PREVEDERILE TRATATULUI DE LA MAASTRICHT

PREVEDERILE TRATATULUI DE LA MAASTRICHT

Potrivit acestui document,Uniunea Europeana isi propune¹:

- sa promoveze un progres economic si social echilibrat si durabil,in special prin crearea unui spatiu fara frontiere interioare,prin accentuarea coeziunii economice si sociale si prin crearea unei uniuni economice si monetare,care sa dispuna,in perspectiva,de o moneda unica;

- sa-si afirme identitatea pe plan international,in special prin promovarea unei politici externe si de securitate comuna,inclusiv definirea in perspectiva a unei politici de aparare comune,care ar putea sa conduca,la un moment dat,la o aparare comuna;

- sa intareasca protectia drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre,prin instituirea unei cetatenii a Uniunii;

- sa dezvolta o cooperare stransa in domeniul justitiei si afacerilor interne;

- sa mentina in totalitate cuceririle comunitare si sa le dezvolte.

Largirea obiectivelor urmarite,crearea de noi instrumente de lucru si structuri institutionale,definirea principiilor conducerii,toate acestea au facut necesare modificarea si adaptarea corespunzatoare a Tratatului de la Roma.Intre altele,termenul de Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) a fost inlocuit cu acela de Comunitatea Europeana (C.E.),iar misiunea acesteia a fort reformulata astfel:

-Comunitatea are drept obiective ca,prin instituirea unei piete comune,a unei uniuni economice si monetare si prin realizarea de politici sau actiuni comune,sa promoveze o dezvoltare armonica si echilibrata a activitatii economice in ansamblul Comunitatii,o crestere durabila si neinflationosta,care sa protejeze mediul inconjurator,un inalt grad de convergenta a performantelor economice,un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si de protectie socialla,cresterea nivelului si calitatii vietii,coeziunea economica si sociala si solidaritatea intre statele membre.

Ca urmare,activitatea Comunitatii comporta,intre altele:

- eliminarea,intre statele membre,a taxelor vamale si cantitative la intrarea si esirea marfurilor,ca si a oricaror masuri cu efect echivalent;

- o politica comerciala comuna;

- o piata interna caracterizata prin abolirea,intre statele membre,a obstacolelor la libera circualatie a marfurilor,a persoanelor,a serviciilor si a capitalurilor;

- o politica comuna in domeniul agriculturii si pescuitului,precum si in cel al transporturilor;

- un regim care sa asigure concurenta pe piata interna;

- o apropiere a legislatiilor nationale in masura functionarii pietei comune;

- o politica in domeniul social,care sa cuprinda un Fond social european;

- intarirea coeziunii economice si sociale;

- o politica comuna in domeniul mediului;

- cresterea competivitatii industriei Comunitatii;

- promovarea cercetarii si dezvoltarii tehnologiei;

- incurajarea crearii si drzvoltarii de retele transeuropene

- o contributie la realizarea unui nivel de ridicat de protectie a sanatatii;

- o contributie la o educatie si o formare porfesionala de calitate,precum si la inflorirea culturii statelor membre;

- o politica in domeniul cooperarii pentru dezvoltare;

- o contributie la intarirea protectiei consumatorilor;

- masuri in domeniul energiei,protectiei civile si turismului etc.

Reusita acestor actiuni face necerare:coordonarea politicilor economice si legislative ale statelor membre,pe piata interna;definirea de obiective comune;respectarea principiului unei economii de piata deschise,in care concurenta este libera.Actiunile statelor membre si ale Comunitatii mai implica respectarea urmetoarelor principii:preturi stabile,finante publice si conditii monetare bune si o balanta de plati stabila.

Realizarea sarcinilor incredintate Comunitatii se asigura prin Parlamentul European,Consiliul ministerial,Comisia executiva,Cutrea de justitie si Curtea de Conturi.

Pentru asigurarea crearii si bunei functionari a pietei interne,Consiliul ministerial hotaraste cu unanimitate de voturi,pe baza propunerilor Comisiei executive si dupa consultarea prealabila a Parlamentului european si a Comitetului economic si social,mesuri menite sa asigure armonizarea legislatiilor referitoare la impozitele indirecte (taxe asupra cifrei de afaceri,accize s.a.),precum si la apropierea dispozitiilor legislative,normative si administrative ale statelor membre care au o incidenta directa asupra stabilirii si functionarii pietei comune.

