Inceputurile Comunismului Utopic

Inceputurile Comunismului Utopic

Thomas Morus (1478-1535) apartine unei familii engleze instarite. El primeste din tinerete o solida pregatire filosofica, teologica, juridica, stiintifica si literara, remarcandu-se nu numai ca unul dintre cei mai mari ganditori ai epocii, dar si ca unul dintre cei mai mari prozatori ai ei. Morus este cunoscut ca un adversar al feudalismului, al ideologiei religioase, al institutiilor bisericesti in general, al catolicismului in special. In esenta, ideile sale politice au un caracter progresist. De altfel, el se califica drept "luptator pentru drepturile si privilegiile cetatenilor londonezi". Aceste mesaj se desprinde din lucrarea sa intitulata "Utopia", prin care isi expune conceptia politica.

Morus isi scrie amintita lucrare in anul 1516, deci in plin secol al XVI-lea, prin care isi propune sa descrie o societate ideala, o societate care sa nu fie caracterizata prin proprietatea particulara, ci sa aiba un regim egalitar. Lucrarea lui Morus isi propune la inceput sa arate care sunt principalele racile ale oranduirii capitaliste, care sunt adevaratele motive care zdrun-cina oranduirea aceasta si care fac necesara instaurarea unei noi oranduiri. Morus are nume-roase idei patrunzatoare cu privire la clase sociale existente si la raporturile dintre ele, fara insa a intelege prin aceasta ca el a surprins raporturile obiective dintre clasele si paturile soci-ale. El a inteles pozitia diferentiata a unor clase sociale din societate, a inteles pericolul care exista intre diferitele principii pe care se bazeaza guvernarea sociala si politica existenta.

De aceea, in "Utopia" el va cauta sa prefigureze un contract nou al acestei noi oranduri, curatita de aceste nedreptati, de criteriile care statornicesc inegalitatea, mizeria sociala, abu-zurile, suferintele maselor.

O atentie relativ mare este acordata in lucrarea sa problemelor statului. In conceptia lui, statele nu sunt nimic altceva decat o uneltire a celor bogatie care in numele si sub ocrotirea statului isi vad de treburile si castigurile lor, care in numele si sub ocrotirea statului nazuiesc si chibzuiesc toate mijloacele si toate tertipurile prin care ajung sa-si asigure stapanirea fara nici o teama, prin care ajung sa-si agoniseasca averi pe o cale nedreapta, si, in alta ordine de idei, prin care reusesc ca pe un pret de nimic sa cumpere truda saracilor, sa traga foloase din mizeria lor.

Relevand rolul nefast al statului in privinta aceasta, Morus arata in lucrarea sa ca bogatii jefuiesc pe cei saraci, pe de o parte, din castigul lor zilnic, nu numai inselandu-i de la om la om, ci si cu ajutorul legilor statului. Daca in alte timpuri era apreciat ca neindreptit sa rasplatesti printr-o nerecunostinta revoltatoare truda depusa in folosul societatii, acum i se da numele de dreptate acestei atitudini nedrepte, ceea ce este si mai rau si inca cu ajutorul legii. In vederea dobandirii celor afirmate mai sus, bogatii "pun la cale si nascocesc tot felul de metode de pungasie, in primul rand, pentru a pastra in siguranta, fara teama de a pierde ceea ce au strans pe nedrept, apoi pentru a-si procura brate de munca cat mai ieftine pe socoteala saracilor". Actionand cu ajutorul statului, normele promovate de ei devin legi obligatorii pentru toti.

Continuandu-si legica explicarii, Morus arata ca dezvoltarea justa a problemei in cauza nu consta in reformarea unor aspecte, ci in reorganizarea generala a societatii, in reorganizarea politica si sociala a ei. In societatea utopica pe care el o preconizeaza, proprietatea sociala si de stat, care vor continua sa persiste, vor avea la baza proprietate comuna. Utopienii, adica cei care vor popula aceasta insula, trebuie sa se stabileasca in locuinte obstesti pe care au datoria ca din zece in zece ani sa le schimbe.

