Necesitatile de reforma in Romania pentru participarea cat mai activa la PESC

Necesitatile de reforma in Romania pentru participarea cat mai activa la PESC

In primul rand, recomandarea noastra se refera la necesitatea implementarii cat mai rapide in Romania a masurilor preconizate de rapoartele de analiza ale principalelor foruri ale UE. Majoritatea documentelor Comisiei Europene, ale Parlamentului si Consiliului European recunosc faptul ca, "in termeni generali, Romania indeplineste criteriile politice pentru aderare" , dar fiecare dintre aceste rapoarte, din 1998 incoace, atrage atentia asupra intarzierilor in implementarea si respectarea prevederilor din acquis‑ul comunitar. Cea mai stringenta problema a Romaniei, pentru care UE "cere imperativ"(! s.n.) rezolvare este "ritmul si continuitatea reformelor" in vederea aderarii tarii noastre la UE in intervalul, de altfel optimist, propus chiar de catre autoritatile de la Bucuresti. Intre cauzele incriminate de catre UE, care au dus la situatia actuala a reformei in Romania, se afla "probleme politice cum ar fi coruptia [care] au implicatii economice, constituind un obstacol in calea investitiilor straine", chiar daca si Parlamentul European recunoaste ca exista "unele semne incurajatoare de redresare economica" . Intr‑o recenta declaratie, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania, Fokion Fotiadis, recomanda Romaniei sa accelereze privatizarea intreprinderilor nerentabile (63 de intreprinderi cu pierderi mari) daca are in vedere o crestere economica durabila si o imbunatatire a perspectivelor de aderare la UE

Cel mai recent dus rece, si posibil ultimul, a venit o data cu declaratia baroanei Emma Nicholson of Winterbourne care a spus textual ca UE doreste sa primeasca Romania cat mai repede posibil, insa asteapta de la viitorul guvern de la Bucuresti adoptarea in primele 100 [!!!] de zile a unor masuri concrete menite sa accelereze reforma care stagneaza . Ea a adaugat ca ii roaga pe romani sa se ocupe de aceste prioritati urgente, deoarece Romania se afla la un moment de rascruce al procesului de aderare [probabil ceasul al 25‑lea n.n.], cand se pune problema daca va accelera eforturile de integrare sau daca se va razgandi optand pentru alta cale . O fina aluzie ca, in cazul in care nu putem indeplini criteriile, sa ne retragem candidatura.

Raportul de evaluare a progreselor Romaniei de catre Comisia Europeana, dat publicitatii pe 8 noiembrie 2000 , s‑a mentinut in aceeasi nota deloc imbucuratoare pentru partea romana. Practic, suntem deja clasati pe ultimul loc intr‑o ierarhie a reformistilor din estul Europei.

Pentru a completa cadrul unei aderari cat mai rapide la UE, Romania ar trebui sa aiba in vedere si rezolvarea problemelor bilaterale pe care le mai are cu tarile Uniunii, de pilda cu Suedia (cu atat mai mult cu cat nordicii au preluat presedintia UE pentru prima parte a lui 2001). In acest caz este necesara achitarea datoriei statului roman fata de Suedia, posibile cai de rezolvare existand prin preluarea unor fabrici romanesti de catre nordici, mai ales ca Suedia s‑a declarat hotarata, de exemplu, sa sprijine agricultura romaneasca in vederea aderarii noastre la UE . ªi situatia cu Germania trebuie sa aiba o rezolvare rapida. Avand in vedere greutatea cuvantului german in constructia si largirea UE, imbunatatirea relatiilor bilaterale, pornind si de la retrocedarea cladirii care a adapostit Ambasada germana in trecut, este un obiectiv obligatoriu.

Oferim, in cele ce urmeaza, recomandari sectoriale pentru viitorul relatiei Romaniei cu UE si cu UEO, atingand principalele componente ale securitatii enuntate la inceputul studiului:

In plan politic. Cel mai important aspect al securitatii nationale este cel politic. Puterea reprezentata de autoritatile si politica unui stat stabilesc care dintre aspectele vietii statului trebuie securizate si care nu. Cu alte cuvinte, raspunsul la intrebarea "ce aspect tine de securitatea nationala?" este unul politic.

Intr‑un stat liberal democratic se presupune ca guvernul actioneaza doar ca un agent legitim al statului-natiune, iar propunerile si cererile sale sunt supuse scrutinului public si discutiilor libere . Intr‑un astfel de stat, Buzan atragea atentia asupra faptului ca "securitatea nationala poate fi privita in primul rand in termenii protejarii componentelor statului in fata amenintarilor si imixtiunilor externe" . Care sunt componentele principale pe care le protejeaza securitatea nationala? Raspunsul specialistilor Grupului de la Copenhaga este ca politica de securitate nationala protejeaza un triumvirat esential: - ideea de stat, adica acea valoare colectiva pe care cetatenii o acorda statului lor raspunzand la intrebarea cum trebuie sa arate statul nostru; - institutiile statului care dau legitimitate entitatii; respectiv - teritorialitatea statului, intelegand prin aceasta baza fizica a statului

Pentru a‑si intari securitatea nationala, din punct de vedere politic, si pentru a stabili o corelare a dezvoltarii acesteia cu Politica Externa si de Securitate Comuna a UE, Romania trebuie sa‑si consolideze acesti trei stalpi ai securitatii nationale. Desigur, opinia generala este ca ideea statului romanesc este aceea a unui "stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil", asa cum o exprima si art. 1, alineatul (1) din Constitutia Romaniei . Daca aici discutiile se pot purta pe o durata mai lunga de timp, cu privire la celelalte doua componente ale statului - institutiile si teritorialitatea - romanii trebuie sa gaseasca cat mai repede noile formule care sa corespunda viitorului statut al tarii, de membru al UE.

In vederea realizarii acelei "stabilitati organizationale" de care vorbeau cercetatorii Grupului de la Copenhaga, Romania trebuie sa‑si modernizeze Constitutia. Aceasta "bomba politica" a fost aruncata, desi la un moment nepotrivit - avand in vedere perioada electorala pe care o traverseaza Romania, de un foarte curajos si bine intentionat diplomat si anume fostul negociator sef al Romaniei cu UE, Aurel Ciobanu-Dordea. Intors de la o conferinta tocmai pe aceasta tema, care a reunit reprezentanti ai tarilor UE si ai statelor candidate, Ciobanu-Dordea a declarat presei: Constitutia Romaniei va trebui modificata prin referendum, inainte de aderarea Romaniei la UE . Urmatoarele trei zile, aceasta mica revolutie a agitat spiritele politice pe malul Dambovitei, unele voci acuzandu‑l pe Ciobanu-Dordea de incompetenta, cand de fapt trebuia apreciat curajul unui tanar care a spus lucrurilor pe nume. Intr‑adevar, toate aspectele subliniate de fostul negociator-sef al Romaniei sunt reale, iar Romania va trebui sa‑si modifice obligatoriu Constitutia. In primul rand, statul roman trebuie sa recunoasca in textul Constitutiei, asa cum au facut‑o toate celelalte state-membre ale UE, suprematia dreptului comunitar asupra dreptului romanesc , opinie de altfel sustinuta si de noul cabinet Nastase. Aceasta dispozitie rezulta in mod clar din Tratatul instituind Comunitatea Europeana , semnat la Roma, la 25 martie 1957, si din Tratatul privind Uniunea Europeana , semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992. Apoi, trebuie modificata dispozitia care spune ca Parlamentul este unica autoritate legiuitoare din Romania, pentru ca intr‑o ordine juridica comunitara in care va fi integrata si ordinea juridica romaneasca, in anumite domenii, numai institutiile UE vor mai putea sa reglementeze Adica art. 58 al. (1) al Constitutiei va trebui reformulat pentru a permite ca si Consiliul European, Parlamentul si Comisia sa poata sa devina legiuitori ai Romaniei. Toate actele acestor trei institutii europene, ca si deciziile Curtii Europene, vor fi obligatorii pentru Romania si trebuie ca jurisdictia institutiilor europene sa fie recunoscuta direct si automat de catre legislatia interna a Romaniei.

