebari si pot formula recomandari Consiliului in privinta PESC. In acelasi timp, Parlamentul, conform competentei sale, emite avize cu privire la posibilitatile de interventie in legatura cu acordurile importante dintre Uniune si tarile terte.

UE este reprezentata de presedintie, care pune in aplicare actiunile comunitare comune, exprimand pozitia Uniunii pe plan international. Neavand administratie proprie, presedintia este asistata de un Inalt Reprezentant pentru PESC, care va fi Secretarul General al Consiliului, cu dreptul de a asista la dezbateri, la formularea si elaborarea deciziilor, precum si la punerea lor in aplicare. Urmare a Tratatului de la Amsterdam, s-a constituit o unitate de "planificare a politicii si de alerta rapida", pusa sub responsabilitatea Inaltului Reprezentant. Conform Tratatului de la Nisa, in cadrul acestui plan, Comitetul politic si de securitate poate fi autorizat de Consiliu sa ia deciziile adecvate pentru a asigura controlul politic si conducerea strategica a operatiunii de gestionare a crizei.

Politica in domeniul migratiei (pentru Uniunea Europeana)

Programe privind cooperarea intre administratiile vamale ale statelor membre sau intre serviciile de politie, precum Europol, ori programe de cooperare in domeniul judiciar duc la realizarea unei solidaritati intre state si la crearea unui spatiu comunitar sigur. In acest sens contribuie Decizia Consiliului din 28 februarie 2002, referitoare la masurile de control si sanctiunile penale in domeniul drogurilor.

De asemenea, Directiva Consiliului 2002/90/CE din 28 noiembrie 2002, privind definirea infractiunii de ajutare de intrare, tranzitare sau ramanere ilegala pe teritoriul UE, are in vedere incriminarea faptelor de ajutare de patrundere, tranzitare sau in vederea ramanerii ilegale pe teritoriul UE.

Toate aceste fapte sunt sanctionate penal. Directiva incrimineaza penal nu doar faptuitorul, ci si instigatorul si complicele.

Directiva Consiliului nr. 2001/51/CE, pentru completarea art. 26 din Conventia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985, se inscrie si ea in contextul luptei impotriva imigratiei ilegale pe teritoriul statelor membre UE si cuprinde prevederi referitoare la controlul si sanctionarea celor care transporta cetateni ce apartin unor terte tari si care se afla ilegal pe teritoriul comunitar.

Directiva impune si anumite sume cu care sunt sanctionati astfel de transportatori si este o masura de securitate in plus impotriva imigratiei clandestine. Astfel ca cei gasiti vinovati de infractiunea de a transporta clandestin cetateni ce stau ilegal pe teritoriul statelor membre UE, sunt supusi unei amenzi de cel putin 5000 Euro pentru fiecare persoana transportata. Directiva a intrat in vigoare pe data de 10 august 2001.

Potential migrator

Numarul estimat al persoanelor cu probabilitate ridicata de a migra catre anumite locatii, in anumite conditii (spre exemplu, libera circulatie).

R

Regimul juridic al frontierei de stat

Cuprinde totalitatea normelor prevazute de legislatia interna care privesc frontiera de stat si desfasurarea diferitelor activitati in zona de frontiera, in zona aeroporturilor si porturilor deschise traficului international.

Asigurarea respectarii regimului juridic al frontierei de stat revine autoritatilor care au atributii privind controlul la trecerea frontierei de stat si autoritatilor administratiei publice locale.

Risc (asociat migratiei ilegale)

Probabilitatea de realizare a migratiei in regim necontrolat, fapt ce poate genera pierderi sau disfunctionalitati in cadrul activitatii de gestionare a fluxurilor migratorii.

Resortisant

Persoana fizica sau juridica apartinand unui stat, unui teritoriu aflat sub administratia altui stat.

Risipa creierelor

Pierderea aptitudinilor care are loc atunci cand lucratorii inalt calificati migreaza catre forme de angajare care nu necesita utilizarea aptitudinilor si experientei dobandite la vechiul loc de munca

S

Schimbul creierelor

Flux bidirectional de expertiza intre tara de origine si cea de destinatie.

Securitatea interna in zona comuna de libertate de miscare

Nivelul de protectie agreat in zona de libertate de miscare de persoane obisnuite, corporatii, bunuri si proprietati de toate felurile, servicii tranzactii comerciale, drepturile de proprietate artistica si intelectuala, impotriva atacurilor asupra intereselor lor sau amenintarilor la adresa integritatii lor, cauzate de:

nesupunerea la normele Comunitare sau nationale;

criminalitate, terorism, trafic cu fiinte umane, crime impotriva copiilor, trafic de arme, coruptie si frauda, droguri.

