Obiective fundamentale ale Uniunii Europene

Obiective fundamentale ale Uniunii Europene

Obiectivele fundamentale care stau la baza constructiei comunitare, asa cum au fost ele enuntate in articolul B al Tratatului de la Maastricht, vizeaza:

- promovarea progresului economic si social, pentru realizarea acestui obiectiv prevazandu-se instituirea pietei unice (proces inceput in 1993), a uniunii economice si monetare si introducerea monedei unice (incepand cu 1 ianuarie 2002);

- instituirea cetateniei europene, in scopul apararii drepturilor si intereselor cetatenilor europeni, cetatenie ce nu o inlocuieste pe cea nationala, ci o completeaza si in virtutea careia cetatenii UE beneficiaza de o serie de drepturi civile si politice;

- dezvoltarea unei zone de libertate, securitate si justitie la nivelul Uniunii, prin cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne;

- mentinerea    integrala a realizarii comunitare (acquis-ului comunitar) si dezvoltarea acesteia.

Tratatul de la Maastricht impune, in alineatul ultim al art. B, realizarea obiectivelor Uniunii conform dispozitiilor din tratat, in conditiile si potrivit ritmurilor ce sunt prevazute de tratat, cu respectarea principiului subsidiaritatii astfel cum este definit la art. 3 B di Tratatul instituind Comunitatea europeana.

Fiecare dintre cei trei piloni presupune desfasurarea unor activitati distincte pentru realizarea scopurilor propuse insa, pentru coordonarea atat a actiunilor comunitare, cat si a celor ce tin de politicile interguvernamentale Uniunea a fost dotata cu un cadru institutional unic ce asigura coerenta si continuitatea actiunilor intreprinse in vederea atingerii obiectivelor sale, respectand si dezvoltand ceea ce s-a realizat pe plan comunitar (art. C din Tratatul de la Maastricht).

Acest cadru institutional unic este format din institutiile comunitare si Consiliul European.

Daca in ceea ce priveste     institutiile comunitare, competenta lor este diferita pentru cei trei piloni , Consiliul European (ce reuneste sefii de stat si de guvern din tarile membre) joaca un rol de catalizator pentru cei trei piloni, fiind cel care "da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii sale si ii defineste orientarile politice generale" . In ceea ce priveste componenta celor trei piloni tendinta este de "comunitarizare" progresiva a unor domenii din sfera cooperarii interguvernamentale. In acest sens, incepand cu anul 2005, primului pilon i se vor circumscrie si problemele legate de migratie, azil si politica de vize a UE.