Institutii si alte organisme ale UE

Uniunea Europeana (UE) este unica. Ea nu este un stat federal, ca Statele Unite ale Americii, pentru ca tarile membre UE raman natiuni suverane independente. UE nu se incadreaza nici in tiparul de organizatie interguvernamentala, cum sunt Natiunile Unite, deoarece tarile membre isi reunesc o parte a suveranitatii - si obtin, in acest mod, o influenta si o putere colectiva mult mai mare decat in cazul in care ar actiona pe cont propriu.

In practica, prin reunirea suveranitatii se intelege ca statele membre deleaga anumite puteri de decizie unor institutii comune pe care le-au creat, astfel incat deciziile cu privire la probleme specifice de interes comun sa poata fi adoptate in mod democratic, la nivel european.

Exista trei institutii de decizie principale:

• Parlamentul European (PE), care reprezinta cetatenii UE si este ales direct de catre acestia;
• Consiliul Uniunii Europene, care reprezinta statele membre individuale;
• Comisia Europeana, care reprezinta interesele Uniunii ca un tot unitar.

Acest "triunghi institutional" elaboreaza politicile si legile care se aplica pe intregul teritoriu al UE. In principiu, Comisia propune legi noi, iar Parlamentul si Consiliul le adopta. Comisia si statele membre aplica aceste legi, iar Comisia asigura respectarea lor.

Curtea de Justitie este arbitrul final in litigiile din domeniul dreptului european.

Curtea de Conturi controleaza modul de finantare a activitatilor Uniunii.

Puterile si responsabilitatile institutiilor UE, precum si normele si procedurile pe care trebuie sa le urmeze sunt prevazute in Tratatele care stau la baza UE. Tratatele sunt aprobate de presedintii si prim-ministrii tuturor tarilor UE si sunt ratificate ulterior de parlamentele acestora din urma.

Mai exista cateva institutii care indeplinesc un rol esential in functionarea UE:

• Comitetul Economic si Social European reprezinta actorii economici si sociali din societatea civila organizata, precum angajatorii si angajatii, sindicatele si organizatiile de consumatori;
• Comitetul Regiunilor reprezinta autoritatile regionale si locale;
• Banca Europeana de Investitii finanteaza investitiile in proiecte de dezvoltare economica in interiorul si in exteriorul UE si sustine micile intreprinderi prin Fondul European de Investitii;
• Banca Centrala Europeana este responsabila de politica monetara europeana;
• Ombudsmanul European investigheaza plangerile privind administrarea defectuoasa inaintate impotriva institutiilor si organismelor UE;
• Controlorul European pentru Protectia Datelor asigura protectia datelor cu caracter personal ale cetatenilor.

De asemenea, agentiile specializate       indeplinesc anumite atributii de natura tehnica, stiintifica sau administrativa.

Parlamentul European

Hans-Gert Pttering este Presedintele Parlamentului European

Parlamentul European (PE) este ales de cetatenii Uniunii Europene pentru a le reprezenta interesele. Isi are originea in anii ′50 si are la baza tratatele fundamentale. Din 1979, membrii Parlamentului European sunt alesi prin vot direct de catre cetatenii UE.

Alegerile au loc o data la cinci ani si fiecare cetatean UE are dreptul de a vota si de a candida, indiferent unde locuieste in UE. Cele mai recente alegeri au avut loc in iunie 2004. Astfel, Parlamentul exprima vointa democratica a celor aproximativ 500 de milioane de cetateni ai Uniunii si le reprezinta interesele in discutiile cu alte institutii UE. Parlamentul are 785 de membri din toate cele 27 de state membre UE.

Membrii Parlamentului European (MPE) nu sunt grupati in functie de tarile de origine, ci de afinitatile politice la nivelul UE. La nivelul grupurilor politice de care apartin, ei reprezinta toate punctele de vedere cu privire la aspectele politice si integrarea europeana, de la adeptii convinsi ai federalismului pana la euroscepticii ferventi.

Hans-Gert Pttering a fost ales presedinte al PE in 2007 si va ocupa aceasta functie pana la alegerile din 2009.

Numar de locuri pentru grupurile politice la 1 septembrie 2007

Numar de locuri pentru fiecare tara (legislatura 2009 - 2014)

Unde se afla sediul Parlamentului?

Parlamentul European isi desfasoara activitatea in trei sedii: Bruxelles (Belgia), Luxemburg si Strasbourg (Franta).

La Luxemburg se afla sediul administrativ ("Secretariatul General"). Reuniunile intregului Parlament, cunoscute sub denumirea de "sesiuni plenare", au loc la Strasbourg si uneori la Bruxelles. Reuniunile comisiilor parlamentare au loc tot la Bruxelles.

Ce face Parlamentul?

Parlamentul European isi desfasoara activitatea in trei sedii: Bruxelles (Belgia), Luxemburg si Strasbourg (Franta).

