MEDA - principalul instrument de cooperare dintre Uniunea Europeana si tarile mediteraneene

MEDA - principalul instrument de cooperare dintre Uniunea Europeana si tarile mediteraneene

1. Parteneriatul EURO - MEDITERANEEAN

Mediterana, unul din cel mai prestigios leagan de istorie al umanitatii, a constituit din totdeauna un loc de intalnire, a schimburilor economice, culturale si umane, dar cateodata si locul de infruntari intre Orient si Occident.

{nca de la creare, fondata pe dispozitiile explicite ale Tratatului de la Roma, UE s-a angajat sa lege relatii cu vecinii sai. Declaratia de la Barcelona, adoptata la 28 noiembrie 1995 in timpul Conferintei euro-mediteraneene a ministrilor afacerilor externe, instaura Parteneriatul Euro-Mediteranean.

Este vorba de initiativa comuna a 27 parteneri reuniti la Barcelona - 15 state membre ale UE si 12 parteneri mediteraneeni (Algeria, Cipru, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Malta, Maroc, Siria, Tunisia, Turcia si teritoriile palestiniene) pentru a crea o legatura durabila in toate domeniile de interes comun propleme politice si de securitate, probleme economice si financiare, sociale, culturale si umanitare.

{n 1990, adoptarea unei "politici mediteraneene reinnoita" s-a consolidat cooperarea cu aceste tari. Aceasta noua apropiere a deschis drumul catre parteneriatul euro-mediteranean semnat la Barcelona (noiembrie 1995), la Conferinta ministrilor de externe euro-mediteraneeni, care a adunat pentru prima data reprezentantii UE si partenerii mediteraneeni.

Conferinta de la Barcelona a inlesnit adoptarea acestei noi forme de cooperare economica, politica si sociala care este parteneriatul euro-mediteranean.

Acest parteneriat a dat nastere la o multime de proiecte si activitati pentru care UE, in timpul Consiliului European de la Cannes din iunie 1995, a decis sa aloce resurse bugetare, de o amploare fara precedent pentru aceasta regiune: este vorba in special de Programul MEDA pentru care se aloca subventii din fondurile bugetare si din resursele Bancii Europene de Investitii.

Obiectivele vizate de Uniune, de-a lungul diferitelor etape ale politicii mediteraneene au ramas mereu aceleasi :

- de a face din Mediterana un spatiu de pace, stabilitate si prosperitate ;

- de a acorda ajutor la eliminarea pericolelor de destabilizare politica si economica care planeaza asupra regiunii.

Relatiile de vecinatate si legaturile istorice intre UE si tarile din bazinul mediteranean au permis formarea unor relatii de interdependenta in numeroase sectoare, mai ales in ce priveste furnizarea de energie, comert, mediu inconjurator.

Comunitatea Europeana este principalul partener economic si comercial al tarilor mediteraneene (peste 50% din comertul lor exterior). {n 1993, din cele 46,2 mild. ECU proveniti din exporturile Uniunii catre partenerii sai mediteraneeni 37, 4 mild sunt proveniti din exportul cu produse industriale si 4,7 mild din produse agricole; aproape un sfert din importurile totale de ingrasaminte ale UE si tot atata din importul de energie si mai ales petrol si gaze naturale provin din tarile bazinului mediteranean.

De la scaderea pretului la petrol, tarile terte bazinului mediteranean inregistreaza un deficit comercial cu UE. Acest deficit a crescut in 1993 (-12      mild ECU) si in 1995 (17,3 mild ECU).

Acest dezechilibru comercial se explica, in parte, prin puternica concentrare a exporturilor partenerilor mediteraneeni, intr-un numar limitat de sectoare sau produse si prin esecul politicii de diversificare a productiei agricole.

Accesul liber la piata comunitara a produselor industriale provenite din tarile mediteraneene a avut in mod cert efecte pozitive asupra economiilor acestora. {ntr-adevar intre 1979 si 1993 partea din produsele industriale in exporturile totale catre UE ale tarilor mediteraneene a crescut de la 28% la 54%.

Negocierile in curs de desfasurare cu diferite tari mediteraneene au in vedere semnarea unor noi acorduri de asociere, care vizeaza realizarea pana in 2010, a unei zone de liber schimb care include tarile europene si pe cele mediteraneene.

