MASURI DE PROTECTIE SI APARARE A SECRETELOR

MASURI DE PROTECTIE SI APARARE A SECRETELOR

1. Necesitatea protejarii secretelor economice

Într-o lume supertehnicizata, dominata de concurenta, unde totul se vinde si se cumpara, problematica pe care o implica protejarea si apararea secretelor economice a devenit pe cat de importanta, pe atat de complexa.

Printre primele firme care au adoptat un sistem organizat de protejare a secretelor, firma germana "Krupp", proprietara cunoscutelor uzine metalurgice, inca de la inceputurile ei, a promulgat un regulament sever de supraveghere a angajatilor si vizitatorilor, folosind inclusiv mijloace tehnice pentru prevenirea scurgerilor de secrete.În acest sens la caile de acces in firme erau instalate aparate cu raze "X", pentru distrugerea eventualelor filme din aparatele de fotografiat pe care vizitatorii le aveau asupra lor.

În fata ofensivei tot mai profunde a spionajului economic, in masura in care concurenta este interesata de a obtine in secret noutatile pe care le vizeaza, mijloacele si metodele uzitate pentru protectia secretelor s-au diversificat de la cele administrative la cele contrainformative si legislative.

Generalul american Groves a fost insarcinat cu conducerea intregului complex de proiectare si realizare a tuturor lucrarilor.Acesta a fost primul care a introdus in securitatea industriala si stiintifica principiul "compartimentarii".Conform acestui principiu, specialisti din diferite compartimente nu primesc decat documentatia de care au nevoie pentru efectuarea lucrarilor si nimic in plus.Groves a pus la punct si un sistem de difuzare de informatii false, numite "camuflaj".La sfarsitul razboiului serviciul de contraspionaj apartinand generalului Groves numara 485 de persoane.El a reusit sa asigure o protectie totala a secretului realizarii bombei atomice fata de spionajul german japonez.

Concluzia care se desprinde este evidenta: organizarea unui sistem eficient de asigurare a secretului prin masuri de protectie si contraspionaj ofera sanse proportionale de protejare.

Dupa cum arata W.Wade, diversele posibilitati de scurgere a secretelor economice, rezultate din practica intreprinderilor, ar fi urmatoarelor: conversatie indelungata in interiorul sau exteriorul intreprinderii, flecareala in legatura cu unele proiecte si cu noile produse ale intreprinderii, lasarea documentelor confidentiale la vedere, dupa orele de munca; neinsotirea unor vizitatori la institutie si birouri; lucrul acasa in domeniul unor probleme confidentiale; lecturarea unor documente confidentiale in mijloacele de transport in comun inclusiv in avion; pierderea unor documente confidentiale; folosirea de locuri publice pentru intalniri importante; divulgarea de noi proiecte prin noi anunturi de oferte de serviciu; efectuarea de schimburi de experienta cu prilejul conferintelor si congreselor stiintifice.

În completarea ideilor de mai sus, redam un tablou schematic, publicat de "Industrielle organisation", privind obiectivele si mijloacele folosite de spionajul economic:

1. Initiatori ai instrainarii secretului: serviciile secrete ale altor tari, intreprinderile concurente, organizatiile de spionaj, persoanele interesate.

2. Canale de divulgare a secretelor economice: palavrageala unor salariati, activitatea unor agenti infiltrati in intreprinderi, utilizarea fortei.

3. Functiile cele mai expuse: functiile care cer contacte cu exteriorul, specialisti care lucreaza cu proiecte straine, salariati care au contingenta cu probleme secrete, intreprinderi de prestari servicii, furnizori.

2. Mijloacele administrative de protejare a secretelor economice

Atunci cand se elaboreaza sistemul de protejare a documentelor secrete se are in vedere si faptul ca nu este necesar ca toate persoanele din conducerea intreprinderii sa cunoasca in intregime datele strict confidentiale.

