Mediul de afaceri din Romania

Mediul de afaceri din Romania

In perioada tranzitiei, mediul de afaceri s-a confruntat cu urmatoarele probleme definitorii si, in parte, specifice spatiului economiei romanesti si anume:

. incompatibilitatea ordinii si ritmului reformelor economico-sociale cu specificul economiei romanesti, precum si cu cerintele si caracteristicile mediului extern;

. necorelarea procesului de transformare a economiei romanesti cu rationalitatile economice ale mediului de afaceri, fara incadrarea acestora intr-o strategie a transformarii, adaptarii si dezvoltarii orientate spre eficienta, echitate si competitivitate;

. incompleta reglementare a evolutiei prin schimbare a sistemului economic si financiar, precum si insuficienta supraveghere a functionalitatii acestora.

S-au manifestat importante dificultati in adaptarea institutionala a sistemului financiar, concretizata in numeroase modificari reglementative, organizationale, relationale si functionale. Mediul de afaceri a fost pus in fata unor presiuni constante pentru schimbarea permanenta a sistemului de relatii cu institutiile financiare, in corelatie cu nevoia de finantare a agentilor economici in permanenta crestere.

In ultimii ani se pot lua in considerare efectele masurilor adaptate in scopul imbunatatirii calitatii mediului de afaceri, sustinerea intreprinzatorilor privati si stimularea liberei initiative. In acest sens, principalele directii de actiune s-au referit si se refera la:

relaxarea fiscala, in special prin reducerea cotei impozitului pe profit si introducerea cotei de 16% pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice;

cresterea veniturilor bugetare in special prin inlaturarea practicilor de scutire sau de reesalonare a datoriilor la buget, diminuarea economiei subterane si combaterea evaziunii fiscale;

perfectionarea pietei financiare tinand cont de politica Bancii Nationale, in vederea consolidarii sistemului bancar si cresterii credibilitatii acestuia, implicarea mai puternica a bancilor comerciale in procesul de restructurare a economiei, dezvoltarea pietei de capital;

combaterea coruptiei prin reducerea domeniului privat al statului si al birocratiei, asigurarea stabilitatii legislative si a depolitizarii justitiei, promovarea concurentei, transparenta in procesul licitatiilor publice, renuntarea la pozitia de monopol in furnizarea utilitatilor publice, respectarea aquis-ului comunitar in ceea ce priveste ajutoarele de stat, combaterea fenomenului de exercitare a presiunilor politice asupra managerilor;

functionarea liberei concurente prin asigurarea independentei Consiliului Concurentei, cresterea exigentei in privinta acordarii ajutoarelor de stat, limitarea acestora astfel incat sa nu se denatureze competitivitatea unor agenti economici si sa se distorsioneze competitivitatea;

perfectionarea pietei muncii, liberalizarea completa in final a acesteia, asigurarea libertatii contractuale in domeniul stabilirii si negocierii relatiilor de munca, intarirea rolului managerilor firmelor in luarea deciziilor in ceea ce priveste cresterea productivitatii muncii si a eficientei economice, cresterea raspunderii angajatilor in procesul desfasurarii activitatii;

cresterea transparentei si desfasurarea unui dialog eficient intre Guvern si mediul de afaceri.

O importanta deosebita pentru crearea unui mediu de afaceri favorabil revine Legii nr.343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2007, care stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele reglementate si se bazeaza pe neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri.

Legea Concurentei nr.21/1996 republicata in august 2005 are drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal in vederea promovarii intereselor consumatorilor. Preturile produselor si tarifele serviciilor si lucrarilor se determina in mod liber prin concurenta, pe baza cererii si ofertei. Prin lege sunt interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici care au ca obiect sau ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata. De asemenea, este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici.

Ansamblul masurilor luate si imbunatatirile institutionale adaptate au condus, in timp, la:

cresterea potentialului de economisire al subiectilor economici;

adecvarea supravegherii sistemului financiar;

congruenta componentelor sistemului financiar cu impact hotarator in evolutia ratelor dobanzilor, a vitezei de rotatie a monedei, a finantarii economiei, a ratei de economisire etc.;

integrarea retelei financiare romanesti in spatiul financiar european si international;

constituirea unor portofolii active prin care sa se asigure solvabilitatea si lichiditatea agentilor economici, financiari si nefinanciari in conditii de randament si risc rezonabile.

Reglementarea cadrului organizatoric de desfasurare a activitatilor intreprinderii este efectuata prin Legea privind societatile comerciale nr.31 din 16 noiembrie 1990 modificata si completata in special prin Legea nr.441/2006.

De asemenea, Legea 175/2006 reglementeaza masuri destinate crearii cadrului favorabil infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii privitor la: accesul la servicii publice si la active apartinand regiilor autonome, societatilor/companiilor nationale si societatilor comerciale cu capital majoritar de stat; accesul prioritar la achizitiile publice de produse, lucrari si servicii; serviciile de informare, asistenta si consultanta; stimularea activitatii de cercetare si inovare desfasurate de intreprinderile mici; formarea profesionala. In vederea imbunatatirii accesului intreprinderilor mici si mijlocii la finantare, functioneaza Fondul national de garantare a creditelor pentru intreprinderi mici si mijlocii, institutie cu capital risc.

Furnizarea ajutorului financiar pentru sustinerea si dezvoltarea IMM-urilor, in cadrul unor programe nationale multianuale a urmarit si urmareste:

sustinerea investitiilor pentru microintreprinderi, intreprinderi nou infiintate si IMM-uri existente in introducerea noilor tehnologii;

adoptarea sistemelor de management al calitatii;

asigurarea de servicii de instruire si consultanta;

capitalizarea IMM-urilor productive;

facilitarea accesului pe pietele externe;

imbunatatirea competitivitatii;

stimularea dezvoltarii culturii antreprenoriale etc.

Cu toate acestea, infrastructura pentru punerea in aplicare a unor programe de sprijinire a sectorului IMM-urilor este insuficient dezvoltata, in special in cazul serviciilor de consultanta, in conditiile in care, documentele necesare accesarii alocatiilor financiare nerambursabile sunt numeroase si, uneori, dificil de completat, iar oficiile teritoriale pentru IMM-uri si cooperatie, structuri teritoriale ale ANIMMC, sunt insuficient dezvoltate.

In ciuda progreselor semnificative realizate in simplificarea procedurilor de inregistrare si autorizare a intreprinzatorilor (O.U.G. nr.76/2001, modificata si completata prin Legea nr.370/2002, OUG nr.129/2002 si nr.35/2003), exista inca bariere administrativ-birocratice care determina costuri suplimentare la infiintare si, mai ales, in obtinerea avizelor de autorizare a functionarii.

Transparenta informatiei este inca limitata, conducand la slabe relatii instituite intre IMM-uri si administratia publica centrala si locala si mai departe la posibilitatea de dezvoltare a afacerilor. Asa cum evidentiaza sondajele anuale realizate de Consiliul National al IMM-urilor - ponderea intreprinzatorilor care percep mediul romanesc de afaceri ca fiind stanjenitor a crescut de la 23% in 2005 la aproape 35%.