MIGRATIA FORTEI DE MUNCA, BENEFICA TARILOR DIN EUROPA DE VEST

Statele vest-europene bogate nu au decat de castigat de pe urma deschiderii granitelor catre emigrantii calificati. Economistii Helena Marques si Hugh Metcalf au calculat impactul migratiei de la est la vest a fortei de munca in urma extinderii Uniunii Europene. Intr-un raport prezentatiin cadrul reuniunii Royal Economic Society, cei doi au precizat ca veniturile si productia din vest vor creste si nu vor scadea dupa cum se tem multi. Pe de alta parte, cei doi economisti avertizeaza ca zona saraca din sudul Europei va avea cel mai mult de suferit.

Cea mai importanta apreciere facuta in lucrarea celor doi (numita "Extinderea spre est a pietei unice europene: comert sectorial si efecte reale asupra veniturilor") este ca migratia fortei de munca inalt calificata va creste nivelul de trai. Afirmatia vine in contradictie cu declaratiile politicienilor si a altor economisti.

Autoritatile din tarile bogate au sustinut mult timp migratia libera a fortei de munca in anumite sectoare cheie cum ar fi asistenta medicala sau educatia. Pe de alta parte au existat multe voci care au combatut aceasta politica de teama efectelor pe care migratia nelimitata a fortei de munca le-ar avea asupra muncitorilor din tarile de destinatie. Aceasta politica este gandita pe termen scurt.. Potrivit modelului lui Marques si Metcalf, prezenta mai multor muncitori calificati va fi benefica acelor ramuri industriale "sofisticate" care genereaza venituri mari pentru cele mai importante economii europene.

Totodata, zona de sud a Europei va avea mult de suferit. Ramurile industriale din Spania, Italia si Grecia tind sa aiba o valoare din ce in ce mai scazuta, prioritatea companiilor care investesc aici fiind mai degraba costul ti nu calitatea fortei de munca. Prezenta intensificata a fortei de munca inalt calificate va afecta companiile locale. In acelasi timp, aceasta forta de munca tinde sa plece spre zona de nord a Europei, care are o economie aflata in continua expansiune. Rezultatul de ansamblu ar putea fi o scadere de pana la 8,7% a veniturilor. In consecinta, noteaza cei doi autori, prioritatea politicii de imigratie de dupa extinderea Uniunii Europene ar trebui sa fie intarirea economiilor din sudul regiunii si nu ridicarea unor bariere in calea fluxului fortei de munca catre nord.

Studiul nu este nici pe departe definitiv. Se ia in calcul numai migratia fortei de munca dinspre noile state membre UE din estul Europei. De asemenea, modelul utilizat de cei doi economisti ia in considerare numai muncitorii calificati (cei care detin o diploma), ignorand in acelasi timp imigratia de masa de care se tem autoritatile. Imigratia pe scara larga a muncitorilor necalificati va ajuta la ocuparea locurilor de munca "nepretentioase" din tarile bogate.

Doua miliarde de euro sunt trimisi anual in tara de romanii care lucreaza peste hotare. Migratia fortei de munca din Romania a inceput in urma cu 14 ani prin asa-numitul "comert cu valiza" catre Polonia si Iugoslavia, dupa care au urmat ofertele de munca venite din Israel, Germania si Italia. Conform unor studii de specialitate, cel mai mare flux de migratie internationala catre Italia provine din Moldova. Rezultatele ultimelor recensaminte (scaderea populatiei Romaniei cu un milion de persoane) au scos la iveala posibilitatea ca o parte dintre cei care muncesc in strainatate sa nu fie inregistrati (ilegal). Aproape doua miliarde de euro intra anual in tara datorita transferurilor de valuta ale muncitorilor romani din strainatate si aproape un milion de romani se aflau, legal sau ilegal, la munca in strainatate. [1]

Data fiind amploarea acestui fenomen si implicatiile lui deosebite, organizatia Adunarii Parlamentare a Cooperarii Economice la Marea Neagra s-a preocupat in mod constant de impactul tranzitiei din tarile membre asupra bunastarii cetatenilor si a incercat sa gaseasca solutii pentru problemele saraciei cu care se confrunta aceste noi democratii.

Fenomenul migratiei - temporare si permanente- in Regiunea Marii Negre s-a extins odata cu schimbarile din Europa de est si occidentala. Motivatiile migrantilor au variat de la cautarea unor oportunitati mai bune pentru a-si imbunatati standardul de viata, la reactii la situatii extreme cum sunt razboiul, persecutiile, violenta, saracia. Situatiile extreme au favorizat cristalizarea criminalitatii organizate in retele, practicand traficul de persoane a caror drepturi fundamentale sunt violate. Aceste retele criminale s-au extins datorita faptului ca statele au dus o lupta izolata impotriva problemelor de migratie. In acelasi timp, capacitatea de aplicare a legislatiei de combatere a traficului de persoane este inca redusa, in pofida restrictionarii severe a posibilitatilor oficiale de a migra.

