SPATIUL DE LIBERTATE, SECURITATE SI JUSTITIE

SPATIUL DE LIBERTATE, SECURITATE SI JUSTITIE

SECTIUNEA I

Notiunea, principiile, obiectivele si competentele

1. Notiunea si domeniul de aplicare

In capitolul IV din Partea a II-a, intitulat "Spatiul de libertate, securitate si justitie", Constitutia reglementeaza, de o maniera absolut originala:

principiile care-l guverneaza, si garantiile;

obiectivele de actiune;

competentele comunitare si cele ale statelor membre,

organismele de lucru si actele juridice in domeniu.

De asemenea, in Constitutie sunt reglementari vizand politici ale Uniunii in domeniile speciale ce privesc infaptuirea obiectivelor si masurilor in spatiul de libertate, securitate si justitie:

politicile privind controlul frontierelor, azilul si imigratia;

cooperarea judiciara in materie civila;

cooperarea judiciara in materie penala, si

cooperarea politieneasca.

Potrivit art. III - 158 pct. 1,

"Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie, cu respectarea drepturilor fundamentale, in care se tine seama de diversitatea traditiilor si a sistemelor judiciare ale statelor membre".

Caracterele juridice ale acestui spatiu, ce defineste Uniunea Europeana, rezulta din text:

Uniunea constituie un spatiu de libertate, de securitate si de justitie, numai cu respectarea drepturilor fundamentale (evident a celor din Partea a II-a);

a diversitatii traditiilor, de orice fel, si

a sistemelor juridice ale statelor membre.

2. Principii si garantii

Textul art. III - 158 consacra, totodata, principiile care-l guverneaza si garantiile oferite:

Uniunea garanteaza neefectuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne;

dezvolta o politica comuna in domeniul azilului, imigrarii si controlului la frontierele externe, intemeiata pe:

solidaritatea intre statele membre, care este

echitabila fata de resortisantii tarilor terte.

Totodata, in art. III - 158 pct. 3-4 sunt definite obiectivele de actiune ale Uniunii:

a asigura un inalt nivel de securitate:

prin masuri de prevenire si de combatere a criminalitatii, a rasismului si xenofobiei;

prin masuri de coordonare si cooperare intre autoritatile politienesti si judiciare si alte autoritati competente, precum si

prin recunoasterea reciproca a hotararilor judecatoresti in materie penala si, daca este necesar, prin

apropierea legislatiilor penale.

"Uniunea faciliteaza accesul la justitie, in special pe baza principiului recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti si extrajudecatoresti in materie civila."

3. Competentele comunitare si nationale sunt riguros determinate

3.1. La nivelul Uniunii, Consiliul European defineste "orientarile strategice ale programarii legislative si operationale" in spatiul de libertate, securitate si justitie (art. III - 159).

Asadar, la nivelul Uniunii, competenta adoptarii orientarilor strategice, apartine exclusiv Consiliului European, care, pe aceasta baza, va elabora Programul legislativ si operational, aplicabil in spatiul comunitar.

Consiliul de Ministri, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene avand ca obiect procedura evaluarii obiective si impartiale a punerii in aplicare, de catre autoritatile statelor membre, a politicilor Uniunii in acest domeniu, iar Parlamentul European si parlamentele nationale sunt informate asupra continutului si rezultatelor evaluarii.

"In cadrul Consiliului de Ministri se constituie un Comitet permanent pentru a asigura, in Uniune:

promovarea si consolidarea cooperarii internationale in materie de securitate interna, si

facilitarea coordonarii actiunilor autoritatilor competente ale statelor membre (art. III-161)

3.2. La nivel national:

Parlamentele nationale ale statelor membre asigura, propunerile si initiativele legislative din acest domeniu, respectarea principiului solidaritatii si proportionalitatile;

Parlamentele nationale pot participa la mecanismele de evaluare, la controlul politic al Europei si al la evaluarea activitatilor EUROJUST;

Parlamentele nationale pot fi informate asupra aplicarii regulamentelor sau deciziilor europene, cat si privind derularea lucrarilor Comitetului permanent.

SECTIUNEA A II-A

Politicile comune ale Uniunii in asigurarea spatiului de libertate, securitate si justitie

1. Politicile privind controlul frontierelor, azilul si imigratia

1.1. Politica in domeniul controlului frontierelor. Obiectivele si masurile.

Potrivit art. III - 166 pct. 1 Uniunea "dezvolta o politica axata pe:

a) asigurarea neefectuarii controlului asupra persoanelor, indiferent de nationalitate, la trecerea frontierelor interne,

b) asigurarea controlului persoanelor si supravegherea eficienta la trecerea frontierelor externe,

c) introducerea treptata a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor."

