IMPACTUL ADERARII ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA ASUPRA INTREPRINDERILOR DIN ROMANIA

IMPACTUL ADERARII ROMANIEI

LA

UNIUNEA EUROPEANA

ASUPRA

INTREPRINDERILOR

DIN

ROMANIA

1. UNIUNEA EUROPEANA

1.1. Istoricul Uniunii Economice si Monetare

Uniunea Europeana este rezultatul eforturilor depuse incepand din anii 1950 de catre promotorii Europei Comunitare. Ea reprezinta cea mai avansata organizatie de integrare multilaterala, avand posibilitatea de actiune atat in domeniul economic, social si politic, cat si in domeniul drepturilor omului si al relatiilor externe ale celor 15 state membre.

Printre principalele institutii sunt: Parlamentul European care este un forul democratic al popoarelor europene. El participa la procesul de adoptare a legislatiei Uniunii Europene si de a controla activitatea Comisiei, membri lui se intalnesc in sesiuni plenare o saptamana pe luna la Strasbourg. Consiliul Uniunii Europene este principala instanta de decizie a Uniunii Europene . Curtea Europeana de Justitie a devenit cel mai inalt organ legislative al Uniunii Europene.

Obiectivele principale de atins ale Uniunii Europene sunt:

sa promoveze progresul economic si social;

sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala;

sa introduca cetatenia europeana;

sa extinda zona libertatii,securitatii si justitiei;

sa pastreze si sa intareasca legislatia Uniunii Europene existente;

Tratatul de la Paris din 1951 a intemeiat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), iar tratatul de la Roma din 1957 Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA), constituind impreuna Comunitatile Europene. Tratatul de la Roma a fost modificat in 1986, prin semnarea Acordului Unic European, si in 1991, prin semnarea Tratatului asupra Uniunii, adoptat la Maastricht.

Toate aceste acte din 1951, 1957, 1986 si 1991 constituie baza constitutionala a ceea ce numim, in prezent, Uniunea Europeana (UE), stabilind intre statele membre legaturi juridice care merg dincolo de relatiile contractuale intre statele suverane.

Potrivit tratatului de la Roma (1957) si a dispozitiilor adoptate ulterior de catre institutiile sale, Uniunea Europeana urma sa se realizeze treptat, pe etape, mai intai sub forma unei uniuni vamale si apoi a unei uniuni economice si monetare, implicand, in prima etapa, asigurarea liberei circulatii a marfurilor, iar in a doua etapa libera circulatie a capitalurilor, serviciilor, fortei de munca si adoptarea monedei unice in teritoriul comunitatii. Intr-o etapa viitoare se prevedea si realizarea uniunii politice a tarilor membre.

In conceptia Tratatului de la Roma, uniunea economica si monetara implica pe langa unificarea politicilor economice generale si sociale ale tarilor membre si o convertibilitate reciproca totala si ireversibila a monedelor tarilor membre si apoi punerea in circulatie a unei monede unice. Prevederile referitoare la uniunea economica si monetara aveau un caracter general, sarcina concretizarii lor revenind organelor comunitare create ulterior. Se aprecia ca Uniunea vamala este o realizare prea fragila, singura nefiind in masura sa sustina edificarea pietei unice si a altor obiective cuprinse in tratat, fapt ce impunea ca uniunea economica sa treaca printr-o uniune monetara.

Daca pana in 1970 nu s-au intreprins masuri pe linia realizarii uniunii monetare, deteriorarea situatiei monetare pe plan international, precum si masurile luate de SUA pe linia intaririi dolarului american pe piata internationala, au relansat discutiile tarilor comunitare pentru integrarea monetara in cadrul comunitatii prin stabilirea unei identitati monetare proprii in raport cu dolarul. In acest sens, Acordul de la Washington-Smithsonian Agreement - din 1971, restabilea o oarecare ordine in relatiile monetare dintre dolar si monedele europene, fixand noi raporturi privind ratele de schimb, sub forma de paritati. S-a convenit ca monedele tarilor din Comunitatea Europeana sa oscileze in jurul unei marje de 2,25% peste si sub paritatea dolarului, fata de 9% cat era in acel moment.

Deteriorarea continua a situatiei economice si sociale din tarile Uniunii Europene, tulburarile monetare produse pe pietele de schimb, au diminuat, pentru un timp, interesul realizarii Uniunii Monetare. Deci, Planul Werner (1970) (care prevedea realizarea intr-o perioada de 10 ani, in doua etape, a unei uniuni economice si monetare avand ca obiective: asigurarea convertibilitatii depline a monedelor tarilor membre, eliminarea marjelor de fluctuatie a cursurilor valutare si introducerea unei monede unice) n-a putut fi aplicat, singurele realizari mai importante fiind crearea la 24 aprilie 1972 a dispozitivului ,,sarpelui monetar" si infiintarea in aprilie 1973 a Fondului European de Cooperare Monetara (FECOM) care sa se ocupe de finantarea europeana.

Tarile participante la ,,sarpele monetar" si-au luat angajamentul la 24 aprilie 1972 de a nu permite fluctuatii ale cursurilor valutare reciproce mai mari de 2,25% (asa zisa fluctuatie concentrata). Fata de monedele celorlalte tari, membre sau nemembre ale CEE, cursurile valutare din sarpele monetar flotau liber. Acest sistem si-a incheiat activitatea in martie 1979, ca efect al crearii Sistemului Monetar European, al carui obiectiv declarat era crearea unei zone de stabilitate monetara in EUROPA Occidentala, care sa protejeze economiile acestor tari de instabilitatea financiar - monetara internationala si, in mod deosebit, de fluctuatiile puternice ale dolarului american in acea perioada, precum si relansarea procesului de integrare europeana. Sistemul monetar european a insemnat nasterea unei noi monede - ECU (European Currency Unit)- ca unitate de cont. Cursul de schimb al ECU se calculeaza ca o medie ponderata a unui cos valutar alcatuit din monedele statelor comunitare.

ECU - ul constituie un instrument de reglementare a relatiilor monetare dintre bancile centrale, valoare de rezerva si valoare de schimb contra numerar, in cadrul noului mecanism de plati si credit.

Reuniunea la nivel inalt a Uniunii Europene, din 10 decembrie 1991, care a avut loc la Maastricht (Olanda), a decis cea mai importanta reforma din istoria Uniunii. La aceasta reuniune, sefii de stat si de guvern ai tarilor membre ale UE au cazut de acord asupra proiectului de tratat cu privire la Uniunea Economica si Monetara si introducerea monedei unice - EURO.

Trebuie facuta distinctia ca o moneda comuna nu este acelasi lucru cu o moneda unica. Prima, subzista impreuna cu celelalte monede nationale. De exemplu, unitatea de cont ECU creata prin Sistemul Monetar European este o moneda comuna. Moneda EURO, creata prin tratatul de la Maastricht, este o moneda unica.

,,Paralelismul indispensabil intre economic, social si monetar, legatura irevocabila in ultima faza dintre monede, gestiunea comuna a anumitor politici si abandonarea suveranitatii ce decurge din acestea - toate acestea vor fi realizate prin U.E.M. - ambitie economica profund politica si totodata embrionul clar al unei veritabile Comunitati de destin"[1].

Ce asteapta romanii de la Uniunea Europeana

*Sursa: Eurobarometrul 65

1.2. PIATA UNICA EUROPEANA

Piata Comuna numeste un spatiu comun larg economic al unui grup de state care este guvernat de regulile unei economii de piata in care operatorii economici sa poata exercita activitati in mod liber in beneficiul comun pentru dezvoltarea statelor membre.

Conform tratatului de la Roma, Piata Comuna urma sa fie creata prin liberalizarea schimburilor comerciale intre statele membre si in primul rand prin constituirea Uniunii Vamale.

Uniune Vamala - un teritoriu vamal unic al tarilor membre si o politica comerciala comuna fata de tert.

Aceasta presupunea:

inlaturarea completa dar treptata a taxelor vamale de import si export in relatiile comerciale dintre tarile membre

inlaturarea completa dar treptata a restrictiilor cantitative si a altor bariere netarifare din calea comertului reciproc

instituirea unui regim fiscal comun (stabilirea unui regim similar de impozite interne pentru a nu fi discriminate produsele importate din tarile membre de cele autohtone)

aplicarea unui tarif vamal comun care sa inlocuiasca vechile tarife vamale adica instituirea unei politici comerciale comune fata de tert.

progresul privind realizarea Pietei Comune nu a avut in toate privintele rezultatele asteptate. Unele obiective au fost indeplinite: Uniunea Vamala (1 Iulie 1968), inlaturarea restrictiilor cantitative, libera circulatie a persoanelor active. Insa o serie de obiective nu au fost realizate in perioada de tranzitie stabilita 1958 - 1970 si nici in urmatorii 15 ani.

Ce nu s-a realizat:

mentinerea frontierelor fizice (controlul persoanelor si bunurilor la punctele vamale interne)

mentinerea frontierelor fiscale (mentinerea taxelor fiscale la cote variabile si a formalitatilor vamale greoaie)

mentinerea frontierelor etnice (reglementari nationale distincte)

Lansarea Pietei Interne in anii '80

Pentru realizarea obiectivelor Comunitatii (infaptuirea Pietei Comune si apropierea progresiva a politicii economice ale statelor membre) tratatul CE viza fuziunea pietelor nationale intr-o piata unica comuna care sa aiba caracteristica unei piete interne.

Cartea Alba din 1985 a propus mai multe obiective:

unificarea celor 12 piete nationale ale comunitatii economice pentru a le transforma intr-o piata unica de 320 milioane de consumatori

transformarea acestui mare spatiu intr-o piata in expansiune, dinamica si flexibila care sa permita utilizarea optima a resurselor umane, naturale si financiare.

Folosirea virtutiilor marii piete ca factor de dezvoltare economica.

Cartea Alba a cuprins aproximativ 300 de masuri legislative prin care se urmarea:

eliminarea frontierelor fizice

eliminarea frontierelor tehnice

eliminarea frontierelor fiscale

programul de implementare trebuia sa se finalizeze pana la sfarsitul anului 1992.

actul Unic European din 1986 a cuprins prevederi referitoare la edificarea spatiului economic integrat si a propus:

includerea conceptului de piata interna intr-un tratat comunitar (enumerata in mod distinct intre domeniile fundamentale ale actiunilor comunitare definita ca "Spatiu fara frontiere interne" care trebuie desavarsita pana la 31 Decembrie 1992)

revizuirea procesului de adoptare a deciziilor. Unanimitatea fiind inlocuita cu votul majoritatii calificate pentru mare parte a domeniilor realizate.

La sfarsitul lui 1992 obiectivele fusesera realizate in mare parte. Peste 90% din proiectele legislative propuse de Cartea Alba au fost adoptate in principal prin utilizarea votului bazat pe majoritatea calificata, iar rezultatele obtinute s-au concretizat in:

liberalizarea totala a miscarilor de capital

abolirea controlului la frontiera

progrese mari privind libertatea prestarilor de servicii

liberalizarea pietelor achizitiilor publice

Piata Unica Interna a devenit o realitate la sfarsitul anului 1998 contribuind la prosperitatea si integrarea economiei europene prin cresterea comertului intracomunitar cu aproximativ 10% in 10 ani, imbunatatirea productivitatii si reducerea costurilor astfel ca rata medie a cresterilor economice in comunitate a fost intre 1,1% si 1,5%.

Elemente fundamentale ale Pietei Unice Interne

a) Libera circulatie a marfurilor

Inca de la sfarsitul perioadei de tranzitie se realizase eliminarea totala a tarifelor vamale si a restrictiilor cantitative in calea schimburilor comerciale, dar aceasta libertate continua sa fie afectata prin existenta frontierelor fizice, barierelor tehnice si barierelor fiscale.

Ca urmare pentru eliminarea frontierelor fizice printre masurile luate pot fi evidentiate:

1988 s-au simplificat controalele administrative facute la punctele de frontiera si s-au inlocui documentele cu un document administrativ unic;

1992 s-au eliminat complet frontierele si controalele interne ca urmare a coordonari politicilor si crearii legislatiei comune;

eliminarea barierelor tehnice a fost una din prioritatile de realizat.

Principalele obstacole tehnice vizate erau:

normele industriale diferite

procedurile de aprobare si certificare care sa asigure conformitatea unui produs cu criteriile nationale sau normele industriale.

Adoptarea de catre Comunitate a unui set de masuri de armonizare tehnica a dat un important impuls procesului de integrare.