 Parlamentul indeplineste trei functii principale:

1. Adopta legile europene - in colaborare cu Consiliul, in multe domenii de politici publice. Faptul ca PE este ales prin vot direct de catre cetatenii UE reprezinta o garantie a legitimitatii democratice a legislatiei europene.
2. Parlamentul exercita controlul democratic asupra celorlalte institutii UE, in special asupra Comisiei. Parlamentul detine puterea de a aproba sau de a respinge comisarii nominalizati si are dreptul de a cere intregii Comisii sa demisioneze.
3. Controlul finantelor publice. Impreuna cu Consiliul, Parlamentul detine autoritatea asupra bugetului UE si poate influenta cheltuielile UE. Parlamentul adopta sau respinge intregul proiect de buget.

Aceste trei functii sunt detaliate in continuare.

1. Adoptarea legilor europene

Procedura obisnuita de adoptare (adica de aprobare) a legislatiei UE este "codecizia". Aceasta procedura acorda putere de decizie egala Parlamentului European si Consiliului si se aplica pentru legislatia dintr-o gama larga de domenii.

In anumite domenii (spre exemplu agricultura, politica economica, vizele si imigrarea), hotararile revin exclusiv Consiliului, dar acesta are obligatia de a consulta Parlamentul. De asemenea, avizul conform al Parlamentului este obligatoriu pentru anumite decizii importante, ca de exemplu aderarea unor noi state la UE.

De asemenea, Parlamentul impulsioneaza adoptarea unor legi noi examinand programul de lucru anual al Comisiei, stabilind ce legi noi se impun si solicitand Comisiei sa prezinte propuneri.

Sesiunile plenare se tin, in general, la Strasbourg (o saptamana pe luna) si cateodata la Bruxelles (doar doua zile)

2. Controlul democratic

Parlamentul exercita controlul democratic asupra celorlalte institutii ale UE in diferite moduri.

La inceputul mandatului unei noi Comisii, membrii acesteia sunt desemnati de guvernele statelor membre UE, dar nu pot fi numiti fara aprobarea Parlamentului. Parlamentul intervieveaza fiecare membru in parte, inclusiv potentialul presedinte al Comisiei, si voteaza aprobarea Comisiei ca un intreg.

Pe durata intregului mandat, Comisia raspunde politic in fata Parlamentului, care poate prezenta o "motiune de cenzura" prin care sa solicite demisia in masa a Comisiei.

La un nivel mai general, Parlamentul exercita controlul prin examinarea periodica a rapoartelor trimise de catre Comisie (raportul general anual, rapoarte privind punerea in aplicare a bugetului etc.). In plus, MPE transmit intrebari Comisiei in mod periodic, iar comisarii au obligatia legala de a raspunde la aceste intrebari.

De asemenea, Parlamentul supravegheaza activitatea Consiliului: MPE transmit intrebari Consiliului in mod periodic, iar Presedintele Consiliului participa la sesiunile plenare ale PE si ia parte la dezbaterile importante.

Parlamentul poate extinde controlul democratic prin examinarea cererilor trimise de cetateni si infiintarea unor comitete de investigare.

In final, Parlamentul contribuie la fiecare reuniune la nivel inalt a UE (reuniunile Consiliului European). La deschiderea fiecarei reuniuni la nivel inalt, presedintele Parlamentului este invitat sa prezinte punctele de vedere ale Parlamentului, precum si preocuparile acestei institutii cu privire la problemele curente si subiectele de discutie de pe agenda Consiliului European.

3. Controlul finantelor publice

Parlamentul si Consiliul stabilesc impreuna bugetul anual al UE. Parlamentul dezbate proiectul de buget in doua lecturi succesive, dar bugetul nu intra in vigoare decat dupa semnarea de catre presedintele Parlamentului.

Comisia pentru control bugetar a Parlamentului European monitorizeaza modul in care se cheltuiesc fondurile bugetare. De asemenea, Parlamentul hotaraste, in fiecare an, daca aproba modul in care Comisia Europeana admninistreaza bugetul. Acest proces de aprobare are denumirea tehnica de "acordare a descarcarii de gestiune".

Cum este organizata activitatea Parlamentului?

Activitatea Parlamentului se imparte in doua etape principale:

• Pregatirile pentru sesiunea plenara. MPE dezbat propunerile Comisiei in cadrul comisiilor specializate in diferite domenii de activitate ale UE si pe baza unui raport intocmit de unul dintre membrii comisiei parlamentare, denumit "raportor". Raportul furnizeaza baza pentru dezbatere si argumentele pro si contra cu privire la propunerea in cauza. Aspectele prezentate spre dezbatere sunt discutate si in cadrul grupurilor politice.
• Sesiunea plenara. In fiecare an, 12 sesiuni plenare a cate patru zile au loc la Strasbourg si sase sesiuni a cate doua zile au loc la Bruxelles. In cadrul acestor sesiuni, Parlamentul examineaza propunerile legislative si voteaza modificarile inainte de a lua o decizie cu privire la intregul text.

Alte subiecte de discutie de pe agenda pot cuprinde "comunicarile" Comisiei prin care aceasta isi prezinta intentiile intr-un domeniu specific sau intrebarile adresate Comisiei sau Consiliului cu privire la situatia existenta la nivelul UE sau la nivel global.

