PARLAMENTUL ROMANIEI - Functiile Parlamentului Romaniei

PARLAMENTUL ROMANIEI

Functiile Parlamentului Romaniei

In istoria constitutionala a lumii, istorie indelungata si tumultoasa, s-a impus, ca o realitate teoretica si practica, parlamentul. Aparitia parlamentului trebuie considerata ca exprimand cerinta umana de participare la facerea (infaptuirea) legilor, participare care este, de fapt, prima dintre legile democratiei.

Este semnificativ ca, astazi, aproape toate constitutiile lumii, consacrand puterea (suveranitatea) poporului (natiunii), stabilesc ca aceasta se exercita prin reprezentare si prin referendum. S-au cautat garantii privind exercitarea acestui ,mandat de catre parlament, mai ales pentru ca parlamentul sa nu se indeparteze de a imputernicirile date. Printre cele "mai importante garantii este referendumul-consultarea populara, modalitate larg folosita astazi in sistemele constitutionale.

Parlamentul apare, deci, ca o institutie politica si juridica formata din una sau mai multe corpuri, adunari sau "camere', fiecare dintre acestea compusa dintr-un numar de membri (deputati, senatori), dispunand de putere de decizie mai mult sau mai putin importanta.

Parlamentul nu se confunda cu comitetele sau comisiile, care sunt formate dintr-un numar mai mic de membri si, de regula, de catre camerele sale si nici cu adunarile consultative, care nu au puteri de decizie.

Functiile Parlamentului

Parlamentul trebuie sa aiba si are un loc si un rol deosebit in sistemul statal. Atributiile parlamentului sunt specifice infaptuirii, la cel mai inalt nivel, a conducerii statale. Ca atare, functiile parlamentului sunt functii de conducere, sunt functii deliberative. Fiind ales direct de catre cetateni, prin vot, el reprezinta vointa poporului si are dreptul sa exercite puterea poporului. Conform Constitutiei Romaniei, in articolul 61 este stipulat ca: Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.

Functiile parlamentului sunt multiple si importante. Studierea functiilor parlamentului presupune o clasificare a lor, clasificare pe criteriul continutului acestora (mai exact al atributiilor parlamentului).

Potrivit acestui criteriu stiintific, functiile parlamentului sunt:

a.       Functia legislativa a parlamentului (adoptarea legilor); .

b.      Stabilirea directiilor principale ale activitatilor social-economice, culturale, statale si juridice;

c.       Alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale;

d.      Controlul parlamentar;

e.       Conducerea in politica externa;

f.        Organizarea si functionarea proprie.

a) Functia legislativa a Parlamentului

Prin articolul 61 din Constitutia Romaniei se arata ca Parlamentul este unic autoritate legiuitoare a tarii; exercitarea functiei legislative apartine ,teoretic, numai Parlamentului, care o exercita singur. In practica insa, el "imparte' aceasta functie sau unele aspecte ale acestei functii cu executivul, cu electoratul (referendum), cu comisiile proprii. Executivul se implica in functia legislativa indeosebi prin initiativa legislativa , legislatia delegata , promulgarea legilor , dreptul de veto.

De aceea, pe buna dreptate se vorbeste , uneori, de limitele puterii legislative a Parlamentului limite rezultand din insasi notiunea de lege, din principiul democratiei directe sau indirecte, din teoria starii de necesitate.

Conform dispozitiilor Constitutiei Romaniei, Parlamentul poate adopta trei categorii de legi, si anume: Legi constitutionale, legi organice, legi ordinare.

Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei.

Legile organice se adopta pentru: sistemul electoral, organizarea si desfasurarea referendumului , organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, regimul starii de asediu si al celei de urgenta, pedepsele si regimul executarii acestora , acordarea amnistiei sau gratierii colective, organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii , a instantelor judecatoresti , a ministerului Public si a Curtii de Conturi, statutul functionarilor publici ,regimul juridic al proprietatii si al mostenirii, regimul general privind raporturile de munca ,sindicatele si protectia sociala ,organizarea administratiei locale ,a teritoriului , regimul general privind autonomia locala, reglementarea celorlalte domenii, pentru care in Constitutie , se prevede adoptarea de legi organice .