Fara a intra in detalii asupra tuturor recomandarilor facutre de diferiti autori referitoare la pastrarea secretului prezentam cateva masuri care se indica a fi luate de cei care manipuleaza asemenea documente:

- pastrarea materialelor cu caracter secret se va face, in afara orelor de program, in fisete amplasate in incaperi blindate.Intrarea si iesirea documentelor se va face pe baza unui dosar de evidenta;

- materialele secrete nu pot fi communicate sau imprumutate temporar, decat persoanelor care au o autorizatie in acest sens;

- limitarea la maxim a numarului persoanelor cu acces la date secrete;

- multiplicarea documentelor secrete se realizeaza conform unor reguli si reglementari stricte: numar limitat, mentiuni privind caracterul materialului, lucrarea este paginata, specificarea persoanei care a conceput-o si a dactilografiat-o, indicarea pe prima fila a repartizarii si locului de pastrare a fiecarei copii numerotate;

- directorul intreprinderii trebuie sa procedeze la un control si verificari periodice inopinate ale materialelor si documentelor secrete;

- documentele care nu mai sunt utile urmeaza sa fie distruse fiind predate unei persoane anume insarcinata in acest sens.

Revista franceza "Industriell Organisation", preocupandu-se de actiunile pe care trebuie sa le intreprinda conducerea institutiilor pentru asigurarea securitatii emite notiunea de "dispozitiv de aparare" care cuprinde totalitatea masurilor pe care le adopta conducerea si care privesc: climatul intreprinderii, instruirea personalului, masurile de supraveghere, instalatiile de protectie, respectarea unor reguli de comportament, selectarea personalului.

Respectarea tuturor cerintelor cuprinse in dispozitivul de aparare urmareste sa impiedice scurgerea de informatii din intreprindere.

Dupa Pierro Hervo, un alt specialist in combaterea spionajului economic, securitatea intreprinderii se bazeaza pe protejarea personalului, a proprietatii si a documentelor

Protejarea secretelor economice implica, de asemenea, activitati desfasurate de directorul pentru probleme de securitate, cat si de conducerea intreprinderii.Americanii rezuma problema realizarii unui asemenea climat la faptul ca oamenii trebuie sa fie multumiti, adica bine platiti.

Serviciile de paza propriu-zise ale intreprinderii functioneaza pe baza unor regulamente interioare avand de indeplinit urmatoarele functii:

- controlul identitatii salariatilor si vizitatorilor;

- interzicerea accesului oricarei persoane neautorizate;

- supravegherea zonelor din jurul intreprinderilor, a plecarilor si sosirilor vizitatorilor si vehiculelor;

- asigurarea controlului inchiderii;

- supravegherea respectarii regulilor privind protectia impotriva incendiilor si securitatea intreprinderii.

În marile firme, precum concernul german "Hoechst", salariatii au acces numai in cladirea si la etajul unde se gaseste locul lor de munca.

Plantarea microemitatoarelor, scrie Kenneth Wright - specialist in securitatea intreprinderilor, poate fi evitata prin masuri de supraveghere stricta a incaperilor si controlul periodic, de detectare.

Printre alte atributii ce revin directorului pentru probleme de securitate a intreprinderii figureaza si aceea de a-si da, impreuna cu alti factori competenti, avizul asupra continutului comunicatelor de presa ale firmei, precum si a referatelor si comunicatiilor pe care cercetatorii proprii le pregatesc pentru diferite congrese si reuniuni stiintifice.Trebuie avut in vedere ca difuzarea acestor informatii sa nu deconspire compozitia noilor produse.

Aceste masuri de asigurare a securitatii intreprinderii si de pastrare a secretelor lor, desi suficiente pentru protejarea firmelor mici si mijlocii, au devenit insa nesatisfacatoare in conditiile existentei noilor firme caracterizate printr-o activitate aflata in expansiune continua cu atat mai mult cu cat tocmai acestea, detinatoare de secrete importante, fac obiectul ofensivei spionajului economic.

2.1. Prevenirea spionajului informatic, securitatea informatica

Utilizarea retelelor de calculatoare pentru transmiterea eficienta a datelor nu ofera numai avantaje, ci prezinta numeroase riscuri privind divulgarea unor informatii confidentiale de la societati, autoritati publice, precum si din lecturarea accidentala sau frauduloasa de fisiere si de baze de date.Prejudiciile pot paraliza intreaga activitate a intreprinderii si o pot ruina atunci cand secretele economice, financiare sunt spionate, divulgate sau distruse.