Poate afirmatia care a zgariat cel mai tare coarda nationalista a sensibililor politicieni a fost exprimarea unui fapt natural si anume ca Romania va trebui sa‑si imparta suveranitatea cu Uniunea. Tara noastra nu va mai putea sa dispuna singura de o serie de chestiuni, deciziile urmand a fi luate impreuna cu forurile europene. Practic, vom fi martorii unei probabile aplicari a "suveranitatii interdependentei" , de care vorbeam anterior. In acest sens, poate chiar art. 2 al Constitutiei, care afirma exclusivitatea exercitarii suveranitatii de catre poporul roman prin organele sale alese, va trebui modificat. Iar aceasta modificare este absolut normala din moment ce Romania va semna tratatele UE, asa cum au facut‑o si francezii, spaniolii, tarile BENELUX si celelalte state-membre.

Apoi, este necesar sa fie schimbata prevederea conform careia dreptul de proprietate asupra terenurilor revine doar cetatenilor romani. O data intrati in UE cetatenii romani vor avea aceleasi drepturi ca oricare alt cetatean din Uniune, iar legislatia interna nu are voie sa obstructioneze aplicarea drepturilor egale ale cetatenilor Uniunii. Art. 6 al Tratatului de la Roma prevede ca "este interzisa orice discriminare bazata pe nationalitate" . Toti cetatenii UE sunt liberi sa se stabileasca oriunde vor in cadrul Uniunii, Consiliul si Comisia veghind asupra exercitarii libere a acestui drept. Paragraful e) al alineatul (3) al art. 54 din Tratatul de la Roma spune clar ca cele doua institutii amintite trebuie "sa faca posibil ca un cetatean al unui stat-membru sa poata achizitiona si exploata proprietati funciare situate pe teritoriul unui alt stat-membru" . Puterea politica de dupa noiembrie 2000 va trebui sa explice cu tact populatiei aceasta delicata schimbare pentru a nu provoca sentimente de respingere a integrarii in UE si a atenua spiritele nationaliste care vad deja Transilvania invadata de latifundiari unguri, iar pamanturile si bunurile fixe ale Munteniei si Moldovei cumparate de greci si de italieni. Este recomandabil ca puterea politica sa arate ca romanii insisi vor fi beneficiarii acestor prevederi si ca, in virtutea libertatii de circulatie, si ei vor putea sa se stabileasca oriunde in UE, sa munceasca in marea piata a Uniunii, sa castige salarii occidentale si sa detina proprietati in Uniune, imbunatatindu‑si astfel nivelul de trai.

Bineinteles, national-comunistii au reactii adverse si asupra faptului ca orice cetatean al UE va avea dreptul sa aleaga si sa fie ales in functii publice nationale si locale in orice alt stat-membru. Cum va reactiona, oare, Gheorghe Funar cand la alegerile locale va avea drept contracandidati, sa spunem, un ungur, un evreu-neamt si un spaniol!? Dar si aici trebuie subliniat ca dreptul acesta va fi raspunsul multor interpelari prin care comunitatile romanesti din Europa doreau sa‑si faca auzita vocea in institutiile din tara. Etnicii romani din UE vor putea sa candideze pentru posturi de primari, consilieri si parlamentari ai Romaniei, chiar daca domiciliul lor actual este in Franta sau in Italia si chiar daca azi au cetatenie germana sau olandeza. Iar aceasta ar fi cea mai concreta modalitate de a sprijini legatura cu romanii din afara granitelor tarii, asa cum stipuleaza Strategia de Securitate Nationala a Romaniei.

Nu in ultimul rand, Constitutia trebuie modificata pentru a garanta proprietatea privata, prevedere absolut necesara pentru a spori increderea cetatenilor si a companiilor in autoritatea statului si pentru a spulbera fantomele unei posibile reveniri la politica de nationalizare a proprietatii. O data aduse in discutie, schimbarile Constitutiei ar putea sa includa si recunoasterea multiculturalismului, a faptului ca in Romania traiesc mai multe grupuri etnice care apartin mai multor culturi sau religii.

Asadar, o serie de modificari trebuie aduse Constitutiei Romaniei pentru a putea permite armonizarea legislativa a tarii noastre cu acquis‑ul comunitar. Interesant este ca o parte dintre aceste modificari au fost cuprinse in proiectul Partidului National Liberal si, mai nou, se pare ca ar fi agreate si de guvernul Nastase, aratand ca lucrurile incep sa se miste. Desi timid, liberalii sustineau modificarea Constitutiei pentru a include unele dintre propunerile lui Dordea, de altfel si el un liberal, dar si o serie de schimbari controversate care pot duce la transformarea Romaniei intr‑o democratie parlamentara, reducand la maximum puterile presedintelui - urmand ca el sa fie ales de Parlament -; potentand in schimb Guvernul si primul-ministru; separand atributiile celor doua Camere - urmand ca Senatul sa se ocupe de ratificarea tratatelor internationale si de numirea unor personalitati in functii publice, iar Camera Deputatilor de adoptarea legilor interne - si nu in ultimul rand reglementand explicit superioritatea normei internationale a drepturilor omului asupra normelor nationale in domeniu . Chiar si fostul ministru al afacerilor externe, Petre Roman, s‑a aratat favorabil schimbarilor ce trebuie aduse Constitutiei, atat cele propuse de Dordea, cat si cele inaintate de liberali, subliniind ca este necesara si o reducere a numarului de senatori si de deputati . Parlamentarii Gyorgy Frunda, Victor Bostinaru si Gheorghe Tinca au fost si ei de acord cu propunerile neoficiale ale lui Dordea . Taranistul Ulm Spineanu considera ca trebuie sa asteptam sa‑si modifice altii legile fundamentale, inainte de a schimba Constitutia Romaniei . Adrian Nastase afirma ca vom accepta regulile UE , urmand sa probeze aceasta cu noul guvern, mai ales ca s‑a aratat a fi de acord cu multe dintre propunerile liberale. Surprinzator, editorialistii si comentatorii politici nu s‑au aruncat sa dezbata tema, poate din precautia fata de declaratiile politice in campania electorala.