Cand criteriile nationale nu raspundeau exigentelor esentiale cu privire la securitate si sanatate s-a impus o alta solutie in loc de armonizare si anume "recunoasterea reciproca". Astfel produsele legal fabricate si comercializate intr-o tara membra beneficiaza de acces legal pe pietele altor state membre inclusiv cand normele tehnice sunt diferite.

Eliminarea barierelor fiscale. Acest tip de obstacole deriva din diferentele de regim fiscal existente intre tarile membre in special in ceea ce priveste problemele fiscale ale intreprinderii si impunerea lor directa. Concretizarea Pietei Unice Interne implica abolirea lor si un anumit grad de armonizare a impozitului direct, a TVA-ului si a impozitelor specifice.

b) Libera circulatie a persoanelor

Intr-o clasificare generala persoanele care au dreptul sa circule liber in comunitate sunt: persoanele inactive (pensionari,studenti,mostenitori) si persoanele active (lucratorii care desfasoara o activitate salariala sau independenta).

Cu privire la libera circulatie a persoanelor active si anume libera circulatie a lucratorilor, "orice cetatean al unui stat membru, indiferent de nationalitate, are dreptul de a accede la o activitate salariala sau pe cont propriu si sa o desfasoare pe teritoriul unui alt stat membru in conformitate cu prevederile legale carora se supun lucratorii nationali ai statului respectiv".

Cu privire la libera circulatie a persoanelor care desfasoara o activitate independenta se utilizeaza criteriul conform caruia "sa nu se cauzeze prejudicii clientelei potenitale in special in profesiunile din domeniul sanitar".

c) Acordul Schengen

Piata Unica Interna pentru a asigura libera circulatie a persoanelor, trebuia sa garanteze cetatenilor Uniunii 2 drepturi fundamentale:

libera trecere a frontierelor intre statele membre fara control si formalitatii;

egalitatea posibilitatilor de acces la activitati salariate si profesionale.

La 14 Iunie 1985, Franta, Germania si tarile Benelux au incheiat acordul Schengen care transforma in realitate libera circulatie a marfurilor si persoanelor.

Obiectivul este eliminarea frontierelor interne si garantarea securitatii statelor membre si a securitatii cetatenilor acestora. Pentru aceasta trebuiau sa se stabileasca acorduri in materie de politica migrarii si azilului precum si in probleme legate de securitate si justitie.

19 Iunie 1990 - s-a incheiat conventia de aplicare a acordului Schengen la care au mai aderat: Italia (1990), Portugalia si Spania (1991), Grecia (1992), Austria (1995), Finlanda, Suedia si Danemarca (1996).

Preocuparea pentru problemele legate de securitate si libera circulatie a persoanelor a capatat expresie in tratatul UE in care s-a prevazut un capitol special: "Cooperarea in materie de afaceri interne".

Principalele prevederi ale acordului Schengen:

Regim de vize armonizate. Crearea unei vize unice cu valabilitate de 3 luni si stabilirea unei liste comune cu tarile terte ai caror cetateni trebuie sa obtina viza Schengen pentru a circula pe teritoriul tarilor semnatare. Daca viza este refuzata de un stat membru nu va putea fi oferita de alt stat.

Dreptul de azil. In 1995 s-a incheiat conventia de la Dublin prin care se stabileste ca azilul se poate solicita intr-o singura tara.

Colaborarea politiei. O imbunatatire a cooperari politiei, o vigilenta omogena in ceea ce priveste frontierele externe si posibilitatea de continuare a actiunii politiei pe teritoriul altei tari semnatare.

Cooperarea justitiei

Colaborarea in lupta contra traficului de droguri

Lupta contra traficului de arme.

Pentru a facilita desfiintarea frontierelor s-a format Sistemul de Informare Schengen. Acesta consta intr-o retea informatica intre politiile nationale si permite consultari asupra persoanelor, mijloacelor de transport atunci cand se efectueaza operatii de control.

d) Libera circulatie a serviciilor

In cadrul acestei liberalizarii ne vom referi la sectorul financiar si anume sectorul bancar, asigurarile si bursa de valori.

Crearea Pietei Financiare Unice s-a desfasurat in 3 etape:

1. Eliminarea restrictiilor referitoare la libertatea de stabilire;

2. Asigurarea libertatii prestarii de servicii;

Stabilirea licentei unice si controlului din partea tarii de origine.

Dezvoltarea acestui sector financiar s-a bazat pe principiul licentei unice si al supravegherii de catre tara de origine: autorizatia initiala a tarii de origine este suficienta pentru ca o entitate economica sa se poata stabili sau sa poata presta servicii liber intr-o alta tara comunitara. Acest lucru implica:

recunoasterea mutuala de catre autoritatile de supraveghere a normelor si practicilor de supraveghere si control utilizate de fiecare autoritate;

noi eforturi de armonizare a normelor deoarece diferentele ar fi putut avea ca urmare restrangerea sau distonsionarea concurentei;

In acest domeniu nu s-au transferat competente la nivel comunitar si comisia nu detine putere de control asupra entitatilor implicate.

Sectorul bancar

Legislatia comunitara a inregistrat urmatoarea evolutie:

abolirea restrictiilor referitoare la libertatea de stabilire si la cea de prestare de servicii financiare;

plasarea activitatilor de supraveghere in competenta autoritatii tarii de origine;

reglementarea "licentei unice", orice entitate autorizata in tara de origine se poate stabili in orice stat membru fara a fi necesara o noua autorizatie;

coeficientul de solvabilitate (fonduri proprii/active - 8%), lupta contra practicii de spalare a banilor si o directiva privind marile riscuri.

Asigurarile

In domeniul asigurarilor armonizarea este mult mai dificila deoarece exista restrictii nationale, produse neomogene, o diversitate de clienti, necesitate de protectie si nu exista un mecanism de reglementare ca in sectorul bancar.

Legislatia comunitara s-a desfasurat in 3 etape:

In anii '70 s-a recunoscut dreptul de stabilire pentru societatile de asigurari apartinand unui stat membru pe teritoriul celorlalte state membre si s-au facut demersuri pentru armonizarea reglementarilor din domeniul asigurarile de automobile.

In 1986 o sentinta a Curtii de Justitie a reafirmat importanta principiului liberei prestari de servicii in contextul unei piete unice a asigurarilor precizand cazurile in care trebuia sa se aplice controlul de catre tara de origine sau de catre tara de rezidenta a clientilor. In continuare au fost vizate asigurarile pentru masini (1990), asigurarile de viata (1990), armonizarea conturilor anuale (1991).

Principiul licentei unice a fost impus din alte directive privind asigurarile de persoane, de viata si de automobile. Aceste directive au intrat in vigoare in 1994, moment in care se poate vorbi deja de o Piata Unica a Asigurarilor.

Bursa de valori

S-au facut eforturi de apropiere a legislatiilor pentru crearea unei Piete Financiare Unice caracterizata prin libertate de investitie, accesul liber la piete si burse deschise. Privind fondurile si societatile de investitii s-a urmarit recunoasterea mutuala a lor precum si un control din partea tarii de origine dar cu respectarea normelor tarii gazda.

S-au emis mai multe directive privind conditiile de admitere a valorilor mobiliare la bursa, modul de informare si publicare a informatiilor precum si directive asupra fondurilor de investitii (1985) si asupra operatiilor cu informatii privilegiate. Insa Piata Unica de Capital a culminat cu directiva privind serviciile de investitii care a reglementat licenta unica, supravegherea din partea tarii de origine si liberul acces al bancilor (1996).

Telecomunicatii si Audio-vizual

Cartea Alba considera importanta liberalizarea circulatiei echipamentelor si serviciilor de telecomunicatie, sectoare care prin traditie au fost reglementate de guverne iar serviciile au fost monopol public.

Ratiunile care au stat la baza unei piete comune in domeniul telecomunicatiilor si audiovizualului sunt:

diminuarea costurilor (tarifelor) serviciilor si facilitarea accesului la retelele de telecomunicatii prin eliminarea monopolurilor

cresterea schimburilor de astfel de produse intre tari face necesara existenta unei compatibilitati intre sisteme

trebuie sa se raspunda pe masura la inalta competenta a furnizorilor straini (americani si japonezi)

Privind telecomunicatiile masurile adoptate se refera la impunerea unor cerinte echipamentelor, liberalizarea accesului operatorilor privati la retelele publice si sprijinul prin programe de investitii acordat dezvoltarii infrastructurii prin telecomunicatii. Privind audiovizualul masurile adoptate se refera la:

liberalizarea schimburilor de programe audio-vizuale;

promovarea programelor europene;

sprijinul dezvoltarii televiziunii prin cablu sau satelit.

Transporturile

Liberalizarea transporturilor este un element fundamental al constructiei Pietei Unice Interne, politica comuna de transport a fost stabilita prin tratatul CE si urma sa se dezvolte in paralel cu legislatia comunitara.

Liberalizarea acestui sector a prezentat unele intarzieri: in 1997 au fost liberalizate transporturile aeriene.

Libera circulatie a capitalurilor

Prin tratatul CEE statele membre au stabilit sa suprime progresiv restrictiile din calea miscarii capitalurilor ce apartin nationalurilor pe durata perioadei de tranzitie. Aceasta dispozitie a condus la aprobarea a 2 directive care aveau ca obiectiv principal liberalizarea doar a acelor tranzactii de capital necesare exercitarii libertatilor pietei comune (investitiile directe, creditele pe termen scurt si mediu, miscarii de capital cu caracter personal si valorile mobiliare cotate la bursa). In anii '70 s-a intrat intr-o faza de stagnare datorita crizei financiare. Abia in 1986 s-au liberalizat creditele pe termen lung.

Completa liberalizare a muscarilor de capital s-a produs din 1990 prin eliminarea tuturor restrictiilor ce privesc miscarile de capital, autorizarea aplicarii temporare a unor masuri de saltgardare si mentinerea aceluiasi grad de libertate in circulatia capitalurilor in tarile terte.

1.3. POLITICA COMERCIALA INTERNA

Tratatul CEE considera Politica Comerciala Comuna ca fiind una din actiunile pe care Comunitatea trebuia sa le realizeze pentru a-si putea atinge obiectivele generale definite in tratat si facea referire la aceasta problema abordand fixarea unui tarif extern comun si a unei politici comerciale comune fata de tert.

Acest tratat a prevazut ca uniunea vamala sa se realizeze intr-o perioada de tranzitie de 12 ani (1958 - 1970) perioada care s-a redus la 10 ani deoarece uniunea vamala s-a realizat in 1968. Semnatarii tratatului si-au propus ca principala actiune armonizarea comportamentelor comerciale pentru a facilita implementarea politicii comerciale comune. Astfel tratatul stabilea:

apropierea reglementarilor in materie vamala;

coordonarea relatiilor financiare cu tarile terte;

adoptarea acordurilor cu tarile terte astfel incot sa nu se intarzie intrarea in vigoare a tarifului extern comun;

modificarea listelor de preferinte acordate tarilor terte;

extinderea asupra celorlalte state a eliminarilor si reducerilor restrictiilor cantitative impuse tarilor terte de catre un stat membru;

adoptarea unui comportament comun in cadrul organizatiilor economice internationale.

Tratatul CEE nu stabilea cu precizie cadrul asupra caruia se va extinde aplicarea politicii comerciale comune ci doar enumera o serie de domenii care apartineau acestei politici. In consecinta nu se delimita continutul politicii comerciale comune ci doar se facea referire la o serie de elemente si lasa astfel loc la interpretari.

Problemele mai importante asupra carora s-au concentrat dezbaterile de-a lungul timpului s-au referit la faptul daca politica comerciala comuna sa se extinda sau nu asupra comertului cu servicii sau daca sa includa relatiile cu tertii.

Clasificarea acestei probleme devenise extrem de necesara. In acest context Comisia Europeana s-a declarat pentru extinderea competentelor exclusive ale Comunitatii prin tratatul CE.

Consiliul avea insa o conceptie mai restrictiva asupra competentelor care corespundeau Comunitatii. Problema s-a solutionat prin recomandarea din 1994 care a precizat domeniile care sunt reglementate prin politica comerciala comuna:

comertul cu marfuri - recomandarea a stabilit competentele exclusive ale Comunicatii privind schimburile internationale cu produse care se afla sub incidenta Euratom si produsele de sub incidenta CECO;

sectorul de servicii - recomandarea a stabilit ca intra sub incidenta politicii comerciale comune doar furnizorii trans-frontalieri de servicii care nu indicau deplasarea nici unei persoane. Nu intra sub incidenta politicii comerciale comune consumul realizat intr-o tara terta cu deplasarea beneficiarului, prestatia realizata de o filiala in teritoriul unei tari terte si cazul prezentei unei persoane dintr-o tara OMC care realiza prestatii intr-o tara terta;

drepturile de proprietate intelectuala legata de comert (TRIPS) - recomandarea stabilea competentele exclusive Comunitatii privind marfurile falsificate. A prevazut extinderea continutului tratatului adaugand un nou paragraf prin care s-a stabilit posibilitatea Comunitatii de a-si largi actiune in domeniul negocierilor si a acordurilor internationale in materie de servicii si proprietate intelectuala;

agricultura - acordul privind liberalizarea comertului cu produse agricole si acordul privind aplicarea masurilor sanitare si fito-sanitare pot fi asumate de Comunitate, ceea ce confera competente exclusive Comunitatii;

achizitiile publice - Comunitatea detine competente exclusive privind furnizarile de marfuri si servicii provenite de la intreprinderi din tarile terte.