Apartenenta la aceasta vasta zona (700 milioane locuitori) va permite partenerilor mediteraneeni sa-si faca simtita prezenta pe piata mondiala si deci sa-si dezvolte activitatea de comert si industrie, creand astfel, locuri de munca si amelioararea conditiilor de viata ale cetatenilor lor.

Relatiile intre UE si partenerii sai mediteraneeni nu fac decat sa se dezvolte, mai ales in primii ani care au urmat crearii Comunitatii Europene, relatii care se bazau pe acorduri bilaterale unde se acordau concesii comerciale.

{nainte de inceputul anilor i70 se contura o veritabila politica comunitara in directia tarilor din sudul si estul Mediteranei. Aceasta politica a permis semnarea intre anii 1975 - 1979, unei serii de acorduri de asociere sau de cooperare economica si financiara cu cele mai multe state mediteraneene. Aceste acorduri au fost semnate pe o durata nelimitata, continand doua prevederi esentiale :

- concesiile comerciale in favoarea exporturilor de produse mediteraneene catre piata comunitara;

- cooperarea economica si financiara, obiectivele financiare (prevazute in protocoale cincinale) care au in vedere punerea in aplicare a actiunilor si programelor de dezvoltare.

La inceputul anilor i90, o noua etapa a fost trecuta odata cu adoptarea "noii politici mediteraneene". Aceasta consolideaza modalitatile de cooperare in cursul carora se sporesc protocoalele financiare si dau o sustinere procesului de reforma economica prin care trec anumiti parteneri. Concesiile acordate pentru exporturile de produse agricole au fost, de asemenea, extinse.

Aceasta noua politica, cu aplicare din 1992, a permis o crestere neta a resurselor financiare (au crescut de 3 ori), precum si deschiderea catre noi domenii de cooperare, mai ales in restructurare (300 mild. ECU), dar si finantarea unor sectoare sociale precum : sanatate, educatie, locuinte, sprijinind astfel reforma economica.

Cooperarea financiara[1] intre UE si partenerii sai este :

- pentru perioada 1978-1991 (cuprinde o treime din primele protocoale), o suma de 4236,5 mild ECU a fost deblocata din care 2009,5 mild ECU din fondurile bugetare si 2227 mild ECU din imprumuturi facute prin intermediul Bancii Europene de Investitii.

- pentru perioada 1992-1996 aceasta suma a ajuns la 2,375 mild ECU din care 1,075 mild in fonduri bugetare si 1,3 din imprumuturi date de Banca Europeana de Investitii.

{n plus, in toata aceasta perioada, aceasta noua politica mediterana a pemis accesul la o suma suplimentara de 2,030 mild ECU, din care 1,8 mild fiind din imprumuturile Bancii Europene de Investitii pentru cooperarea regionala.

Pentru perioada 1995-1999 UE a fost prevazuta o asistenta financiara de 4,685 mild ECU din fondurile bugetare si o suma similara din imprumuturile bancii.

Plecand de la acesta experienta, noua abordare inceputa de UE, in acesti ultimi ani, se bazeaza pe o conceptie mai dinamica, tinandu-se cont de specificitatea fiecaruia dintre partenerii sai.

Parteneriatul euro-mediteranean, sustinut in Parlamentul European, a fost schitat intr-un comunicat al Comisiei Europene din octombrie 1994 si anuntat tot printr-un comunicat din martie 1995. Concluziile Consiliului European de la Cannes (iunie 1995) au aratat si latura financiara a acestui parteneriat in timp ce la Conferinta de la Barcelona (noiembrie 1995) s-a ajuns la un acord in ce priveste continutul parteneriatului, semnat in unanimitate de cele 27 de delegatii.

Acest parteneriat[2] se refera la :

- dialogul politic permanent, in vederea punerii bazei unei zone de pace si stabilitate;

- cooperarea financiara substantiala;

- stabilirea, treptat a unei zone de liber schimb;

- cooperarea economica si sociala.