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul este principalul organ de decizie al UE. La fel ca Parlamentul European, Consiliul a fost infiintat prin tratatele fundamentale in anii ′50. Consiliul reprezinta statele membre, iar la reuniuni participa un ministru din fiecare guvern al statelor UE.

In functie de subiectele de pe agenda de lucru, la reuniuni participa diferiti ministri. Spre exemplu, daca in Consiliu se vor discuta probleme de mediu, la reuniune va participa ministrul de resort din fiecare stat membru UE si reuniunea va avea titlul "Consiliul pentru Mediu".

Relatiile UE cu restul lumii sunt administrate de "Consiliul pentru Afaceri Generale si Relatii Externe". Insa aceasta configuratie a Consiliului este responsabila pentru o gama variata de probleme de politica generala si, in consecinta, la reuniunile sale participa oricare ministru sau secretar de stat pe care il numeste guvernul tarii respective.

Reuniune a Consiliului Afaceri Generale si Relatii Externe in curs de desfasurare

In total exista noua configuratii ("formatiuni") diferite ale Consiliului.

• Afaceri Generale si Relatii Externe,
• Afaceri Economice si Financiare (Ecofin),
• Justitie si Afaceri Interne,
• Forta de munca, Politica Sociala, Sanatate si Protectia Consumatorilor,
• Competitivitate,
• Transport, Telecomunicatii si Energie,
• Agricultura si Pescuit,
• Mediu,
• Educatie, Tineret si Cultura.

Fiecare ministru din Consiliu este imputernicit sa isi asume angajamente in numele guvernului pe care il reprezinta. Cu alte cuvinte, semnatura ministrului este semnatura intregului guvern. Mai mult, fiecare ministru din Consiliu raspunde in fata parlamentului national si a cetatenilor pe care parlamentul tarii sale ii reprezinta. Alaturi de implicarea Parlamentului European in procesul decizional, prin aceasta se asigura legitimitatea democratica a deciziilor Consiliului.

Presedintii si/sau prim-ministrii tarilor UE, impreuna cu Presedintele Comisiei Europene, se reunesc sub denumirea de Consiliu European de pana la patru ori pe an. Aceste reuniuni "la nivel inalt" stabilesc orientarile de politica generala ale UE si solutioneaza probleme care nu au gasit rezolvare la nivelurile inferioare (adica la nivel de ministri in cadrul reuniunilor obisnuite ale formatiunilor Consiliului). Data fiind importanta lor, discutiile Consiliului European se pot prelungi pana tarziu in noapte si atrag multa atentie din partea mass-media.

Ce face Consiliul?

Javier Solana, in calitatea sa de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna, reprezinta imaginea diplomatiei europene

 Consiliului ii revin sase responsabilitati esentiale.

1. Sa adopte legi europene - in colaborare cu Parlamentul European, in multe domenii de politici publice.
2. Sa coordoneze politicile economice si sociale generale ale statelor membre.
3. Sa incheie acorduri internationale intre UE si alte tari sau organizatii internationale.
4. Sa aprobe bugetul UE, in colaborare cu Parlamentul European.
5. Sa defineasca si sa puna in aplicare politica externa si de securitate comuna a UE (PESC) pe baza orientarilor prevazute de Consiliul European.
6. Sa coordoneze cooperarea intre instantele nationale si autoritatile politienesti in materie penala (a se vedea: "Libertate, securitate si justitie").

Majoritatea acestor responsabilitati au legatura cu domeniul "comunitar" - si anume domeniile de actiune in care statele membre au hotarat sa isi reuneasca suveranitatea si sa delege puterile de decizie institutiilor UE. Acest domeniu reprezinta primul "pilon" al Uniunii Europene.

Cu toate acestea, ultimele doua responsabilitati au stransa legatura cu domenii in care statele membre UE nu si-au delegat puterile, dar conlucreaza. Acest tip de colaborare se numeste "cooperare interguvernamentala" si se aplica pentru al doilea si al treilea "pilon" al Uniunii Europene.

Activitatea Consiliului este detaliata in continuare.

1. Legislatia

Activitatea Consiliului consta, in mare parte, in adoptarea legislatiei in domenii in care statele membre UE si-au reunit suveranitatea. Procedura obisnuita utilizata in acest scop este "codecizia", prin care legislatia UE se adopta in comun de catre Consiliu si Parlament, pe baza unei propuneri prezentate de Comisie. In anumite domenii, Consiliului ii revine puterea decisiva, dar numai pe baza unei propuneri a Comisiei si dupa evaluarea punctelor de vedere ale Comisiei si Parlamentului (a se vedea in paginile anterioare: "Procesul decizional in cadrul UE").

2. Coordonarea politicilor statelor membre

Statele membre ale UE au hotarat ca doresc sa stabileasca o politica economica generala, care sa aiba la baza sincronizarea politicilor economice nationale. Aceasta sincronizare este asigurata de ministrii economiei si finantelor, care alcatuiesc Consiliul Afaceri Economice si Financiare (Ecofin).