Securitatea la frontierele externe

Capabilitatea frontierelor externe de a constitui un    baraj sau un filtru sigur pentru statele membre impotriva potentialelor amenintari:

eficienta controalelor si a supravegherii;

compatibilitatea dintre legislatia Comunitara si cea nationala;

nivelul de securitate interna in zona comuna de libertate de miscare;

lege si ordine in securitatea nationala a statelor membre, cu exceptie in ceea ce priveste apararea armata la frontierele externe ale UE impotriva agresiunilor, cand una sau mai multe state terte se declara responsabile.

Spatiu de libertate, securitate si justitie

Progresele inregistrate din 1993 datorita cooperarii in materie de justitie si afaceri interne au determinat inscrierea unor obiective mai ambitioase in Tratatul de la Amsterdam. Pentru a permite o veritabila libera circulatie a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene si pentru a lupta mai eficient impotriva crimei organizate si fraudelor, s-a decis instituirea unui spatiu de libertate, de securitate si de justitie.

Initial, domeniile referitoare la justitie si afaceri interne erau reglementate prin metoda interguvernamentala in cadrul celui de-al treilea pilon al UE. De la intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam, aceste domenii sunt repartizate intre pilonul I si III. In cadrul primului pilon, unde functioneaza metoda comunitara, a fost adaugat un nou titlu Tratatului CE: vize, azil, imigrare si alte politici referitoare la libera circulatie a persoanelor.

Daca unele state membre doresc sa avanseze mai rapid, in anumite domenii, ele pot apela la metoda cooperarii consolidate, fara a crea insa un sistem juridic exterior (cum a fost cazul acordurilor de la Schengen).

Mai nou, prin Proiectul de Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa, in Partea a III-a, Capitolului IV, este stipulat faptul ca "Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie, cu respectarea drepturilor fundamentale, in care se tine seama de diversitatea traditiilor si a sistemelor juridice ale statelor membre." In cadrul capitolului sunt tratate problemele referitoare la:

politicile privind controlul frontierelor, azilul si imigratia;

cooperarea judiciara in materie civila si penala;

cooperarea politieneasca.

Stat (tara) de destinatie

Statul (tara) in care imigrantul doreste sa se instaleze (legal sau ilegal).

Stat (tara) de origine

Statul (tara) de provenienta a emigrantului.

Stat (tara) de tranzit

Statul (tara) pe care imigrantul o traverseaza in scopul ajungerii in statul (tara) de destinatie.

Stat tert

Oricare alt stat decat statele membre ale spatiului Schengen si a celor candidate cu care s-au incheiat acorduri, conventii sau alte intelegeri internationale privind eliminarea controlului la frontiera.

Strain    

Orice persoana care nu are cetatenia statului respectiv (are alta cetatenie sau este apatrid).

Subsidiaritate

Principiul subsidiaritatii vizeaza luarea deciziilor la nivelul cel mai apropiat de cetatean - el verifica in mod constant daca actiunea intreprinsa la nivel comunitar este justificata prin raportare la posibilitatile pe care le ofera nivelul national, regional sau local. Mai concret, conform acestui principiu, Uniunea nu actioneaza, cu exceptia domeniilor care tin de competenta sa exclusiva, decat atunci cand actiunea sa este mai eficienta decat cea intreprinsa la nivel national, regional sau local. Acest principiu este strans legat de cel al proportionalitatii si al necesitatii, care presupun ca actiunea Uniunii nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele Tratatelor.

Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a definit principiile fundamentale ale notiunii de subsidiaritate si liniile directoare care consacra subsidiaritatea in Tratatul UE.

Comisia Europeana redacteaza anual un raport ("Spre o mai buna legiferare"), destinat Consiliului European si Parlamentului si care este consacrat, in principal, aplicarii principiului subsidiaritatii.

Supravegherea la frontierele externe

Toate operatiunile desfasurate de autoritatile oficiale ale statelor membre, la frontiera externa, frontierele maritime si aeriene, pentru a se preveni, in conformitate cu articolul 6 din Conventia Schengen, sustragerea persoanelor de la trecerea legala a frontierei, pentru a evita controlul si a patrunde ilegal in zona de libera circulatie.

Supravegherea frontierei

Supravegherea efectuata intre punctele de control.