Parteneriatul euro-mediteranean se grupeaza in jurul a trei obiective :

- obiectivul politic si de securitate, prin care se urmareste promovarea mecanismelor privind stabilitatea regionala, care cuprinde si posibilitatea incheierii unui pact de stabilitate, printr-un dialog politic intensificat si pe baza unor principii unanim acceptate de toti partenerii (respectarea libertatilor fundamentale, formarea unui stat de drept);

- obiectivul economic si financiar care are in vedere formarea, treptat, a spatiului euro-mediteranean de liber schimb cu respectarea regulilor OMC, in paralel cu consolidarea cooperarii financiare si mai ales sustinerea modernizarii economice, favorizandu-se investitiile mai ales cele din sectorul privat.

- obiectivul social, uman si cultural care are in vedere mai ales dezvoltarea laturii umane a relatiilor, prin intermediul unei cooperari descentralizate, facadu-se tot posibilul in domenii precum educarea si formarea tinerilor, cultura, mass - media, sanatate.

Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne este in aceeasi masura vizata, mai ales in lupta contra traficului de droguri, terorism, emigrari clandestine si criminalitate internationala.

Politica acestui parteneriat este fondata pe principii fundamentale precum democratie, stat de drept si respectarea drepturilor omului, care constituie elementele cheie ale relatiilor euro-mediteraneene.

Parteneriatul euro-mediteranean a fost semnat mai ales, pe baza negocierilor acordurilor de asociere intre UE si cei noua parteneri din Sudul si Estul Mediteranei (Algeria, Egiptul, Israelul, Iordania, Libanul, Marocul, Siria, Tunisia sI, teritoriile palestiniene), acorduri semnate si cu alti parteneri.

Relatiile cu Cipru si Malta sunt axate pe o strategie de preaderare, Uniunea hotarand ca acestea pot beneficia de extinderea anuntata. Turcia a intrat in Uniunea Vamala la 1 ianuarie 1996, impreuna cu grupul celor 15.

Dialogul euro-mediteranean a inceput, in cadrul reuniunilor la nivel ministerial sau la alte nivele, dar si prin proiecte comune in cele trei domenii ale parteneriatului.

UE a avut un rol important si in procesul de pace din Orientul Mijlociu. Declaratia europeana la nivel inalt, de la Venetia din 1980, marcheaza o pozitie politica clara in ce priveste conflictul din Orientul Mijlociu. Uniunea (formata in acel moment din 9 state membre) recunostea dreptul Israelului sa dispuna de frontiere sigure si garantate, astfel incat dreptul de autodeterminare a populatiei palestiniene, recunoscut in cadrul Organizatiei de Eliberare a Palestinei, sa nu fie incalcat.

La fel sunt sustinute si rezolutiile Consiliului de Securitate a Natiunilor Unite, mai ales rezolutia 242 si 338, politica uniuni fiind confirmata la mai multe intruniri de atunci.

{n 1996 s-a marcat relansarea procesului de pace, inceput la Conferinta de la Madrid din 1991, Consiliul European fiind unicul care facea ca acest proces sa fie singura cale, care poate conduce la securitate si pace pentru Israel, palestinieni si statele vecine, insa cu respectarea drepturilor esentiale precum : autodeterminarea pentru palestinieni si schimburile de teritorii pentru pace.

Putin dupa aceasta Conferinta, o noua declaratie, de data aceasta mult mai hotarata, a militat in favoarea procesului de pace, mai ales ca Israelul semnase in 1995 un acord de asociere cu UE, acord care avea la baza angajamentul comun in favoarea procesului de pace.

Sustinerea procesului de pace de UE consta in sprijinul politic in cadrul acordurilor bilaterale, semnate de Israel si OEP, precum si prin participarea activa in cautarea unor solutii potrivite.

Pe plan multilateral, Uniunea prezideaza grupul de lucru numit "Dezvoltare economica regionala", la care participa Israelul, Egiptul, Iordania si Teritoriile Palestiniene, care se ocupa, mai ales de planul de actiune de la Copenhaga (plus de alte 50 de proiecte concrete din diferite sectoare economice).

Tot in plan multilateral, Uniunea a promis crearea unui secretariat permanent cu sediul la Amman si care poate deveni nucleul unei organizatii regionale pe viitor.