Raman in sfera legilor ordinare celalalte relatii sociale , asupra carora legislativul poate hotari.

b) Stabilirea directiilor principale ale activitatii social-economice, culturale, statale si juridice.

Exercitand imputernicirile de conducere statala ce-i sunt delegate de catre popor, Parlamentul poate decide in problemele cele mai importante. Aceste imputerniciri sunt prevazute in Constitutie si se realizeaza prin lege. Aceste imputerniciri pot fi exercitate fie de Parlament in intregul sau, fie de una dintre Camerele Parlamentului, in cazul structurii bicamerale, desigur. In acest sens, revin in general Parlamentului urmatoarele atributii: adoptarea bugetului, aprobarea programului guvernului, declararea mobilizarii generale sau partiale, reglementarea alegerilor, reglementarea organizarii si desfasurari referendumului, organizarea si functionarea organelor de stat, precum si a partidelor politice, organizarea fortelor armate si a apararii nationale, stabilirea infractiunilor si a pedepselor, stabilirea sistemului general al impozitelor si al taxelor, emisiunea de moneda, stabilirea procedurilor jurisdictionale .

Cele mai multe dintre acestea se hotarasc prin legi, dar aici sunt avute in vedere continutul functiei si nu forma sa de realizare.

c) Alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale.

Este o functie complexa, iar exercitarea unor asemenea atributii difera de la an sistem constitutional la altul. Aceasta functie exprima o anumita preeminenta a Parlamentului fata de alte puteri publice , un anumit drept in legatura cu institutionalizarea celorlalte autoritati statale. Parlamentul Romaniei , conform Constitutiei, poate suspenda din functie pe Presedintele Romaniei-articolul 95 (alineatul 1),acorda votul de incredere Programului si intregii liste a Guvernului articolul (102), poate retrage increderea acordata Guvernului - articolul 112.

Senatul Romaniei numeste Avocatul Poporului - articolul (58) pe o durata de cinci ani, pentru apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice. Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului se stabileste prin lege organica.

d) Controlul parlamentar.

Realizarea controlului de catre Parlament are o importanta deosebita. Acest control este necesar si deplin. El este necesar deoarece Parlamentul, ca organ de stat caruia poporul ii delega functia deliberativa, trebuie sa constate direct cum sunt respectate si aplicate Constitutia si legile, cum autoritatile statale isi realizeaza rolul ce-1 au in mecanismul statal.

Controlul exercitat de catre Parlament este un control deplin. Controlul parlamentar cuprinde activitati, organe de stat, acte normative. El se exercita fie direct de catre intregul Parlament, fie de una dintre Camerele sale (in sistemul bicameral), fie prin alte mijloace si forme de control.

Formele si mijloacele specifice prin care se exercita controlul parlamentar pot fi sistematizate astfel:

Controlul parlamentar exercitat prin dari de seama, mesaje, rapoarte, programe; .

Controlul exercitat prin comisiile parlamentare;

Controlul exercitat prin intrebari si interpelari;

Dreptul deputatilor si senatorilor de a cere si, obtine informatii necesare;

Controlul exercitat prin rezolvarea petitiilor cetatenilor,

Controlul exercitat prin Avocatul Poporului.

Controlul parlamentar exercitat prin dari de seama, mesaje, rapoarte, programe

Acesta este un mijloc de control direct asupra activitatii autoritatilor statale. Conform Constitutiei, unele organe de stat au obligatia de a prezenta Parlamentului sau uneia dintre Camerele sale, mesaje, rapoarte, dari de seama, programe. Au asemenea obligatii constitutionale sefii de state, sefii de guvern.

