Neofunctionalismul - Sinteza intre economic si politic?

Neofunctionalismul - Sinteza intre economic si politic?

Este    teoria neofunctionalista o teorie sinteza intre functionalism si federalism, teorii asupra integrarii europene ce presupun atat integrare din perspectiva economica cat si din perseptiva politica? Teoriile de integrare au oscilat intre crearea unui super- stat, teorie ce foloseste high- politics (foloseste o abordare politico- constitutionala ce are ca instrument aceste high- politics)- federalism si intre cooperarea transnationala, ce este bazata pe o teorie ce foloseste low- politics (are o abordare economico- sociala a problemei integrarii si are ca instrument aceste low- politics)- functionalism

Din punctul de vedere al teoriilor internationale si integrationaliste, Uniunea Europeana apare ca o entitate hibrida, ca un procesc complex si controversat diferit fata de cel de la inceput si cel la care trebuie sa ajunga.

Procesul integrationist da caracterul de neincadrare a integrarii uniunii europene strict intr- una din teorii. In anul 2003 ,dupa 16 luni, de activitate lucrarile Conventiei asupra viitorului Europei cu privire la directia pe care o urmeaza Uniunea Europeana in raport cu provocarile si intrebarile declaratiei de la Laeken (summit- ul de la Laeken unde sa discutat directia pe care trebuie sa o ia Uniunea Europeana: "Europa la rascruce de drumuri" care presupune reformarea institutiilor europene si procesul de integrare a tarilor din Europa centrala si de est dar si intrebari legate de apropierea cetatenilor de constructia europeana, de politica externa a uniunii ca actor global si in special cele legate de amendamente aduse tratatului cu privire la diversele politici- politica externa si de securitate comuna, cooperare in domeniul legii si al politiei cat si proceduri legislative simplificate) au luat sfarsit.

Dezbaterile au avut un caracter deschis, atat european cat si national, la acestea luand parte si organizatii, grupuri profesionale, etc. Centrul discutiei la constituit intrebarea: pe viitor ce politica de integrare se urmareste si anume daca se urmareste o politica de integrare federalista sau interguvernamentalista. Dezbaterea nu a fost intre integrare economica sau politica (functionalism versus federalism) ci intre cooperare interguvernamentala si federalism.

Consider ca Uniunea Europeana deja trece cu succes de etapa functionalista si se indrepta hotarat spre federalizare, avand deja elemente pe care si un stat le are: moneda unica care este cel mai important, dar si altele ceva mai slabe decat moneda unica si anume drapelul, cetatenia, pasaportul, imnul. Constitutia este un element care este pe cale sa prinda viata si este de asemenea un "copil" al federalismului dimpreuna cu PESC- ul si EUROPOL- ul.

Putem identifica o anumita trecere de la functionalism la federalism? Observand evenimentele ce au dus la schimbari majore in constituirea uniunii europene putem spune ca odata cu Tratatul de la Roma s- a pus baza unui punct de pornire spe federalizarea uniunii europene. Aceasta prin crearea pietei comune. Ce presupune piata comuna- punctul prin care integrarea in uniunea europeana se va face nu numai la nivel de economie dar si la nivel de politici si anume s- a creat spatiul de libertate economica in care statele participante isi pastreaza suveranitatea nationala. Odata cu piata comuna s- au creat si institutii care sa stabileasca regulile jocului pe aceasta piata, sa largeasca competentele in domeniul economic si sa vegheze asupra aplicarii regulilor. Punctul de plecare catre federalizare l- a constituit Tratatul de la Roma, expresie a vointei politic de a construi Comunitatea Europeana. In sensul in care s- a plecat de la o piata comuna unde participantii isi pastreaza din suveranitatea nationala, ar trebui sa se ajunga la o Uniune Europeana unde participantii cedeaza benevol din suveranitate pentru a face parte dintr- o super- putere militara, politica si economica. Stadiul actual al Uniunii Europene este de tranzitie. A plecat din etapa functionalista si se indreapta care federalizare. Asta pentru ca Tratatul de la Maastricht, urmat de cel de la Amsterdam a introdus politica de securitate si afaceri externe comuna, prin pilierii II si III adica JAI si PESC, alaturi de pilierul I CE- Comunitatea Europeana. Se pare ca s- a trecut de la cooperarea economica si s- a ajuns la o oarecare cooperare politica asta pentru ca deja avem niste elemente ale unei altfel de Uniuni Europene, diferita fata de cea in care se urmarea o integrare economica- avem cetatenie europeana, defel importanta pentru caracterul ei juridic si politic si nu ca pasaport, statut recunoscut prin cele 5 drepturi adaugate la Drepturile Universale ale Omului. Vedem deci o puternica vointa de dimensiune politica in procesul de integrare.

Oscilatia intre integrare economica sau politica este caracteristica pe care procesul de integrare o are si anume neincadrarea in una din aceste teorii. Procesul de integrare a luat treptat atat caracter economic cat si caracter politic. Ce intsrumente foloseste functionalismul si ce intrumente foloseste federalismul? Acelea care se refera atat la economic cat si la suveranitate, siguranta nationala. Functionalismul foloseste low- politics intrument depromovare a cooperari transnationale iar federalismul foloseste high- politic pentru crearea super- statului.