Un alt obiectiv este crearea unui numar mai mare de locuri de munca si imbunatatirea sistemelor de educatie, sanatate si protectie sociala. Desi fiecare stat membru UE este responsabil pentru politica pe care o aplica in aceste domenii, statele membre pot conveni asupra unor obiective comune si pot invata din experienta celorlalte pentru a aplica solutiile cele mai eficiente. Acest proces se numeste "metoda deschisa de coordonare" si are loc in cadrul Consiliului.

3. Incheierea acordurilor internationale

In fiecare an, Consiliul "incheie" (adica semneaza oficial) un numar de acorduri intre Uniunea Europeana si tari nemembre, precum si cu organizatii internationale. Aceste acorduri pot acoperi domenii vaste precum comertul, cooperarea si dezvoltarea sau se pot limita la teme specifice cum sunt textilele, pescuitul, stiinta si tehnologia, transportul etc.

De asemenea, Consiliul poate incheia conventii intre statele membre UE in domenii cum sunt impozitarea, dreptul societatilor comerciale sau protectia consulara. Conventiile pot fi incheiate si in ceea ce priveste cooperarea in probleme legate de libertate, securitate si justitie (a se vedea in continuare).

4. Aprobarea bugetului UE

Bugetul anual al UE este stabilit in comun de catre Consiliu si Parlamentul European.

5. Politica externa si de securitate comuna

Statele membre UE elaboreaza in comun o politica externa si de securitate comuna (PESC). Dar politica externa, securitatea si apararea sunt domenii asupra carora guvernele nationale pastreaza controlul independent. Cu toate acestea, statele membre UE au recunoscut avantajele colaborarii in aceste aspecte, iar Consiliul este forumul principal in care se desfasoara aceasta "cooperare interguvernamentala".

Cooperarea nu se limiteaza la aspecte legate de aparare, ci implica si atributii de gestionare a crizelor, cum sunt operatiunile umanitare si de salvare, de mentinere a pacii si de atenuare a conflictelor in zonele cu probleme. Statele membre UE incearca sa mobilizeze si sa coordoneze fortele militare si politienesti, astfel incat sa poata fi folosite in coordonare cu actiunile diplomatice si economice. Prin aceste mecanisme, UE a contribuit la mentinerea pacii, construirea democratiei si impulsionarea progresului economic in locuri indepartate precum Indonezia, Republica Democratica Congo si tari din sud-estul Europei.

6. Libertate, securitate si justitie

Cetatenii UE sunt liberi sa locuiasca si sa lucreze in orice tara europeana si tocmai de aceea ar trebui sa aiba acces egal la justitie pe intregul teritoriu al Uniunii Europene. In consecinta, instantele nationale trebuie sa conlucreze pentru a se asigura ca, de pilda, o sentinta pronuntata intr-un stat membru UE intr-un proces de divort sau de incredintare a minorilor este reunoscuta in toate celelalte state membre UE.

Libertatea circulatiei in interiorul UE este un avantaj de care se bucura cetatenii care respecta legea, insa de care profita criminalii si teroristii internationali. Abordarea criminalitatii transfrontaliere necesita cooperare transfrontaliera la nivelul instantelor nationale, fortelor politienesti, functionarilor vamali si serviciilor de imigrare din toate statele membre UE.

Spre exemplu, statele membre trebuie sa se asigure ca:

• la frontierele externe ale UE sunt mobilizate efectivele de politie necesare;
• functionarii vamali si politia fac schimb de informatii cu privire la circulatia persoanelor suspecte de trafic de droguri sau de fiinte umane;
• solicitantii de azil sunt evaluati si tratati in acelasi mod pe intregul teritoriu al UE, pentru a se evita "cumpararea de azil"(asylum shopping).

Problemele de acest tip sunt administrate de Consiliul pentru Justitie si Afaceri Interne - adica ministrii de justitie si afaceri interne. Obiectivul lor este de a crea un "spatiu de libertate, securitate si justitie" unic in interiorul granitelor UE.

Cum este organizata activitatea Consiliului?

Drapelele statelor membre ale UE

Coreper

In Bruxelles, fiecare stat membru UE are o echipa permanenta ("birou de reprezentare") care il reprezinta si care ii apara interesele nationale la nivelul UE. Seful fiecarui birou de reprezentare este, de fapt, ambasadorul tarii respective in UE.

Acesti ambasadori sunt cunoscuti ca "reprezentanti permanenti" si se reunesc saptamanal in cadrul Comitetului Reprezentantilor Permanenti (Coreper). Rolul acestui comitet este de a pregati lucrarile Consiliului, cu exceptia majoritatii problemelor legate de agricultura, care sunt administrate de un Comitet special pentru agricultura. Coreper este asistat de un numar de grupuri de lucru, la care participa oficiali din cadrul birourilor de reprezentare sau al administratiilor nationale.

Presedintia Consiliului

Presedintia Consiliului este asigurata prin rotatie, la fiecare sase luni. Cu alte cuvinte, fiecare stat membru UE preia controlul agendei Consiliului si prezideaza toate reuniunile pentru o perioada de sase luni, promovand deciziile legislative si politice si negociind pentru realizarea unui compromis intre statele membre.

Secretariatul General

Presedintia este asistata de Secretariatul General, care pregateste si asigura functionarea optima a activitatii Consiliului la toate nivelurile.