Astfel, Parlamentul Romaniei asculta anual mesajul Presedintelui Romaniei cu privire la principalele probleme politice ale natiunii - articolul (88) din Constitutie, asculta si aproba programul Guvernului - articolul (102), asculta, anual raportul Curtii de Conturi - articolul 140 alineatul (2), asculta rapoartele Avocatului Poporului - articolul (60 ).

Controlul exercitat prin Comisiile parlamentare

Acesta este un control eficient, practicat destul de des in sens larg, toate comisiile parlamentare pot efectua control, dar aceste functii sunt, de regula, incredintate unor comisii de ancheta, sau comisii speciale. Aceste comisii au, deseori puteri judiciare, citeaza martori care au obligatia legala de a aparea in fata Comisiei si de a raspunde.

. Controlul exercitat prin intrebari si interpelari

Intrebarile sunt cereri adresate de catre deputati sau senatori organelor de stat (indeosebi Guvernului sau ministrilor) in legatura cu activitatea analizata in Parlament sau cu orice alte probleme sociale, economice, culturale, juridice. Prin intrebari se cer anumite informatii, precizari etc. Regulamentul Camerei Deputatilor stabileste ca intrebarea consta intr-o simpla cerere, de a raspunde daca un fapt este adevarat, daca o informatie este exacta, daca Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice inteleg sa comunice Camerei informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor sau de Comisiile permanente ori daca Guvernul are intentia de a lua o hotarare intr-o problema determinata.

In legatura cu intrebarile, regulamentele parlamentare stabilesc reguli privind forma sub care pot fi formulate, continutul si timpul in care pot fi formulate (ziua, orele),continutul si durata timpului de raspuns, timpul pentru replica, anumite efecte juridice.

Intrebarile pot fi formulate oral sau in scris, fapt ce implica anumite nuantari procedurale. Cat priveste continutul, nu sunt admise intrebarile privind probleme de interes personal sau particular, cele care se refera la procese aflate pe rolul instantelor judecatoresti, care pot afecta solutionarea unor cauze aflate in curs de judecata, cele care privesc activitatea unor persoane care nu indeplinesc functii publice din Regulamentul Camerei Deputatilor. Primului-ministru i se pot adresa numai intrebari privind politica generala a Guvernului. Intrebarile orale pot fi adresate in fiecare zi de luni, timp de 30 de minute, de la orele 18:30. Ele trebuie depuse la presedintele Camerei, cel mai tarziu pana la ora 15 a zilei de luni. Intrebarile scrise se pot depune la presedintele Camerei, in fiecare zi de luni, la incheierea orei ministeriale.

Cat priveste Senatul, acesta stabileste o zi din saptamana consacrata intrebarilor si raspunsurilor la acestea. Durata in timp a intrebarii, raspunsului si replicii este stabilita pe minute. De asemenea, sunt stabilite reguli privind raspunsul la intrebarile scrise, care poate fi scris sau oral.

Ministrii nu raspund la intrebari, daca cel care a adresat intrebarea nu se afla in sala de sedinte. Pentru a se evita abuzul de intrebari se prevede ca nici un parlamentar nu poate adresa mai mult de doua intrebari in aceeasi sedinta.

Interpelarile se deosebesc de intrebari atat prin importanta lor sporita, cat si prin regimul lor juridic deosebit stabilit catre regulamentele parlamentare.

Obiectul oricarei interpelari se formuleaza in scris si se depune presedintelui Camerei care o supune atentiei acesteia spre a hotari daca urmeaza a fi dezvoltata de indata sau in care anume sedinta.

Interpelarea, de regula presupune un vot, ,ea pune in joc responsabilitatea guvernului in fata Parlamentului.

Regulamentul Camerei Deputatilor arata ca interpelarea este o cerere adresata Guvernului, prin care se solicita explicatii asupra politicii Guvernului in probleme importante ale activitatii sale interne, si externe. Regulamentul Senatului arata ca sensul constitutional al interpelarii este o cerere adresata de un senator Guvernului sau unui membru al acestuia.

Interpelarile se deosebesc de intrebari si prin procedura ce li se aplica.