Problema securitatii informaticii este una dintre cele mai importante in zilele noastre.Toate tarile isi "ascut" armele in razboiul informatic: isi pregatesc ofensiva si incearca sa-si intareasca "securitatea informatica".

La jumatatea lui iulie 1996, Bill Clinton a semnat actul de creare a I.P.T.F. (Infrastructure Protection Task Force) care are rolul de a detecta, preveni si stopa atacurile cyberteroristilor impotriva retelelor de calculatoare.

Nici Rusia nu a ramas mai prejos in acest razboi; odata cu venirea generalului Alexandr Lebed in fruntea consiliului de securitate problema securitatii informatice a luat o amploare deosebita.La 4 iulie 1996 serviciile secrete americane au fost acuzate ca ar fi incercat implantarea de virusi informatici si bombe logice in retelele informatice guvernamentale.Fundatia SÖRÖS, care finanteaza implantarea Internetului in Rusia, a fost acuzata de a fi o "acoperire pentru activitatile CIA".

Chiar si Romania incearca sa se protejeze impotriva accesului neautorizat in retelele informatice.Din ianuarie 1997, BNR beneficiaza de prima retea de calculatoare cu dispozitive de protectie impotriva accesului neautorizat.

Transferul unor informatii cu ajutorul calculatorului este un motiv suficient de puternic pentru a-i face pe administratorii acestui sistem sa verifice modul lor de functionare, pentru a lua masuri adecvate impotriva unor posibile atacuri interne si externe.Alaturi de cele mentionate mai apar si alte aspecte: informatiile privind calificativul de credit, inclusiv numerele de carduri de credit sunt stocate in calculatoare si transmise catre acestea.

Dintre masurile de securitate intalnite putem enumera: folosirea parolelor, testarea identitatii (masurarea actului de scriere, semnaturile vocale, mattern-ele ochiului, geometria palmei, impresiunile digitale), criptografia.

3. Masuri contrainformative de protectie a secretelor

În scopul cresterii eficientei in apararea si protectia secretelor, marile firme din lume si-au creat organe proprii de informatii si contrainformatii in fruntea carora sunt instalati specialisti in materie.Astfel, in fruntea departamentului de informatii si de securitate al puternicului grup englez "Imperial Chemical Industries" (I.C.I.), unul dintre cele mai mari trusturi ale industriei chimice, a fost numit Martin Furnival - Jons, fost sef al serviciului de contrainformatii din Marea Britanie cunoscut si sub denumirea de M.I.5.

Atuci cand o firma nu dispune de mijloacele necesare pentru a-si crea propriul serviciu de informatii apeleaza la serviciile unei organizatii specializate in actiuni de contraspionaj economic.Ca si spionii pe care ii urmaresc, agentii de contraspionaj economic folosesc mijloace electronice pentru ascultarea secreta a convorbirilor salariatilor, ii supun pe acestia unor teste de loialitate si anchete sicanatoare.O astfel de organizatie este si agentia "Burns", care, la solicitarea proprietarului unei companii petroliere a descoperit prin infiltrarea agentilor sai intre angajatii firmei, sursa scurgerii de informatii care producea pagube serioase afacerilor firmei.

În Occident, inca de la mijlocul anilor '70, institutiile de invatamant superior au introdus cursuri speciale intre care cele intitulate "de informare competitiva" si "tehnica agresiunii" sub motivatia ca pentru a te apara este nevoie mai intai sa cunosti tactica adversarului.Pregatirea contrainformativa generala facuta studentilor de catre cadrele de specialitate din cadrul institutelor din New York, California si Michigan este considerata insuficinenta de catre managerii marilor companii care isi trimit directorii in probleme de securitate la cursuri postuniversitare organizate de firmele particulare de informatii.

Cetatenii straini nu sunt admisi la aceste cursuri decat in mod cu totul exceptional, motivul invocat oficial fiind acela ca studentii invata tehnica completa a muncii informative, aceste cunostinte putand fi folosite nu doar pentru aparare ci si pentru organizarea de actiuni de spionaj.