Dezvoltarea politicii comerciale comune

Consiliul va decide prin majoritate calificata si la propunerea Comisiei toate modificarile sau suspendarile privind tariful extern comercial.

Aceste modificari sau suspendari apar:

pentru a face fata unor circumstante tranzitorii care pot afecta piata unui produs;

ca o consecinta a acordurilor comerciale preferentiale;

in acordurile comerciale multilaterale negociate in cadrul GATH;

in acordurile in care se aplica clauza natiunii celei mai favorizate;

in acordurile incheiate in cadrul politicii de ajutor pentru dezvoltare.

2. ROMANIA SI U.E.M.

2.1. Necesitatea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

La 1 februarie 1995 a intrat in vigoare Acordul European ce instituia o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre pe de alta parte. Prevederile acestui acord stipuleaza faptul ca Romania a devenit membru asociat si sunt puse bazele pentru viitoarea aderare, recunoscandu-se ca obiectivul final urmarit de tara noastra este de a deveni membru cu drepturi depline a U.E. si ca asocierea are ca scop sa ajute Romania sa realizeze acest deziderat.

Romania a avut contacte si intelegeri cu U.E. inca din deceniile sase si sapte, cand au fost incheiate acorduri comerciale si tehnice si acorduri prin care beneficia de preferinte vamale comunitare. De abia in anul 1990 a fost semnat Acordul comert, cooperare comerciala si economica intre Romania si U.E., iar din 1991 Romania a devenit beneficiara a asistentei financiare acordata prin Programul PHARE.

Negocierile privind asocierea Romaniei la U.E. au inceput in anul 1992 si s-au finalizat in acelasi an prin parafarea Acordului de la Bruxelles. Parlamentul Romaniei a ratificat Acordul European de asociere la U.E. in 1993.

Asocierea Romaniei la U.E. inseamna pe plan economic crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economica si financiara, in sprijinul restructurarii economiei romanesti, iar in plan politic crearea unui cadru institutional pentru realizarea unui dialog politic permanent intre parti. In cadrul acordului sunt precizate o serie de principii care au in vedere:

stabilirea unei perioade de tranzitie de maximum 10 ani, impartita in doua etape, trecerea la cea de a doua facandu-se in urma examinarii Consiliului de asociere a aplicarii pana in acel moment a prevederilor Acordului;

asimetria in acordarea de catre parti a concesiilor concretizate prin faptul ca, in timp ce Uniunea isi va realiza angajamentul in prima etapa, Romania si-l va pune in aplicare in a doua ;

angajamentul partilor de a se abtine de la introducerea de reglementari care sa vina in contradictie cu prevederile Acordului pana la intrarea in vigoare;

disponibilitatea partilor ca pe perioada de tranzitie sa procedeze de comun acord, in functie de conjunctura existenta in sectoarele vizate, la reducerea periodica si analizarea concesiilor reciproce, inclusiv la accelerarea calendarului in aplicarea acestora.

Acordul European de asociere a Romaniei la U.E. cuprinde prevederi pentru fiecare sector principal de activitate:

in domeniul schimburilor comerciale bilaterale se prevede crearea intre parti a unei zone de comert liber care se va concretiza prin eliminarea treptata a obstacolelor tarifare si netarifare existente in acest moment in relatiile comerciale dintre Romania si U.E.. Acestea privesc produsele industriale, cu exceptia celor textile si siderurgice, dar si produsele agricole de baza (neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare si prelucrate). Zona de comert liber va fi realizata in perioada de tranzitie de maximum 10 ani, in mod gradual. Perioada de tranzitie este asimetrica in ceea ce priveste ritmul reducerii si eliminarii taxelor de catre Romania, oferindu-se astfel tarii noastre o perioada mai lunga de timp pentru deschiderea pietei sale la importurile din U.E. Daca U.E. se obliga sa elimine toate taxele vamale si ingradirile cantitative pana la sfarsitul primei etape a perioadei, Romania va face acest lucru la sfarsitul celei de-a doua etape. Pentru o serie de produse considerate sensibile, acordul cuprinde aranjamente speciale:

aderarea Romaniei la U.E. necesita un cadru economic care sa fie compatibil cu functionarea U.E. si cu mecanismele comunitare. Ca urmare, s-a impus grabirea descentralizarii sectorului de stat si crearea unui puternic nucleu de intreprinderi mici si mijlocii, alinierea tuturor standardelor romanesti la normele comunitare, legarea cursului leului de EURO, precum si realizarea unei modificari de structura a populatiei ocupate in economie, pentru a ne apropia de nivelul tarilor din U.E. ( 10% in agricultura, 30% in industrie si peste 60% in servicii ). Romania va trebui sa aplice acele cai si mijloace care sa duca la relansarea puternica a productiei, la stimularea investitiilor, la cresterea competitivitatii produselor, accelerarea procesului de reforma, la restructurare si privatizare, de modernizare in vederea asigurarii unei macrostabilizari durabile si eliminarii actualelor dezechilibre fundamentale din economie. Trebuie acordata mai multa atentie valorificarii superioare a resurselor, inclusiv cele umane, cresterii productivitatii muncii, evoluarii si folosirii eficiente a potentialului competitiv si creativ al firmelor autohtone.

pe plan institutional, organismele centrale precum Banca Nationala, Curtea de Justitie etc. vor trebui sa aiba aceleasi atributii cu acelea din tarile comunitare;

in domeniul legislativ vor trebui adoptate acte normative cu caracter economic si pentru alte sectoare, prin consultarea obligatorie a legislatiei existente in U.E., fiecare proiect de lege adoptat trebuind sa cuprinda o precizare, potrivit careia legea este conforma cu legislatia comunitara.

In cadrul cooperarii financiare dintre Romania si U.E., Romania a beneficiat de asistenta financiara din partea U.E., sub forma de donatii si imprumuturi, inclusiv imprumuturi de la Banca Europeana de Investitii, pentru accelerarea si sustinerea proiectului de transformare economica a tarii si pentru sprijinirea reajustarii structurale. O destinatie importanta a imprumuturilor o reprezinta diminuarea consecintelor economice si sociale, a costurilor sociale ale tranzitiei la economia de piata.

Asistenta financiara va fi acoperita din doua surse: programul PHARE, in cadrul caruia fondurile alocate sunt nerambursabile potrivit Reglementarii Consiliului U.E.; imprumuturile acordate de Banca Europeana de Investitii pana la expirarea valabilitatii acestora.

In Acord se stipuleaza faptul ca asistenta financiara din partea U.E. va fi evaluata periodic in functie de prioritatile stabilite, de capacitatea de absorbtie a economiei Romaniei, de posibilitatea de rambursare a creditelor, de progresul inregistrat pe linia economiei de piata si in ce priveste restructurarea economica. Pentru a se realiza o utilizare optima a acestor credite se va realiza o coordonare intre contributiile U.E. si cele din alte surse, cum ar fi: finantarea din partea statelor membre, alte tari din G-24, F.M.I., Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Acordarea creditelor in cadrul asistentei financiare se face numai pe baza unor documentatii prezentate de Romania, din care rezulta oportunitatea, modul de derulare a investitiei, eficienta economica si efectele sociale defalcate pe diferite etape ale derularii investitiei.

Toate aceste principii ale asocierii trebuie insa transpuse in practica in concordanta cu interesele nationale ale Romaniei. Asocierea si aderarea trebuie sa serveasca promovarii interesului national si dezvoltarii potentialului economic si patrimoniului cultural romanesc.

In ceea ce priveste aderarea Romaniei la U.E., cererea oficiala a fost depusa in anul 1995, fiind a treia tara din cele 10 care si-au depus oficial cererea de aderare : Ungaria, Polonia, Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania, Bulgaria, Cehia, si Slovacia.

Impreuna cu aceasta cerere de aderare, tara noastra a mai depus doua documente de sustinere a cererii :

Strategia nationala de pregatire a aderarii Romaniei la U.E.;

Declaratia de la Snagov, semnata de sefii tuturor partidelor parlamentare.

Pentru pregatirea conditiilor si derularea procesului de aderare a fost necesara crearea unui cadru organizatoric :

a) crearea Comitetului Interministerial de Integrare Europeana, condus de seful guvernului, a Departamentului pentru Integrare Europeana din cadrul guvernului, precum si a compartimentelor corespunzatoare specializate la nivelul ministerului si institutiilor administratiei publice locale;

b) constituirea Comisiei comune pentru integrare economica a celor doua Camere ale Parlamentului si crearea unui departament specializat pentru armonizarea legislativa in cadrul Consiliului Legislativ, care vegheaza la indeplinirea Programului National de armonizare a legislatiei romanesti cu legislatia comunitara;

c) desfasurarea dialogului cu tarile membre U.E. si cu institutiile U.E. structurat pe doua domenii de activitate, ceea ce va permite sa se abordeze aprofundat toate aspectele majore ale procesului de integrare in U.E.;

d) infiintarea de centre de informare si documentare in problemele U.E.;

e) realizarea Programului National de pregatire a specialistilor in domeniul integrarii si a strategiei de imagine a procesului de pregatire a aderarii Romaniei la U.E., destinata opiniei publice autohtone si europene.

Factorii de conducere si decizie in tara noastra trebuie sa precizeze si sa arate in modul cel mai transparent ca Romania doreste si urmareste sa se integreze cu cei care vor sa coopereze pe baze egale, democratice, si nicidecum cu cei care vor sa-i subordoneze pe altii.

Pornind de la stadiul dezvoltarii economiei romanesti este necesara o perioada de timp in care tara noastra sa beneficieze de un statut preferential, perioada in care sa fie sprijinita pentru a atinge standardele europene corespunzatoare. Romania nu trebuie sa admita, sub pretextul europenismului, subordonarea interesului national fata de cei puternici, care ar crea o serie de probleme pentru dezvoltarea si suveranitatea nationala. Integrarea europeana trebuie sa fie conceputa de tara noastra cu respectarea suveranitatii nationale, a demnitatii si drepturilor omului.

Conceptia moderna pe care trebuie sa se bazeze Romania in procesul integrarii economice presupune:

a) constituirea sistemului de legi si reglementari ce definesc drepturile si obligatiile, fixand cadrul fundamental in care se pot dezvolta relatiile economice intre parteneri;

b) inlocuirea institutiilor specifice unei economii de comanda cu cele specifice de economie de piata libera;

c) asigurarea factorilor care sa favorizeze functionarea profitabila a pietelor prin punerea in valoare a factorilor de productie si a capacitatii intreprinzatorului;

d) realizarea unei interdependente normale intre politicile macroeconomice si cele structurale, pe baza extinderii liberei initiative;

e) conceperea modelelor de cooperare economica si etapizarea procesului de integrare economica internationala, care nu trebuie sa se reduca doar la o asimilare economica.

Obiectivul fundamental al Programului Economic de Dezvoltare pe termen mediu (2002 - 2006) il constituie obtinerea unei cresteri economice durabile, care pe termen mediu - lung sa reduca decalajul de dezvoltare economica a Romaniei fata de Uniunea Europeana. Din acest obiectiv fundamental decurg obiectivele specifice, cum sunt: valorificarea resurselor proprii si a potentialului economic existent, in conditiile unei ajustari ample a productiei industriale, evidentierea conditionarii lor cauzale dintre ramuri si a posibilitatii de crestere a productiei fiecaruia, in conditiile volumului de resurse previzibile in acest moment; stimularea proceselor de privatizare si restructurare cu precadere catre ramurile si sub ramurile pentru care dezvoltare este direct conditionata de aportul capitalului strain, de noi piete si de modificarea ofertei si a structurii de proprietati. Toate aceste obiective specifice vizeaza trecerea cat mai rapida a Romaniei la economia de piata.

Efectele integrarii Romaniei in U.E. au fost resimtite atat in perioada de pre-aderare, cat vor fi si dupa aceea, in domeniile politic, economic, administrativ juridic, precum si prin preluarea obligatiilor pe care le presupune calitatea de membru al U.E..