Interpelarile pot fi formulate de unul sau mai multi parlamentari precum si de un grup parlamentar. Interpelarea se face in scris, cu indicarea obiectului ei, fara nici o dezvoltare in, Camera Deputatilor sau cu motivare la Senat. Ea se citeste de catre presedintele grupului parlamentar sau de catre parlamentar in sedinta publica si se transmite presedintelui Camerei.

La Camera Deputatilor, acest lucru se realizeaza in ziua de luni consacrata intrebarilor si interpelarilor, intre orele 19-20, iar la Senat in ziua stabilita de catre acesta. Presedintele Camerei transmite interpelarea primului ministru sau ministrului interpelat. Interpelarile se inscriu in ordinea prezentarii lor, intr-un registru special si se afiseaza la sediul Camerei,

Dezvoltarea interpelarii are loc in sedinta de luni, ea neputand depasi cinci minute. La Senat, dezvoltarea se face in ziua dedicata interpelarilor. In sedinta consacrata pentru dezvoltarea interpretarii se da cuvantul interpelatorului si apoi primului-ministru. Acestia pot, dupa dezvoltarea interpelarii, sa raspunda imediat sau sa ceara o amanare pentru a raspunde.

Conform Constitutiei, Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune prin care sa-si exprime pozitia cu privire la problema ce a facut obiectul interpelarii.

Dreptul deputatilor si senatorilor de a cere si obtine informati necesare.

Exercitarea eficienta a controlului parlamentar presupune dreptul deputatilor si senatorilor de a cere informatii autoritatilor publice si, desigur, obligatia acestora de a le furniza.

Conform Constitutiei, Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligati sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de Comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora.

.Astfel, deputati pot cere de la organele administratiei publice informatii sau documente in copie certificata, utile pentru activitatea lor. In acest sens, ei adreseaza presedintelui Camerei Deputatilor o cerere,

Documentele primite se restituie organului respectiv dupa ce au fost consultate.

Cat priveste informarea senatorilor , in principiu se aplica aceleasi reguli

Controlul exercitat prin rezolvarea petitiilor cetatenilor

Parlamentul este o tribuna publica unde se pot exprima revendicarile si dezacordurile. Cetatenii se pot adresa cu petitii deputatilor, senatorilor sau Camerele Parlamentului, deoarece deputatii si senatorii sunt reprezentantii Cetatenilor si pot fi intermediari intre cetateni si guvern. Este mijlocul prin care ministrii si guvernul pot cunoaste doleantele cetatenilor, este deci un aspect al apararii intereselor particulare.

Petitiile trebuie sa fie scrise si sa contina datele de identificare ale petitionarului. Ele se inscriu intr-un registru si se transmit spre solutionare comisiilor competente. Comisia poate decide solutionarea, sesizarea autoritatii publice competentei a solutiona , clasarea, sesizarea Camerei. In toate cazurile, petitionarul este in cunostinta de solutia data.

Controlul exercitat de Avocatul Poporului (numit fi OMBUDSMAN).

Institutia Ombudsmanului este de origine suedeza (1766), raspandindu-se apoi si in alte tari. Ea functioneaza sub diferite denumiri: comisarul parlamentar, aparatorul poporului, aparatorul public, mediatorul public, avocatul poporului, procurorul parlamentar.

OMBUDSMANUL este o persoana (sau mai multe) independenta, numita de catre Parlament, pentru a supraveghea administratia.

Institutia cunoaste doua forme importante: OMBUDSMANUL cu competenta generala si OMBUDSMANUL cu competenta speciala.

Ombudsmanul cu competenta generala are misiunea de a primi toate plangerile cetatenilor contra exceselor si abuzurilor administratiei, de a face si de a interveni pe langa guvern.

Ombudsmanul cu competenta speciala controleaza anumite servicii (in Germania, controleaza armata ).

In Romania, Avocatul Poporului este denumirea sub care institutia Ombudsmanului se regaseste in Constitutie (articolul 58).