Drumul schimbarilor legislative nu se opreste insa aici. Avand in vedere observatiile cuprinse in documentele si in recomandarile europene, "ritmul lent de reforma a administratiei publice" reprezinta un "obstacol in calea adoptarii acquis‑ului comunitar" . Prin urmare, dupa modificarea Constitutiei, toate normele privind securitatea nationala, legile ministerelor si institutiilor implicate in acest proces si legile referitoare la secretul de stat sau la accesul liber la informatii (legi care inca nu au fost definitivate in Parlament) vor trebui, de asemenea, revizuite. Acest proces nu va fi usor, dar guvernele care vor veni in 2001 si 2005 vor trebui sa opereze aceste modificari inainte de aderarea Romaniei la UE pentru a exclude problemele si degringolada ce pot fi provocate de posibile conflicte intre institutiile romanesti si Curtea Constitutionala. Daca Romania va deveni o republica parlamentara, prima lege din structura normativa a securitati nationale care trebuie schimbata urgent e legea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, organism care pe alocuri dubleaza Guvernul si nu poate fi verificat nici macar de Parlament. Reglementarile adoptate de catre CSAT sunt, in general, secrete si obligatorii , spre deosebire de cele ale National Security Council, care sunt pregatite spre a servi luarii deciziilor de catre presedintele SUA. In plus, deciziile CSAT intra in vigoare in momentul in care sunt adoptate si nu in urma dezbaterii lor de catre parlament

Apoi, va fi nevoie de o noua Strategie de Securitate Nationala o data ce Romania intra in UE. Nici legile MApN, SRI, MI si a Jandarmeriei nu vor scapa unor modificari aduse prin reforma armatei, inlaturarea cadrelor care se ocupau de politia politica, demilitarizarea Politiei s.a.m.d.

De ce am accentuat chestiunile legate de modificarile legislative? Pentru ca ele se regasesc in modul in care functioneaza institutiile de stat in Romania. Exista multe sondaje care arata ca institutiile primordiale in stat, cum ar fi Parlamentul, Guvernul, Politia sau Justitia nu se bucura de increderea oamenilor. Mai mult chiar, dupa cum o arata un ultim sondaj efectuat de Pro Democratia, Justitia si Politia sunt cele mai corupte institutii din Romania . Desi va fi foarte greu, aceste institutii trebuie sa recastige increderea oamenilor pentru a permite ca intreg mecanismul sa functioneze la parametri optimi. Fara institutii ale statului solide, legitimitatea si autoritatea celor care construiesc si aplica politica de securitate nationala sunt mult reduse, devenind astfel chiar un risc la adresa insesi securitatii nationale a Romaniei.

Una dintre vestile bune este ca UE a inceput un program de cooperare in domeniul juridic cu Romania. In cadrul cooperarii pe perioada de preaderare, UE si Romania au creat in 1999 Institutul National al Magistraturii , care ofera o pregatire profesionala initiala, postuniversitara, organism absolut necesar pentru indrumarea magistratilor romani in procesul de armonizare si de implementare a acquis‑ului european. Acordand un interviu ziarului Curentul, in care comenta aceasta masura, comisarul european Antonio Vitorino adauga: De acum inainte, programul va dura doi ani, ceea ce va permite acoperirea legislatiei UE si, indeosebi, a legilor care privesc apelurile de oferte si concurenta

Ungaria doreste sa ajute Romania in aceasta directie, racordarea sistemelor juridice ale Romaniei si Ungariei la legislatia europeana avand o importanta deosebita pentru procesul de integrare al celor doua state. Fostul ministru al justitiei, Valeriu Stoica, a aratat ca exista un acord de cooperare intre Romania si Ungaria, inceputa prin adoptarea unor noi forme ale codului de procedura civila, armonizand astfel legile romanesti cu reglementarile europene in domeniu

Referitor la teritorialitatea Romaniei, posibilele procese de apropiere sau departare de Moldova trebuie sa ia forme concrete pentru a putea fie sa ne integram impreuna in UE, fie sa asiguram protectia granitei de pe Prut (vezi detalii la capitolul referitor la relatia cu Moldova). Problema trebuie, insa, rezolvata, deoarece tergiversarea situatiei de expectativa si de neclaritate ii indreptateste pe unii analisti occidentali sa se indoiasca de caracterul teritorialitatii Romaniei.

In ceea ce priveste colaborarea cu vecinii, atentia trebuie indreptata cu preponderenta spre Ungaria pentru a invata din experienta acesteia de aderare la NATO si la UE. Contactele la nivel inalt si de experti trebuie sa se inmulteasca pentru a intari bunele relatii din prezent. Avem mult mai multe de invatat daca ne comparam si colaboram cu cei mai buni si mai avansati decat noi, decat daca ne laudam ca suntem superiori Albaniei sau Republicii Belarus.

In plan economic, Romania trebuie sa se concentreze pentru a duce la bun sfarsit reforma si pentru a concepe o strategie economica pe termen mediu si lung pentru inlaturarea saraciei si obtinerea unei dezvoltari durabile. Din pacate, situatia economica precara a Romaniei ii afecteaza securitatea nationala deoarece nevoile de baza ale oamenilor nu sunt satisfacute, influentand acea minima gestionare a resurselor de care aminteau si lucrarile Grupului de la Copenhaga. Inflatia ramane inca mare, productivitatea scazuta si balanta comerciala deficitara, iar privatizarea e inca neterminata lasand in grija statului multe dintre intreprinderile nerentabile. Dezamagita de efectele reformei fara sfarsit, populatia a gasit nu de putine ori felurite moduri violente in care sa‑si exprime nemultumirea, asa cum o arata mitingurile si protestele sindicale din ultima vreme. Iar mineriadele care au avut loc au reprezentat adevarate riscuri la adresa securitatii nationale.

Avem si in domeniul economic plusuri si minusuri. Intr‑adevar, schimburile comerciale ale Romaniei cu UE au crescut simtitor in ultimii ani, mai ales dupa 1995, ca urmare a Acordului de Asociere care a permis exportarea unui numar mare de marfuri finite pe Piata Unica. Comparativ cu anul 1991, cand nivelul importurilor si al exporturilor pe relatia UE atingeau abia 4,5 respectiv 3 miliarde de EURO, in 1999 importurile Romaniei din UE totalizau 10 miliarde de EURO, iar exporturile catre aceeasi piata 8 miliarde . ªaizeci la suta din schimburile comerciale ale Romaniei s‑au realizat in 1999 cu Uniunea Europeana, aceasta devenind piata predilecta pentru desfacerea produselor romanesti . De asemenea, in ultimele luni, fostul guvern Isarescu reusise prima relansare solida a economiei romanesti, bazata pe o crestere foarte buna a exporturilor. Dar aceste aspecte sunt mai putin relevante pentru chestiunile legate direct de securitatea Romaniei si de aceea nu vom insista aici asupra lor. Mai degraba ne vom opri asupra problemelor si a unor solutii care exista pentru relatia cu Uniunea.