In 2004, Javier Solana a fost reales Secretar General al Consiliului. Dl Solana este si Inaltul Reprezentant pentru politica externa si de securitate comuna (PESC) si, in aceasta calitate, contribuie la coordonarea actiunilor UE la nivel mondial. In temeiul noului tratat de la Lisabona, Inaltul Reprezentativ va fi inlocuit de un Ministru al Afacerilor Externe al UE.

Secretarul General este asistat de un Secretar General Adjunct, responsabil pentru administrarea Secretariatului General.

Cate voturi are fiecare tara?

Deciziile in cadrul Consiliului se adopta pe baza de vot. Cu cat populatia tarii este mai numeroasa, cu atat mai multe voturi are tara respectiva, dar numerele sunt ponderate in favoarea tarilor cu o populatie mai redusa:

Votul cu majoritate calificata

In domenii deosebit de sensibile, precum politica externa si de securitate comuna, impozitarea, politica de imigrare si de acordare a dreptului de azil, deciziile Consiliului trebuie adoptate cu unanimitate. Cu alte cuvinte, fiecare stat membru are putere de veto in aceste domenii.

Cu toate acestea, in majoritatea problemelor, Consiliul adopta decizii prin "vot cu majoritate calificata".

Majoritatea calificata este indeplinita in cazul in care:

• majoritatea statelor membre voteaza favorabil (in anumite cazuri o majoritate de doua treimi);

          si

• exista un numar minim de 255 voturi favorabile - reprezentand 73,9 % din total.

De asemenea, un stat membru poate solicita sa se confirme ca voturile favorabile reprezinta cel putin 62 % din totalul populatiei Uniunii. Daca se constata contrariul, decizia nu se va adopta.

Comisia Europeana

Comisia este independenta de guvernele nationale. Misiunea ei este sa reprezinte si sa sustina interesele UE ca tot unitar. Comisia elaboreaza propuneri de legi europene noi, pe care le prezinta Parlamentului European (PE) si Consiliului.

De asemenea, Comisia este organul executiv al UE - cu alte cuvinte, este responsabila pentru aplicarea deciziilor Parlamentului si Consiliului. Prin aceasta se intelege administrarea cotidiana a afacerilor Uniunii Europene: aplicarea politicilor, derularea programelor si alocarea fondurilor.

La fel ca PE si Consiliul, Comisia Europeana a fost infiintata in anii ′50 in temeiul Tratatelor fundamentale ale UE.

Ce este Comisia?

Comisia este compusa din 27 de femei si barbati - cate unul din fiecare stat membru al UE.

Termenul "Comisie" are doua sensuri. In primul rand, termenul denota echipa de barbati si femei - cate unul sau una din fiecare stat membru UE - care a fost constituita pentru a conduce institutia si a adopta deciziile acesteia. In al doilea rand, termenul "Comisie" se refera la institutia in sine si la personalul ei.

La nivel informal, membrii numiti ai Comisiei sunt cunoscuti sub denumirea de "comisari". In general, acestia au ocupat pozitii politice in tarile lor de origine si multi dintre ei au fost ministri in guvern, dar in calitate de membri ai Comisiei ei si-au luat angajamentul de a actiona in interesul Uniunii ca tot unitar si de a nu se supune eventualelor recomandari venite din partea guvernelor nationale.

La un interval de cinci ani este numita o noua Comisie, in termen de sase luni de la alegerile pentru Parlamentul European. Procedura este urmatoarea:

Jos Manuel Barroso este seful executivului european, in calitatea sa de presedinte al Comisiei Europene

• guvernele statelor membre convin asupra persoanei pe care o vor desemna ca nou presedinte al Comisiei;
• persoana desemnata ca presedinte al Comisiei este aprobata de Parlament;
• persoana desemnata ca presedinte al Comisiei alege ceilalti membri ai Comisiei prin discutii cu guvernele statelor membre;
• noul Parlament intervieveaza fiecare persoana propusa in calitate de comisar si isi da avizul cu privire la intreaga echipa;
• dupa aprobare, noua Comisie isi poate incepe activitatea in mod oficial.  

Mandatul Comisiei actuale dureaza pana la 31 octombrie 2009. Presedintele Comisiei este Jos Manuel Barroso.

Comisia raspunde politic in fata Parlamentului, care detine puterea de a demite intreaga Comisie prin adoptarea unei motiuni de cenzura. Membrii individuali ai Comisiei au obligatia de a demisiona la solicitarea Presedintelui, sustinuta de ceilalti comisari.

Comisia este reprezentata in toate sesiunile Parlamentului, unde are obligatia de a clarifica si justifica politicile pe care le deruleaza. De asemenea, Comisia raspunde periodic la intrebarile scrise si verbale adresate de MPE.

Activitatea cotidiana a Comisiei este desfasurata de functionari administrativi, experti, traducatori, interpreti si personal cu atributii de secretariat. Numarul acestor functionari publici europeni este de circa  23 000. Numarul poate parea impresionant, dar este mai mic decat numarul personalului angajat intr-un consiliu municipal de talie medie din Europa.