Conform Constitutiei, articolul 58 alineatul (1), Avocatul Poporului este numit pe durata de 5 ani, pentru apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice, indeosebi in raport cu autoritatile publice si in special cu cele executive.

Pe durata mandatului sau, Avocatul Poporului nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior. El isi exercita atributiile fie din oficiu, fie la cererea persoanelor lezate in drepturile si libertatile lor, in limitele stabilite de lege.

Avocatul Poporului raspunde numai in fata Parlamentului, avand obligatia de a prezenta acestuia rapoarte. In aceste rapoarte, Administratia Publica poate face si recomandari privind legislatia sau luarea unor masuri pentru ocrotirea libertatilor

e) Conducerea in politica externa

Parlamentului n revin importante atributii in sfera relatiilor externe, atributii ce tin de domeniul conducerii. Cele mai importante atributii, in acest domeniu sunt: ratificarea si denuntarea tratatelor internationale, declararea starii de razboi, decizia de suspendare sau incetare a ostilitatilor militare.

In cadrul atributiilor mandatului privind organizarea interna si functionarea sa sunt cuprinse urmatoarele:

validarea sau anularea alegerii parlamentarilor

adoptarea regulamentului de functionare;

alegerea organelor interne de lucru;

aprobarea bugetului propriu;

unele atributii privind statutul parlamentarilor.

2. Structura Parlamentului

Parlamentele existente astazi in sistemele constitutionale sunt formate dintr-o singura adunare (camera) sau din doua sau mai multe adunari Parlamentele formate din o singura camera sunt parlamente cu structura unicamerala, iar cele formate din doua sau mai multe camere sunt parlamente cu structuri bicamerala sau multicamerala. Conform Constitutiei Romaniei, Parlamentul este alcatuit din doua Camere: Camera Deputatilor si Senatul (articolul 61, alineatul 2).

Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, conform legii electorale. Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale. Cetatenii unei minoritati nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie.   

Numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electorala, in raport cu populatia tarii.

Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de patru ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora.

Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfasoara in cel mult trei luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. Parlamentai nou ales se intruneste la convocarea Presedintelui Romaniei in cel mult 20 de zile de la alegeri. Mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament in aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabileste prin regulament propriu - articolul 64 (aliniatul 1). Fiecare camera isi alege un birou permanent.

Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni. Deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare conform regulamentului fiecarei Camere, articolul 64 (aliniatul 3).

Fiecare Camera isi constituie Comisii permanente si poate instituii Comisii de ancheta sau alte Comisii speciale. Camerele isi pot constitui Comisii comune. Camera Deputatilor si Senatul lucreaza in sedinte separate, articolul 65 alineatul (l). Camerele isi desfasoara lucrarile in sedinte comune, conform unui regulament adoptat cu majoritatii deputatilor si senatorilor pentru:

primirea mesajului Presedintelui Romaniei;

aprobarea bugetelor de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat

declararea mobilizarii generale sau partiale;

declararea starii de 'razboi, suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare, aprobarea strategiei nationale de aparare a tarii,' examinarea rapoartele Consiliului Suprem de aparare a tarii

numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorilor, serviciilor informatii si exercitarea controlului asupra acestor activitati, a acestor servicii;

numirea Avocatului Poporului;

stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei celorlalte drepturi ale acestora:

Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc in doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune incepe in luna februarie si nu poate depasi sfarsitul lunii iunie. A doua sesiune incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfarsitul lunii decembrie. Cameral Deputatilor si Senatul se intrunesc si in sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui Romaniei, a Biroului Permanent al fiecarei Camere ori a cel putin 1/3 din numarul, deputatilor sau a senatorilor. Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni in prezenta majoritatii membrilor. ' T|

In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului' (articolul 69, aliniatul 1). Deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data, intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii. Calitatea de deputat sau de senator, inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitati sau de deces. Conform articolului 71 (aliniatul 2), calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.