Ajutorul acordat palestinienilor din partea Uniunii a inceput inca din 1971, prin intermediul unei agentii a Natiunilor Unite, care acorda si astazi ajutor, nu numai pentru Cisiordania, Fasia Gaza dar si pentru Liban, Siria si Iordania.

Asistenta comunitara urmareste cele trei sectoare prioritare : invatamant, infrastructuri si administratie, municipalitate si Consiliul palestinian. Mai mult, Comisia Europeana sustine dezvoltarea sectorului privat si exporturilor palestiniene catre UE, beneficiind de concesii importante in acest domeniu.

Pentru a anunta semnarea acordului international intre Israel si Organizatia de Eliberare a Palestinei in ianuarie 1996, a fost organizata la Paris Conferinta Ministeriala pentru asistenta economica acordata Palestinei. Cu aceasta ocazie a fost confirmat ajutorul financiar dat Palestinei, UE crescand contributia cu 75% in raportul cei 50 mild ECU anuali, prevazuti initial. Banca Europeana de Investitii si-a adus in mod egal contributia, sub forma unui imprumut de 250 mil ECU pe an.

UE este hotarata sa-si continue sustinerea edificarii unei economii prospere, generatoare de locuri de munca, in Cisiordania si Gaza, dar mereu cu acelasi scop : stabilirea unei paci durabile, garantarea Palestinei si Iordaniei de o dezvoltare economica si o societate armonioasa.

2. Continutul si obiectivele programului MEDA

Programul MEDA are doua obiective sustinute si complementare :

- sa sprijine activitatile si proiectele inscrise in programele nationale, documente de orientare, incheiate cu 9 din cei 12 parteneri mediteraneeni, in domeniul tranzitiei economice, restructurare, dezvoltarea sectorului privat, imbunatatirea echilibrului socio-economic (educatie, sanatate, dezvoltarea mediului) si in favoarea societatii civile.

- sa sprijine activitatile si proiectele inscrise de parteneri euro - mediteraneeni pe plan regional, atata timp cat acestea sunt potrivite si realiste. Este vorba in special de sustinerea activitatilor ce decurg din Programele de lucru anexate Declaratiei de la Barcelona.

Programul MEDA a inlocuit treptat celelalte forme de cooperare financiara a UE in regiunea mediteraneana. {nceput inca din 1995, el a atins, punctul de varf in 1997, cu apoximativ un mild ECU din credite pentru investitii. La sfarsitul anului 1992 volumul global al investitiilor realizate de la inceputul programului era de 2,5 mild ECU.

Programul MEDA privea 9 din cei 12 parteneri mediteraneeni: Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc, Siria, Tunisia si teritoriile palestiniene. {n ce priveste pe acestia din urma programul a fost completat cu un alt program de ajutor, care face parte din sprijinul acordat de UE in procesul de pace.

{n ceea ce priveste Cipru si Malta au primit ajutor financiar si in afara programului MEDA. Programul cu Turcia este completat de un instrument financiar preexistent, Israelul nu a facut parte din acest program datorita nivelului sau de dezvoltare crescut.

Pe baza deciziilor luate in cadrul Uniunii cu partenerii mediteraneeni in ceea ce priveste programul MEDA s-a actionat in patru mari domenii .

a)restructurare: este vorba de o sustinere bugetara acordata, pe langa finantele publice ale partenerilor, pentru a se angaja in programele de reforma economica cu institutiile de la Bretton Woods si cu Comisia Europeana. Sprijinul acordat prin acest program este destinat, mai ales, in ideea atenuarii consecintelor sociale ale programelor de reforma.

b)tranzitie si dezvoltarea sectorului privat :este vorba aici nu numai de sustinere a avantajelor private cu finantare, publica, ci mai ales de a se asigura ca dezvoltarea sectorului privat se face pe baza unei cresteri economice adecvate si cu instrumente financiare performante. Astfel programul MEDA finanteaza in acest scop operatiuni care sa sprijine privatizarea reforma in sectorul financiar, imbunatatirea formarii profesionale crearea de centre de "consulting" pentru intreprinderile de bunuri de capital permanente care vor cataliza mobilizarile de capitaluri private.

c)consolidarea echilibrului socio-economic se refera la finantarea programelor de sprijin sectorial si proiectelor de cooperare in favoarea dezvoltarii partenerilor in sectoare precum sanatate, educatie de baza, dezvoltarea rurala.

d)consolidarea societatii civile: finantarea activitatilor non- guvernamentale, asociatilor si grupurilor de lucru.

