LIBERALISMUL SI CONSERVATORISMUL IN ROMANIA

LIBERALISMUL SI CONSERVATORISMUL IN ROMANIA

1. Liberalismul in Romania

2 Conservatorismul in Romania

1. Liberalismul in Romania

Ca si in societatile din Europa, si in Romania liberalismul e produsul propriilor sale dezvoltari, a proceselor si fenomenelor ce s-au manifestat in aceasta societate. Spre deosebire de Europa Occidentala, in cea Rasariteana, inclusiv in Romania, doctrinele politice clasice, mai ales liberalismul au aparut mai tarziu, la inceputul secolulu al XIX-lea cand aici liberalismul ajunsese la cristalizare si dezvoltare.

Acest fapt a fost determinat de o serie de factori interni si externi.

Factorii interni:

lipsa unitatii nationale;

persistenta relatiilor feudale si a unei clase boieresti, ce au ingreunat aparitia capitalismului

lipsa capitalului si slaba dezvoltare a burgheziei

dominatia straina otomana si austriaca.

Ca si in scoietatile din Europa Apuseana, si in cea romaneasca liberalismul se va sprijini din perspectivele surselor spirituale pe tot ce a creat mai bun gandirea politica universala si romaneasca.

Dintre sursele teoretice, spirituale care au contribuit la cristalizarea teoriilor liberale, amintim:

activitatea lui Dimitrie Cantemir care prin ideile si scrierile sale poate fi considerat un precursor al liberalismului romanesc

in Transilvania, la mijlocul secolului al XVIII-lea s-a afirmat episcopul Inochente Micu Klein, promoter al miscarii de emancipare al romanilor, creatorul primului progres politic romanesc:"Liberum Vlahorum".

Scoala Ardeleana, care prin activitatea reprezentantilor sai au formulat un pregres politic si economic de deziderate si revendicari de esenta liberala.

Inceputul secolului al XIX-lea va marca afirmarea in planul practicii politice romanesti, a ideilor liberale in cadrul revolutiei de la 1821. Platforma politica a revolutiei lui Tudor Vladimirescu, proclamatia de la Tismana, "Cererile norodului Romanesc", lozinca sub care s-a desfasurat revolutia este de esenta liberala.

In "Cererile norodului romanesc" sunt incluse principiile si valorile sociale, economice si politice liberale: suveranitatea poporului, defiintarea privilegiilor boieresti, autonomia tarii, o adunare a norodului care sa fie cea mai inalta institutie a tarii.

Desi revolutia lui Tudor Vladimirescu a fost infranta, ideile liberale au continuat sa existe si sa se dezvolte. Apar numeroase studii, proiecte de guvernare politica, fundamentate pe principii si valori liberale.

In 1822 a fost elaborat primul proiect de constitutie - "Constitutia carvunarilor" in care sunt incluse principii moderne de guvernare democrat-liberala, separatia puterilor in stat, Adunarea Constituanta, inlaturarea privilegiilor boieresti, drepturi si liberatati cetatenesti.

In 1929 Eufosin Poteea, boier liberal, va publica un studiu despre o noua forma de guvernare- "Republica", in care erau incluse libertati cetatenesti (liberatatea presei, a cuvantului, a tiparului, a individului). Republica, ce urma a fi forma de guvernare, era creata pe principii burgheze. Pana la 1848, in intreg spatiu carpato-danubiano-pontic apar numeroase societati secrete: Fratia, Societatea Revolutiilor Secrete. Toate urmareau obtinerea societatii si natiunii in spiritualitatea burghezo-liberala: drepturi si libertati cetatenesti, votul universal, abolirea privilegiilor feudale. De asemenea se va evidentia prin activitatea sa revolutionarul Nicolae Balcescu, care este un adevarat lider al liberalismului din perioada 1848.

Anul 1848 si revolutia din Tara Romaneasca va pune in evidenta ideile si conceptiile liberale care se vor evidentia in cadrul progresului politic, elaborat cu aceasta ocazie. Revolutia de la 1848 s-a fundamentat pe principiile si valorile burghezo-liberale.

Baza sociala eterogena, existenta unor interese diferite, slaba reprezentativitate a burgheziei, influenta exercitata de mosierime vor face ca inca de la inceput, in cadrul liberalismului romanesc sa se manifeste doua orientari distincte:

1. orientarea radical-democrata care va promova pozitiile avansate in problema economiei: desfiintarea clacasiei si impropietarirea taranilor, drepturi si libertati cetatenesti.