Imunitatea Parlamentara este prevazuta in articolul 72 din Constitutie: "Deputatul sau senatorul nu poate fi tras la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine deci inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Grupurile parlamentare. Partidele politice, ca instrumente ale expresiei vointei populare, urmaresc, in lupta electorala, trimiterea a cat mai multi reprezentanti ai lor in Parlament. Prezenta reprezentantilor partidelor politice se manifesta In interiorul Camerelor prin formarea de grupari politice care reunesc, parlamentari ai aceluiasi partid sau care au aceleasi idei, aceleasi afinitati politice. Constituirea grupurilor parlamentare este, in general, o optiune (o facultate) si nu o obligatie, este la alegerea deputatului sau senatorului de a se inscrie sau nu intr-un anumit grup parlamentar. Aceasta deoarece deputatii si senatorii sunt independenti, ei rezulta din alegeri si raspund, cu precadere in fata alegatorilor, conform mandatului reprezentativ sau a mandatului imperativ)

Statutul unui partid poate cere ca membrii sai sa adere la grupul partidului, iar membrii pot realiza aceasta obligatie, dar ca persoane particulare, nu ca senatori sau deputati, pentru acestia producand efecte mandatul parlamentar.

Recunoasterea grupurilor parlamentare implica si acordarea de drepturi pentru membrii acestora precum: dreptul de a participa la lucrarile celor mai importante organisme parlamentare, dreptul la o durata mai mare a luarilor de cuvant pentru presedintii grupurilor, punerea la dispozitia lor de birouri si de secretari in Palatul Parlamentului. In Parlamentul Romaniei, deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, conform Regulamentului fiecarei, Camere ,.-,_ articolul 64 (aliniatul s3). Grupurile parlamentare se organizeaza separat pentru Camera Deputatilor si pentru Senat. Ele se formeaza imediat dupa ce deputatii si senatorii s-au intrunit in prima lor sedinta. Deputatii sau senatorii se constituie in grupuri parlamentare alcatuite din cel putin zece membri la Camera Deputatilor si cinci membri la Senat, care au figurat in alegeri pe listele acelorasi partide sau formatiuni politice.

Dupa constituire, grupul parlamentar isi alege un lider (presedinte) si, dupa caz, unul sau mai multi vicepresedinti.

Presedintele grupului parlamentar comunica Camerei Deputatilor sau, dupa caz, Senatului numarul membrilor si componenta nominala a grupului sau parlamentar.

Grupurile parlamentare au urmatoarele atributii:

propun candidati pentru alegerea presedintilor celor doua Camere;

propun candidati pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor birourilor permanente, in limita locurilor rezervate;

prin presedintele lor isi dau acordul in desemnarea membrilor comisiilor parlamentare, cu respectarea reprezentarii proportionale;

pot propune incetarea calitatii de membru al unei comisii parlamentare sau inlocuirea unui membru;

pot propune membri in Comisia de mediere;

pot cere modificarea ordinii de zi;

pot prezenta amendamente;

pot cere presedintelui Camerei prin presedintii lor , verificarea indeplinirii cvorumului,

Dupa alegerile din 1992 (septembrie) in Camera Deputatilor s-au constituit Grupuri parlamentare: Grupul parlamentar al Frontului Democrat al Salvarii Nationale ; Grupul parlamentar al Partidului National Taranesc Crestin Democrat; Partidul Ecologist Roman; Grupul parlamentar al Unitatii Nationale; Grupul parlamentar al U.D.M.R.; Grupul parlamentar al Partidului Romania Mare; Grupul parlamentar liberal; Grupul parlamentar al Partidului Aliantei Civice.

In Senat dupa alegerile din septembrie 1992 sau constituit urmatoarele grupuri parlamentare: Grupul parlamentar al Frontului Democrat al Salvarii Nationale ; Grupul parlamentar al Partidului National Taranesc Crestin Democrat ; Grupul parlamentar al U.D.M.R.; Grupul parlamentar Partida Nationala.

Pentru alegerea vicepresedintilor , secretarilor si chestorilor , propunerile se fac de catre grupurile parlamentare , in cadrul numarului de locuri din biroul permanent stabilit de Camera pentru fiecare grup parlamentar.