O mare parte din activitatile si proiectele descrise mai sus, sunt puse in practica prin intermediul statelor si institutiilor sale, din care fac parte : organisme de dezvoltare, entitati regionale, banci centrale, oficii publice.

Totusi, punerea in practica a programului MEDA, tine seama de evolutia constanta a mecanismelor statelor, si mai ales de faptul ca numeroase activitati depind de organismele publice, dar si de unele mijloace precum : concesii, participare privata in infrastructura privatizare.

Pe de alta parte, finantarea programelor poate fi pusa in practica in afara mecanismelor statelor prin gestionarea in comun a proiectelor, organizatiilor non - guvernamentale sau a fondurilor create special pentru aceste circumstante. {n anumite cazuri, pot fi canalizate prin instrumente financiare de natura privata, la fel ca si fondurile de capital, este vorba si de utilizarea fondurilor publice europene, programul MEDA supunandu-se unui anumit numar de teste legislative interne de Uniuni.

Textul de lege principal in ceea ce priveste programul MEDA, pe plan intern, este Reglementarea Consiliului European nr. 1488 - 96 din 23 iulie 1996 publicata in Monitorul Oficial (JOCE) nr. 1991 din 30 iulie 1996, inca numit "Regulamentul MEDA". Acest text legislativ stabileste modalitatile de gestionare a programului de catre Comisia Europeana "Consiliul de Ministri din UE" a adoptat conform dispozitiilor "Regulamentului MEDA", "orientarile" caracterului general, descriind in linii mari utilizarea fondurilor MEDA pe plan bilateral si regional.

{n plan euro - mediteranean, utilizarea fondurilor europene este mentionata in doua documente principale :

- declaratia de la Barcelona, care face referire la finantarea totala a parteneriatului euro-mediteranean pentru perioada 1995- 1999 cu suma de 4685 mil EURO, din acest total Programul MEDA are alocat 3425,5 mil EURO

- acordurile de asociere euro - mediteraneene incheiate sau negociate cu 9 din cei 12 parteneri mediteraneeni. Fiecare acord face referire la programul MEDA prin referire la obiectivele cercetate, dar nu fixeaza suma ce va fi alocata programului, pe o anumita perioada ce le revine partenerilor prin semnarea acordurilor.

{n plan operational, programul MEDA este administrat de Comisia Europeana pe baza unor programe descrise in cele ce urmeaza.

Din punct de vedere bugetar, resursele programului provin in general din bugetul Comunitatii Europene. Creditele angajate si sumele platite sunt fixate anual conform procedurii normale de stabilire a bugetului general, si anume conform propunerilor Comisiei si deciziei autoritatilor bugetare alcatuita din Consiliul Ministerial si Parlamentul European.

Procesul de programare in ceea ce priveste MEDA a fost organizat de Comisia Europeana, respectandu-se reglemetarile in vigoare, cu scopul de a asigura utilizarea in totalitate a creditelor de investitii disponibile pentru fiecare an bugetar.

Pe de alta parte utilizarea finantelor MEDA ar trebui sa corespunda obiectivelor pe termen      mediu si lung, procesul de programare permitand punerea de acord in ceea ce priveste destinatia anuala a creditelor de investitii si cea regionala a proiectelor si activitatilor carora le sunt destinate. Iata de ce, utilizarea fondurilor MEDA este organizata pe baza unui program trimestrial riscant care se traduce in plan operational prin 2 tipuri de documente:

-programele nationale MEDA semnat cu fiecare din cei 9 parteneri, aceste programe au fost stabilite pentru prima data pentru perioada 1996-998 , apoi revizuite in 1997-1999, fiind in prezent revizuite anual .