Dupa Morus, societatea noua creaza conditii si diverse servicii comune care pot si trebuie sa absolve pe femeie de muncile casnice, pentru ca ea sa participe nediscriminant la productie, la viata politica, la instruirea stiintifica si culturala, adica sa ia parte la travaliul pe care il solicita societatea omeneasca.

Cetatenii, care nu indeplinesc o alta munca politica, stiintifica, etc., trebuie sa-si aduca contributia la activitatea productiva a societatii, in calitatea de agricultor, de mestesugari. Numai astfel se va ajunge ca in societate sa se stabileasca de la inceput un anumit principiu egalitar in ceea ce se cheama contributia fiecaruia la progresul societatii, la acumularea bogatiilor tarii, se va ajunge la o aprovizionare a cetatenilor cu cele necesare traiului. Asa stand lucrurile, se va rezolva si o alta doleanta sociala si anume acea apropiere care trebuie sa existe intre sat si oras, adica acest indemn al civilizatiei, al progresului, al legaturii stranse dintre dezvoltarea urbana si cea rurala. Sub aspec politic, Morus formuleaza ca cerinta pentru cei care vor popula acest nou stat viitor, aceea ca toti functionarii sa fie alesi din cei mai valorosi membri ai societatii.

Morus aduce interesante contributii in problematica razboiului, a naturii, a ratiunii, a mobilului razboaielor. In general, el se ridica impotriva oricarui razboi, deoarece acestea nu sunt justificate, fiindca ele aduc nenorociri umanitatii, cetatenilor. Asa de pilda, in "Utopia", el arata textual: "Utopienii urasc razboiul, cu toata taria, ca pe o pornire de fiara, desi la nici un fel de salbaticiune nu este atat de obisnuit ca la om. Impotriva obiceiului primit aproape de toate neamurile, in Utopia nimic nu e socotit, pe drept cuvant, mai nevrednic de slava decat slava dobandita in razboi".

De asemenea, meritorie pentru gandirea sa este sesizarea pe care o face cu privire la deosebirea care exista si pe care trebuie sa o admitem intre razboaiele drepte, juste si razboaiele de aparare, de respingere a navalirilor din afara. Referindu-se la aceasta el scrie in "Utopia" ca cetatenii vor trebui sa acorde toata atentia acestor razboaie de aparare, sa le acorde tot sprijinul lor. Totusi, precizeaza el, la razboi cetatenii nu pornesc fara chibzuinta, dar nici nu sovaie daca sunt siliti sa-si apere hotarele sau sa respinga o navala vrasmasa de pe pamantul unor state aliate si tot asa ei pornesc sa dezrobeasca acele popoare, smulgandu-le de sub jugul tiranului strain. "Fara sa astepte vreun castig, statul utopian alearga in ajutorul prietenilor lui, nu numai cand acestia trebuie sa se apere, dar si cand au de respins o jignire adusa lor sau de razbunat alta mai veche".

Foarte categoric clasifica el cazurile juste in care utopienii ar trebui sa se bata in razboi. Dupa el, sunt trei asemenea situatii intemeiate: in primul rand, cand este vorba de apararea tarii; in al doilea rand cand este vorba a veni in ajutor vreunui vecin victima a unei agresiuni; in al treilea rand, pentru ajutorarea unor popoare care gem sub jugul opresor. Desigur, se cere sa relevam pe langa aspectele pozitive, rationale pe care le sesizeaza Morus si anumite limite care au caracterizat opera lui, anumite efecte ale caracterului contradictoriu al gandirii utopianului Morus.

Daca ar fi sa grupam aceste carente care apartin lui Morus si altor utopisti, in primul rand, faptul ca nesesizand adevaratele mobilui economice, sociale care declanseaza aparitia si evolutia statului, el nu ne lasa cu privire la stat o conceptie consecventa. Geneza si dezvoltarea statului este explicata de Morus mai mult ca un rezultat al dorintelor cetatenilor, al dorintelor indivizilor. De asemenea, in stransa legatura cu aceste carente, Morus nu reuseste sa ne indice convingator mijloacele practice de realizare a noii oranduri.