2.2. Criteriile si strategia aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

Consiliul European reunit la Copenhaga in anul 1993 a definit si precizat conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tarile asociate din Europa Centrala si de Est pentru a adera la Uniunea Europeana, conditii definite sub forma unor criterii:

1) Stabilitatea institutiilor garante ale democratiei statului de drept, drepturilor omului, respectului si protectiei minoritatilor. Potrivit prevederilor Constitutiei, minoritatile nationale pot fi reprezentate in Parlamentul Romaniei si in organele locale.

Reprezentarea in Parlamentul Romaniei se face in conditii speciale, reprezentantul minoritar national putand fi ales cu numai 5% din voturile necesare pentru un deputat ales obisnuit. In legatura cu participarea la viata cultural-artistica si editoriala, Parlamentul Romaniei a pus la dispozitia minoritatilor nationale din Romania bani pentru finantarea unor proiecte si programe in cadrul Companiei Europene pentru Combaterea Rasismului, Xenofobie, Antisemitismului si Intolerantei.

Din 1993 fiinteaza Consiliul pentru Minoritati Nationale, organism guvernamental din care fac parte reprezentantii tuturor minoritatilor nationale din Romania, avand ca scop identificarea si solutionarea problemelor specifice ale persoanelor apartinand minoritatilor nationale.

2) Existenta si functionarea economiei de piata. In cadrul economiei de piata, echilibrul intre cerere si oferta se stabileste prin jocul liber al fortelor de piata. O economie de piata functioneaza atunci cand sistemul juridic, inclusiv reglementarea dreptului de proprietate, este pus la punct si gata sa fie aplicat. Functionarea economiei de piata este facilitata si de stabilitatea macroeconomica si de consensul fortelor politice in adoptarea strategiei economice. Un sistem financiar bine dezvoltat si structurat si absenta barierelor la intrarea si iesirea de pe piata a agentilor economici contribuie si ele la functionarea eficienta a economiei de piata.

Romania a facut eforturi insemnate pentru realizarea economiei de piata. Au fost liberalizate preturile, principalele bariere comerciale au fost inlaturate, s-a trecut la privatizarea intreprinderilor si la restructurarea activitatilor, insa se mai mentine intr-o masura importanta implicarea guvernului in viata economica. Drepturile de proprietate nu sunt pe deplin asigurate, mai ales asupra fondului funciar, iar organismele de control nu sunt complet instalate si nu au capacitatea de a asigura respectul si aplicarea legii.

Deciziile privind strategia dezvoltarii economiei sufera din lipsa de coerenta si drept urmare realizarile in domeniul macrostabilizarii sunt inegale; performantele in domeniul cresterii economice sunt fluctuante, inflatia si somajul au ajuns la cote alarmante. Agentii economici considera ca actualul mediu economic nu este suficient de stabil incat sa stimuleze economiile si investitiile interne si externe.

Se apreciaza ca programul de rentabilizare a activitatilor economice si de restructurare va mai dura inca multi ani, la care se adauga drumul sinuos al reformei si instabilitatea macroeconomica care determina agentii economici sa nu accepte in totalitate reforma.

Instabilitatea politica din Romania nu este in masura sa asigure consolidarea mecanismelor de piata instaurate si sa functioneze suficient. Administratia publica nu este deocamdata in masura sa asigure o aplicare a legilor dupa adoptarea lor. Sectorul financiar s-a dovedit pana in prezent incapabil sa-si asume riscul de intermediere financiara. Pentru a deveni pe deplin viabil este necesara continuarea privatizarii si realizarea unui sistem de control mai eficace. Sectorul bancar va trebui in mai mare masura sa asigure disciplina financiara a intreprinderilor.

3) Capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si fortelor pietei. Se poate aprecia ca inca de pe acum pot fi identificate cateva elemente care ofera indicatii in legatura cu capacitatea economiei nationale de a face fata concurentei agentilor economici comunitari. Este necesar un cadru juridic national in care agentii economici sa actioneze, asemanator cerintelor functionarii Pietei Interne Unice. In industrie se mai mentin inca sectoare energointensive care sunt dependente de importul de materii prime; costurile salariale si cu forta de munca sunt inca ridicate, restructurarea marilor combinate se face greoi.

Desi cadrul legislativ pune accent pe dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, lipsa fondurilor si incapacitatea de a elabora studii pentru sustinerea financiara straina au facut ca acest sector sa nu cunoasca amploarea prognozata.

Investitiile straine in economia Romaniei se considera ca sunt modeste, din mai multe motive: cadrul judiciar insuficient dezvoltat si instabil, presiunile fiscale ridicate si sinuoase de la o perioada la alta, instabilitatea politica si sociala care determina concesii succesive din partea guvernului cu efecte negative asupra mersului reformei.

Actuala structura a economiei si a proprietatii, capacitatea de care dispun agentii economici, ne arata ca nivelul de integrare economica a Romaniei in viata U.E. este relativ scazut si drept urmare o expunere prematura a economiei romanesti la exigentele si presiunile concurentiale ale pietei unice ar reprezenta un soc pentru agentii economici si populatie, cu consecinte extrem de grave pentru situatia economica a tarii.

4) Capacitatea asumarii obligatiilor ce ii revin unui membru al Uniunii Europene. Aderarea unei tari la Uniunea Europeana implica in mod necesar si asumarea unor obligatii ce deriva din criteriile ce stau la baza aderarii:

tranzitia la economia de piata si la democratie trebuie sa tina pasul sau chiar sa devanseze momentele cheie ale perioadei de tranzitie in calitate de asociat al U.E.;

elaborarea cadrului legislativ intern pentru democratie si economie de piata trebuie sa dea prioritate acelor aspecte si elemente care fac posibila functionarea Acordului European conform calendarului convenit;

reformele legislative si institutionale trebuie sa coboare in profunzimea structurii societatii, ca o conditie a valorificarii avantajelor Acordului European;

colaborarea politica cu U.E. deschisa de prevederile Acordului European trebuie permanent consolidata cu actiuni concrete de cooperare comerciala, economica si financiara, de natura sa accelereze facilitatile economiei;

grabirea procesului de macrostabilizare economica;

dezvoltarea cooperarii cu celelalte tari asociate ca o conditie a constituirii unei structuri compatibile cu cele existente in U.E.

Scurta prezentare a cerintelor si exigentelor procesului de asociere si aderare a Romaniei la U.E. demonstreaza complexitatea acestui proces, eforturile pe care tara noastra trebuie sa le faca pe drumul dezvoltarii democratiei si vietii economice pentru a atinge standardele vietii europene. De aceea este greu de precizat un orizont de timp pentru admiterea Romaniei in U.E. Dorinta noastra depinde de masura in care vor fi indeplinite cerintele cuprinse in Acordul de Asociere si a prevederilor criteriilor de aderare la U.E.

2.3 Strategia aderarii Romaniei la U.E.

In conformitate cu obiectivul major stabilit de Romania pentru actuala etapa de dezvoltare, crearea conditiilor pentru aderarea, intr-o perspectiva apropiata , la U.E., principiile fundamentale ce stau la baza dezvoltarii economiei si infaptuirii reformei sunt: reforma societatii romanesti pentru recunoasterea si afirmarea valorilor morale si democratice, asezarea dreptului de proprietate la temelia societatii romanesti, accelerarea reformei institutionale incepand cu Guvernul Romaniei pentru crearea unui stat modern, restructurarea si modernizarea industriei romanesti in sensul redimensionarii si privatizarii acesteia in vederea asigurarii unei cresteri economice durabile, reorientarea si dezvoltarea agriculturii in directia cerintelor economiei de piata prin sprijinirea sistemelor de productie si valorificare, reforma sistemului finantelor publice potrivit principiului finantarii obiectivelor viabile economic, distribuirea echitabila a costurilor tranzitiei in sprijinul solidaritatii sociale, asezarea Romaniei cu demnitate in lumea democratica si dezvoltata a Europei.

Asezand la baza dezvoltarii economico-sociale aceste principii, strategia aderarii Romaniei la U.E. cuprinde o serie de obiective sintetizate in urmatoarele politici : politica macroeconomica, politica de restructurare a economiei, politici privind drepturile omului, culte si minoritati si politici privind capitalul uman.

Politica macroeconomica a guvernului isi propune in domeniul valutar-monetar urmatoarele:

reducerea inflatiei, infaptuirea stabilitatii interne si externe a monedei nationale, respectiv introducerea unor masuri de politica economica menite sa asigure previziunea evolutiei cursului monedei;

recastigarea increderii in moneda nationala si cresterea vitezei de rotatie a banilor;

limitarea deficitului bugetar in vederea diminuarii ponderii statului in utilizarea resurselor financiare ale economiei;

mentinerea ratelor dobanzii la niveluri pozitive, in termeni reali, pentru a asigura cresterea si utilizarea eficienta a resurselor de capital financiar;

asigurarea unui nivel competitiv si realist al cursului de schimb valutar;

asigurarea deplinei convertibilitati a contului curent si pregatirea conditiilor de trecere graduala la convertibilitatea contului de capital;

administrarea cu prudenta sporita si intr-o maniera transparenta a datoriei publice interne si externe;

practicarea unor dobanzi pentru depozite bancare ale bancilor comerciale la Banca Nationala a Romaniei sub nivelul dobanzii pe piata interbancara;

diversificarea emiterii de obligatiuni de stat pe termen mediu, ca instrument al Bancii Nationale a Romaniei de reglare a masei monetare si pentru finantarea deficitului bugetar.

Politicile de restructurare a economiei isi propun mai intai masuri de consolidare a mecanismelor concurentiale care sa permita Romaniei indeplinirea conditiilor necesare semnarii Acordului European de evaluare a conformitatii. Va fi incurajata activitatea Consiliului Concurentei pentru a intari capacitatea acestuia de a pune in aplicare legislatia protectiei concurentei.

In prezent, actiunile privind crearea conditiilor de aderare a Romaniei la U.E. vizeaza: includerea permanenta a problematicii specifice a integrarii pe agenda contactelor politice bilaterale si multilaterale; pregatirea temeinica a fiecarei etape de negociere in formarea unui corp de negociatori competenti; consolidarea coordonarii de catre Departamentul pentru Integrare Europeana a procesului, alaturi de alte institutii cu responsabilitati in domeniu, prin alocarea unor resurse suplimentare (umane si materiale) capabile sa gestioneze in mod adecvat acest proces; utilizarea cu eficienta maxima a programelor comunitare de asistenta si colaborare; obtinerea unui acces mai larg, in conditii echitabile, la sursele de finantare si investitii; ameliorarea regimului de libera circulatie in spatiul comunitar a cetatenilor romani.

Tara noastra va trebui sa puna cat mai curand in aplicare prevederile Programului de pre-aderare pentru a pregati cat mai bine conditiile pentru inceperea negocierilor in vederea aderarii ca membru cu drepturi depline la U.E.

Dintre masurile cele mai importante a caror punere in aplicare a inceput deja mentionam:

realizarea programului national de armonizare legislativa vizand indeosebi crearea unui cadru adecvat de participare la piata unica a U.E.;

pregatirea conditiilor pentru punerea in aplicare a prevederilor din acordul de asociere referitoare la libera circulatie a fortei de munca si a capitalului si elemente complementare dezvoltarii comertului si investitiilor;

dezvoltarea de proiecte specifice pentru valorificarea intregului pachet de asistenta europeana in domeniul restructurarii si privatizarii, pentru desavarsirea procesului de ajustare structurala, al protectiei sociale, al dezvoltarii infrastructurii si al edificarii societatii civile;

dezvoltarea cooperarii si incheierii de acorduri de liber schimb cu tarile asociate la U.E., ca baza a revigorarii comertului dintre ele.

Derularea contemporana a procesului de integrare a tarilor din U.E., caracterizat de adancirea acestuia si marcat de incheierea procesului de formare a pietei unice si pregatirea uniunii monetare, ridica probleme noi si deloc usoare pentru niste candidati cu economiile in transformari profunde, care doar de cativa ani au trecut la convertibilitatea de cont curent a monedei nationale, liberalizarea comertului exterior, crearea si consolidarea mecanismelor de piata concurentiala etc.

Analiza costurilor si beneficiilor extinderii U.E. prezinta o masura importanta pentru Romania. Studiile efectuate releva ca riscurile potentiale ale neextinderii sunt mai mari pentru tarile U.E. decat pentru cele candidate, pe cand beneficiile extinderii sunt mai mari decat costurile pentru tarile U.E.

Efectele pe termen lung ale integrarii si implicatiile cantitative ale acestora constituie un puternic stimulent pentru impulsionarea eforturilor de integrare.