Reprezentanti: Nicolae Balcescu, C.A. Rosetti, M. Kogalniceanu, Fratii Golesti etc.

2. liberalismul moderat care desi sustinea capitalismul, avea o atitudine mai atenuata fata de problemele economice si politice, in special fata de problema impropietaririi clacasilor.

Se remarca gandirea politica a lui Balcescu orientata spre doua componente:

politica si economica: reforme si drepturi democratice;

nationala: unitatea si independenta politica.

Si dupa infrangerea revolutiei de la 1848 ideile liberale au continuat sa persiste si sa se raspandeasca in Tara Romaneasca, ele fundamentand evolutiile viitoare: unirea din 1859, procesul de reformare si modernizare a lui A. I. Cuza, reformele politice si economice ale lui sale au fost grefate pe principii si valori liberale.

Un moment important in evolutia liberalismului romanesc il va constitui crearea in 1875 a Partidului Liberal. De atunci liberalismul va dispune de un important mijloc politic care-l va promova si-l va face cunosut in societate.

Partidul liberal prin obiectivele urmarite, politica desfasurata a fost un partid burghez care si-a pus amprenta asupra intregii dezvoltari sociale. Si in Partidul Liberal au persistat cele doua orientari din 1848: cea democrat-radicala condusa de Xenopol, Aurelian care vor continua sa promoveze reforme si drepturi democratice, antifeudale: reforma agrara, votul universal, o noua lege a invoirilor agricole.

Cea de-a doua grupare va fi a liberalilor moderati care reuneau elemente ale burgheziei rurale si urbane care inclinau spre o conciliere cu mosierimea; era condusa de Ion I. C. Bratianu, I. Ghica, D. Surdza etc.

Prezenta celor doua grupari este rezultatul realitatii sociale, politice si economice din Romania, a unor diversitati de probleme cu care se confrunta societatea romaneasca si care avea o multitudine de solutii in rezolvarea lor. La astea se adauga prezenta puternica a mosierimii si Partidului Conservator.

Ca politica economica, liberalismul a promovat protectionismul, industrializarea si crearea unor instituii moderne. Industrializarea promovata de liberalism era in concordanta cu interesele burgheziei dar si ale societatii.

Prezenta puternica a conservatorilor si a mosierimii, lipsa unei burghezii puternice, a capitalului, influenta capitalului strain au facut ca industrializarea promovata de liberalism sa fie inconsecventa, insuficienta cu necesitatile si cerintele tarii. Ea s-a rezumat la domeniile de prelucrare primara care necesitau investitii mici si aduceau profituri mari si immediate.

Tot din perspective economice, liberalii au fost promotorii teoriei "prin noi insine", creeata in 1905 de V. Bratianu dar aplicata in perioada interbelica. Ea urmarea mobilizarea resurselor umane, materiale, financiare, opunandu-se capitalului strain.

Tot in plan economic, pentru a se realize industrializarea, au promovat tarife vamale protectioniste si legi de incurajare a indivizilor. De asemenea au sustinut o reforma agrara dar datorita prezentei si influenta puternica a mosierimii si a Partidului Conservator dar si a gruparilor mosieresti din Partidul Liberal a lui D. Sturdza, aceasta nu s-a putut infaptui.

In plan politic, liberalismul e legat de unirea din 1859, independenta din 1877 dar si de impunerea unor drepturi si liberatati cetatenesti necesarte principiilor dezvoltarii si a dezvoltarii sociale. Si in acest plan realizarile nu au fost la nivelul liberalismului. Constitutia din 1866, desi era un pas inainte, nu a liberalizat viata sociala si poltiica.

Dupa Primul Razboi Mondial, liberalismul clasic romanesc va intra intr-o puternica criza determinate de noua dezvoltare monopolista si de efectele impuse de Unirea din 1918.

Marea Unire din 1918 pentru a se realize, a traspune in practica programele adoptate cu prilejul unirii, avea nevoie de alte elaborate intrucat nici liberalismul nici conservatorismul nu fusesera create pe linia dezvoltarii monopoliste.

Reformele democratice adoptate dupa 1918: votul universal, reforma agrara din 1921, Constitutia din 1923 au agravat starea si disfunctionalitatile doctrinare clasice romanesti.

De asemenea punerea in practica a programelor Unirii a determinat necesitatea unor paradigme economice si politice neoclasice.