Unde se afla sediul Comisiei?

"Sediul" Comisiei se afla la Bruxelles (Belgia), dar Comisia mai are birouri la Luxemburg, birouri de reprezentare in toate statele membre UE si delegatii in multe capitale ale lumii.

Ce face Comisia?

Comisiei Europene ii revin patru functii principale:

1. sa propuna proiecte legislative Parlamentului si Consiliului;
2. sa administreze si sa aplice politicile UE si bugetul;
3. sa asigure respectarea legislatiei UE (impreuna cu Curtea de Justitie);
4. sa reprezinte Uniunea Europeana la nivel international, spre exemplu prin negocierea acordurilor intre UE si alte tari.

1. Propunerea unor proiecte legislative noi

Comisia are "drept de initiativa". Cu alte cuvinte, Comisiei ii revine responsabilitatea totala de a elabora propuneri de legislatie europeana, pe care le prezinta Parlamentului si Consiliului. Aceste propuneri trebuie sa aiba ca obiectiv apararea intereselor Uniunii si ale cetatenilor sai si nu pe cele ale unor anumite tari sau industrii.

Inainte de a face o propunere, Comisia trebuie sa aiba cunostinta de situatiile si problemele de actualitate existente in Europa si trebuie sa stabileasca daca legislatia UE reprezinta cea mai buna modalitate de tratare a acestora. Din acest motiv, Comisia pastreaza legatura cu o gama larga de grupuri de interese si cu doua organisme consultative - Comitetul Economic si Social European si Comitetul Regiunilor. De asemenea, Comisia ia in considerare avizele parlamentelor si guvernelor nationale.

Comisia va propune actiuni la nivelul UE numai in cazul in care considera ca o problema nu poate fi rezolvata mai eficient printr-o actiune nationala, regionala sau locala. Acest mod de abordare a problemelor la un nivel cat mai descentralizat se numeste "principiul subsidiaritatii".

In cazul in care concluzioneaza ca este necesara o lege europeana, Comisia elaboreaza o propunere legislativa care, din punctul sau de vedere, va solutiona problema in mod eficient si va satisface un numar de interese cat mai mare. Pentru a obtine detalii tehnice corecte, Comisia consulta experti din diverse comitete si grupuri consultative.

2. Aplicarea politicilor UE si a bugetului

In calitate de organ executiv al Uniunii Europene, Comisia este responsabila de administrarea si aplicarea bugetului UE. Majoritatea cheltuielilor curente sunt efectuate de catre autoritatile nationale si locale, dar Comisia este responsabila pentru supravegherea acestor cheltuieli - sub privirea atenta a Curtii de Conturi. Ambele institutii au ca obiectiv asigurarea unui management financiar optim. Numai in cazul in care este multumit de raportul anual al Curtii de Conturi, Parlamentul European acorda Comisiei descarcarea pentru a aplica bugetul.

Comisia are, de asemenea, obligatia de a pune in aplicare deciziile adoptate de Parlament si Consiliu in domenii precum politica agricola comuna, pescuitul, energia, dezvoltarea regionala, mediul sau tineretul si programele de studii si de schimb, precum programul Erasmus. De asemenea, Comisia joaca un rol esential in politica din domeniul concurentei pentru a se asigura ca toti operatorii economici isi desfasoara activitatea intr-un mediu concurential sanatos. Comisia poate interzice fuziunile intre companii in cazul in care considera ca acestea vor avea ca rezultat o concurenta neloiala. Comisiei ii revine si obligatia de a se asigura ca statele membre UE nu denatureaza concurenta prin subventii excesive acordate activitatilor lor industriale.

3. Asigurarea respectarii legislatiei comunitare

Comisia actioneaza ca "gardian al tratatelor". Comisia, alaturi de Curtea de Justitie, are responsanbilitatea de a se asigura ca legislatia UE se aplica in mod adecvat in toate statele membre.

In cazul in care constata ca un stat membru UE nu aplica o lege comunitara, Comisia demareaza un proces denumit "procedura privind incalcarea dreptului comunitar". In prima etapa se trimite guvernului o scrisoare oficiala, prin care Comisia il informeaza cu privire la incalcarea legislatiei UE, mentionand motivele pentru care considera ca legislatia UE este incalcata si stabilind un termen pentru transmiterea unei explicatii detaliate.

In cazul in care statul membru nu prezinta o explicatie satisfacatoare sau nu remediaza situatia, Comisia va trimite o alta scrisoare prin care confirma incalcarea legislatiei UE in statul respectiv si stabileste un termen pentru remedierea situatiei. Daca statul membru nu ia masuri pentru remedierea situatiei, Comisia transmite cazul Curtii de Justitie in vederea adoptarii unei decizii. Sentintele Curtii sunt obligatorii pentru statele membre si institutiile UE. Daca statele membre nu respecta o sentinta, Curtea poate impune sanctiuni financiare.