Se poate aprecia ca procesul de indeplinire a criteriilor de aderare la U.E. de catre tarile candidate se va desfasura in mod continuu, pe parcursul mai multor ani. Dialogul institutionalizat cu U.E. va stabili nu cand o tara doreste sa adere la U.E., ci cand este pregatita sa faca acest demers in conformitate cu strategia de la Essen (decembrie 1994) si cu hotararile Consiliului European de la Luxemburg (1997) si Conferintei Europene de la Londra (1998).

Romania considera ca indeplinirea criteriilor stabilite de U.E. implica o redresare economica cat mai puternica si accelerata a tarii, prin mobilizarea factorilor interni, potentati de cooperarea cat mai stransa cu tarile comunitare, al caror sprijin indeosebi financiar si tehnico-economic trebuie sa fie mai substantial, dar si de o colaborare multilaterala cu celelalte tari aderente la U.E.

Perspectivele integrarii rapide in U.E. vor trebui sa determine autoritatile romane sa analizeze cu seriozitate costurile acestui proces in raport cu beneficiile scontate, termenul necesar armonizarii legislative si cat de benefic este procesul pentru reforma in curs de desfasurare in tara noastra.

2.4 Impactul EURO asupra economiei romanesti

In contextul in care pentru majoritatea tarilor vest -europene este aproape unanim acceptat avantajul utilizarii monedei unice, se apreciaza ca si pentru Romania, al carei comert exterior este orientat in proportie de aproximativ 2/3 catre aceasta piata, adoptarea monedei unice va aduce reale beneficii.

Pentru a deveni stat membru al U.E., Romania va trebui sa-si cladeasca un sistem de referinta, in care moneda de referinta sa fie EURO, si nu dolarul american. Noua moneda va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni datorita fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

Avand in vedere perspectivele monedei euro, interesul Romaniei de aderare la structurile europene si semnalele pozitive pe care le-am primit in acest sens, bancile autohtone isi manifesta interesul sa construiasca si sa dezvolte depozite in moneda europeana (EURO), folosind astfel o singura moneda fata de cele 15 utilizate in prezent, valabila pentru toate operatiunile financiare, bancare si comerciale.

In prezent, agentii economici pot alege pentru derularea tranzactiilor fie euro, fie moneda nationala. Se asteapta ca marile companii multinationale sa fie deschizatorii de drumuri in utilizarea euro. Acestea vor incepe sa opereze in euro si vor influenta clientii sa procedeze la fel.

Introducerea euro va avea efecte pozitive asupra comertului exterior al Romaniei, avand in vedere ca 2/3 este orientat catre tarile U.E. Noua moneda va stimula importurile si exporturile firmelor romanesti. Pana in prezent, majoritatea contractelor comerciale erau exprimate in dolari SUA. Doar contractele cu Germania, Franta, Marea Britanie erau exprimate in moneda nationala a acestora. In tranzactiile cu tarile a caror moneda este mai slaba (Italia, Portugalia) se folosea dolarul. Pe viitor, pentru aceste tranzactii se foloseste euro. Acest lucru va avea ca efect reducerea influentelor de curs datorate fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

Romania a pierdut sume mai de bani datorita faptului ca pana acum erau alese ca moneda de contract fie dolarul SUA, fie monedele unor tari din U.E. al caror curs fluctua.

Introducerea euro va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni cauzate de riscurile de curs valutar.

Pentru inceput, agentii economici ar trebui ca, pentru a se familiariza cu euro, sa foloseasca in tranzactiile pe care le efectueaza atat euro, ca moneda de plata, cat si dolarul SUA, ca moneda de consolidare, spunea Mihai Ionescu - secretar general al Asociatiei Exportatorilor si Importatorilor din Romania.

Euro va reduce costurile pe care firmele le suporta ca urmare a schimburilor valutare. Costurile acestea au fost estimate la 1-2% din valoarea tranzactiei. Tot datorita euro se economiseste timp pretios in activitatea de gestiune, disparand necesitatea analizei riscului si a raportului cheltuieli - profit pentru fiecare in parte, efectuata de firma.

De asemenea, se simplifica evaluarea rezultatelor comerciale efectuate din punct de vedere al intreprinderii, nemaifiind necesar sa se tina cont de volatilitatea monedei.

O data eliminate barierele monetare din cadrul U.E., exportatorii vor beneficia de un acces mult mai facil pe pietele oricareia dintre tarile membre. Astfel se va reduce numarul de intermediari, intreprinderile marindu-si veniturile ca urmare a exporturilor directe.

Un alt avantaj important oferit de moneda unica este transparenta. Exprimarea tuturor preturilor in euro va ajuta firmele romanesti sa isi aleaga furnizorii care sa le asigure cele mai mici cheltuieli si sa exporte in tarile de unde pot obtine veniturile cele mai mari.

Alaturi de moneda euro, o importanta deosebita pentru Romania o are si Banca Centrala Europeana, care si-a inceput activitatea la Frankfurt si a preluat o serie de atributii ale F.M.I. privind finantarea si urmarirea unor politici consecvente de stabilitate a preturilor.

2.5 Efectele integrarii Romaniei in uniunea europeana.

Uniunea Europeana este o comunitate de state europene independente - astazi reunite in jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale comune , in urma procesului de cooperare si integrare inceput in 1951, odata cu semnarea Tratatului de la Paris.

Ziua Europei, 9 mai , a fost stabilita pentru a marca data de 9 mai 1950, cand ministrii de externe, Robert Schuman, a propus crearea Comunitatii Europene.

Uniunea Europeana a lansat in anul 1998,in mod oficial, procesul extinderii sale catre Europa Centrala si de Est si in zona mediteraneana ,odata cu deschiderea negocierilor.

Acest proces este considerat unul dintre cele mai mari oportunitati ale U.E pentru securitate, stabilitate si prosperitate, prin primirea de noi membrii. Statele candidate au fost in numar de 13: Bulgaria, Cipru, Republica Ceha, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Romania, Republica Slovaca, Slovenia, Ungaria,Turcia.

Negocierile urmaresc , in primul rand, indeplinirea criteriilor pentru aderare, stabilite de Consiliul European de la Copenhaga din 1993.

Romania este interesata sa se integreze in structurile comunitare europene tinand cont de coerenta U.E in plan politic, economic si social, fapt de natura sa confere stabilitate . Aspiratia tarii noastre de a adera la U.E este expresia identitatii de valori si idealuri a oricarei tari democrate care apartine prin cultura si civilizatie, de spatiul unic European.

* Printre principalele avantaje ale aderarii Romaniei la U.E, putem amintii:

beneficiul apartenentei la o mai mare familie de natiuni;

securitatea pe care aceasta apartenenta o confera;

avantajul participarii la cea mai mare piata unica din lume;

oportunitatile legate de cresterea economica;

crearea de noi locuri de munca;

accesul la Fondurile structurale destinate regiunilor mai putin prospere ale U.E.

* Avantajele aderarii pentru cetateni sunt si ele semnificative:

imbunatatirea continua a calitatii vietii;

standarde inalte privind protectia mediului;

protectie sociala si siguranta la locul de munca;

dreptul de a calatorii si de a se stabilii in orice stat membru;

protectie consulara si diplomatica din partea altui stat membru;

* In perspectiva aderarii la structurile europene ,obiectivele majore sunt:

consolidarea sistemului democratic si al institutiilor democratice;

crearea unui climat economic si social care sa confere maximum de beneficii;

eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata;

intarirea cooperarii politice, economice si culturale cu statele membre U.E;

consolidarea statutului Romaniei pe scena europeana si internationala in termini de maxima securitate.

Acest acord semnat de Romania in 1993, a intrat in vigoare pe data de 1 februarie 1995, iar cererea oficiala de aderare, a fost inaintata la 22 iunie 1995.

Sefii de state si de guvern ai Celor 13 si cei ai noilor zece tari membre ale Uniunii Europene ,au semnat un tratat istoric de extindere - la Atena, leaganul democratiei, care se vor integra efectiv din mai 2004. Tony Blair a subliniat ca acest tratat " reprezinta o afirmare fundamentala a unitatii ", ca o aluzie la ultimele divergente din cadrul U.E in privinta Irakului, " Libertate, democratie, drepturile omului, solidaritate si responsabilitate sociala, oricare ar fi diferentele care apar intre noi ,reprezinta valorile in care noi toti credem."

Costurile concrete ale aderarii la U.E , detaliate pe intelesul fiecaruia dintre noi, fie nu sunt definitivate, fie sunt de natura sa ne prabuseasca moralul.

Institutul European din Romania a facut public " Impactul aderarii la Uniunea Europeana asupra Romaniei" - set de studii, anterior anuntat, ca fiind raspunsuri la intrebarile: cat ne costa aderarea , cine castiga si cine pierde. Nici un oficial nu vrea sa vorbeasca despre asta, desi prin ministere socotelile sunt gata si, in linii mari, se cam stie cati someri vor fi, ce industrii vor murii, sau cat de dramatic se va subtia costul zilnic.

Avand in vedere ca 70 % din exporturile tarilor membre, au ca destinatie piata comuna, putem spune ca doar 4 % din comertul exterior al U.E are ca partenere aceste tari. Se presupune ca in primii cinci ani dupa aderare, spre exemplu, economia Ungariei va creste cu 4 % , iar cea a Cehiei cu 2 %, in timp ce pe ansamblul Uniunii , majorarea PIB-ului va fi de ce mult 1 %, ceea ce reprezinta o veste buna .

Companiilor estice , in masura in care supravietuiesc socului concurentei de pe Piata Unica, li se deschide orizontul unei clientele enorme. Anul 2010 le va gasi disputandu-si un numar mai mare de 450 milioane de consumatori. Temerilor guvernelor statelor comunitare, privitoare la posibilitatea disparitiei celor mai multe companii nationale, li se opune speranta unui BOOM al investitiilor straine. Cei mai multi se asteapta ca odata primiti in U.E, statele candidate, sa devina mai tentante pentru capitalul strain ca pana acum .

3. Impactul economic al extinderii

3. 1. Impactul economic general al extinderii;

Extinderea Uniunii Europene va avea un impact pozitiv asupra economiei in tarile aderante. Mai intai, acest eveniment reprezinta o oportunitate istorica de a depasi impartirea de dupa razboi a Europei si de a aduce pace si stabilitate continentului. Extinderea va continua sa intareasca cea mai mare Piata Unica din lume aducand numarul total de consumatori la 500 milioane. O piata unica mai mare si mai competitiva va fi in beneficiul consumatorilor dar va si intari considerabil pozitia UE in mediul economic global. Odata cu extinderea se asteapta ca UE sa devina cel mai mare exportator din lume, cu aproape 20% din exportul mondial. Comertul in interiorul UE va creste cu cel putin 9%.

Extinderea UE se asteapta sa aduca un impuls important la cresterea economica si prosperitatea din tarile aderante. Comertul intre tarile aderante si Statele Membre UE si respectiv tarile in curs de aderare va creste si mai mult datorita inlaturarii barierelor tarifare si non-tarifare.

Migrarea angajatilor din sectoare cu munca intensiva in sectoare cu calificare intensiva va duce la cresterea productivitatii; avand costuri de munca unitare mici si privatizare in curs, tarile vor ramane tinte atractive pentru investitii. Implementarea completa a legislatiei CE, investitiile mai ridicate de capital si cheltuielile in sectorul cercetare & dezvoltare vor contribui de asemenea la cresterea productivitatii.

In ciuda impactului general benefic al extinderii asupra economiilor statelor aderante, impactul poate fi inegal, astfel ca unele grupuri vor beneficia mai mult ca altele. Rezultate pozitive pot fi obtinute numai daca procesul de extindere este administrat intr-un mod care ia in considerare nevoile grupurilor care vor fi supuse presiunii. Deschiderea noilor piete aduce presiune asupra intreprinderilor, in special in sectoare industriale traditionale. Intreprinderile mici si mijlocii (IMM), care formeaza baza economiei, sunt mai expuse la numeroasele schimbari in mediul de afaceri induse de restructurarea economica si pregatirile pentru aderare.

Nevoile lor specifice trebuie luate in considerare. De aceea, atat tarile aderante cat si Uniunea Europeana si-au dezvoltat instrumente de facilitare ale procesului de tranzitie. Este oferita asistenta pentru intarirea cooperarii in afaceri, pentru sprijinirea implementarii legislatiei UE (asa-numitul "acquis communautaire") si pentru intarirea infrastructurii de afaceri si a institutiilor pentru sprijinirea afacerilor din tarile in curs de aderare. Ajutorul financiar prin finantari UE (in special Fondurile Structurale cu scopul de a limita disparitatile economice si sociale intre regiunile din UE prin promovarea dezvoltarii economice a regiunilor ramase in urma) va ajuta in continuare la reducerea diferentelor intre tarile aderante si actualele State Membre UE.