Problema principala Romaniei este transpunerea in fapta a promisiunilor de reforma si dezvoltare facute Europei. Din pacate pentru credibilitatea autoritatilor romane, Parlamentul European e cel care cere Romaniei "sa aplice Planul de Actiune si Strategie Economica pe termen mediu", inaintat de tara noastra cu mare aplomb in martie 2000, vizand perioada 2001-2004. Raportul Comisiei Europene prezentat Consiliului de Ministri al Uniunii la 20 martie 2000 a atras atentia asupra absentei in continuare a reformelor structurale de substanta . Raportul Parlamentului European pe acelasi an, amintit mai sus, cere "imperativ viitorului guvern al Romaniei sa continue reformele" pentru ca Romania sa indeplineasca criteriile economice de la Copenhaga, cere "inlaturarea obstacolelor structurale ce stau in calea privatizarii agriculturii" si observa, "cu regret, ritmul lent al reformei din administratia publica"

Declaratiile taioase continua. ªeful Delegatiei Europene la Bucuresti, Fokion Fotiadis, descalifica mediul investitional romanesc, categorisindu‑l drept cel mai ostil din toate tarile candidate. (!!! s.n), iar comisarul european pentru extindere, Guenter Verheugen, afirma ca Romania si Bulgaria sunt singurele tari care nu au facut progrese suficiente in domeniul economic, neavand inca o economie de piata[39].

In cazul agriculturii, ramanerea in urma fata de celelalte candidate este si aici o certitudine. Proasta si insuficienta mecanizare a agriculturii, dar si balbaielile organizatorico-politice dintre Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Agriculturii si Alimentatiei cu privire la cine trebuie sa gestioneze fondurile SAPARD au complicat ingrozitor situatia finantarii proiectelor din agricultura romaneasca pentru rentabilizarea acesteia.

Asadar, situatia economica este un motiv de ingrijorare, dar semnalele pozitive pot indreptati un optimism rezervat pentru urmatorii ani. Astfel, este necesara mentinerea cresterii exporturilor si a productivitatii economice pentru a asigura cresterea durabila atat de necesara. Terminarea privatizarii este absolut obligatorie, deoarece numai sectorul privat poate fi motorul care sa duca economia romaneasca spre UE si spre modernizare. Rolul statului este de a vinde intreprinderile profitabile si de a le face rentabile pe cele paguboase cu scopul clar de a le vinde si pe acestea. In conceptia moderna europeana statul nu face nici comert nici productie, ci el devine plasa de siguranta pentru intreprinderile strategice care sunt in pericol, salvandu-le de la faliment prin cumparare si revanzandu-le in sectorul privat atunci cand cota lor creste (vezi exemplul francez cu Renault din ultimii 4 ani).

In vederea aderarii la UE, agricultura trebuie subventionata puternic pentru a o pregati sa faca fata competitiei acerbe de pe Piata Unica. Cheia aici e utilizarea la maximum a posibilitatilor aparute prin programul SAPARD.

Cu privire la resursele naturale, Romania trebuie sa caute noi zacaminte, deoarece bogatiile sale naturale sunt pe terminate. Iar in acest sens, Romania va trebui sa‑si valorifice asul exporturilor de energie pe piata UE, proiect foarte important pentru corelarea securitatii Romaniei la sistemul Uniunii. O solutie la criza europeana a petrolului de la mijlocul anului 2000 ar fi fost functionarea conductei Constanta-Trieste care, prin transportul petrolului caspic, ar fi putut reduce din efectele negative ale scumpirii pretului la carburantii de pe Piata Unica. De altfel, UE a propus chiar marirea importurilor energetice din Rusia pentru a‑si reduce dependenta de importurile de la OPEC . Solutia pentru contracararea unor viitoare crize similare ar fi ca UE sa finanteze realizarea proiectelor TRACECA si INOGATE de rafinare, transport si comercializare a resurselor caspice de hidrocarburi. In iulie anul curent companii private occidentale au descoperit in Kazahstan zacaminte care pot duce la productii estimate la 50 de miliarde de barili . Avand in vedere si implicarea Rusiei in zona, un astfel de proiect pan-european ar putea dezvolta o colaborare mai buna si cu aceasta tara, inlaturand temerile rusesti conform carora nu se doreste implicarea Rusiei in gestionarea acestor resurse.

O atentie marita va trebui sa aiba Guvernul Romaniei cu privire la armonizarea pozitiei statului nostru in relatiile cu UE, pe o parte, si in colaborarile regionale (CEFTA, Conferinta Economica de la Marea Neagra etc.), pe de alta parte, pentru a nu dubla inutil eforturile si pentru a nu da impresia ca se cauta substitute pentru UE.

 In plan militar - Este necesara o reala orientare pro-europeana combinata, pe de o parte, cu reformarea Armatei, a fortelor de Politie, a Vamii, a Jandarmeriei si a Serviciilor Speciale - in sensul transparentei si al responsabilitatii pe care aceste institutii trebuie sa le dovedeasca fata de contribuabili, iar pe de alta parte, cu eforturile de continuare a rolului de security-provider (furnizor de securitate) al Romaniei in regiune, in special prin participarile la SECI (Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei) , FMPSEE (Forta Multinationala de Pace din Sud-Estul Europei), SEECP (Procesul Cooperarii in Sud-Estul Europei) si politicile de trilaterale, adevarate atuuri in perspectiva aderarii la Uniune.

O prima recomandare pentru viitor ar fi ca Armata romana sa participe la efortul comun al statelor-membre ale UE de a crea o forta pentru indeplinirea sarcinilor de la Petersberg. Romania a demonstrat deja ca are oameni bine pregatiti care fac fata cu succes misiunilor de pace precum cele din Bosnia sau Angola si de aceea ar trebui sa contribuie cu trupe experimentate la crearea corpului de 60.000-80.000 de soldati europeni. Apoi, Romania ar putea oferi UE si NATO asistenta logistica pentru desfasurarea unor misiuni militare in regiunea ei, avand in vedere noile capacitati de interceptare si de comunicare ale armatei. Suntem de parere ca Romania ar trebui sa‑si faca urgent cunoscuta oferta de a participa la efortul european de creare a fortei militare, prin punerea la dispozitie a aproximativ 2000 de militari, structuri de sprijin si logistica, si poligoane si aerodromuri de antrenament pentru fortele europene.

De asemenea, Romania poate participa cu trupe de Jandarmerie, avand in vedere experienta in acest domeniu, la efortul european de creare a fortei politienesti care va numara aproximativ 5000 de profesionisti. Mai mult chiar, autoritatile romane ar putea propune o dislocare a fortelor politienesti in Transnistria pentru a aplana starea conflictuala din regiune. In acest mod am putea contribui activ la misiunile noii Politii Europene.