Tendinta globalizarii si cresterea amenintarii terorismului, a condus la necesitatea asigurarii securitatii si suveranitatii nationale ceea ce viza politicile de securiate, de suveranitate adica high- politics, lasand low- politic|: problemele economice, sociale sau de ideologie pe locul secund. A existat tendinta ca prin instrumentele folosite in asigurarea securitatii prin diferite moduri(ex: investitii in zone sarace prevenind astfel asocierea sau aparitia terorismului in acele zone; sanctiuni economice, s.a.) sa se faca distinctia tocmai invers intre low si high- politics si anume: problemele economice si economia in stat sa faca obiect de high- politics pe cand securitatea nationala sa devina low- politics. Astfel Norrin M. Ripsman in "False dichotomy: why economics has been always high- politics?" ne spune ca deja s-a ajuns departe cu aces argument cum ca intrumentele economice folosite in asigurarea suveranitatii si securitatii nationale fac din economie high- politics. Acesta prezinta o scara ierarhica, pornind de la statele care nu au autoritate centrala care ar trebui sa formeze aliante astfel incat sa ne se profite de teritoriul lor si mai ales de resursele lor; sub anarhie exista tot timpul riscul razboiului. Asadar ceea ce primeaza sunt problemele de securitate natioanala sau cele de pastrare a suveranitatii statului. De aici rezulta o ierarhie bine definita si anume: in top se afla problemele de securitate respectiv de suveranitae pe cand cele economice, de ordin social, religios sau de ideologie ocupa un loc mai jos in ierarhia problemelor unui stat. Deci securitatea si suveranitatea sunt high- politics pe cand celelalte sunt low- politics. Statele totusi nu se confrunta cu o dilema de genu "arma" versus "unt", asa cum ne descrie E. Hallett Carr; in caz de nevoie primeaza problemele de ordinul securitatii si suveranitatii in defavoarea celor de ordinul bunastarii, cum spune el- bunastarea fiind doar un lux economic pe care statele puternic dezvoltate si-l pot permite. De aici cooperarea pentru reusita pastrarii suveranitatii nationale si securitatii o constituie organizarea federalista ce are ca intrument in formarea unui super- stat high- politics.

Procesul de integrare de la economic la cooperare federalista este mediat de curentul noefunctionalist cunoscut si sub numele de "federalism in rate", avand ca parinte fondator pe Erns Haas- acesta fiind influentat de ideile functionaliste din tinerete. De aceea pentru a vedea legatura dintre integrarea functionalista si cea de tip federalist prin neofunctionalism este bine de stiuta ca functionalismul este considerat si "prima rata" in federalism

Unul din parintii fondatori ai functionalismului, David Mitrany- de origine romana, sustine ca cooperarea internationala nu trebuie sa plece de la proiecte federale deoarece acestea presupun dificultati de ordin constitutional si legal si prin tratarea unor chestiuni transnationale specifice unde se pot aplica cunostinte tehnice specializate(ex. CECO, EURATOM) astfel cooperarea functionala va duce si la cooperarea in alte domenii. In teorie acest lucru ar trebui sa duca la o slabire a suveranitatii teritoriale si legale. Mitrany urmarea crearea unu sistem de pace operatioanl "working peace system", exact acelasi lucru pe care il urma si parinti fondatori ai functionalismului si anume sa faca razboiul din Europa imposibil, prin urmare sa infiintat CECO ca forma instituionala transnationala de control a mijloacelor de inarmare a Germaniei si Frantei. Principiul subsidiaritatii (deciziile luate cat mai aproape de cetatean) a creat un mod tehnocratic de a conduce societatea.

Ceea ce a facut ca aceasta teorie sa treaca in umbra este faptul ca se incerca separarea chestiunilor tehnice de cele politice sau optimismul in ce priveste efectele fenomenului de "spill over". Acest "spill over" sau "raspandirea" este un concept al teoriei neofunctionaliste    care presupune raspandirea cooperarii dintr- un anumit domeniu in alt domeniu sau domenii. S-a realizat atat la nivel functional cat si la nivel politic si cultural. Neofunctionalismul sustine ideea unei infrastructuri institutionale cu puteri de jurisdictie asupra statelor nationale angajate sa respecte tratatle semnate intre acele natiuni. Acesta pune accent pe ideea cum ca cooperarea interstatala se poate face sau mai bine zis este facilitata de catre cunoasterea consensuala la nivelul elitelor. De aici ideea cum ca procesul de integrare va duce la formarea unor grupuri de elita loiale institutiilor spra- nationale (ex. partidele politice, patronate, sindicate) ce pot face presiuni si schimbari asupra domeniului politic ducand la o integrare federala decat una interguvernamentala.

Totusi perspectiva neofunctionalista nu a rezistat mult(1950 fodata de Ernsta Haas si Leon Lindberg), astfel prin criza scaunului liber realizandu- se ca timpul pentru integrare este lent ducand la drumul lung de desavarsire a pietei comune odata ce s- a infiintat piata comuna. Faptul ca procesul decizional nu implica cetatenii si ca integrarea economica nu se raspnadeste imediat spre integrarea politica dar mai ales ca exista un efect de "spillback"- "Ceea ce aparea odata a fi un stil distinctiv "supranational" arata mai mult ca un imens apendice regional birocratic al unei conferinte interguvernamentale in sesiune permanenta" "Teoria neofunctionalista e invechita" (1975) a demonstrat ca cooperarea dintre state nu functioneaza ca un domino- nu se raspandeste de la o zona la alta.

Neofunctionalismul nu poate fi catalogat ca o teorie cu mare succes in lume, cu toate ca tarile vestice s- au integrat datorita unor conditii care nu se pot aplica si in restul lumii. Succesul integrarii neofunctionaliste se datoreaza conditiei prielnice si a vointei politice, in favoarea celei din urma. Viitorul Uniunii Europene depinde capacitatea statelor de a se plia la noile realitati si de a raspunde noilor cerinte.

Modelul federalist nu poate copia pe cel german sau cel american, totusi poate prelua de la acestea anumite elemente ce se pot aplica numai in functie de conjuncturi istorice, de mentalitate dar si economice.

Bibliografie:

1. Iordan Gheorghe- Barbulescu, UE de la economic la politic, ed. Tritonic, 2005