Cu toate incercarile de adaptare,de reformare, liberalismul classic nu mai e o doctrina de guvernare, locul ei fiind luat de ideile si conceptiile neo-liberale. Momentul incheierii liberalismului clasic romanesc e greu de precizat intrucat a fost o interferenta intre masurile neo-liberale si cele ale liberalismului clasic.

Instaurarea sistemului communist va conduce la disparitia vietii democratice si a liberalismului politic romanesc.

2 Conservatorismul in Romania

Conducerea sociala, economica si politica din Romania, concretizata in prezenta unor relatii politice feudale si a unor clase mosieresti, a facut ca conservatorismul sa gaseasca aici conditii prielnice de existenta si dezvoltare.

Ca si in celalalte societati si in cea romaneasca, inainte de a se constitui ca o doctrina, conservatorismul a fost o stare de spirit, o mentalitate, o atitudine ce viza pastrarea vechiilor randuieli sociale de organizare si conducere, a vechiilor institutii.

Prima manifestare publica politica a conservatorismului romanesc va avea loc in 1848 cand gruparea conservatoire in frunte cu Ion-Heliade Radulescu se va opune desfiintarii clacasiei si impropietarii taranilor. Cristalizarea conservatorismului ca ideologie politica va fi mult mai evidenta in timpul lui Cuza.

Elementele mosieresti conservatoare se vor opune procesului de reformare a societatii romanesti, de innoire sociala. Din acest moment, societatea romaneasca se va fragmenta in doua segmente distincte si teoretice si sociale:

burghezia cu liberalismul;

mosierimea promotoarea conservatorismului.

Dorinta mentinerii vechiilor privilegii feudale, lupta impotriva schimbarii si innorii sociale, a burgheziei si liberalilor, vor grabi procesul de constituire atat a doctrinei conservatoare cat si a Partidului Conservator care se va forma in 1871-1872.

Prin crearea Partidului Conservator se va promova conservatorismul ca ideologie si doctrina, transformand-o intr-o doctrina politica si va deveni o alternativa la putere, opusa Partidului Liberal.

Ca si in cazul liberalismului, si in cel al conservatorismului vom intalni mai multe orientari si variante.

Orientari:

1. conservatorii ortodocsi sau ultraconservatorii
2. conservatorii moderati.

Variante doctrinare:

1. junimismul politic
2. ideologia politica taraneasca.

Conservatorismul s-a caracterizat prin:

orientarea de dreapta a ultraconservatorilor

orientarea de centru-dreapta a conservatorilor moderati

orientarea de stanga a junimismului politic, taranismul ca neoconservator.

Ultraconservatorii reprezinta o grupare de dreapta, ostila dezvoltarii moderne a progresului social. Era condusa de Alexandru Marghilian. Aceasta orientare sustinea:

mentinerea vechiilor stari de lucru

pastrarea traditiei in organizarea si conducerea societatii

respectarea proprietatii

mentinerea si perpetuarea inegalitatii sociale

ordinea naturala de esenta divina.

Ultraconservatorii se regasesc in conservatorimul european traditional.

Din punct de vedere economic se opuneau reformei agrare, acceptau doar o reforma limitata la pamantul statului si al bisericii si in mod exceptional si prin rascumpararea a celui mosieresc.

Orientarea moderata avea in frunte pe Tache Ionescu, Filipescu, Argentoianu. Erau adeptii unei modernizari a partidului, a doctrinei si a societatii numai la aceea ce era necesar. Erau adeptii unor reforme limitate agricole, industriale, administrative si financiare.

O asemenea pozitie mai concilianta era rezultatul inceputului convertirii unei parti a mosierimii spre burghezie si a efectului integrarii unor elemente mosieresti in frunte cu D. Sturdza in Partidul Liberal.

In multe probleme conservatorii moderati se apropiau de liberalii moderati. In problemele economice nu exculdeau reforma agrara ci o rezumau la pamantul statului si al bisericii, iar la cel mosieresc numai prin despagubire. Se pronuntau pentru corectarea legii agricole din 1866, de esenta feudala.

In ceea ce priveste politica economica, ca stategie de dezvoltare conservatorii au sustinut teza "Romania, tara eminamente agrara". Aceasta strategie economica dadea prioritate agriculturii fata de industrie, aducandu-se urmatoarele argumente:

agricultura- o ocupatie traditionala

Romania ar dispune de conducere naturala favorabila practicarii ei

Insuficienta capitalului, a mainii de lucru calificate ar fi in favoarea agriculturii.