Foarte important pentru succesul discursului romanesc in viitor este sa se sustina legatura transatlantica, a misiunilor europene cu NATO pentru a mentine coeziunea de interese si valori existenta intre Statele Unite si UE.

Romania trebuie sa potenteze la maximum avantajele crearii Centrului regional de combatere a criminalitatii transfrontaliere SECI din Bucuresti, asumandu‑si in continuare responsabilitatea de a coopera activ cu UE in actiunile impotriva crimei organizate din intreg spatiul sud-est european. Comentand acest avantaj competitiv al Romaniei pentru integrarea in UE, Ambasadorul Richard Schifter spunea: Consider ca o activitate ca aceasta, care demonstreaza ca Romania este un partener serios si este implicata in probleme ce afecteaza nu numai regiunea, ci si intreaga Europa, este un mare avantaj [pentru integrarea in UE]. Daca ne gandim bine la ceea ce dorim sa realizam aici - si dau numai doua exemple, lupta impotriva traficului cu droguri si cea impotriva traficului cu femei si copii - observam ca avem de‑a face cu probleme de un maxim interes nu doar pentru intreaga regiune, ci, in special, pentru Europa Occidentala .

La fel, trebuie intarita si colaborarea cu bulgarii, grecii, turcii, italienii, albanezii si macedonenii din FMPSEE (Forta Multinationala de Pace din Sud-Estul Europei).

Mult discutata chestiune a vizelor, care a dat si continua sa dea cosmaruri romanilor cinstiti care vor sa calatoreasca in UE, va disparea atunci cand Romania va demonstra ca a luat atat masuri de securizare a frontierelor sale, cat si masuri economice de imbunatatire a nivelului de trai. Suntem cu totii de acord ca impunerea vizelor este incompatibila cu statutul Romaniei de candidat-in-negocieri pentru aderare. Europenii stiu ca cele doua procese descrise anterior nu se vor realiza curand, dar este foarte important sa dam dovada ca avansam in sensul dorit de noi toti. Lucrurile au acum o tendinta pozitiva cu privire la acest proces: Romania a instaurat din 1 iulie 2000 regimul de viza pentru statele care nu fac parte din UE, aliniindu-se politicii europene in materie , a semnat acorduri de readmisie cu mare parte din statele UE , va introduce de anul viitor un nou tip de pasaport pentru cetatenii sai cu elemente de siguranta sporite si a angajat militari profesionisti pentru apararea frontierei de est , inlocuindu‑i astfel pe cei 152 de militari in termen. Dintre masurile pe care Romania va trebui sa le implementeze cat mai repede amintim pe scurt: majorarea perioadei maxime in care cetatenii romani care au comis infractiuni in strainatate nu au voie sa calatoreasca, de la 1 la 3 ani, proiectele cu Finlanda pentru asistenta controlului frontierelor si adoptarea normelor minimale fixate de Comisia Europeana pentru procedura de obtinere a statutului de refugiat . Nu in ultimul rand, asa cum propunea Austria , contributia financiara a UE la acest proces trebuie sa creasca deoarece Romania va avea de aparat frontiera estica a 27 (30) de state. In acest sens, autoritatile de la Bruxelles sunt pe cale sa deblocheze 20 de milioane de euro pentru a echipa Politia romana si pentru a‑i informatiza serviciile

Pentru ca aceste masuri sa nu ridice probleme in relatia cu Moldova, trebuie reiterata obligativitatea prezentarii pasapoartelor moldovenesti la intrarea in Romania (masura intrata in vigoare din 1 ianuarie 2001 ), dar exceptarea de la viza pentru cetatenii de peste Prut, masura combinata cu asistarea logistica si materiala a Ministerului de Interne al Moldovei pentru eficientizarea combaterii traficului ilegal dinspre spatiul fost-sovietic.

In acest domeniu o colaborare mai stransa cu Ungaria este binevenita, deoarece aceasta tara impartaseste multe valori in comun cu Romania, este singurul stat NATO vecin al nostru si prima tara la aderarea la UE. Apropierea de Ungaria va urgenta aderarea Romaniei atat la NATO cat si la UE, deoarece statul vecin are un interes foarte mare sa aduca Romania in familia occidentala . In acest sens, este de apreciat crearea batalionului comun TISA cu maghiarii, care va participa la misiuni de mentinere a pacii, deschiderea de noi puncte de trecere a frontierei intre cele doua state (din noiembrie vor fi inaugurate inca 3 puncte de trecere) si cooperarea Ministerelor de Interne ale Romaniei si Ungariei. Referitor la acestea din urma, ministrul Dudu Ionescu afirma ca inspectorii generali ai Politiei din Ungaria si din Romania au incheiat un nou acord care se refera la cooperarea in combaterea crimei organizate si a infractiunilor economice, hotarandu-se, de asemenea, si reinnoirea acordului din 1992 si imbunatatirea capitolului referitor la extradare

 In plan social, Romania va trebui sa continue sa consolideze acel "model social" al convietuirii cu minoritatile nationale, atu romanesc laudat si de catre Fokion Fotiadis . Modelul respectiv este cheia stabilitatii in aceasta zona a Europei si garanteaza respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor in Romania. Logic, reiese ca orice forta politica ar veni la putere in Romania trebuie sa continue sa colaboreze cu UDMR la guvernarea tarii, oferind astfel sansa minoritarilor sa‑si faca auzita vocea si sa‑si puna in aplicare ideile si politicile care sa duca la modernizarea Romaniei. Importanta pastrarii dovezii ca in Romania majoritatea convietuieste bine cu minoritatea va putea permite exportarea modelului romano-maghiar si in alte zone ale UE, care sunt posibile focare de conflict, cum ar fi de exemplu statele baltice in ale caror capitale sau orase industriale majoritatea este reprezentata de etnici rusi si ucraineni.

Asigurarea securitatii societale de care vorbea Buzan se poate realiza numai prin consolidarea acelor "identitati nationale colective", in cazul Romaniei constructia depinzand tocmai de armonizarea identitatilor populatiei majoritare cu cele minoritare. ªi acest aspect important va continua apropierea Romaniei de Ungaria si, deci, implicit de NATO si de Uniunea Europeana.