4. Reprezentarea UE la nivel international

Comisia Europeana este un purtator de cuvant important al Uniunii Europene la nivel international. Comisia este vocea UE in forumurile internationale precum Organizatia Mondiala a Comertului, in cadrul negocierilor cu privire la acordul privind schimbarile climatice internationale, Protocolul de la Kyoto, si in cadrul parteneriatului important de sprijin pentru comert al UE cu tarile in curs de dezvoltare din Africa, Caraibe si Pacific, cunoscut ca Acordul de la Cotonou.

Comisia se exprima in numele UE si negociaza pentru aceasta in domenii in care statele membre si-au reunit suveranitatea. Acest lucru este prevazut de acorduri incheiate anterior cu statele respective.

Cum este organizata activitatea Comisiei?

Presedintele Comisiei hotaraste domeniul de responsabilitate al fiecarui comisar si poate modifica responsabilitatile comisarilor (dupa caz) pe durata mandatului Comisiei.

In general, Comisia se intruneste o data pe saptamana, de obicei miercurea si, de obicei, la Bruxelles. Fiecare subiect de pe agenda este prezentat de comisarul responsabil de domeniul in cauza si intreaga echipa adopta o decizie colectiva cu privire la acest subiect.

Personalul Comisiei este organizat pe departamente, cunoscute sub denumirea de "directii generale" (DG) si "servicii" (cum este Serviciul Juridic). Fiecare DG este responsabila de un anumit domeniu de activitate si este condusa de un director general, care raspunde in fata unui comisar. Coordonarea generala este asigurata de Secretariatul General, care administreaza si reuniunile saptamanale ale Comisiei. Secretariatul General este condus de secretarul general, care raspunde direct in fata presedintelui.

DG sunt cele care planifica si elaboreaza propunerile legislative, dar aceste propuneri devin oficiale numai atunci cand sunt "adoptate" de Comisie in reuniunea saptamanala. Procedura este descrisa pe scurt in continuare.

Sa presupunem ca, de exemplu, Comisia constata necesitatea unei legi europene care sa impiedice poluarea raurilor Europei. Directia Generala Mediu va elabora o propunere, pe baza unor consultari intensive cu organizatiile europene din domeniul industriei, agriculturii si mediului si cu ministerele de mediu din statele membre UE. Proiectul va fi discutat si cu alte departamente ale Comisiei care sunt interesate de acest subiect si va fi verificat de Serviciul Juridic si Secretariatul General.

Dupa ce este finalizata, propunerea va fi inscrisa pe ordinea de zi a unei reuniuni a Comisiei. Daca cel putin 14 din cei 27 de comisari aproba propunerea, Comisia o va adopta, iar propunerea va beneficia de sprijinul neconditionat al intregii echipe. Documentul va fi trimis Consiliului si Parlamentului European, care vor lua o decizie pe baza propunerii. Comisia poate face modificari ulterioare in lumina observatiilor celor doua institutii si remite propunerea in vederea aprobarii finale.

Curtea de Justitie

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (pentru care se foloseste frecvent prescurtarea "Curtea") a fost instituita in temeiul primului Tratat UE, Tratatul CECO din 1952. Sediul se afla la Luxemburg.

Misiunea Curtii este sa se asigure ca legislatia UE este interpretata si aplicata in mod uniform in toate statele membre UE, astfel incat legile sa se aplice in mod egal tuturor cetatenilor. Spre exemplu, Curtea se asigura ca instantele nationale nu pronunta sentinte diferite in acelasi caz.

Curtea se asigura si ca statele membre si institutiile UE aplica prevederile legislative. Curtea are puterea de a solutiona litigiile care apar intre state membre UE, institutii UE, operatori economici si persoane fizice.

Curtea are in alcatuire un judecator din fiecare stat membru, astfel incat toate sistemele juridice nationale din cadrul UE sunt reprezentate. Cu toate acestea, din motive de eficienta, Curtea functioneaza rar in structura completa. De obicei, Curtea se intruneste in "Marea Camera" cu numai 13 judecatori sau in camere de cinci sau trei judecatori.

Curtea este asistata de opt "avocati generali". Rolul acestora este sa isi sustina punctele de vedere in cazurile inaintate Curtii spre solutionare. Pledoariile trebuie sustinute public si trebuie sa fie impartiale.

Judecatorii si avocatii generali sunt persoane a caror impartialitate nu poate fi pusa la indoiala. Ei detin calificarile sau competentele necesare pentru a fi numiti in cele mai inalte functii juridice din tarile lor de origine. Acestia sunt numiti la Curtea de Justitie prin acordul comun al guvernelor statelor membre UE. Fiecare este numit pentru un mandat de sase ani, care poate fi reinnoit.

Pentru a ajuta Curtea de Justitie sa faca fata numarului mare de cazuri inaintate spre solutionare si pentru a oferi protectie juridica sporita cetatenilor, in 1988 a fost creat un Tribunal de Prima Instanta. Acest tribunal (care functioneaza pe langa Curtea de Justitie) este responsabil pentru pronuntarea sentintelor in anumite cazuri, in special actiuni intentate de persoane fizice, companii si unele organizatii, si cazuri care se incadreaza in dreptul concurentei. Acest tribunal are in alcatuire cate un judecator din fiecare stat membru UE.