Secretarii biroului permanent au urmatoarele atributii:

Intocmirea listei inscrierilor la cuvant;

prezentarea propunerilor , amendamentelor si a oricaror altor comunicari adresate adunarii;

efectuarea apelului nominal;

notarea rezultatului votului;

tinerea evidentei hotararilor adoptate;

vegherea la intocmirea stenogramelor si proceselor verbale;

asistarea presedintelui in realizarea atributiilor care-i revin.

Chestorii au ca atributii: verificarea modului de gestionare a patrimoniului Camerei, exercitarea controlului financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezentarea in Camera a bugetului acesteia si incheierea exercitiului bugetar anual, asigurarea mentinerii ordinii in localul Camerei.

Comisiile Parlamentare sa un rol deosebit in pregatirea lucrarilor si in exercitarea functiilor parlamentare, cu deosebirea celor legislative si a celor de control. Comisiile parlamentare sunt de diferite categorii; in functie de timpul pentru care sunt alese, sunt comisii parlamentare permanente si comisii parlamentare temporare.

Comisiile permanente sunt importante deoarece ele sunt alese pe durata mandatului Camerei (Parlamentului) sau a sesiunii. Ele sunt specializate pe domenii de activitate precum: economie si finante, afaceri externe, stiinta si invatamant

Comisiile temporare (ad-hoc) sunt comisiile care pot fi alese pentru orice probleme sau domenii de activitate, pentru o problema determinata.

Sunt alese comisii temporare pentru redactarea unor proiecte de legi sau pentru exercitarea unui control aprofundat in anumite domenii de activitate. Comisiile temporare exista pana cand si-au indeplinit misiunea pentru care au fost alese (pentru anchete; in calitate de comisii speciale).

In afara comisiilor permanente si temporare, mai exista si alte comisii cum ar fi : comisiile speciale, comisiile de ancheta si comisiile de mediere.

Comisiile speciale sunt acele comisii alese (desemnate) pentru a examina o problema aparte, speciala si pentru a face recomandari Camerei parlamentare. Ele examineaza foarte rar proiecte de legi, sunt alese pentru o durata de timp necesara rezolvarii problemei, fiind deci comisii temporare. In unele cazuri pot fi alese pe intreaga durata a sesiunii parlamentare, uneori fiind comisii speciale ale sesiunii. Constitutia Romaniei, prin articolul 64 (aliniatul 4) prevede posibilitatea infiintarii de comisii speciale

Comisiile de ancheta sunt o alta categorie de comisii ce pot fi create de catre, adunarile parlamentare. De regula, aceste comisii sunt comisii temporare si, desigur, speciale. Conform Regulamentului Camerei Deputatilor si Regulamentului Senatului, fiecare Camera poate infiinta o comisie de ancheta, la cererea unei treimi din membrii sai. Comisia de ancheta poate cita ca martori orice persoana care poate avea cunostinte despre vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in cauza in care formeaza obiectul activitatii comisiei. Regulamentul Senatului prevede ca nu pot fi chemati in fata comisiei Presedintele Romaniei, presedintii celor doua Camere, Avocatul Poporului, membrii Curtii Constitutionale si ai Curtii de Conturi, judecatorii inaltei Curti de Casatie si Justitie, procurorul general.

Regulamentul Senatului interzice propunerea de intrebari privind viata personala a celui audiat sau a familiei acestuia. In vederea aflarii adevarului, comisiile de ancheta au dreptul de a solicita experti si expertize. La cererea comisiei de ancheta, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.

Comisiile de mediere se formeaza in Parlamentele cu structura bicamerala, atunci cand in procedura de legiferare intervin solutii legislative diferite intre cele doua Camere. Deoarece legea este opera Parlamentului, ea trebuie sa contina reglementari unitare. in asemenea situatii se incearca medierea intre cele doua Camere si unul din mijloacele prevazute de catre lege este tocmai Comisia de mediere. Aceasta este alcatuita din sapte deputati, sapte senatori, desemnati de Birourile Permanente la propunerea grupurilor parlamentare.

