INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE: Consiliul de Ministri

INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

1. Evolutie institutionala

Cele 3 comunitati (CECO, CEE, EURATOM), asa cum s-a aratat, aveau, la inceput, institutii proprii.

La infiintare, Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului a fost prevazuta cu urmatoarea structura institutionala proprie:

a) Inalta Autoritate - organism supranational;

b) Consiliul de Ministri - organism interguvernamental;

c) Adunarea Comuna - constituita ca un Parlament al statelor membre. Incepand cu anul 1979 membrii Adunarii Comune au fost alesi prin vot universal;

d) Curtea de Justitie - organism menit sa solutioneze litigiile dintre state.

Si Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM) au fost prevazute la infiintare cu o Comisie (Inalta Autoritate) si Consiliul de Ministri ca organ interguvernamental. Prin Conventia de la Roma (Tratatele de la Roma), semnata in 1957, intrata in vigoare in 1958, cele 3 comunitati au fost prevazute cu o Adunare Parlamentara comuna, devenita Parlamentul European de astazi si o Curte de Justitie.

Prin Tratatul de la Bruxelles din 1965, zis si Tratatul de fuziune, au fost unificate executivele celor 3 comunitati, respectiv Consiliile de Ministri si Inalta Autoritate CECO, fiind inlocuite cu un Consiliu de Ministri si o Comisie. Deci Comunitatile aveau in final urmatoarele institutii:

a) Comisia Comunitatilor Europene;

b) Consiliul de Ministri;

c) Adunarea Comuna, devenita Parlamentul Europei;

d) Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene.

Ulterior, sefii de stat sau de guvern ai Statelor Membre au decis sa se reuneasca cu regularitate. In acest mod a luat nastere Consiliul European (a se vedea sectiunea urmatoare).

In prezent, institutiile politice ale Uniunii Europene sunt: Consiliul European, Consiliul de Ministri al Uniunii Europene, denumit uzual Consiliul, Comisia Uniunii Europene si Curtea Europeana de Justitie. Atributiile acestora, datorita particularitatilor, nu permit incadrarea precisa, potrivit separatiei puterilor statului (legislativa, executiva si judecatoreasca). Aceste aspecte vor fi prezentate, pe larg, la fiecare institutie in parte.

Consiliul European. Precizari terminologice si institutionale

Prima distinctie: Consiliul European - Consiliul Europei

Consiliul European nu este, ca institutie, acelasi cu Consiliul Europei.

Consiliul Europei este organizatie    internationala de sine statatoare si a fost infiintat la 5 mai 1949, prin semnarea, la Londra, a statutului acestuia. La acea data, la palatul St. James din Londra, 10 tari: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda si Suedia au semnat Tratatul de infiintare a Consiliului Europei. Sediul a fost ales orasul Strasbourg, capitala provinciei Alsacia, regiune franceza, oras situat la granita franco-germana. Si-a inceput activitatea la 8 august 1949, prin tinerea primei sesiuni a Comitetului Ministrilor la Primaria orasului Strasbourg. Lucrarile au fost deschise de ministrul francez de externe Robert Schuman si au fost prezidate de Paul-Henri Spaak, ministrul belgian de externe. La 18 septembrie 1959 a fost creata Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg. La 28 ianuarie 1977, Presedintele Frantei, Valery Giscard d'Estaing a inaugurat, la Strasbourg, Palatul Europei, noul sediu al Consiliului. In anul 2003, Consiliul Europei avea 62 de state membre.

Consiliul Europei are urmatoarele organe proprii: a) Comitetul de Ministri; b)Adunarea Consultativa; c) Secretariatul. Romania s-a alaturat Consiliului Europei, aderand la Statutul acestuia prin Legea nr. 64/1993.

Consiliul Europei a elaborat Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deschisa pentru semnare la Roma, la 4 septembrie 1950 si intrata in vigoare la 3 septembrie 1953.

A doua distinctie: Consiliul European - Consiliul de Ministri al Uniunii Europene

Consiliul European este una dintre institutiile politice ale Uniunii Europene. Reuneste sefii de stat sau de Guvern ai statelor membre U.E. Consiliul de Ministri al U.E. este tot o institutie politica a U.E., are compozitie interguvernamentala si este principalul organ cu atributii decizionale al U.E. de regula, in documente oficiale din doctrina, pentru a desemna Consiliul de ministri, se foloseste denumirea scurta "Consiliul". Nu este o regula stabilita oficial si expres. Referirea la institutie poate fi si trebuie sa fie si prin raportare la context.

Prima etapa. In perioada 1961-1974, sefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale Comunitatilor europene s-au intalnit, cu caracter neregulat, in conferinte la nivel inalt. Aceste intalniri au avut un caracter politic mai mult sau mai putin evident. Natura juridica a institutiei si actelor pe care le adopta era incerta.