Tribunalul Functiei Publice al Uniunii Europene se pronunta in litigiile aparute intre Uniunea Europeana si functionarii acesteia. Acest tribunal este alcatuit din sapte judecatori si functioneaza pe langa Tribunalul de Prima Instanta.

Curtea de Justitie, Tribunalul de Prima Instanta si Tribunalul Functiei Publice au cate un presedinte ales de judecatori pentru un mandat de trei ani care poate fi reinnoit. Vassilios Skouris a fost ales presedinte al Curtii de Justitie in 2003. Marc Jaeger este actualul presedinte al Tribunalului de Prima Instanta. Paul J. Mahoney este presedintele Tribunalului Functiei Publice din 2005.

Ce face Curtea?

Vassilios Skouris, din Grecia, a fost ales presedinte al Curtii de Justitie in 2003.

Curtea pronunta sentinte in cazurile care ii sunt inaintate spre solutionare. Cele cinci tipuri de cazuri intalnite frecvent sunt:

1. actiuni pentru pronuntarea unei hotarari preliminare;
2. actiuni intentate pentru neindeplinirea obligatiilor;
3. actiuni in anulare;
4. actiuni in constatarea abtinerii de a actiona;
5. actiuni in despagubiri.

Actiunile sunt detaliate in continuare.

1. Procedura de pronuntare a unei hotarari preliminare

Instantele nationale din fiecare stat membru UE sunt responsabile pentru aplicarea corespunzatoare a legislatiei comunitare in statul respectiv. Dar exista riscul ca instantele din diferite tari sa interpreteze legislatia comunitara in moduri diferite.

"Procedura de pronuntare a unei hotarari preliminare" are rolul de a preintampina acest lucru. Daca o instanta nationala are indoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unei legi comunitare, aceasta poate si, in anumite cazuri, este obligata, sa solicite opinia Curtii de Justitie. Aceasta opinie este furnizata sub forma unei "proceduri de pronuntare a unei hotarari preliminare".

2. Actiuni intentate pentru neindeplinirea obligatiilor

Comisia poate demara acest proces in cazul in care considera ca un stat membru nu isi indeplineste obligatiile prevazute de legislatia comunitara. Acest proces poate fi demarat si de un alt stat membru UE.

In ambele cazuri, Curtea investigheaza acuzatiile si se pronunta. Daca se constata veridicitatea acuzatiilor aduse statului membru respectiv, acesta are obligatia de a remedia situatia de indata. In cazul in care constata ca statul membru nu a respectat sentinta pronuntata, Curtea poate impune plata unei amenzi.

3. Actiuni in anulare

Daca un stat membru, Consiliul, Comisia sau (in anumite conditii) Parlamentul considera ca o anumita lege comunitara este ilegala, acesta poate solicita Curtii anularea legii in cauza.

Aceste "actiuni in anulare" pot fi folosite si de persoanele fizice care doresc sa solicite Curtii anularea unei anumite legi deoarece le afecteaza in mod direct si negativ.

In cazul in care constata ca legea respectiva a fost adoptata incorect sau nu are un temei corect in dispozitiile tratatelor, Curtea poate declara legea nula si neavenita.

4. Actiuni in constatarea abtinerii de a actiona

Tratatul prevede ca Parlamentul European, Consiliul si Comisia au obligatia de a adopta anumite decizii in anumite situatii. In caz contrar, statele membre, celelalte institutii UE si (in anumite situatii) pesoanele fizice sau societatile comerciale pot inainta o plangere prin care solicita Curtii consemnarea in mod oficial a abtinerii de a actiona.

5. Actiuni in despagubiri

Orice persoana sau societate comerciala care a suferit daune in urma unei actiuni sau a unei lipse de actiune din partea Comunitatii ori a functionarilor acesteia poate intenta o actiune pentru plata unor despagubiri in fata Tribunalului de Prima Instanta.

Cum este organizata activitatea Curtii?

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Luxemburg

Cazurile sunt prezentate la registratura si pentru fiecare caz este numit un anumit judecator si un avocat general.

Procedura care urmeaza are loc in doua etape: in scris si apoi sub forma verbala.

In prima etapa, toate partile implicate prezinta declaratii scrise si judecatorul numit pentru cazul respectiv intocmeste un raport unde rezuma aceste declaratii si temeiul legal al cazului.

Urmeaza etapa a doua - audierea publica. In functie de importanta si complexitatea cazului, audierea poate avea loc in fata unui complet alcatuit din trei, cinci sau 13 judecatori sau inaintea Curtii reunite. La audiere, avocatii partilor isi prezinta cazul in fata judecatorilor si a avocatului general, care le pot adresa intrebari. Avocatul general isi sustine punctul de vedere, dupa care judecatorii delibereaza si pronunta sentinta. Aceasta nu urmeaza neaparat punctul de vedere al avocatului general.

Sentintele Curtii se adopta cu majoritate si se pronunta in cadrul unei audieri publice. Punctele de vedere divergente nu se comunica. Deciziile sunt publicate in ziua pronuntarii lor.

Procedura Tribunalului de Prima Instanta este similara, cu exceptia sustinerii punctului de vedere al avocatului general.