T

Trafic de persoane

Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenintare, violenta sau prin alte forme de constrangere, prin rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima vointa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii acestei persoane.

Transportator

Orice persoana fizica sau juridica care asigura, cu titlu profesional, transportul de persoane si bunuri pe cale aeriana, navala sau terestra.

Trecere ilegala a frontierei de stat

Trecerea peste frontiera de stat in alte conditii decat cele prevazute de normele juridice care reglementeaza aceasta activitate.

U

Uniunea Europeana

Organizatie formata dintr-un grup de state europene independente care, avand interese comune de natura politica, economica, sociala si de securitate, si-au coordonat eforturile in vederea realizarii acestora, creandu-si totodata mecanismele institutionale necesare.

Cele sase tari fondatoare ale Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, prima dintre Comunitati, au fost: Franta, Germania, Italia, Olanda, Belgia si Luxemburg. Aceasta comunitate reprezinta fundamentul constituirii Uniunii Europene. Evolutia ascendenta a relatiilor dintre statele europene si urmarea celor cinci valuri succesive de extindere au condus la configurarea actualei Uniuni Europene. In prezent ea numara 27 de membri:

- din 1 ianuarie 1973: Marea Britanie, Irlanda si Danemarca

- din 1 ianuarie 1981: Grecia

- din 1 ianuarie 1986: Spania si Portugalia

- din 1 ianuarie 1995: Suedia, Finlanda si Austria.

- din 1 mai 2004: Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria.

- din 1 ianuarie 2007 Bulgaria si Romania.

V

Viza

Autorizatia data de catre autoritatile competente ale unei tari, unui strain care este supus acestei obligativitati, permitandu-i sa se prezinte la un punct de control pentru trecerea frontierei de stat din acea tara si sa ceara, in functie de tipul de viza obtinut, tranzitul sau sederea. Prin urmare viza nu constituie un drept de intrare intr-o anumita tara ci o conditie.

Prin intermediul reglementarilor internationale - tratate ori conventii bi sau multilaterale - este posibila scutirea cetatenilor unei tari de la obligativitatea vizei pentru intrarea pe teritoriul celelaltei parti contractuale. De regula, prin aceste documente facilitatea este acordata pe baza de reciprocitate.

Viza (pentru Romania)

Autorizatia acordata de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale Romaniei, precum si de catre organele politiei de frontiera, care, in conditiile prevazute de lege, confera strainului dreptul de a intra pe teritoriul Romaniei, precum si dreptul de sedere temporara pentru o perioada determinata, cu respectarea scopului pentru care i-a fost acordata.

Viza de tranzit

Se elibereaza - cu conditia existentei vizei unui alt stat - si permite strainului continuarea calatoriei prin tranzitarea teritoriului national intre doua puncte de trecere a frontierei, intr-o perioada de timp determinata.

Viza de tranzit aeroportuar

Autorizatia acordata de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale unui stat, care permite strainului sa treaca prin zona internationala de tranzit a unui aeroport, fara a intra pe teritoriul statului, cu ocazia unei escale sau a unui transfer intre doua tronsoane ale unui zbor international.

Z

Zona de competenta (pentru Politia de Frontiera Romana)

Suprafata din teritoriul national constituita din zona de frontiera, suprafata aeroporturilor si a porturilor situate in interiorul tarii, deschise traficului international, Dunarea interioara si canalul Sulina situate in afara zonei de frontiera, apele maritime interioare si marea teritoriala, precum si zona contigua si zona economica exclusiva ale Romaniei, in care PFR isi indeplineste atributiile prevazute de lege.

A fost reglementata prin Legea nr.81/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea PFR.

Zona de liber schimb

Eliminarea barierelor comerciale intre doua sau mai multe tari, dar cu mentinerea tarifelor vamale ale fiecareia in raporturile cu celelalte tari (este caracteristica unei zone de comert liber). Asemenea intelegeri isi propun obiective si de alta natura decat cele comerciale: Asociatia Europeana a Liberului Schimb (EFTA, 1960), Acordul Central European pentru Comert Liber (CEFTA, 1992), intre Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia si Romania (din 1996) - in acest caz, restrictiile se mentin pentru produsele agricole, Zona Nord-americana de Comert Liber (1994), intre SUA, Canada si Mexic, Acordul de Comert Liber in Asia (AFTA, 1992) intre Brunei, Indonezia, Filipine, Malaesia, Singapore si Thailanda.