Conform articolului 20 al Constitutiei, Romania a inclus in dreptul intern reglementari europene in domeniul drepturilor omului, semnate la nivel executiv si ratificate de Parlament. Printre aceste acorduri se numara Conventia europeana a drepturilor omului si zece din protocoalele sale, Carta europeana a autonomiei locale, Conventia cadru privind protectia minoritatilor nationale, documente care considera ca drepturile minoritatilor sunt un subdomeniu al drepturilor omului. Raman probleme in suspensie, deoarece pentru minoritari, sintagma "stat national unitar" este perceputa ca exclusivista, pe fondul unor stereotipii negative fata de majoritatea romana . Insa prioritatea pentru Romania si Ungaria o reprezinta nu problema nationala, ci includerea in institutiile occidentale, de aceea "efectul Europa" are un efect moderator

Problemele cele mai mari raman la nivel intern. Una dintre cele mai dificile reforme prin care mai trebuie sa treaca Romania este cea a mentalitatilor. Un recent studiu elaborat de catre Institutul PRO pune degetul pe rana aratand ca, in ceea ce priveste existenta unei baze sociale net favorabila capitalismului si modernizarii Romaniei pornind de la aceste valori, societatea romaneasca sufera, predominante fiind modul de gandire si de actiune tipice statului patriarhal maximalist. Lucrarea Institutului PRO arata ca in ultimii zece ani romanii au trait impartiti in doua lumi: cea, predominanta ca numar, a "anxiosilor, pesimistilor si mizantropilor", care s‑au multumit cu supravietuirea - "cultura de supravietuire" - si minoritatea reprezentand "cultura de dezvoltare", adica cei care au ales independenta, schimbarea, initiativa privata si riscul , parametrii caracteristici statului capitalist bazat pe dezvoltarea proprietatii si a afacerilor private. Studiul precizeaza ca cei mai multi romani traiesc sub zodia etatismului, increderea intr‑o entitate atotstiutoare generand o stare de dependenta si o atitudine paternalista. Posesorii acestei mentalitati continua sa faca statul responsabil de indeplinirea unor nevoi imediate, cum ar fi cresterea nivelului de trai sau bunastarea . Cu un fin simt politic, autorii studiului atrag atentia asupra posibilitatii ca acesti oameni sa fie sensibili la discursurile populiste, marcate de promisiuni vagi, dar generale, legate de o maximizare a protectiei sociale . Cu alte cuvinte, prada usoara pentru "vanatorii" din PRM, de exemplu. Consecintele acestor mentalitati de tip etatist-invechit se traduc prin lipsa de adaptare la schimbari, reticenta fata de comportamentul investitional (element esential al economiei capitaliste) si inapetenta pentru risc.

Analizand cele afirmate de studiul in cauza descoperim insa si unul dintre paradoxurile care ar putea explica stagnarea Romaniei din ultimii ani: desi majoritatea concetatenilor nostri sunt profund etatisti, exista, insa, si o mare neincredere in institutiile statului si in mecanismele care, cred ei, le pot aduce bunastarea. Statul este ceva generic si increderea in institutii este abstracta, mai spune documentul amintit

Totusi, mai exista si cealalta categorie, chiar daca mai putin numeroasa, a celor pentru care viata si asteptarile sunt orientate catre dezvoltare. Aceasta se concretizeaza in proiecte riguroase ca solutii si termene si in cresterea autoritatii statului ca arbitru eficient si impartial al regulilor jocului social si al protectiei oportunitatilor de dezvoltare. Cei mai reprezentativi locatari ai acestei lumi sunt tinerii cu educatie peste medie, cu ocupatii non-fizice, locuind in mediul urban . Adica exact promotorii unei mentalitati bazata pe competitie, pe valoare, pe risc, pe dorinta profunda de a moderniza aceasta tara. Este de datoria acestei generatii tinere sa convinga marea masa de necesitatea schimbarii de optica, fara de care incercarile de a funda o baza solida pentru capitalism sunt futile in Romania. Aceasta elita, formata in mare parte in scoli din Occident, trebuie sa‑si faca simtita prezenta si in sferele inalte ale politicii. Noii lideri politici vor trebui sa schimbe mentalitatea invechita si sa creeze acele modele comportamentale capitaliste de care este mare nevoie. Va fi, intr‑adevar, un demers foarte dificil, pentru ca politicienii sunt tentati sa spuna si sa faca ce vrea electoratul. Dar tocmai aici se va vedea caracterul eficientei acestui proces conducator al elitelor, daca liderii vor intelege ca trebuie implementat un model care sa permita dezvoltarea capitalista, chiar in pofida preferintelor socialiste ale "etatistilor".

Studiul Institutului PRO este foarte interesant din punctul de vedere al integrarii Romaniei in UE. Ceea ce este comun celor doua categorii de romani identificati de studiu este ca ambele privesc cu incredere aderarea Romaniei la UE, vazand in acest demers finalizarea reformei, care ar aduce implicit si o crestere a nivelului de trai. Doar ca etatistii gresesc profund cand afirma, conform datelor din materialul Institutului PRO, ca aderarea la UE inseamna pentru ei o extensie ocrotitoare si cosmopolita a statului maximal . Dimpotriva, UE va insemna competitie dura pe o piata uriasa a muncii, a produselor si a serviciilor, bazata pe principiile capitaliste ale reusitei si ale initiativei personale.

Copiii strazii raman subiectul cel mai neglijat, la care Romania nu poate primi inca nota de trecere. Diferitele avertismente venite de la toate nivelurile europene nu au fost inca luate in serios in Romania desi imbunatatirea sistemului de protectie a copilului ramane una din cele trei conditii de aderare a Romaniei la structurile europene . Este nevoie de o schimbare fundamentala a sistemului pentru a se pune de acord legile romanesti cu dreptul international in privinta drepturilor copilului . Autoritatile romane trebuie sa inteleaga ca, atat timp cat Romania nu convinge UE ca poate sa aiba grija de propriii copii, ea nu va putea sa persuadeze pe nimeni ca va avea o comportare mai buna fata de alte probleme, mai putin acute.

Pentru a garanta continuarea transformarii societatii si a respectarii drepturilor omului, Romania va trebui sa adopte cat mai curand Carta europeana a drepturilor fundamentale, elaborata la inceputul lunii octombrie si adoptata la summit‑ul din decembrie 2000 al UE . Carta va deveni un instrument de control al respectarii drepturilor fundamentale de catre institutii si de catre statele-membre atunci cand se aplica dreptul comunitar, care este superior celui national . Pentru moment, la Nisa, s‑a hotarat ca documentul sa nu aiba un caracter constrangator pentru statele-membre , ceea ce nu inseamna sa Statele-membre pot ignora acest document.

In stransa legatura cu securizarea frontierelor Romaniei, semnarea unor conventii bilaterale si multilaterale cu tarile UE pentru a facilita munca romanilor in Uniune, prin contracte garantate de firme private sau de stat, este absolut necesara pentru a contracara posibila emigratie in masa din Romania. Aceasta masura va linisti cancelariile occidentale cu privire la situatia romanilor care calatoresc, muncesc sau fac afaceri in UE intr‑o masura mai mare decat intarirea controlului la frontiera. La fel, pentru a intari securitatea financiara a acestor familii statul si bancile romanesti trebuie sa optimizeze transferul rapid al banilor, obtinuti prin munca cinstita de catre lucratorii romani din Occident, catre Romania. Un prim pas in stabilirea acordurilor de munca s‑a facut prin semnarea conventiilor cu Israel, Germania si Ungaria. Numai prin aceasta din urma, 8000 de romani vor putea sa munceasca in Ungaria fara vize si alte taxe, fiind rasplatiti cu salarii mult mai bune decat in Romania

Sistemul sanitar al Romaniei trebuie modernizat urgent, el aflandu-se, in prezent, intr‑o stare deplorabila. Situatia actuala a sistemului sanitar ar impiedica aderarea Romaniei la UE, daca sanatatea ar fi un criteriu, a declarat Andr Ernst, reprezentantul Frantei la Conferinta privind problemele de sanatate de interes comun pentru Romania si UE, desfasurata la Bucuresti intre 4 si 6 octombrie 2000 . Oricum, sanatatea populatiei este un element important in ansamblul securitatii nationale a unui stat. Intr‑adevar, este nevoie si de un ajutor substantial international pentru acest domeniu, dar in primul rand, Guvernul trebuie sa acorde un procentaj mai mare din PIB‑ul pe anii viitori si sa gestioneze mai bine fondurile alocate dezvoltarii sanatatii.