-programele regionale MEDA ,care priveste ansamblul de 12 parteneri mediteraneeni si care sunt supuse pentru informare si discutie Comitetului Euro-Mediteranean in cadrul Conferintei de la Barcelona. Aceste programe au fost semnate pentru prima data in 1997 pentru perioada 1997-1999, fiind actualizate la 6 luni.

Aceste doua tipuri de documente constituie un adevarat punct de rezistenta in punerea in practica a programului MEDA si da nastere unor acorduri regulate intre Comisia Europeana si partenerii mediteraneeni, pe de o parte, si intre Comisie si statele membre ale UE,pe de alta parte.

Pentru punerea in practica a proiectelor Comisia Europeana in cooperare cu beneficiarii utilizeaza "sistemul de gestionare a proiectelor".

Aceasta contine diferite etape:

1.Identificarea - se refera la gasirea unor proiecte care sa corespunda sectoarelor prioritare si obiectivelor globale stabilite in programele Nationale sau Regionale. Acordurile dintre Comisie si beneficiari permit identificarea in mod special, a diferitelor activitati avute in vedere.

2. Formularea - este necesar un studiu de fezabilitate pentru a examina aspectele tehnice, financiare si de gestiune a punerii in practica a proiectelor. O analiza asupra cadrului logic permit mai ales verificarea proiectelor, daca ele sunt sau nu in concordanta cu obiectivele gasite, de a planifica diferitele etape ale punerii in aplicare si de a aprecia riscurile.

Finantare - angajarea fondurilor necesare face obiectul unei decizii a Comisiei luata dupa primirea avizului favorabil a unui comitet compus din reprezentantii statelor membre. Platile sunt efectuate in cea mai mare parte de Comisia Europeana la cererea beneficiarilor si pe baza unor documente justificative.

4. Punerea in aplicare propriu-zisa a proiectelor este responsabilitatea institutiilor beneficiare sau a proprietarului proiectului, dar Comisia trebuie sa urmareasca indeaproape executarea tehnica si financiara a proiectului in diferitele sale etape, aceasta supraveghere este asigurata, mai ales de delegatiile Comisiei Europene.

5. Evaluarea - Comisia si beneficiarii asigura o evaluare independenta de punere in aplicare a cooperarii. Fiecare proiect este evaluat la jumatate si la sfarsitul perioadei stabilite pentru terminarea punerii in practica a proiectelor. Evaluarile sectoriale sunt realizate pe baza unor programe de evaluare stabilite dinainte. Rezultatele evaluarii sunt luate in socoteala in stadiile succesive ale programului, identificarii si formularii proiectelor.

Cadrul juridic ce reglementeaza programul

MEDA

Cadrul juridic in ce priveste programul MEDA este Reglementarea (CE) nr. 1498 a Consiliului European din 23 iulie 1986 si priveste masurile financiare si tehnice din cadrul parteneriatului euro-mediteranean.

Consiliul European considera ca zona mediteraneana constituie o regiune prioritara pentru UE. La Consiliul European de la Cannes din 26,27 iunie 1995 s-a reafirmat importanta strategica a acestei zone ce face ca relatiile intre UE si partenerii sai mediteraneeni sa ia o noua dimensiune.

Acest Regulament prevede :

- Comunitatea se angajeaza sa sustina eforturile partenerilor sai mediteraneeni, in domeniul reformei economice si sociale si sa atenueze consecintele ce pot rezulta din dezvoltarea economica pe plan social si mediu inconjurator.

- ca de acest sprijin sa poata beneficia nu numai Statele si regiunile dar si autoritatile locale, organismele regionale, organismele publice, comunitatile locale, societatile, asociatiile, organismele non-guvernamentale din aceste state si regiuni.

- sa aloce o suma de 3424,5 mil. ECU pentru executarea prezentului program, pentru perioada 1995 - 1999.

- sa acorde credite anuale, autorizate de autoritatea bugetara in limitele perspectivelor financiare.

Prezentul regulament are ca obiect, prin intermediul anumitor masuri, sa contribuie la initiative de interes comun in trei sectoare ale parteneriatului euro - mediteranean :

- intarirea stabilitatii politice si democratice

- punerea bazelor unei zone de liber schimb euro-mediteraneana

-dezvoltarea cooperarii economice si sociale, luandu-se in calcul dimensiunile umane si culturale.