Faptul a impus depasirea nivelului national ca palier unic de abordare si solutionare a problemelor migratiei ilegale, precum si identificare unei actiuni comune pe plan regional. Amintim, in acest sens, elaborarea de catre Adunarea Parlamentara a Cooperarii Economice la Marea Neagra a unor importante rapoarte si recomandari: Drepturile si protectia sociala a refugiatilor si resortisantilor in Regiunea Marii Negre (1997), Cadrul juridic pentru combaterea traficului de persoane (1999), Cadrul juridic pentru cooperarea intre autoritatile executorii, vamale si de imigrare (2000), Cadrul juridic pentru protectia muncitorilor migranti in tarile riverane la Marea Neagra si relatiile dintre comunitatile de imigranti si tara gazda (2001).

Procesele consultative regionale sunt extrem de importante pentru intarirea cooperarii internationale, prin promovarea schimbului de informatie. In acest sens, amintesc initiativa Organizatiei Cooperarii Economice la Marea Neagra, prin Secretariatul sau (PERMIS), de semnare a unui Memorandum de intelegere cu Organizatia Internationala pentru Migratie (OIM), care sa contribuie, printre altele, la instituirea sau intarirea dialogului regional si a mecanismelor de cooperare tehnica intre statele membre ale organizatiei si alte tari care influenteaza tipurile de migratie din regiunea Marii Negre, prin schimbul de informatii si documente si prin desfasurarea de actiuni comune.

Acest mod de abordare este cu atat mai important avand in vedere extinderea Uniunii Europene - Romania si Bulgaria, dar si alte tari din regiune care au ca obiectiv aderea in viitor la Uniunea Europeana, sau care isi structureaza politicile fata de noua vecinatate cu Uniunea Europeana, a carei granita va cuprinde o parte considerabila a coastei Marii Negre. In acest sens este esential ca Organizatia Cooperarii Economice la Marea Neagra, Adunarea Parlamentara si celelalte organe conexe sa isi concentreze actiunile in directia institutionalizarii si dezvoltarii relatiilor cu Uniunea Europeana si Parlamentul European.

Interesul pentru sustinerea muncitorilor romani care activeaza in strainatate trebuie sa aiba in vedere mai ales aportul acestora la dezvoltarea generala a tarii. Banii trimisi pana acum in tara de cele aproape 2 milioane de persoane care lucreaza in Occident au influentat puternic economia nationala, reprezentand o sursa esentiala de reducere a saraciei.

Cu toata aceasta evolutie pozitiva, majoritatea romanilor inca se considera saraci, 73% din populatie fiind nemultumita de banii pe care ii castiga, asa cum indica Barometrul de Opinie Publica. 38% dintre romani afirma ca veniturile actuale nu le ajung nici pentru strictul necesar, 36% trebuie sa se multumeasca doar cu cele absolut necesare, doar 16% spun ca veniturile familiei le permit un trai decent, si numai 1% declara ca au un nivel de venituri care le permite sa aiba tot ce le trebuie.

In aceste conditii este clar ca pentru romani, munca in strainatate ramane inca, pentru mult timp, o perspectiva de baza in cautarea de oportunitati economice. Celor interesati de munca in strainatate trebuie sa li se asigure accesul cat mai larg la o slujba legala si la sistemul de securitate al tarii de destinatie, respectiv contributia la fondul de pensii, ajutorul de somaj si asigurarea medicala, drepturi de care beneficiaza, din pacate, doar o parte infima a muncitorilor romani care lucreaza acum in Occident. [2]

Este evident ca aderarea la UE a crescut ritmul investitiilor straine si a relevat resursele limitate in privinta anumitor competente, mai ales in finante si IT. Unii observatori au sugerat ca relativa deschidere catre investitii care exista inaintea aderarii la UE va fi urmata de o crestere nesemnificativa a investitiilor dupa momentul aderaarii. Dar aceste temeri s-au dovedit nefondate, cand un val de companii mai mici au descoperit beneficiile investitiilor in tari cum ar fi Cehia; in acest fel, comertul la scara mica intre tari a devenit o obisnuinta fara complexitatea operatiunilor de control la vama.

Ca efect imediat, varietatea oportunitatilor pentru tinerii profesionisti in tara lor de origine nu a fost niciodata mai mare. Explicatia faptului ca piata fortei de munca in Cehia nu a suferit o migratie spre exterior este existenta oportunitatilor pe care oamenii le pot exploata in tara, fara nevoia de a se muta.

Acest caz contrasteaza destul de mult cu cel al tarii vecine, Polonia, unde nivelul ridicat si continuu al ratei somajului, mai ales in anumite regiuni, a facut ca polonezii sa caute oportunitati de lucru in alte parti ale UE. Disponibilitatea istorica a polonezilor de a migra, mai ales catre locuri unde deja exista o comunitate substantiala de conationali, este confirmata judecand dupa numarul mare de persoane care migreaza inspre Marea Britanie. Prezenta lor este in mod clar simtita chiar si de catre vizitatorii care trec prin zona; in cursul unei vizite de afaceri recente in Londra, unul din managerii polonezi din cadrul Ernst&Young a spus ca a fost in proportie de 80% servit de co-nationali de-ai lui in restaurantele si barurile pe care le-a vizitat.

Cerere mare de forta de munca in anumite sectoare in Praga si, in proporsie mai mica, Budapesta, raman orasele preferate pentru companiile care doresc sa creeze atat birouri regionale, cat si asa-numitele "shared services centres". Cu toate acestea, raspandirea efectiva a acestor operatiuni arata ca ele pot fi gasite in proportie din ce in ce mai mare in multe alte tari din regiune, precum si in orase, altele decat capitalele.[3]