Tratatul de la Maastricht stabileste urmatoarea procedura vizand definirea si traducerea in viata a politicii economice si monetare:

statele membre considera politicile lor economice comune o chestiune de interes comun si le coordoneaza in cadrul Consiliului ministerial european;

Consiliul,la propunerea Comisiei,adopta,cu majoritate calificata de voturi,proiectul marilor orientari ale politicilor economice ale statelor membre si ale Comunitatii si prezinta un raport despre aceasta Consiliului european.Punctul de

vedere al acestui untim organ,cu privire la marile orientari ale politicii economice,se adopta cu majoritate calificata de voturi.Despre aceasta Consiliul informeaza Parlamentul.

in cursul anului,Consiliul,pe baza rapoartelor Comisiei,supravegheaza evolutia economica din fiecare stat membru si din Comunitate,precum si concordanta politicilor economice promovate de state cu marile orientari stabilite pentru perioada considerata.In cazul in care se constata ca politicile unui stat membru nu sunt conforme cu marile orientari sau ca ele risca sa compromita buna functionare a Uniunii economice si monetare,Consiliul poate sa adopte,cu majoritate calificata de vaturi,recomandari statului respectiv;

Consiliul,la propunerea Comisiei,poate sa decida,cu unanimitate de voturi,masurile de luat in situatii economice deosebite,in special atunci cand apar dificultatii grave in aprovizionarea cu anumite produse.Daca un stat membru intampina dificultati sau este serios amenintat de dificultati grave,ca urmare a unor evenimente exceprionale care ii scapa de sub control,Consiliul poate aproba,cu unanimitate de voturi,in anumite conditii,acordarea unei asistente financiare comunitare acelui stat.In cazul in care dificultatile grave sunt provocate de calamitati naturale,Consiliul ia hotarari cu majoritate calificata.

In cadrul politicilor economice,un loc aparte este rezervat problemelor financiare.Astfel,Tratatul contine o prevedere expresa,potrivit careia,statele membre evita deficitele publivce excesive;el precizeaza,de asemenea,criteriile in functie de care se apreciaza daca un stat membru a respectat sau nu disciplina bugetara.

Se considera ca aceasta disciplina a fost incalcata in urmatoarele situatii:

a) cand raportul dintre deficitul public,prevazut sau efectiv realizat,si produsul intern brut depaseste valoarea de referinta;

b) cand raportul dintre datorie si produsul intern brut depaseste valoarea de referinta.

Valoarea de referinta a deficitului public a fost stabilita la 3% din P.I.B.,iar cea a datoriei publice la 60% din P.I.B.,calculat.in ambele cazuri,la pretul pietei.

Sarcina supravecherii evolutiei situatiei bugetare si a marimii datoriei publice a statelor mambre revine Comisiei.Daca un stat nu se incadreaza in criteriile de mai sus,atunci Comisia intocmeste un raport,in care examineaza si faptul daca deficitul public depaseste cheltuielile publice de investitii si tine cont de toti ceilalti factori pertinenti,inclusiv de pozitia economica si bugetara a statului considerat,pe termen mediu.Daca Comisia apreciaza ca intr-un stat membru exista un deficit excesiv sau ca exista riscul ca acesta sa se produca,atunci sesizeaza Consiliul.

In situatia in care Consiliul a concluzionat,cu majoritate calificata de voturi,ca deficitul este intr-adevar excesiv,atunci el recomanda statului in cauza,ca,intr-un

anumit termen,sa puna capat situstiei create.Daca statul respectiv nu da curs recomandarilor primite,Consiliul poate sa aplice sau sa intensifice,dupa caz,una sau mai multe masuri,printre care amintim:

- sa ceara statului in cauza sa publice informatii suplimentare inainte de a emite obligatii si alte titluri;

- sa invite Banca Europeana de Investitii sa-si reconsidere politica de imprumuturi fata de statul in cauza;

- sa ceara statului membru in cauza sa faca,pe langa Comunitate,un depozit nepurtator de dobanda de o marime corespunzatoare,pana cand deficitul excesiv va fi resorbit;

- sa aplice amenzi de o marime corespunzatoare.