Obiectivele si modalitatile de aplicare a acestor initiative sunt :

1)Sprijinirea tranzitiei economice si realizarea zonei de liber - schimb mai ales prin :

-crearea locurilor de munca si dezvoltarea sectorului privat, o ameliorarea mediului economic al intreprinderilor si sustinerea IMM-urilor.

-promovarea procesului investitional, al cooperarii industriale si schimburilor comerciale catre UE si partenerii sai mediteraneeni, cat si intre acestia din urma.

-armonizarea economiilor, care sa cuprinda sistemul financiar si de taxe.

-dezvoltarea infrastructurii.

Sprijinirea programelor de restructurare, facute pe baza principiilor urmatoare:

-programele de sprijin vizeaza restabilirea marilor dezechilibre financiare si crearea unui mediu economic propice accelerarii cresterii economice, si mai ales vizeaza ameliorarea conditiilor de trai ale populatiei.

-programele sunt adoptate tinandu-se seama de specificitatea fiecarei tari si conditiile economice si sociale

-programele prevad masuri ce vizeaza, mai ales, eliminarea efectelor negative pe care le implica procesul de restructurare, atat in plan social si al locurilor de munca, dar mai ales asupra grupurilor defavorizate de populatie

-programele sunt realizate in perspectiva crearii unei zone de liber-schimb cu CEE.

|arile partenere trebuie sa :

-realizeze un program de reforma agreat de institutiile de la Bretton Woods, punerea in practica a acestor programe sa fie, obtional, sustinuta financiar de aceste institutii, in functie de amploarea si eficacitatea reformelor si in plan macroeconomic.

-tina seama de situatia economica a tarii sale si sa se aiba in vedere nivelul datoriei externe, situtia balantei de plati, disponibilitatile in devize, situatia bugetului, situatia monedei, nivelul PIB/locuitor, nivelul somajului.

2)Sprijinirea echilibrului socio-economic cuprinde :

-participarea societatii civile si a populatiei la conceperea si la punerea in practica a dezvoltarii

-ameliorarea serviciilor sociale, mai ales in domenii precum : sanatate, planning familial, aprovizionarea cu apa potabila, invatamant si locuinte;

-lupta contra saraciei;

-dezvoltarea armonioasa si integrarea mediului rural in conditiile de viata urbane;

-intarirea cooperarii in domeniul pescuitului si exploatarii durabile a resurselor maritime;

-intarirea cooperarii in domeniul mediului inconjurator;

-dezvoltarea infrastructurii mai ales in domenille : transport, energie, dezvoltarea mediului rural, a tehnologiilor de informare si telecominicatiilor;

-dezvoltarea folosirii cat mai eficiente a resurselor umane, urmarindu-se dezvoltarea unor domenii cum ar fi : formarea profesionala continua in cadrul cooperarii industriale, centrelor stiintifice si tehnologice;

-intarirea democratiei si respectarea drepturilor omului;

-cooperarea culturala si a schimburilor de experienta;

-cooperare si asistenta tehnica pentru reducerea emigrarii clandestine, traficului de droguri si criminalitatii internationale;

3)Cooperarea regionala si transregionala trebuie sprijinita prin :

-dezvoltarea infrastructurii necesare schimburilor regionale, intelegandu-se transport, comunicatii si energie

-cooperarea la nivelul marilor regiuni geografice si masuri complementare in ceea ce priveste punerea in practica in acest domeniu in cadrul Comunitatii, spijinindu-se conexiunea intre reteaua de trasport si energie a partenerilor mediteraneeni si retelele transeuropene.

4)Schimburile intre statele membre ale Comunitatii si partenerii mediteraneeni in cadrul cooperarii descentralizate vizeaza ca obiectiv identificarea beneficiarilor neguvernamentali de ajutor comunitar, avandu-se in vedere mai ales universitatile, cercetari, colectivitati locale, asociatiile sindicatele si organismele neguvernamentale, mass-media, intreprinzatorii privati.

5)Masurile luate in virtutea prezentului regulament trebuie sa tina cont de promovarea rolului femeii in viata economica si sociala. Educatia si crearea de locuri de munca pentru femei si tineri avand o mare importanta.