Comisia de mediere se intruneste la convocarea presedintelui comisiei sesizata de la Camera care a adoptat ultima proiectul. Comisia isi stabileste regulile de lucru si termenul pana la care va prezenta raportul sau. Prezidarea lucrarilor se realizeaza prin rotatie de catre un deputat si un senator, stabilita de comisie. Hotararile se iau eu majoritatea membrilor, iar in caz de paritate, votul presedintelui este hotarator. Atunci cand comisia nu ajunge la un acord sau cand una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate in divergenta, se supun dezbaterii Camerei Deputatilor si Senatului in sedinta comuna, care vor adopta textul definitiv cu votul majoritatii membrilor lor, pentru legile organice sau cu votul majoritatii membrilor prezenti , pentru legile, ordinare.

3. Actele Parlamentului

Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.

Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei.

Prin lege organica se reglementeaza urmatoarele:

• sistemul electoral; organizarea si functionarea Autoritatii Electorale Permanente;
• organizarea , functionarea si finantarea partidelor politice;
• statutul deputatilor si senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;
• Organizarea si desfasurarea referendumului
• Organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.
• Regimul starii de mobilizare partiala sau totala    a fortelor armate si al starii de razboi
• regimul starii de asediu si al starii de urgenta; '
• infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;
• acordarea amnistiei sau a gratierii colective; ,'
• statutul functionarilor publici;
• contenciosul administrativ;
• regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii;
• organizarea generala a invatamantului;
• organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala
• regimul privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala;
• organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;
• statutul minoritatilor nationale din Romania;    .
• regimul general al cultelor,
• alte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea de legi organice.

Initiativa legislativa sau dreptul de initiativa legislativa cuprinde in continut posibilitatea de a propune proiecte de legi sau propuneri de legi, corelate de obligatia Parlamentului de a examina dezbate si a se pronunta asupra acestora. in general, au initiativa legislativa: Camerele parlamentelor, comisiile parlamentelor, deputatii, senatorii, Guvernul, organul suprem judecatoresc, organizatiile politice sau cetatenesti, cetatenii.

In Romania, conform Constitutiei, initiativa legislativa apartine dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau a unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot.

Cetatenii care-si manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative. Nu pot face obiectul initiativei legislative a cetatenilor problemele fiscale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea.

Guvernul isi exercita initiativa legislativa prin transmiterea proiectului de lege catre Camera competenta sa il adopte ca prima Camera sesizata.

Deputatii, senatorii si cetatenii care exercita dreptul la initiativa legislativa pot prezenta propuneri legislative numai in forma ceruta pentru proiectele de legi.

Se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca prima Camera sesizata, proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea acestor tratate sau acorduri precum si proiectele legilor organice.

Prima Camera sesizata se pronunta in termeni de 45 de zile. Pentru Coduri si alte legi, de complexitate deosebita, termenul este de 60 de zile. In cazul depasirii acestor termene se considera ca proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate. Dupa adoptare sau respingere de catre prima Camera sesizata, proiectul sau propunerea legislativa se trimite celeilalte Camere, care va decide definitiv.

Legile organice si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere. Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera.

La cererea Guvernului sau din proprie initiativa, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta, stabilita conform regulamentului fiecarei Camere.

Promulgarea si intrarea in vigoare a legii

Legea se trimite spre promulgare Presedintelui Romaniei. Promulgarea legii se face in termen de cel mult 20 de zile de la primire. inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii. Daca Presedintele a cerut reexaminarea legii ori daca s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea legii se face in cel mult zece zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.

Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la trei zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazura in textul ei.

Consiliul Legislativ este organul consultativ de specialitate al Parlamentului care avizeaza proiectele de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii. El tine evidenta oficiala a legislatiei Romaniei.

Infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ, se stabilesc prin lege organica.