3.2. Beneficiile pentru economie;

In general, economiile tarilor candidate sunt deja destul de integrate cu Uniunea Europeana in domeniul comertului si investitiilor: 60-70% din exporturile tarilor candidate pleaca spre UE si in anii dupa 1990 companiile UE si-au crescut puternic investitiile in tarile candidate.

Acordurile Europa incheiate intre Uniunea Europeana si fiecare din tarile candidate au stabilit practic comertul liber intre parti inainte de extindere. Fiecare a contribuit la aproximarea legislatiei pietei interne.

Extinderea va continua sa imbunatateasca mediul economic general in care intreprinderile opereaza: intr-o piata mai mare nivelele de productie vor creste ducand la o productivitate mai mare si economii de scara.

Un cadru legislativ comun furnizat de Piata Unica va creste eficienta generala a economiei prin imbunatatirea alocarii resurselor, cresterea gradului de specializare si incurajarea concurentei.

Intreprinderile din tarile candidate s-au ajustat progresiv pentru acest nou mediu caracterizat de o concurenta mai mare. Restructurarea industriala majora a fost incheiata, cu exceptia unor sectoare sensibile, inclusiv otelul. Pentru unele sectoare in industria productiva, noul mediu prezinta o oportunitate. Aceasta include sectoarele cu munca sau capital intensiv cum ar fi textile, produse din lemn, mobilier si metale de baza, unde tarile candidate au avut in mod traditional un avantaj comparativ. In sectorul servicii, cele din turism si transport vor beneficia de piata extinsa.

Producatorii de bunuri cu calificare intensiva si servicii de afaceri in tarile candidate se asteapta sa infrunte o concurenta mai puternica, pentru ca exporturile din actualele State Membre vor creste. Totusi, in multe tari candidate, industriile bazate pe tehnologie au inregistrat deja cote mai ridicate la export.

In plus, sunt semne incurajatoare de creare de retele de productie la nivelul intregii UE, de exemplu in sectorul auto, care creeaza modele complementare de specializare si merg dincolo de strategiile de delocalizare pentru costuri scazute. Ele se bazeaza pe schimbarea lantului de valori, integrand tehnologii si inalta calificare in tarile candidate intr-un mod in care complementeaza cele ale producatorilor din Statele Membre.

4. Impactul extinderii asupra intreprinderilor

Impactul general al extinderii asupra intreprinderilor se asteapta a fi pozitiv. Comertul si investitiile se asteapta sa creasca mai mult dupa aderare, odata ce Piata Unica va usura accesul la pietele UE si astfel va oferi noi posibilitati comerciale pentru intreprinderile din tarile aderante.

Companiile mai mari sunt in mod traditional mai bine plasate astfel incot sa profite de avantajele internationale, pentru ca sunt capabile sa suporte costurile tranzactiilor la distanta.

Impactul extinderii asupra IMM-urilor depinde in general de tipul companiei. IMM-urile orientate spre export se asteapta sa se confrunte cu o concurenta crescuta in Piata Unica. Totusi ele pot, in acelasi timp, sa profite de oportunitatile oferite de piata extinsa, cu conditia sa aiba capacitatea si dorinta de a fi inovative, in alte cuvinte sa-si adapteze strategiile la noul mediu.

Intreprinderile mici si micro, care servesc in principal nevoi locale si nu sunt orientate spre export, nu se vor confrunta cu prea multa schimbare pe termen scurt dar va trebui sa faca fata unei concurente crescute pe termen lung. Aceste companii vor trebui si ele sa se adapteze noului mediu.

Pe termen scurt regiunile de granita pot avea nevoie sa se adapteze mai mult decat alte regiuni la conditiile de piata in schimbare. In general, sectoarele cu munca intensiva se asteapta sa beneficieze de extindere, in timp ce sectoarele avansate tehnologic vor trebui sa se confrunte cu concurenta crescuta. Pentru a se asigura ca extinderea este o situatie "win-win" (din care castiga toata lumea) si pentru regiunile de granita, Comisia a adoptat un plan de actiune care propune o serie de masuri pentru a le ajuta sa se pregateasca pentru extindere. Aceste masuri au ca scop furnizarea de finantari specifice suplimentare pentru regiunile de granita in domeniul infrastructurii de transport si de mediu, IMM-uri, activitati de networking (lucru in retele) si schimburi de tineri.

4.1. Costurile integrarii

costuri bugetare, formate din costurile crearii si functionarii aparatului administrativ, costuri cu armonizarea legislativa, formarea personalului;

costuri economice si sociale, corespunzatoare ajustarilor structurale necesare in vederea aderarii.

Intrucat se considera ca aceste costuri ar fi aparut oricum ca urmare a procesului de transformare a statului intr-o economie de piata, efectul final al aderarii a fost evaluat drept pozitiv, pe termen lung, beneficiile fiind superioare costurilor.

Printre costurile indirecte ale integrarii putem mentiona pregatirea personalului din compartimentele logistice si financiare in vederea aplicarii legislatiei comunitare, schimbarea sistemelor IT si costurile cu normele de sanatate si securitate ocupationale impuse de UE.

Alaturarea Romaniei la UE presupune renuntarea la prerogativele nationale de baza in materie de formulare si aplicare de politici economice, dar aceasta renuntare nu este un simplu act de transfer de prerogative, deoarece priveste capacitatea unei economii de a-si compatibiliza functionarea cu un alt spatiu (UE), fara costuri excesive, de o parte si de alta. Exista un exemplu sui generis de extindere a UE, care priveste o fosta tara comunista si care contine multe lectii; - landurile estice ale Germaniei unificate. Astazi, la mai bine de un deceniu de la unificare si dupa transferuri de cca. 800 miliarde Euro, somajul in aceste landuri ramane in apropierea a 20%, iar stagnarea economica este o constanta a anilor din urma.

Cateva cuvinte despre dolarizare/euroizare. Cei care pledeaza pentru acest aranjament monetar par sa conceapa spatiul economic unde s-ar aplica schema ca o simpla "anexa", fara viata interna complexa. Se omit, de pilda, consecintele unui deficit comercial major, care ar reduce automat si sever cantitatea de moneda interna (fara ca Banca Centrala sa mai poata interveni), ceea ce ar provoca o deflatie si o recesiune de amploare, greu de suportat economic si social. In plus sistemul bancar intern ar fi supus unor presiuni teribile ca urmare a dobanzilor ridicate.

Sansa istorica a Romaniei de modernizare prin alaturarea la UE trebuie judecata si prin prisma nevoii de "adapostire" fata de incertitudinile si volatilitatea din spatiul economic mondial.

Avand in vedere ca fluxul exporturilor si importurilor Romaniei ,cu UE, la aceasta data variaza intre 60-65% respectiv 50-55% din total. Cifrele fiind comparabile cu ponderea comertului intra-european al multora dintre statele UE. Se poate spune ca cel putin din punct de vedere economic - exceptand unele bariere netarifare pentru agricultura si cateva sectoare industriale protejate de UE - Romania este de facto integrata in comertul comunitar.

Datele statistice din ultimii ani indica o imbunatatirea al gradului de acoperire a importurilor prin exporturi pe relatia UE. Orientarea comertului catre UE a fost insotita de o semnificativa creare de comert mai ales dupa semnarea Acordului de Asociere in Februarie 1993.

Industria

Avantajul comparativ cu UE are un trend accentuat descrescator, in timp ce cu restul lumii inca mai avem un usor avantaj.

In ceea ce priveste industria chimica aceasta va avea de pierdut , in conditiile in care ,procentul importurilor din UE a ramas constant, insa exporturile de produse chimice a scazut de mai mult de doua ori in ultimii cinci ani; acest fapt dovedind slaba productivitate si competitivitate al acestei industrii. Fara o restructurare adecvata pana in momentul aderarii aceasta nu va avea sanse in competitie cu UE.

Industria materialelor plastice, pielariei si al articolelor din piele , celulozei si hartiei sunt slab performante, Romania fiind la acest capitol mai putin competitiva decat oricare din tarile CEFTA. structura productiei interne fiind necompetitiva in general , aceste industrii vor supravietui numai prin preluarea de catre marile companii Vestice la momentul aderarii.

Industria lemnului si prelucratoare este intr-o situatie de avantaj-comparativ cu tarile UE, mentinand acest trend prin investitii in tehnologie si atragere de capital,

la momentul integrarii acest sector va avea de castigat dezvoltandu-se si creand locuri de munca.

Industria incaltamintei si textila cu o competitivitate destul de ridicata actualmente reprezentand 32,43% din totalul exportului si 47,04% din exportul romanesc catre UE dovedeste ca este viabila, chiar daca majoritatea productiei este in lohn, gradul de calificare si salarizare al fortei de munca in acest domeniu, o face viabila. Integrarea va duce la cresterea productivitatii acestei ramuri cit si la o scadere a costurilor unitare ale fortei de munca.

Industria sticlei si ceramicii are de pierdut inca de la aderarea primului val la UE din cauza competitivitatii reduse si datorita costurilor unitare ale fortei de munca.

In domeniul Industriei metalurgice, masini si echipamente daca se va mentine trendul importurilor de tehnologi Romania va avea de castigat in acest domeniu la momentul integrarii. Costurile unitare ale fortei de munca in industria metalurgica este cu mult sub media restului industriei.

Faptul ca in prezent exportam multe echipamente dar mai ales subansamble dovedeste viabilitatea acestui sector de activitate.

Perspectiva sociala

Odata cu integrarea pietelor, firmele vor trebui sa faca fata competitiei tot mai puternice de pe piata bunurilor. Drept urmare , vor trebui sa elimine forta de munca in exces pentru a-si imbunatati productivitatea. Forta de munca este impinsa spre a-si gasi noi locuri de munca in alte firme, sectoare de activitate sau chiar sa isi schimbe radical ocupatia.

Realitatea este ca avem o subutilizare a fortei de munca substantiala si, in contextul viitorului deficit de forta de munca in UE, Romania are sanse sa devina o sursa pentru atragerea capitalului uman de catre industriile europene (fie direct prin migrarea fortei de munca, fie indirect prin subcontractate). Chiar si acum, cand exista bariere severe in calea migrarii fotei de munca ( vize,permise de munca), Romania este alaturi de Polonia, singura tara din Europa Centrala care a inregistrat un flux pozitiv al migrarii catre UE.

In functie de mobilitatea fortei de munca si de rapiditatea adaptarii , costul integrarii suportat de aceasta poate fi mai mare sau mai mic.

O realocare rapida a resurselor va fi insotita de o realocare a fortei de munca, pentru ca oamenii vor trebui sa se indrepte catre acele sectoare care creeaza locuri de munca. Cazul intoarcerii spre agricultura "ca ultim angajator", (ex: Botosani, Iasi etc.) nu este o solutie agricultura fiind si ea restructurata pe criteriul productivitatii.

Mai intai, realocarea fortei de munca este necesara deoarece firmele trebuie sa supravietuiasca si sa isi desfasoare afacerile intr-un mediu cu totul nou.

In acelasi timp, sectoarele care au fost neglijate in timpul comunismului, si anume serviciile,sunt in crestere si cererea lor de forta de munca creste. Ex post, procesul este benefic pentru intreaga economie, dar pe moment vor fi oameni care pierd si oameni care castiga.

Logica ne spune ca perdanti vor fi aceia care sunt aproape de varsta pensionarii, in sectoarele in declin economic, care detin calificari specifice ce nu pot fi usor folosite in alt domeniu, in timp ce cistigatorii vor fi cei tineri, cu calificari in sectoarele aflate in crestere.

Cu alte cuvinte, pentru a atinge structura ocuparii din tarile mediteraneene ale UE, in Romania anilor 1989, 31,3% din populatia ocupata trebuia sa isi schimbe sectorul de activitate, ocupatia si calificarea.

De aceea, comparata cu celelalte tari, Romania va avea populatia cea mai afectata de integrare, avand nevoie de o mare flexibilitate pentru a se adapta noilor conditii de pe piata muncii.

Adoptarea a tarifului vamal al Uniunii Europene ar putea avea efecte nefavorabile de crestere a deficitului comercial, din cauza ca tarile candidate practica in general taxe vamale mai ridicate in medie decat cele practicate de Uniunea Europeana. Prin participarea la uniunea vamala, tarile candidate vor trebui sa-si alinieze tarifele la cele ale Uniunii Europene in sensul micsorarii acestora. Micsorarea taxelor vamale va determina o penetrare sporita a pietelor lor cu produse din tarile terte.