Masurile impotriva statului care nu da curs recomandarilor Consiliului se iau cu o majoritate de 2/3 din votirile membrilor Consiliului.

In vederea mentinerii stabilitatii preturilor si a realizarii obiectivelor Comunitatilor,Tratatul a acordat un loc important politicii monetare,stabilind masurile ca urmeaza a fi luate pentru realizarea Uniunii Economice si Monetare esalonata pe trei etape (faze)distincte.

In prima etapa,Tratatul a prevazut o liberalizare deplina a miscarilor de capital si a platilor pana la sfarsitul anului 1993.

In acest context a luat fiinta:Sistemul European al Bancilor Centrale (S.E.B.C.),format din Banca Centrala Europeana (B.C.E.) si bancile centrale ale statelor membre¹.

Sistemul European al Bancilor Centrale² este chemat:

- sa defineasca si sa aplice politica monetara a Comunitatii;

- sa conduca operatiile de schimb valutar;

- sa detina si sa gestionaza rezervele oficiale de schimb ale statelor membre;

- sa promoveze buna functionare a sistemelor de plati.

S.E.B.C.contribuie la buna aplicare a politicilor promovate de autoritatile competente in ceea ce priveste controlul prudential al institutiilor de credit si la stabilitatea sistemului financiar.

Urmarirea atenta a practicilor vest - europene in domeniul supravecherii prudentiale a institutiilor financiar - bancare se poate dovedi deosebit de utila pentru economiile in tranzitie,cum este si cazul tarii noastre.Pe de-o parte aparitia primelor

probleme serioase privind gestiunea bancara si,pe de alta parte,proliferarea unor investitii financiare non - bancare (de tipul "fondurilor mutuale"),care pot eluda supravecherea "traditionala",fac strict necesara identificarea rapida si eficienta a unor modalitati moderne de asigurare a stabilitatii si "sanatatii" sistemului financiar - bancar.In acelasi timp,elaborarea si implementarea unui nou sistem de supraveghere prudentiala va facilita procesul de aderare la Uniunea Europeana.

O prevedere, a carei importanta trebuie subliniata in mod deosebit, este aceea

care aduce o contributie esentiala la respectarea principiului independentei bancilor centrale.

In acest scop,statele membre vor lua masurile necesare pentru ca legislatia nationala a fiecarui stat,inclusiv statutul bancii sale centrale,sa fie compatibila cu

Tratatul asupra UniuniiEuropene si cu Statutul S.E.B.C.In aceasta viziune,dispute de genul "banca centrala - stat in stat",isi pierd relevanta,fiind necesara o profunda regandire a relatiei Executiv - Banca Centrala,in spiritul tendintelor actuale din economia mondiala si in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana a noilor candidate.

Banca Central Europeana este singura abilitata sa autorizeze emisiunea de bilete de banca in Comunitate. B.C.E. si bancile nationale pot sa emita astfel de bilete,singurele care au curs legal in Comunitate.Statele membre pot emite monede,in volumul aprobat de B.C.E.

Sistemul European al Bancilor Centrale este condus de organele de decizie ale B.C.E.,care sunt consiliul guvernatorilor (bancilor centrale nationale) si directorul (presedintele,vicepresedintele si alti membri ai B.C.E.).

Pentru coordonarea politicilor statelor membre,pe langa B.C.E.,functioneaza un comitet monetar cu caracter consultativ.

Cea de-a doua etapa a fost prevazuta sa inceapa la 1 ianuarie 1994.Inainte de aceasta data,fiecare stat membru putea stabili,in caz de necesitate,programe plurianuale menite sa asigure convergenta durabila,indispensabila realizarii Uniunii Economice si Monetare,in special in ceea ce priveste stabilitatea preturilor si valoarea sanatoasa a finantelor publice.

In cursul celei de-a doua etape,statele membre sunt chemate sa actioneza pentru evitarea inregistrarii de deficite publice excesive si sa realizeze independenta fata de bancile lor centrale.