Masurile pentru realizarea obiectivelor sunt stabilite prin legi sau legi-cadru europene si ele privesc:

"a) politica comuna de vize si alte permise de sedere pe termen scurt,

b) controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe,

c) conditiile in care resortisantii din tarile terte pot circula liber in interiorul Uniunii pe o durata scruta de timp,

d) orice masura necesara pentru institurea treptata a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe si

e) neefectuarea controlului persoanelor, indiferent de nationalitate, la trecerea frontierelor interne."

Aceste masuri comunitare "nu afecteaza, insa, competenta statelor membre privind delimitarea geografica a frontierelor lor, conform dreptului international" (art III - 166 pct. 3).

1.2. Politica comuna in domeiul azilului si protectiei temporare

Scopul acestei politici, consacrat in art. III - 167 consta in "a oferi un statut corespunzator oricarui resortisant intr-o tara terta care are nevoie de protectie internationala si de a asigura respectarea principiului returnarii".

Conformitatea acestei politici cu Conventia de la Geneva din 28.VII. 1951 si cu Protocolul din 31.I.1987 relativ la Statutul refugiatilor, precum si cu alte tratate din domeniu", releva integrarea ei in sistemul international al Natiunilor Unite.

Actele juridice prin care se adopta masurile referitoare la un sistem european comun de azil sunt legile sau legile cadru europene.

Acest SISTEM COMUN EUROPEAN DE AZIL presupune:

"a) un statut unitar de azil in favoarea resortisantilor unei tari terte, valabil in toata Uniunea;

b) un statut unitar de protectie subsidiara pentru resortisantii tarilor terte care, fara sa obtina azil european, au nevoie de protectie internationala;

c) un sistem comun de protectie temporara a persoanelor evacuate in situatia existentei unui afux masiv;

d) proceduri comune de garantare si retragere a statutului unitar de azil sau de protectie subsidiara;

e) criterii si mecanisme de stabilire a statului membru care raspunde de examinarea cererii de azil sau de protectie subsidicara;

f) norme referitoare la conditiile de primire a solicitantilor de azil sau de protectie subsidiara;

g) parteneriatul si cooperarea cu tarile terte pentru gestionarea afluxului de persoane care solicita azil, protectie subsidiara sau temporara." (art. III - 167 pct. 2).

1.3. Politica comuna de imigratie (art.III - 168)

Uniunea dezvolta o politica comuna de imigratie.

Scopul acestei politici comune este "a asigura, in toate etapele:

gestionarea eficienta a afluxurilor de imigranti,

tratamentul echitabil al resortisantilor tarilor terte cu sedere legala in statele membre, si

prevenirea si combaterea sustinuta a imigratiei ilegale si a traficului de persoane"

Masurile comunitare, adoptate numai prin legi sau legi-europene cadru, privesc urmatoarele domenii:

"a) conditiile de intrare si sedere, precum si normele privind eliberarea de catre statele membre a vizelor si a permiselor de sedere pe termen lung, inclusiv in scopul integrarii familiei;

b) definirea drepturilor resortisantilor din tari terte cu sedere legala pe teritoriul unui stat membru, inclusiv conditiile care reglementeaza libera circulatie si libertatea de sedere in celelalte state membre;

c) imigratia ilegala si sederea ilegala, inclusiv expulzarea si repatrierea persoanelor aflate in sedere neautorizata;

d) lupta impotriva traficului de persoane, in special cu femei si copii."(art. III- 168, pct. 2)

Totodata, prin legi sau legi-cadru europene pot fi adoptate si alte masuri:

pentru incurajarea si sprijinirea actiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisantilor tarilor terte cu sedere legala pe teritoriul lor si de a exclude orice armonizare a dispozitiilor legale si de reglementare a statelor membre.

Constitutia mai stabileste, de principiu, ca aceste masuri nu aduc "atingere drepturilor statelor membre de a stabili volumul intrarilor pe teritoriul lor ale resortisantilor din tarile terte, provenind din acestea, in cautarea unui loc de munca, in calitate de lucrator salariat sau pentru a desfasura o activitate independenta" (art. 168 - pct. 4)

Politicile Uniunii in domeniul controlului frontierelor, azilului si imigratiei si aplicarea lor sunt "reglementate pe principiul solidaritatii si distribuirii echitabile a responsabilitatilor statelor membre, inclusiv pe plan financiar".