In contextul tezelor sale un loc important ocupa si cele care privesc admiterea de catre el a sclaviei in noua societate. Este adevarat, cu anumite nuante mai restrictive, totusi sclavia este socotita o institutie care insoteste societatea utopiana. Cautand sa raspunda la intrebarea: dar cum se face ca o astfel de societate care se vrea noua prin natura ei, care cere o urzeala noua din punct de vedere social si politic, admite sclavia? , Morus raspunde ca sclavia trebuie sa persiste prin faptul ca ea este chemata sa execute anumite munci in societate, a caror realizare nu s-ar face fara constrangere, nu s-ar face de bunavoie. Masa sclavilor care se mentin are fi formata in statul preconizat de el din mai multe categorii, in primul rand, din criminali si condamnati la moarte in alte state, pe care utopienii i-au recuperat. De retinut insa ca in "Utopia" lui Morus sclavia nu mai are un caracter ereditar, nu se transmite din tata in fiu, pentru ca pe de o parte, fiii sclavilor sunt oameni liberi, pe de alta parte, sclavul ca atare se poate elibera dupa o anumita perioada de timp.

Este interesanta observatia pe care el o face asupra tabloului economic, social, politic din timpul societatii engleze. Autorul A. E. Morton, in lucrarea sa "Utopia engleza", observa ca: "Aceasta este lumea in care a crescut Thomas Morus, o lume a desperarii si sperantei, a conflictului si contrastului, a bogatiei si a saraciei crescande, a individualismului si a coruptiei, a declinului institutiilor sociale atat locale cat si internationale, care cedau locul unui stat national, venit sa asigure conditiile necesare societatii burgheze".

Tot in legatura cu admiterea sclavajului, in lucrarea sa "Utopia" Morus vorbeste si de existenta robilor. Este adevarat, in lucrarea amintita el arata ca utopienii nu tin in robie decat pe cei prinsi intr-un razboi purtat de ei insisi, nu insa pe fii robilor, nici pe cei cumparati din alte tari, dar ii fac robi pe acei cetateni ai lor ce s-au facut vinovati de vreo crima, ori pe cei din alte tari care au fost osanditi la moarte pentru cine stie ce nelegiuire. Acest soi fiind cu mult cel mai obisnuit, din acestia din urma se aduna cea mai mare parte a robilor, aducandu-i de cele mai multe ori pe un pret infim si cel mai adesea pe degeaba.

Dupa Morus, "un alt soi de robi este cel din randul argatilor din alt neam, care se robesc la ei de buna voie, din cauza incercarilor si a saraciei. Cu acestia se poarta in toate cum se cuvine, ca si cu localnicii, numai ca, fiind deprinsi cu munca, li se cere o catime de lucru ceva mai mare. Cei ce vor sa se intoarca acasa, in tara lor, ceea ce se intampla adesea, nu sunt retinuti cu sila, nici nu sunt lasati sa plece cu mainile goale".

Referindu-ne la meritele lui Thomas Morus am semnala in primul rand sesizarea si dezvaluirea nedreptatilor randuielilor feudale, a caracterului retrograd, franator al acestora in calea progresului, in al doilea rand, contrapunerea unei formule de stat bazata pe instaurarea unor principii indraznete, inedite, comunist-utopice, in al treilea rand, dezvoltarea unei ideologii politice comunist-utopice, antifeudala, antiscolastica, antireligioasa si in sfarsit in al patrulea rand incercarea de legare a gandirii teoretice, a ideologiei politice de miscarile practice revolutionare.

Evident, sunt de sesizat si anumite limite in conceptia acestuia, anumite neajunsuri in ceea ce priveste, pe de o parte, analiza realitatilor prezente in societate si lipsa de claritate cu privire la existenta diferitelor clase sociale in lupta.

Bibliografie: - Utopia, de Thomas Morus