3.1. Dezinformarea - metoda de protectie a secretelor

Masurile de protectie a secretelor se realizeaza si prin actiuni de dezinformare a firmelor concurente.

Dezinformarea este o arma cu tehnici si metode specifice putandu-se afirma deschis ca nu exista nici macar un singur conflict social, economi, politic care sa nu fi facut apel in mod deschis sau mascat la propaganda, la intoxicare sau tentativa de influentare a moralului sau deciziilor adversarului prin inselaciune, derutare, diversiune sau intimidare.

S-ar putea ridica problema legitimitatii si utilitatii dezinformarii insa daca se accepta recurgerea la astfel de actiuni trebuie evitat ca acestea sa devina o forma de minciuna facila si neglijenta.Excesul de actiuni de dezinformare prost realizate se plateste pe termen lung cu pierderea oricarei credibilitati.

Dezinformarea este larg utilizata in lumea afacerilor fie ca este vorba de culegerea de informatii tehnologice despre un procedeu de productie, despre un produs ce se intentioneaza a fi lansat pe piata, ori forma si mijlocul de promovare ales, canalele de distributie, dimensiunea legaturilor cu clientii si furnizorii, dezinformarea avand rolul de "a arunca praf" in ochii concurentilor si a pregati cat mai bine terenul pentru realizarea obiectivelor propuse.

Pentru o intreprindere, utilizarea dezinformarii poate constitui o conditie a dezvoltarii si uneori a supravietuirii pe piata.

Masuri de protectie a secretelor prin mijloace legislative

1. Reglementari legale pe plan mondial

În situatia dezvoltarii economiei odata cu aparitia concurentei economice au aparut primele restrictii legale grupate sub termenul de "concurenta neloiala" din care s-a desprins ideea de "spionaj economic si industrial".

Problema spionajului economic sub aspectul pastrarii in exclusivitate al secretelor de fabricatie pentru tara care le-a realizat prima s-a luat in discutie cu prilejul Tratatului de la Rapallo in 16 aprilie 1922.În dorinta de a-si proteja productia nationala a statelor s-a impus teza secretului national care implica reglementarea si pastrarea secretelor economice si legiferarea pedepsirii spionilor economici.

Referiri asupra delictului de spionaj economic sunt mentionate in codurile penale din fosta U.R.S.S., Italia, Franta, Polonia si Romania.Alte tari ca: Suedia, Ungaria, Austria, Grecia si Danemarca il incadreaza in legi referitoare la concurenta neloiala, in legi speciale, in codurile comerciale si civile.

La Reuniunea Grupului celor 7 de la Bruxelles din aprilie 1995 asupra magistralelor informatice s-a evidentiat necesitatea tinerii sub control a tehnologiei informatiei (Information Technology - IT).

La 13 septembrie 1989, Comitetul Ministrilor Statelor Membre a adoptat Recomandarea nr. 89 asupra criminalitatii informaticii, prin care s-a recomandat:

- sa se tina seama in privinta revizuirii legislatiei de Raportul asupra criminalitatii informaticii elaborat de Comitetul European pentru Probleme Criminale;

- sa raporteze Secretariatului General al Consiliului Europei orice evolutie a legislatiilor si practicilor in materie de cooperare jusridica internationala referitoare la criminalitatea informatica.

Totodata s-a apreciat ca urmatoarele fapte ilicite vor face obiectul unor reglementari legale:

- intrarea, deteriorarea, stergerea si suprimarea de date si programe pentru calculator, cu intentia de a comite un transfer ilegal de fonduri, sau in scopul de a comite un fals ori de a impiedica functionarea sistemului informatic sau de telecomunicatii;

- violarea dreptului destinatarului unui program pentru calculator protejat, cu intentia de a-l exploata comercial sau de a-l lansa pe piata;

- accesul intr-un sistem informatic ori de telecomunicatii sau interceptarea comunicatiilor detinute prin astfel de sisteme cu intentie si fara autorizatia responsabilului sistemului;