Participarea la uniunea vamala impune si preluarea de catre tarile candidate a schemei de preferinte tarifare a Uniunii Europene, cunoscuta sub denumirea de Sistemul Generalizat de Preferinte - SGP. Astfel, principale costuri ale aderarii la Piata interna si Uniunea Vamala sunt :

contractia sectoarelor sensibile la liberalizarea comertului (in general, sectoarele orientate spre piata domestica si cele protejate in mod traditional)

penetrare sporita cu produse din tari terte, datorita micsorarii nivelului protectiei tarifare

scaderea exporturilor, determinata de pierderea competitivitatii intreprinderilor prin preluarea acquisului pietei interne si cresterea presiunilor concurentiale

deteriorarea balantei comerciale pe termen scurt

posibila destabilizare economica si monetara

scaderea veniturilor la buget, aferente incasarilor din taxe vamale

Costul cel mai semnificativ al participarii la Politica Regionala a Uniunii Europene va fi dat de necesitatea de co-finantare a proiectelor de dezvoltare regionala cu circa jumatate din valoarea acestora, sume care vor trebui alocate de la buget. In plus fata de aceste sume, vor mai fi costuri determinate de constructia institutionala, inclusiv costuri cu pregatirea personalului.

Un cost indirect ar putea fi determinat de o capacitate de absorbtie scazuta a fondurilor acordate de Uniunea Europeana. S-a observat ca infuziile masive de capital catre Grecia, Spania si Portugalia in primii ani dupa aderare, au condus la o apreciere a monedelor lor nationale si la cresterea deficitului comercial si a balantei de cont curent.

4.2. Beneficiile integrarii

Data fiind situatia precara a economiei romanesti dupa 11 ani de tranzitie, se impune identificarea punctelor slabe si a punctelor forte in vederea integrarii in structurile economice globale. Sistemul bancar romanesc a suferit importante transformari, unele dintre ele foarte costisitoare, dar care in final au condus la consolidarea sa. Cei care administreaza acest sistem in prezent ar trebui sa-si concentreze eforturile in vederea sporirii increderii populatiei si agentilor economici in bancile romanesti alaturi de implementarea unui sistem performant de management al riscului.

O conditie absolut necesara pentru asigurarea stabilitatii macroeconomice este continuarea procesului de dezinflatie. Insa, pentru ca acest proces sa fie posibil, se impune reducerea arieratelor din economie si rezolvarea problemei hazardului moral. Scaderea dobanzilor, ca urmarea a acestei actiuni, va ieftini creditele si va facilita investitiile, creandu-se in acest mod premisa unei cresteri economice sustinute. O conditie esentiala pentru a asigura un mediu de afaceri competitiv consta in spargerea monopolului statului in domeniul utilitarilor publice.

Plusul calitativ atat de necesar agentilor nationali se poate realiza numai prin cresterea concurentei. Din acest punct de vedere, companiile transnationale sunt considerate din ce in ce mai mult un pericol, o alta temere in ceea ce priveste marile corporatii internationale o reprezinta posibilitatea internalizarii pierderilor si externalizarii profiturilor. Dar in cadrul acestei analize, nu trebuie ignorate aspectele pozitive pe care le presupune prezenta acestora pe piata romaneasca, si anume aportul de know how si schimbarea mentalitatilor de tip socialist in randul angajatilor.

O alta problema stringenta a economiei romanesti o reprezinta agricultura, sector in care se impune trecerea de la exploatatii de marimi mici si medii la marile exploatatii agricole. Un rol important in cadrul acestui proces il joaca statul, care trebuie sa creeze cadrul necesar sporirii calitatilor produselor romanesti, astfel incot acestea sa faca fata competitiei acerbe care se va naste odata cu integrarea Romaniei in structurile pietei europene.

Sta in puterea noastra sa transformam Romania intr-un actor important pe scena interdependentelor economiei globale in general, si in regiunea balcanica, in special, in care a fi sau a nu fi va fi o chestiune de vointa si profesionalism.

Participarea la o zona de liber schimb determina trei categorii de efecte:

efecte statice de creare de comert, prin redirectionarea comertului dinspre producatorii autohtoni, care erau competitivi la adapostul protectiei vamale, inspre producatorii externi, care devin mai competitivi dupa eliminarea taxelor vamale

efecte statice de deturnare de comert, prin reorientarea importurilor dinspre parteneri traditionali din afara zonei de liber schimb inspre producatori din cadrul zonei de liber schimb, care devin mai competitivi prin eliminarea taxelor vamale

efecte de crestere economica. pe ansamblul economiei, resursele eliberate din sectoarele neperformante, sectoare care se mentineau pe piata la adapostul protectiei vamale, se vor indrepta inspre sectoarele competitive.

Concentrarea productiei in ramurile cele mai performante va conduce la randul ei la economii de scara, la atragerea investitiilor straine in aceste ramuri, si la accelerarea cresterii economice de ansamblu.

In rezultat, beneficiile principale urmatoarele:

accelerarea cresterii economice pe termen lung

cresterea exporturilor sectoarelor orientate catre export si cu nivel redus al protectiei vamale

scaderea costurilor de productie ale firmelor datorita economiilor de scara

Principalul beneficiu al aderarii la Uniunea Europeana din perspectiva Politicii Regionale a Uniunii Europene este dat de accesul la Fondurile Structurale si la Fondul de Coeziune.

La beneficiile de ordin financiar ale includerii tarii candidate in Politica Regionala a Uniunii Europene se adauga si transferul de know-how in ce priveste elaborarea politicilor de dezvoltare regionala, identificarea proiectelor viabile si administrarea banilor publici.

Pe termen lung, transferurile financiare, impreuna cu transferul de know how si cu o administrare judicioasa a acestor fonduri, vor conduce la dezvoltarea echilibrata a economiei si la micsorarea decalajelor dintre regiuni.

beneficii de natura politica: participarea la procesul decizional la nivel european si posibilitatea de a influenta viitorul Europei, stabilitatea sistemului democratic, siguranta cetatenilor, consolidarea pozitiei statului in raport cu tertii;

beneficii de natura economica: accesul liber al produselor, serviciilor si capitalurilor autohtone pe Piata Unica, accesul la fondurile structurale, cresterea fluxurilor de investitii straine directe;

beneficii de natura sociala: siguranta sporita la locul de munca, imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, cresterea nivelului de trai, libertatea cetatenilor de a se stabili oriunde in Europa.

La nivel de comert intra-european, piata unica va fi sursa unor oportunitati, dar si a unei concurente sporite. Eliminarea barierelor fizice si a formalitatilor vamale va facilita transportul bunurilor in si din UE, va reduce costurile operationale si va optimiza fluxurile de numerar prin disparitia obligatiei de plata a TVA in vama.

Si pentru mediu, efectele vor fi benefice, chiar daca asta inseamna o crestere a investitiilor pe care unele companii trebuie sa le faca. Pana la urma, este vorba despre sanatatea fiecaruia si de viitorul Romaniei. Nu trebuie sa se uite ca multe dintre aceste investitii vor fi facute cu fonduri comunitare. Pentru perioada 2007-2013, Romania va primi peste 30 de miliarde de euro. Totusi, trebuie sa se aiba in vedere ca Romania are nevoie de proiecte bune si de institutii capabile sa gestioneze aceste fonduri.

4.3. Oportunitatile integrarii

elaborarea Planului Regional de Actiune pentru Invatamantul Profesional si Tehnic (PRAI) 2004-2011 ;

oamenii de afaceri romani vor beneficia de o protectie mai ridicata

drepturilor de proprietate industriala si intelectuala ca urmare aplicarii de catre tara noastra directivelor comunitare in domeniu. De asemenea, alinierea legislatiei romanesti la acquis-ul comunitar din domeniul achizitiilor publice la momentul aderarii, va favoriza deschiderea mai mare pietei tarii noastre,impactul direct asupra accesului pe piata al tarilor terte urmand a fi unul pozitiv. Totodata, accesul operatorilor romani pe pietele celorlalte state membre va fi substantial imbunatatit.

O situatie asemanatoare fata de tarile terte este prevazuta si in domeniul subventiilor, deoarece dupa aderarea Romaniei va trebui sa renunte la statutul de economie in tranzitie si implicit la dreptul de a obtine exceptari de la aplicarea regulilor OMC privind subventiile;

Pentru companiile care sunt deja implicate in relatii intense cu UE, integrarea va reprezenta cu siguranta o oportunitate. In acelasi timp, aderarea la UE ar putea conduce la disparitia multor IMM-uri, in cazul in care acestea nu au capacitatea mobilizarii de resurse financiare sporite pentru a acoperi costurile integrarii. Instrumentele principale la indemana autoritarilor pentru consolidarea sectorului de IMM-uri sunt ajutoarele de stat, ce pot lua forma subventiilor, scutirilor si amanarilor la plata taxelor, suportarii partiale a costurilor cu protectia mediului si pregatirea personalului, promovarea exporturilor. Toate aceste masuri va trebui insa sa respecte limitele stricte impuse de UE in scopul evitarii distorsiunilor concurentiale

Cei mai mari castigatori ai aderarii par a fi companiile multinationale europene ce activeaza pe piata. Acestea au capacitatea de a absorbi mai usor costurile integrarii, beneficiind de experienta si know-how de la companiile din grup aflate in statele membre. Eliminarea barierelor tarifare si netarifare va face produsele acestora mai competitive si va permite implementarea centrelor regionale de distributie. De asemenea, existenta unui mediu stabil de afaceri si armonizarea legislatiei vor putea determina mutarea capacitatilor de productie catre granitele estice ale UE, in cautarea unei forte de munca mai ieftine.

 Conform unui studiu derulat de Asociatia Europeana a Camerelor de Comert si Industrie, doar 4% din firmele romanesti detin informatii complete asupra aquis-ului comunitar si doar jumatate din acestea sunt pregatite pentru aplicarea efectiva a prevederilor relevante ale legislatiei comunitare. La un an si jumatate pana la aderare si avand in vedere ca nu vor exista perioade tranzitorii pentru majoritatea schimbarilor legislative, aceasta statistica este ingrijoratoare. Numai companiile care vor fi pe deplin constiente de impactul aderarii la UE, cele care sunt capabile sa identifice potentialele riscuri si sa faca schimbarile necesare, vor putea face fata pietei unice impuse de integrare si vor beneficia de oportunitatile aduse de aceasta

4.4. Riscurile aderarii

Dar care sunt riscurile pietei unice? In primul rand o presiune concurentiala sporita, venita din partea exportatorilor din tarile UE, ce vor gasi acces mult mai facil, data fiind alinierea legislatiei cu cea europeana. Mai mult decat atat, investitiile straine postaderare vor mari concurenta pe orizontala pentru serviciile si produsele oferite de furnizorii locali.

Apoi, implementarea aquis-ului comunitar presupune costuri substantiale pentru companii. Cheltuielile suplimentare cu implementarea legislatiei, normelor si standardelor europene in domeniul fiscalitatii, mediului, calitatii sau marcarii produselor se vor reflecta cu siguranta in pretul final al produselor si serviciilor romanesti. Aceasta crestere sensibila a preturilor in unele sectoare economice va spori si mai mult presiunea concurentiala exercitata de produsele comunitare.

De asemenea, desi comertul intracomunitar va fi facilitat din punct de vedere logistic prin eliminarea formalitatilor vamale, vor aparea costuri administrative suplimentare pentru companiile romanesti. Astfel, desi operatiunile de import/export aferente comertului cu UE nu vor mai exista, acestea vor fi inlocuite de achizitii si livrari intracomunitare - tranzactii ce se vor desfasura in conformitate cu sistemul comunitar de TVA. In noile conditii, companiile romanesti vor avea obligatia depunerii unor declaratii suplimentare (cum ar fi declaratia recapitulativa privind TVA si Instrastat) cu privire la tranzactiile intracomunitare cu bunuri si vor avea nevoie de documente care sa justifice transportul bunurilor in alt stat membru. Companiile va trebui sa implementeze proceduri interne de urmarire a acestor livrari si achizitii, sa primeasca si sa centralizeze documentele de transport si sa revizuiasca toate contractele de livrari pentru a asigura indeplinirea obligatiilor de TVA. De asemenea, sistemele contabile si IT va fi trebui sa fie adaptate pentru a inregistra si a extrage toate aceste informatii obligatorii pentru emiterea noilor declaratii

5. Impactul extinderii asupra a diferite sectoare

5.1. Impactul asupra industriei otelului

Industria otelului in tarile candidate trece in prezent printr-o restructurare substantiala.