O asemenea teorie era contrara dezvoltarii cerintelor moderne, opuse interesului national, progresului social, dar favorabila mosierimii care vedea in industrializare principalul concurent.

De asemenea ultraconservatorii erau pentru patrunderea capitalului strain, porti deschise acestuia. Conservatorii moderati acceptau protectionismul economic dar erau favorizantii capitalului strain.

In plan politic, conservatorii prin Constitutia din 1866 au restrans drepturile si liberatatile cetatenesti.

Nerezolvarea unor grave probleme sociale cum a fost reforma agrara va conduce la marea rascoala taraneasca din 1907 pe care conservatorii au innabusit-o pentru a-si pastra proprietatile.

Aceasta a marcat si prima sciziune a Partidului Conservator. In 1908 Tache Ionescu impreuna cu alti conservatori moderati vor parasi Partidul Conservator creand Partidul Democrat Conservator, adept al propietatilor mici si mijlocii, sustinatorii reformelor si restructurarilor economice a taranimii.

Marea ruptura in cadrul conservatorismului intre cele doua orientari se va produce cu ocazia Primului Razboi Mondial, a aderarii Romaniei la unul dintre cele doua blocuri militare, Antanta sau Puterile Centrale.

Ultraconservatorii in frunte cu Alexandru Marghilian si Petre Carp vor cere aderarea la Puterile Centrale care reuneau Germania si Austro-Ungaria, contrare intereselor nationale. Unii junimisti ca Titu Maiorescu si moderatii conservatori s-au pronuntat pentru o neutralitate in favoarea Puterilor Centrale. Tache Ionescu si Filipescu s-au pronuntat pentru aderarea Romaniei la Antanta.

Reformele si legiuirile democratice de la sfarsitul Primului Razboi Mondial, votul universal, reforma agrara din 1921, Constitutia democratica din 1923 au lovit prin radicalismul lor in baza sociala a conservatorismului, mosierimea, in rolul ei in viata economica si politica a tarii.

Incercarile de fuziune, de adaptare, de schimbare a numelui nu au putut salva conservatorimul care in 1924 s-a dizolvat.

Junimismul politic a fost o varianta doctrinara a conservatorismului de stanga. Junimismul a fost un curent literar, cultural, estetic si politic. Cristalizarea sa si intrarea in viata politica va avea loc in 1971 cand Titu Maiorescu, Theodor Rosetti, Petre Carp vor intra in Parlament ca grupare politica distincta.

Din perspectiva politica ideologica, junimismul s-a fundamentat pe filosofia germana, contrar continutului francofon al culturii si ideologiei politice romanesti; acest fapt a fost impus de liderii sai. Acestia au impartasit ideile politice conservatorismului de aici.

Junimismul politic este si el contrar revolutiei burgheziei, opunandu-se schimbarii si tranformarii radiacale imediate, acceptand insa schimbari lente, fara convulsii si zguduiri numai daca sunt necesare.

Ei s-au apropiat de conservatorii moderati dar i-au depasit prin:

acceptarea reformei agrara, dar in anumite limite care sa pastreze proprietatea mosiereasca, fiind adeptii unei reforme agrare prin despagubire, prin crearea unor locuri de 5-10 ha. din pamantul statului, vandute taranimii.

Ca politica economica au sustinut protectionismul sub influenta conservatorismului german. Era mai limitat decat cel liberal pentru ca se accepta un protectionism limitat la nevoile imediate.

Nu respingeau industrializarea dar o reduceau la prelucrarea produselor agricole.

Se opuneau capitalului strain, patrunderea lui. In 1825 au adoptat legea minereelor, care ingradeau prezenta capitalului strain in ramurile extractive si prelucratoare.

Din 1907 incepe dezoltarea liberalismului politic, mai intai prin preluarea de catre P. Carp a presedentiei Partidului Conservator in 1907. Asimilarea junimistilor de catre conservatori era terminata in preajma Primului Razboi Mondial. Prin aderarea lui P. Carp si a lui T. Maiorescu la ideea Puterilor Centrale, junimismul politic dispare ca ideologie si principiu politic. Moartea acestora va determina disparitia definitiva a junimismului.

Junimismul politic, desi tine de conservatorism, a fost unul luminat, ca forma de manifestare de stat a conservatorismului, mai apropiat de dezvoltarea moderna, mai realist fata de cerintele dezvoltarii si innoirii sociale.