 In planul mediului inconjurator, Romania inregistreaza, alaturi de problemele economice, uriase ramaneri in urma fata de celelalte state candidate. In acest domeniu sunt necesare atat politici si investitii noi, cat si schimbari in optica tratarii acestor probleme. Este imperios necesar sa se formeze noi specialisti in domeniul mediului, cu ajutorul UE, care sa initieze schimbarea mentalitatii comuniste remanente, mentalitate care a stat la baza managementului dezastruos al crizei de la "Aurul" Baia Mare din primavara acestui an, cand, dupa ce a poluat doua rauri internationale, Romania a vrut sa ascunda amploarea acestui fapt reprobabil, nu a cerut ajutor UE, iar comunicarea cu autoritatile maghiare si cu cele internationale din domeniu a lasat mult de dorit. Consecintele accidentului ar fi putut fi reduse si nu ar fi afectat imaginea tarii, daca autoritatile romane ar fi constientizat importanta ecologiei pentru securitatea nationala, daca ar fi anuntat imediat Ungaria si forurile internationale despre problemele de la "Aurul", daca ar fi dovedit minima transparenta necesara pentru a coordona echipe internationale la fata locului si daca ar fi cerut de urgenta ajutor economic pentru repararea daunelor, elemente absolut necesare in gestionarea crizelor ecologice. Fara a mai adauga ca acest accident ar fi fost probabil evitat, daca s‑ar fi trecut conditii de exploatare mult mai stricte, din perspectiva ecologica, care sa oblige compania privata care a cumparat "Aurul" sa adopte standardele internationale de siguranta in domeniu.

Rezolutia asupra Raportului Parlamentului European cu referire la Romania, din anul 2000, sublinia la punctul 4 ca forumul european amintit "ia nota cu preocupare de situatia din domeniul mediului inconjurator, in multe zone ale Romaniei, care creeaza amenintari imediate la sanatatea publica" si "cere autoritatilor romane sa aplice cele mai stricte standarde europene in materie de mediu, atunci cand va lua in considerare redeschiderea minelor de la Baia Mare sau alte intreprinderi similare"

Viitorul pare sa aduca, insa, stiri bune in domeniu avand in vedere semnarea la Bruxelles a acordului de participare la Agentia Europeana a Mediului - Romania urmand sa devina membra activa a organizatiei din ianuarie 2001 si fiind obligata sa aplice si sa respecte standardele UE in materie  - si acordarea celor 130 de milioane de euro pentru derularea unor proiecte de mediu in Romania, proiecte prin care se vor reabilita statii de epurare a apelor in Craiova, Iasi si Valea Jiului, prin cel din urma oferindu-se locuri de munca pentru minerii disponibilizati . Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului a propus Comisiei Europene alte 5 proiecte, pentru orasele Timisoara, Braila, Brasov, Cluj-Napoca si Arad in valoare totala de 273 de milioane de euro . Se pare ca cel putin doua dintre ele vor primi finantare din 2002.

Nu in ultimul rand, Romania trebuie sa continue sprijinirea eforturilor Comisiei Europene de convingere a bulgarilor sa opreasca centrala de la Kozlodui, un posibil focar de dezastru ecologic. Rezolvarea poate fi obtinuta prin dezvoltarea capacitatilor centralei de la Cernavoda, care ar putea asigura furnizarea energiei electrice pentru jumatate din orasele Bulgariei.

Concluzii

Procesele largirii si consolidarii securitatii UE, pe care am incercat sa le definim in acest studiu, sunt intr‑o continua schimbare, dinamismul lor demonstrand ca o varietate de scenarii pot fi plauzibile pentru urmatorii 30 de ani. Din perspectiva teoretica a relatiilor internationale, suntem de parere ca sinteza neorealism-neoliberalism poate explica cel mai bine viitorul securitatii UE, care se va baza mai degraba pe o integrare de tip interguvernamental, decat pe un proiect precum Statele Unite ale Europei. Daca, totusi, Europa va decide sa mearga pe acest drum al superstatului, este necesara o aducere treptata a problemei pe agenda, politizand deliberat subiectele implicate la nivel supranational si creand asteptari ale cetatenilor fata de un set clar al reglementarilor ce privesc cetatenia, reprezentarea si luarea deciziilor in Europa.

Desi asteptarile privind rezultatele conferintei de la Nisa au fost destul de mari, liderii europeni au iesit cu putine satisfactii in urma procesului de negociere. Reponderarea voturilor in Consiliu si in Parlament, schitarea viitoarei compozitii a Comisiei, cu o schimbare in 2010, adoptarea Cartei drepturilor fundamentale si marirea categoriei cu domeniile care se vor adopta prin majoritate calificata sunt micile realizari ale summit‑ului. Dar cel mai negociat Tratat european de pana acum (cel de la Nisa) nu pare a fi primit cu bine in Parlamentul European, mai ales de catre crestin-democrati . Testul din Parlamentul European va fi foarte important pentru viitorul acestui Tratat, document care trebuie apoi ratificat de catre toate statele-membre ale UE.

UE va trebui sa mentina legatura transatlantica printr‑o reimpartire cu americanii a sarcinilor care tin de hard <--> soft security, deoarece principiile si valorile comune raman puternice, iar interesele celor doua continente nu sunt divergente. Pastrarea legaturii este si in interesul noilor state-membre ale NATO si a viitoarelor membre ale UE.

Cu privire la dezvoltarea legaturilor UE cu CSI, putem sa ne imaginam relatii ca de la organizatie la organizatie, avand in vedere coagularea statelor, la est de Polonia si de Moldova, in jurul Rusiei, in dorinta de a crea o Uniune proprie.

Romania si‑a dovedit, cu precadere dupa 1996, calitatea de aliat al NATO si al UE si capacitatea de furnizor de securitate in regiune prin politicile trilaterale si de colaborare cu vecinii. Este foarte important sa se dezvolte acest caracter activ al politicii romanesti in materie, pentru a demonstra utilitatea unui aliat in aceasta regiune.

Pentru o participare cat mai activa la PESC, este necesar sa cream o reala dezvoltare economica durabila, pentru a permite financiar acest demers. Din perspectiva consolidarii celor trei componente ale statului, trebuie sa schimbam Constitutia si celelalte legi ale sistemului securitatii nationale si sa clarificam aspectele ce tin de teritorialitate vizavi de relatia cu Moldova.

In plan militar, atentia trebuie indreptata spre ofertele concrete de colaborare cu viitoarea forta armata a UE, pe care Romania trebuie sa le prezinte partenerilor cat mai curand.

Din punctul de vedere al componentei societale, consolidarea "modelului social" de convietuire cu minoritatile este necesara pentru a putea exporta acest concept atat in statele baltice cat si, de exemplu, in Ucraina.

Cu cat Romania va realiza mai repede ca securitatea mediului inconjurator priveste pastrarea la nivel local a biosferei planetare - ca suport esential al elementului de care depind toate celelalte activitati umane -, cu atat riscurile acestui sector vor fi mai reduse.

Daca Moldova o doreste, Romania trebuie sa faca pasi concreti pentru a realiza integrarea simultana a celor doua state in Uniunea Europeana prin crearea unei interdependente la toate nivelurile.

Prin demersul nostru am dorit sa atragem atentia autoritatilor romane asupra importantei pe care o are capitolul PESC, din procesul de negociere cu UE, tocmai prin faptul ca - asa cum arata specialistii, referindu-se la multitudinea componentelor securitatii - el va avea implicatii dintre cele mai profunde in aproape toate sectoarele societatii romanesti.

Bibliografie

Andreescu Gabriel, Valentin Stan si Renate Weber, Study on the Conception of Democratic Alliance of Hungarians in Romania on the Rights of National Minorities. A Critical Analysis of the DAHR Documents, The Centre for Human Rights - APADOR-CH, Bucuresti, 1994

Brzezinsky Zbigniew, "War and Foreign Policy, American Style", pp. 172-178, in Journal of Democracy, vol. 11, nr. 1, ianuarie 2000

Buzan Barry, Weaver Ole si de Wilde Jaap, Security. A New Framework for Analysis, 1998, London, Lynne Reiner Publishers Inc., Marea Britanie

Barsan Victor, Sabina Fati et al., De la post-comunism la pre-tranzitie, editura Pythagora, Bucuresti 1997

Constantin Valentin, Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene, 1999, Iasi, Ed. Polirom, Romania

Cottey Andrew, "Central Europe Transformed: Security and Cooperation on NATO's New Frontier", in Contemporary Security Policy, august 1999, vol. 20, nr. 2

Enache Marian si Cimpoiesu Dorin, Misiune diplomatica in Republica Moldova, 2000, Ed. Polirom, Iasi

Eyal Jonathan, "Vicious Circles: Security in the Balkans, Romania: When Comunism gives way to Communism", Whitehall Paper Series, Royal United Services Institute for Defense Studies, 1992

Haas Ernst, The Uniting of Europe, 1958, Marea Britanie

Ioffe Iosef, "Rethinking the Nation-State. The Many Meanings of Sovereignty", in Foreign Affairs, vol. 78, nr. 6, noiembrie-decembrie 1999

Khazanov Anatoly M., After the USSR: Ethnicity, Nationalism and Politics in the Commonwealth of Independent States, The University of Wisconsin Press, 1995

Linz, Juan J. si Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation. Southern Europe, South America, and Post-Communist Europe, The Johns Hopkins University Press, 1996

Maties Mihai, "Noile politici de securitate ale statelor occidentale in secolul XXI", in Securitate nationala, politica de aparare si istorie militara in Romania la sfarsit de mileniu, Institutul pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara, Bucuresti, 2000

Ministerul Apararii Nationale, Strategia Militara a Romaniei. Securitate militara prin: capacitate defensiva credibila, restructurare si modernizare, parteneriat operational intensificat, integrare graduala, 2000, Ed. Militara, Bucuresti

Ministerul de Externe al Marii Britanii (FCO), Joint Declaration Issued at the British-French Summit, Saint-Malo, France, 3-4 December 1998, din pagina de Internet a Ministerului, www.fco.gov.uk/news/newstext.asp?1795, tiparit la 17 februarie 2000

Moreau Defarges Philippe, "Union Europeene: l'elargissement a reculons", in Defense Nationale, noiembrie 1999, pp. 54-60

Nastase Dorina, "Institutional Choice and Bureaucratic Inertia in Transition: the US National Security Council as an Institutional Model for the Romanian Supreme Council for National Defence?", Central European Issues, Bucuresti, 2000

Presedintia Romaniei, Strategia de Securitate Nationala a Romaniei: stabilitate democratica, dezvoltare economica durabila si integrare euroatlantica, text aprobat in CSAT pe 18 iunie 1999, Bucuresti, tipar MAPN

Schimitter Phillipe C., "Federalism and the Euro-polity", in Journal of Democracy, vol. 11, nr. 1, ianuarie 2000, pp. 40-47

Stan Valentin, Romania si esecul campaniei pentru vest, Editura Universitatii Bucuresti, 1999

The Economist, "Enlarging the European Union. A New Pace?", articol publicat pe 2 octombrie 1999, pp. 32-33

The Economist, "A Survey of Europe. A Work in Progress", supliment editat pe 23 octombrie 1999.

The Economist, "Europe After Communism. Ten Years Since the Wall Fell", articol publicat pe 6 noiembrie 1999, pp. 21-24

The Economist, "The Union's Tricky Treaty", articol publicat pe 13 noiembrie 1999, pp. 31-32

Wallace Helen si Wallace William, Policy Making in the European Union, editia a 4‑a, 2000, Oxford University Press, Marea Britanie

Wohlfeld Monica, The Effects of Enlargement on Bilateral Relations in Central and Eastern Europe, Institutul pentru Studii de Securitate al UEO, iunie 1997, Paris, disponibil si pe Internet la www.weu.int/institute/chaillot/chai26e.ht, tiparit pe 18 noiembrie 1999

Zorgbibe Charles, Pour un concept europen de "prvention et stabilisation", 2000, Paris, manuscris

Stirile si comentariile agentiei MEDIAFAX intre lunile iunie si martie 2006

Stirile si comentariile agentiei de presa RADOR intre 2000-2006

Colectia revistei The Economist intre 2003-2006

Colectia electronica a cotidianului Daily Telegraph, octombrie 1999-octombrie 2000, pe tema UE-NATO-aparare europeana

Colectiile cotidienelor Adevarul, Azi, Cotidianul, Cronica Romana, Curentul, Jurnalul national, Romania libera si Ziua intre lunile august si noiembrie 2000

Seminarul "Sisteme de securitate nationala", partea a II‑a - "Institutii de promovare a securitatii nationale", Sinaia, 26-28 martie 1998

Legi

"Lege privind siguranta nationala a Romaniei", MO, nr. 163, partea I, iulie 1991

"Lege privind functionarea Serviciului de Informatii Externe", MO, partea I, nr. 7, 12 ianuarie 1998

"Lege privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii", MO, partea I, nr. 142, 1990

"Lege privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii", MO, partea I, nr. 33, 3 martie 1992