A doua etapa. La summit-ul din 1974, sefii de stat si de guvern au stabilit ca, impreuna cu presedintele Comisiei, ar trebui sa se intalneasca periodic pentru a discuta problemele majore ale Comunitatii intr-o atmosfera mai putin oficiala decat la intalnirile Consiliului de Ministri[1]. Initial, denumirea era Consiliul Comunitatilor Europene. Competentele Consiliului erau:

impulsionarea si relansarea politicilor comunitare generale;

orientarea constructiei europene prin stabilirea liniilor directoare de ordin general;

coordonarea politicilor comunitare;

definirea noilor sectoare de activitate adaugate dupa Consiliul de la Londra din 30.06.1977.

A treia etapa. Actul Unic European, semnat la Luxemburg la 14 februarie 1986 de 9 din cele 12 state membre si la Haga, la 28 februarie 1986, de celelalte trei (Italia, Danemarca si Grecia), intrat in vigoare in 1987, a dat o baza juridica Consiliului European. Prin acest act s-a facut oficializarea Consiliului European. Potrivit art. 2 al AUE, Consiliul reunea sefii de stat sau de guverne, asistati de ministri afacerilor externe si de un membru al Comisiei. Reuniunile aveau o periodicitate de doua ori pe an.

Inceputul celei de a patra etape a fost marcat de Tratatul de la Maastricht (TUE) din 199 In conformitate cu Decizia 93-591 din 08.11.1993, Consiliul Comunitatilor Europene, ca urmare a intrarii in vigoare a Tratatului de la Maastricht, se numeste Consiliul Uniunii Europene.

Presedintia Consiliului European este asigurata prin rotatie de catre Statele Membre pe perioade de 6 luni, in ordinea adeziunii, schimbandu-se o data cu conducerea Consiliului de Ministri, regula fiind ca acelasi stat UE sa detina, in acelasi timp, conducerea celor doua foruri.

CRONOLOGIA PRESEDINTIEI CONSILIULUI EUROPEAN

- incepand cu anul 1998 -

Lucrarile Consiliului European sunt gazduite de statul membru care asigura Presedintia si au loc, de regula, in lunile iunie si decembrie. Din 2002, urmare a Tratatului de la Nisa, cel putin o sedinta a Consiliului European se tine la Bruxelles.

Presedintia consulta Parlamentul European asupra aspectelor principale si in legatura cu optiunile fundamentale de politica externa si de securitate comuna (PESC) si se ingrijeste ca punctele de vedere ale Parlamentului sa fie luate in considerare.

Presedintia este asistata de Secretarul General al Consiliului care exercita functia de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si Securitate Comuna.

Natura juridica a Consiliului European

Au fost formulate mai multe opinii privind natura juridica a Consiliului European.

Una dintre teorii sustine natura juridica de organ interguvernamental de cooperare. Acesta actioneaza ca o institutie politica, este un organ suplu si informal, respectand competentele si responsabilitatile institutiilor comunitare. O alta teorie sustine natura juridica de organ sui-generis. Apreciind asupra acestui aspect, sustinem atat natura de organ interguvernamental, prin alcatuirea si competentele sale, dar si de organ sui-generis, avand in vedere faptul ca este unicul organ de acest fel, este o noutate prin el insusi ca este institutionalizat, dar si pentru argumentul ca, prin competenta sa, nu se incadreaza, prin asemanare, cu institutiile nationale si federale, nici in puterea legislativa, nici in celelalte doua puteri (executiva sau judecatoreasca). Asupra acestui aspect vom reveni cand vom face discutie asupra naturii juridice a tuturor institutiilor politice ale Uniunii Europene.

Constitutia pentru Europa despre Consiliul European

Sediul materiei il constituie art.I-21 si art. I-22 din Constitutie.

Desi nu are competente legislative, actele Consiliului European nu se limiteaza la cadrul general de orientare a evolutiei Uniunii. Constitutia prevede ca un membru al Consiliului Ministrilor poate solicita sesizarea Consiliului European in cazul in care considera ca un proiect de lege sau lege-cadru europeana in domeniul securitatii sociale prin care se stabilesc masurile necesare pentru instituirea liberei circulatii a lucratorilor, privitoare la dreptul la plata prestatiilor (pensiilor), ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului sau de securitate sociala, inclusiv.

3. Consiliul de Ministri al Uniunii Europene (Consiliul)

3.1. Precizari terminologice

Aceasta institutie a Uniunii Europene, in functie de surse si traduceri, poate fi denumita Consiliul de Ministri, Consiliul Ministrilor sau doar Consiliul U.E. Atunci cand referirea va fi la reuniunea sefilor de stat sau de Guvern ai statelor membre, intotdeauna va fi folosita denumirea Consiliul European.