6)Actiunile financiare facute in virtutea prezentului regulament permite asistenta tehnica, formarea si dezvoltarea institutiilor, studii si proiecte de investitii in marile intreprinderi, dar si pentru intreprinderi mici si mijlocii precum si pentru infrastructura.

Prezentul regulament este fondat pe respectarea principiilor democratice si a statului de drept, astfel ca drepturile omului si libertatile fundamentale constituie un element esential in adoptarea de masuri specifice in momentul incalcarii lor.

Comunitatea, de acord cu statele membre si pe baza schimburilor de informatii, mai ales in ce priveste programele si proiectele regionale, asigura coordonarea eforturilor de asistenta financiara intreprinse de aceasta si fiecare stat membru, are scopul de a intari programele de cooperare. Pe de alta parte, ea incurajeaza coordonarea si cooperarea cu institutiile financiare internationale, in ce priveste programele realizate in colaborare cu Natiunile Unite si alte organisme internationale.

Masurile vizate de prezentul regulament pot fi luate fie de Comunitate, in mod independent, fie sub forma de intelegere bilaterala cu partenerii mediteraneeni, dar si cu organismele private si publice ale statelor membre, dar si a tarilor terte.

Masurile de finantare prevazute in acest regulament fac obiectul unei selectii care tine cont, mai ales, de prioritatile beneficiarilor, evolutia nevoilor lor si capacitatii de progres inregistrate in procesul reformei.

Programele de tip MEDA, semnate pe perioade de trei ani, stabilesc legaturile dintre banci la nivel national si regional. El tine cont de prioritatile partenerilor mediteraneeni, mai ales de cele din domeniul economic.

Programele definesc principalele obiective, liniile directoare si sectoarele prioritare sprijinite de Comunitate precum si sumele necesare, specificandu-se per total si pe sectoare prioritare. Programele pot fi modificate in functie de experienta acumulata, progresului, inregistrat de partenerii mediteraneeni in domeniul reformei, stabilitatii macro-economic si progresului social.

Finantarea comunitara ia forma ajutorului nerambursabil si a capitalurilor de risc. {n ce priveste masurile de cooperare in domeniul mediului inconjurator ia forma unor bonificatii pentru imprumuturile acordate de Banca de Investitii din resursele proprii, rata este de 3%.

Ajutoarele nerambursabile pot fi utilizate la finantarea activitatilor, proiectelor sau programelor care contribuie la realizarea obiectivelor definite mai sus. Plafonul de finantare pentru fiecare astfel de ajutor depinde mai ales de capacitatea acestor ajutoare de a da nastere unei reinvestitii. Finantarile puse la dispozitia sectorului privat trebuie sa se efectueze, in general, in termeni comerciali fara a afecta pietele financiare locale.

Deciziile de finantare sunt urmarite de o delegatie din cadrul Comunitatii care realizeaza un control financiar, dar si de o delegatie a Curtii de Conturi.

Capitalurile de risc sunt puse mai ales la dispozitia intreprinderilor din sectorul productiv. Aceste tipuri de capitaluri, acordate si girate de Banca de Investitii pot imbraca una din urmatoarele forme :

-imprumuturi subordonate a caror rambursare si, daca este cazul, plata dobanzilor nu se face decat dupa semnarea unor alte creante bancare;

-imprumuturi conditionate a caror rambursare si durata sunt in functie de realizarea conditiilor puse in momentul acordarii imprumuturilor;

-imprumuturi acordate de Comunitate pentru capitalurile intreprinderilor tarilor terte sau din tarile mediteraneene.

{n ceea ce priveste piata comunitara, este o piata deschisa, fara discriminare pentru toate persoanele fizice si juridice din statele membre si a partenerilor mediteraneeni.

Comisia asigura in acest domeniu :

-participare cat mai mare, in aceleasi conditii, la preselectia pietelor de produse, capitaluri si servicii;

-transparenta si rigoarea necesara in aplicarea criteriilor de selectare si evaluare;

-concurenta loiala dintre firme, organizatii si institutii.

Acest program acorda un ajutor substantial partenerilor mediteraneeni, atat din partea UE, dar si a bancilor din cadrul acesteia.