Reminiscenta a restructurarii europene din anii 80', difera in multe aspecte, dar scopul raman e acelasi: refacerea viabilitatii companiilor si protejarea functionarii eficiente a Pietei Unice.

Restructurarea precede aderarea. Cand va fi finalizata cu succes, va fi refacuta viabilitatea si competitivitatea unei industrii care acum este o plaga, din cauza supracapacitatii la anumite produse, productivitate scazuta, o strategie de vanzari orientata mai mult spre productie decat spre piata si nivel ridicat al costurilor de productie (in special in ce priveste eficienta energetica). Aceste industrii vor deveni parte integranta a unei piete uriase care consuma 18,6% din productia mondiala de otel, a doua dupa China. Ca rezultat al adoptarii "acquis" -ului comunitar pentru mediu in cazul otelului, noile State Membre vor beneficia de o protectie a mediului crescuta.

Mai multe provocari stau in fata industriei otelului in tarile candidate. Cea mai mare este aceea de a face fata cu succes presiunii concurentei pe piata otelului in UE.

Trecerea gamei de productie in domeniul produselor cu o mai mare valoare adaugata, va aduce inevitabil industria otelului din tarile in curs de aderare in competitie cu uzinele europene moderne. In scopul de a supravietui acestei concurente trebuie sa obtina structuri de costuri comparabile, ca si un management capabil de a lega productia cu piata. Aceasta este o ocazie unica, dupa aderare subventiile de stat in scopul restructurarii nu mai sunt permise, conform legislatiei UE in domeniul concurentei. In final, datorita concentrarii in anumite regiuni a industriei otelului din tarile in curs de aderare, societatile vor trebui sa se confrunte si cu schimbari regionale si sociale.

5.2. Impactul asupra industriei auto

Armonizarea reglementarilor tehnice pentru vehiculele cu motor in intreaga Europa asigura nivele inalte de siguranta si protectia mediului pentru populatia UE actuala si viitoare.

La momentul aderarii, toate tarile candidate trebuie sa fi implementat complet legislatia CE privind Aprobarea Tip pentru Vehicule cu Motor. In prezent tarile candidate finalizeaza procesul de aliniere a legislatiei lor nationale cu legislatia CE. Noua legislatie va ajuta la reducerea multor obstacole tehnice si proceduri administrative cu care se confrunta atat producatorii cat si consumatorii in tarile candidate. Armonizarea la nivel European permite serii mai largi de productie, deci contribuie la reducerea costului si pentru producatori si pentru consumatori. In final, armonizarea tehnica in conjunctie cu noile reguli privind distributia masinilor si introducerea Euro vor diversifica alegerea consumatorilor.

Multi producatori internationali si-au infiintat unitatea de productie in tarile in curs de aderare inca de la inceputul anilor 90, ca parte din strategia lor de globalizare. Europa Centrala si de Est ofera avantaje strategice, atat ca piata cat si ca baza industriala. Aceste avantaje constau in principal in inaltul potential de crestere al pietei. Vanzarile la masini noi se asteapta sa cresca semnificativ, ca rezultat al cresterii economice rapide in Europa Centrala si de Est, ca si datorita extinderii si imbunatatirii infrastructurii soselelor. Principalul avantaj competitiv pentru acest sector in tarile in curs de aderare este costul scazut de productie. Numai furnizarea locala de componente poate reduce costurile unui producator de masini cu 12 procente.

Desi salariile si costurile de productie sunt in crestere, se asteapta sa ramana sub nivelul UE pentru mai multi ani. Disponibilitatea fortei de munca calificata este alt avantaj pentru industria auto, care ofera multe oportunitati pentru cariere internationale. Au avut deja loc unele relocalizari ale productiei din cele 15 State Membre curente in tarile candidate, si aceasta tendinta va fi facilitata de implementarea politicii Pietei Unice in aceste tari. Fara indoiala se asteapta ca odata cu cresterea de capacitate din tarile candidate sa creasca si cererea de autovehicule in Europa de Est.

In prezent, produse din tari terte, ca Japonia si SUA, sunt supuse taxelor vamale in tarile in curs de aderare, in general mai ridicate decat cele ale UE. Pana in momentul aderarii, tarile candidate vor adopta nivelele taxelor vamale UE. In consecinta, industria si consumatorii vor beneficia de o reducere a costurilor pentru importurile din tari terte.

Industria auto in tarile candidate va trebui sa continue ajustarea pentru expunerea crescuta la afacerile globale si la o cerere crescuta pentru protectia mediului.

5.3. Impactul asupra industriei farmaceutice

Extinderea care urmeaza va usura accesul companiilor din industria farmaceutica din Europa Centrala si de Est la pietele importante din Statele Membre existente. Statele Membre vor fi obligate sa recunoasca autorizatiile acordate de tarile aderante, in linie cu standardele Comunitare. Acest beneficiu cheie al Pietei Unice permite companiilor Central si Est Europene sa-si extinda activitatile comerciale la intreg teritoriul UE.

Dupa aderare companiile vor trebui sa respecte standardele Europene de calitate, siguranta si eficienta. In multe cazuri companiile opereaza deja pe aceasta baza, deci nu este nevoie de schimbare. Intr-un numar de cazuri totusi poate fi necesar sa faca mai multe investitii in medicamente vechi. Dar aceste investitii vor fi compensate in general de imbunatatirea conditiilor de afaceri dupa aderare.

Obiectivul fundamental al legislatiei farmaceutice Comunitare este sa protejeze sanatatea publica. Pentru acest motiv, toate produsele medicinale trebuie sa indeplineasca precautiile necesare privind calitatea, siguranta si eficienta si sa obtina o autorizatie de marketing inainte de a fi comercializate. Pentru medicamente foarte inovative, aceasta autorizatie de marketing este data direct de Comisia Europeana si este valabila in intreaga Comunitate.

Odata cu extinderea, autorizatiile de marketing Comunitare vor fi valabile si in noile State Membre. Aceasta va avea ca efect important si pozitiv faptul ca aceste medicamente pot fi comercializate in noile State Membre si deci vor fi disponibile pentru pacienti si animale fora a mai fi nevoie sa se obtina o noua autorizatie.

Majoritatea produselor medicinale se bazeaza pe autorizari de marketing nationale, eliberate de autoritatile competente din acele tari. Acestea trebuie sa respecte aceleasi criterii de calitate, siguranta si eficienta, ceea ce este in interesul pacientilor din noile State Membre.

Nu se asteapta ca aceasta cerinta sa duca la scaderea numarului de medicamente in noile State Membre. In general aceste tari si-au aliniat legislatia nationala la standardele Comunitare, deja de mai multi ani. Astfel ca cele mai noi medicamente ar trebui sa fie conforme cu criteriile necesare de calitate, siguranta si eficienta.

Numai medicamentele mai vechi trebuie evaluate din nou. Dar acolo unde Statele Membre in curs de aderare au avut impresia ca ar putea fi prea dificil sa realizeze aceasta evaluare pana la aderare, au cerut si au obtinut perioade de tranzitie pana in 2008. Acest lucru le da mai mult timp si le ajuta sa mentina anumite medicamente pe piata pana cand produsul va fi conform cu standardele UE.

In concluzie, extinderea ar trebui sa aiba pe ansamblu un efect pozitiv si asupra disponibilitatii medicamentelor in noile State Membre.

5.4. Impactul asupra industriei chimice

Pana la data aderarii tarile candidate trebuie sa se asigure ca toate bunurile de pe piata respecta cerintele legislatiei UE. Legislatia specifica pentru chimicale este bazata pe nevoia de a asigura o piata unica fora bariere pentru comert. Conformitatea cu acquis-ul in domeniul chimicalelor poate sa para mai degraba o povara decat un beneficiu, dar de fapt, industria chimica in tarile in curs de aderare castiga accesul pe piata unica folosind aceeasi legislatie ca Statele Membre UE.

Aderarea la UE va intari stabilitatea in tarile aderante, ceea ce va duce la cresterea investitiilor straine. Companiile din sub-sectoarele industriei chimice au nevoie de investitii straine pentru a derula programele de restructurare. Investitiile sunt foarte importante aducand atat know-how cat si capital pentru sector. In majoritatea tarilor candidate sectorul chimicale este o parte importanta a industriei producatoare, cu o gama larga de produse. In prima faza a tranzitiei, acest sector a avut rezultate mai slabe decat restul economiei. Totusi, incepand cu 1993 situatia s-a imbunatatit si s-a inregistrat o crestere. Dintre tarile proaspat aderate, Polonia este cel mai mare producator de chimicale, urmat de Ungaria si Republica Ceha. Acest sector este relativ atractiv pentru investitorii straini. Investitiile directe straine au fost mai puternice in detergenti si vopsele.

Salariile din acest sector sunt peste media din industria producatoare, dar mult mai scazute decat in UE. In timpul tranzitiei, salariile au crescut mai mult decat productivitatea. In consecinta costul unitar al muncii a crescut in defavoarea competitivitatii.

UE este cel mai important partener comercial pentru chimicale, reprezentand 60-70% din importurile de chimicale. Totusi, exporturile sunt mai putin orientate spre pietele UE, fata de totalul industriei productive, iar deficitul comercial este in crestere. Chimicalele de baza domina exporturile, in timp ce importurile din UE sunt mai diversificate.

Industria chimica in tarile candidate a trebuit sa infrunte mai multe provocari de la stadiul initial al tranzitiei. A trebuit sa se adapteze privatizarii, schimbarilor legislative, noilor tehnologii, restructurarii si pierderii pietei estice.

Odata cu indepartarea barierelor nationale si expunerea crescuta la globalizarea afacerilor, companiile trebuie sa se adapteze. Salariile scazute comparate cu UE sunt avantaje competitive. Cresterea nivelelor acestora, capacitatii de productie mai mici si tehnici de productie actualizate aduc presiuni asupra restructurarii industriei. In particular, IMM-urile din sectorul chimicale se vor confrunta cu dificultati pentru implementarea reglementarilor UE in domeniul sigurantei fortei de munca si protectia mediului.

Potential de crestere inca exista, dar pietele nationale si cele de export sunt intr-o puternica concurenta.

Alta provocare pentru industria chimica in tarile aderante este noua politica pentru chimicale, care in prezent este in lucru la Comisia Europeana. Tarile candidate sunt acum in procesul implementarii acquis-ului, dar in cativa ani va trebui introdus un nou sistem. Legislatia existenta este o buna platforma pentru noua legislatie, dar industria va trebui sa fie informata despre continutul noii politici pentru chimicale.

5.5. Impactul asupra industriei textilelor si confectiilor

In unele tari candidate, industriile textilelor si confectiilor au jucat traditional un rol important in industria producatoare. Multe companii cu sediul in UE au relocalizat deja productia de masa in tarile candidate, in particular din sub-sectorul productiei de confectii. Se asteapta ca investitorii europeni si altii sa fie atrasi de continuarea integrarii in UE si multe din afacerile acestora vor dezvolta relatii si strategii de cooperare cu parteneri din tarile candidate.

Principalul avantaj comparativ al acestui sector in tarile candidate continua sa fie costurile scazute ale fortei de munca in comparatie cu UE 15, si acesta se va pastra pe termen scurt.

Finalizarea rapida a constituirii Zonei de productie si consum Pan-Euro-Med este vazuta de multi ca un complement vital pentru extinderea UE in sectorul textilelor si confectiilor.

Crearea Zonei Pan-Euro-Med va aduce beneficii sectorului prin pastrarea, in imediata vecinatate a pietelor UE, a tuturor pasilor din procesul de productie.

Industria textila in Statele Membre existente a suferit o severa restructurare si modernizare in ultimele doua decade, ceea ce a dus la cresterea competitivitatii sale pe pietele internationale dar a determinat si substantiale reduceri de locuri de munca. In scopul de a se adapta presiunii competitivitatii si fortelor de piata din UE, oamenii de afaceri din tarile candidate vor trebui sa se supuna unui proces similar.

Mai mult, adoptarea aquisului politicii comerciale a UE in momentul extinderii poate avea un impact sever asupra companiilor din acest sector, si exista riscul ca pietele lor sa fie invadate de produse (in special din Asia) in directa competitie cu produsele proprii, cu pret scazut sau mediu. Poate sa apara o continuare a relocalizari in tarile terte (Balcani, Ucraina, Mediterana).

Afacerile vor trebui sa infrunte provocarea adaptarii la legislatia si reglementarile UE in domenii ca politica concurentei, reglementari privind ajutorul de stat (subventii), proprietatea intelectuala, afaceri sociale, si in special sanatatea, siguranta si protectia mediului.

Bibliografie: