ORGANIZAREA POLITICA A SOCIETATII ROMANESTI. SISTEMUL INSTITUTIONAL

ORGANIZAREA POLITICA A SOCIETATII ROMANESTI. SISTEMUL INSTITUTIONAL

Vechimea societatii romanesti are corespondent si in planul organizarii sale politice. Fiecare epoca isi aduce aportul propriu de originalitate, iar toate la un loc contureaza demersul politic al romanilor din cele mai vechi vechi timpuri si pana in prezent.

Sistemul politic romanesc, in evolutia lui istorica, are numeroase elemente de originalitate, dar si de imprumut. Aportul local da o anume nota sau culoare actului politic profesionist, care reflecta inclusiv valentele gandirii politice romanesti. Cu cat ne apropiem mai mult de epoca moderna influentele spatiului politic european care se exercita asupra celui romanesc sporesc considerabil, astfel incat structurile politice se modernizeaza rapid (indeosebi din a doua jumatate a veacului al XIX-lea), dar practica politica si mai ales moravurile politice raman ancorate intr-un localism bizantin, anacronic si contraproductiv. Gandirea politica este insa vioaie, minti luminate de intelectuali aducand un aport original si de substanta la imbogatirea patrimoniului national si european al gandirii politice.

Daca in planul gandirii politice majoritatea contributiilor atesta pozitii democrate, reflectand de fapt predispozitiile afective ale romanilor, in orizontul manifestarilor politice efective, evolutia are un curs distinct. Sistemul politic democrat alterneaza cu regimuri autoritariene sau cu dictaturi de dreapta sau de stanga, generate de presiunea factorilor externi sau imixtiunea brutala a unor mari puteri in viata politica romaneasca.

Analiza comparata a celor doua tipuri de sisteme politice care se realizeaza in curs (cum sunt, de exemplu, sistemul democrat pluralist ante si postbelic, regimul autoritar carlist-1938-1940, regimul antonescian, dictatura comunista-1945-1989, regimul democrat postdecembrist) reflecta nu numai o realitate politica incontestabila, ci si o maniera de abordare si apreciere a realitatilor politice romanesti actuale si de perspectiva.

Sistemul politic actual, preluand elemente ale exercitiului democratic din perioada interbelica, dar si din modul cum sunt concepute, organizate si cum functioneaza democratiile consolidate actuale, apare ca un hibrid pe cale de consolidare, care se apropie, cu voia sau fara voia clasei politice, de exigentele Consiliului Europei sau

N.A.T.O. Structurile sistemului reproduc atat pe cele "clasice" (parlament, guvern, partide politice etc.), cat si pe cele in voga astazi (ministere si departamente cu functii de integrare etc.), favorizand o politica cu suficiente elemente contradictorii, atat in continut cat si in manifestari.

In mod necesar si prioritar, in exercitarea functiilor politice ale unuisistem democrat existenta si functionarea statului de drept, a societatii civile si separatia puterilor se constituie in elemente fundamentale de constructie ale spatiului politic romanesc dupa 1989, care se regasesc stipulate si in pactul fundamental elaborat si votat in 1991. Potrivit Constitutiei, statul roman este un stat national, unitar si suveran, in care puterea se exercita de catre popor fie direct (prin referendum), fie indirect (prin organele sale reprezentative). In aceasta relatie, Parlamentul este institutia politica cu cea mai larga reprezentativitate, fiind deopotriva si unicul for politic investit cu autoritate legislativa. Parlamentul Romaniei este compus din doua camere (Senat si Adunarea Deputatilor sau "Camera"), fiind ales prin vot universal egal, direct, secret si liber exprimat (o data la 4 ani, in conditiile epuizarii unui ciclu electoral normal sau in situatii de criza guvernamentala).

Prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat este ales si Presedintele Romaniei, ale carui functii executive sunt prevazute in Constitutie si a carui demitere (cand si daca este cazul) poate fi facuta numai prin referendum, modalitate foarte raspandita de exprimare a suveranitatii natiunii.

Organizarea democratiei romanesti actuale se intemeiaza si pe principiul pluralismului, care este efectiv si se manifesta prin pluripartidism si prin libera initiativa de constituire a unui partid sau a unor organizatii politice. In acest sens, dupa 1989 au fost infiintate zeci de partide politice, cu programe si forta electorala extrem de diferentiata, care au trecut prin filtrul confruntarilor electorale, numarul lor fiind considerabil redus in prezent.

Din constructia constitutionala a sistemului politic actual (in plina "campanie europeana" de restructurare ) separarea puterilor este astfel gandita incat activitatea fiecareia din ramurile puterii sa nu conduca la dereglarea echilibrului care trebuie sa se mentina intre acestea. Delimitarile creeaza cadrul de "separatie" intre puteri care se intemeiaza pe: structura bicamerala a Parlamentului, ce functioneaza insa unitar, functia legislativa exercitandu-se conjugat, activitatea Presedintelui, Guvernului si Administratiei Publice, care indeplinesc functii executive si pe autoritatea puterii judecatoresti ale carei atributii sunt indeplinite de Curtea Suprema de Justitie, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii si alte instante.

Analiza elementelor structurale, a modului cum functioneaza si a perceptiei publice actuale a sistemului politic romanesc releva trasaturi si manifestari contradictorii, atipice in raport cu unele standarde democrate, care, studiate si analizate, conduc la unele concluzii nu numai sugestive, dar si importante pentru factorii decizionali politici, in orizontul evolutiei politice a societatii noastre si a proceselor de integrare in organismele euroatlantice.