La inceputul acestei etape urmeaza sa se creeze un Institut Monetar European (I.M.E.),avand urmatoarele atributii:

- sa intareasca cooperarea intre bancile centrale nationale;

- sa intareasca cooperarea politicilor monetare ale statelor membre in vederea asigurarii stabilitatii preturilor;

-sa supervizeze functionarea Sistemului Monetar European;

-sa organizeze consultarii cu privire la problemele aflata in competenta bancilor centrale nationale si care afecteaza stabilitatea institutiilor si pietelor financiare;
-sa preia functiile Fondului European de Cooperare Monetara,care se dizolva;

-sa faciliteze utilizarea E.C.U. si sa supravegheze dezvoltarea sa.

In vederea trecerii la cea de-a treia etapa,Institutul Monetar European este chemat sa pregateasca instrumentele si procedurile necesare aplicarii unei politici monetare unice¹.

In caz de dificultati sau de amenintare grava cu dificultati pe linia balantei de plati a unui stat membru,Comisia analizeaza de urgenta situatia acelui stat,precum si actiunile pe care acesta le-a intreprins sau urmeaza sa la intreprinda si face recomandari corespunzatoare.La sesizarea Comisiei,Consiliul poate aproba cu majoritate calificata de voturi,un sprijin mutual statului in cauza.In situatia de criza neasteptata pe linia balantei de plati,statul poate lua masuri de salvare,informand ulterior despre aceasta Comisia si celelalte state membre.

Comisia si Institutul Monetar European raporteaza Consiliului despre progresele inregistrate de statele membre in indeplinirea obligatiilor lor privind realizarea Uniunii Economice si Monetare.In rapoartele intocmite se mai arata daca a fost realizat un grad ridicat de convergenta durabila pe baza urmatoarelor criterii:

- realizarea unui grad ridicat de stabilitate a preturilor;acesta va rezulta dintr-o rata a inflatiei,apropiata de aceea inregistrata de cel mult trei state,care prezinta cele mai bune rezultate in materie de stabilitate a preturilor;

- caracterul suportabil al situatiei finantelor publice;aceasta va rezulta dintr-o situatie bugetara care nu acuza deficit public excesiv,in sensul aratat mai sus;

- respectarea marjelor normale de fluctuatie prevazute prin mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European in decursul a cel putin doi ani,fara devalorizarea monedei in raport cu moneda unui alt stat membru;

- caracterul durabil al convergentei atinse de un stat membru si participarii sale la mecanismul de schiimb al S.E.M.,care se reflecta in nivelul ratelor dobanzii pe termen lung.

Redam,in continuare,valorile criteriilor de convergenta.

Criteriul stabilitatii preturilor:se considera ca un stat membru are un grad de stabilitate a preturilor durabil si o rata a inflatiei medie,inregistrata in cursul unei perioade de un an ce precede examinarea,daca aceasta nu depaseste cu mai mult de 1,5% rata inflatiei inregistrata in cel mult trei state care prezinta cele mai bune rezultate in materie de stabilitate a preturilor.Inflatia se calculeaza cu ajutorul preturilor de consum.

Criteriul situatiei finantelor publice inseamna ca,in momentul examinarii situatiei,un stat membru nu face obiectul deciziei Consiliului cu privire la deficitul public excesiv.

Criteriul participarii la mecanismul de schimb al S.M.E. inseamna ca un stat membru a respectat marjele normale de fluctuatie prevazute de acel mecanism fara sa cunoasca tensiuni grave,cel putin in cursul ultimilor doi ani premergatori examinarii.Aici se are in vedere in special daca acel stat nu a devalorizat,din proprie initiativa,rata centrala bilaterala a monedei sale fata de moneda altui stat membru in timpul aceleiasi perioade.

Criteriul convergentei ratei dobanzii inseamna ca un stat membru a avut rata a dobanzii nominale medii pe termen lung care nu depaseste cu mai mult de 2% pe aceea inregistrata a cel mult trei state,care prezinta cele mai bune rezultate in materie de stabilitate a preturilor.Ratele dobanzii se calculeaza pe baza obligatiunilor de stat pe termen lung sau al altor titluri comparabile.

Rapoartele Comisiei si a I.M.E. mai iau in considerare evolutia E.C.U.,rezultatele integrarii pietelor,situatia si evolutia conturilor curente ale balantei de plati si a altor indici de pret.

Pe baza acestor rapoarte,Consiliul evalueaza,cu majoritate calificata de voturi,pentru fiecare stat membru,daca acesta indeplineste conditiile necesare pentru adoptarea monedei unice.Totodata,acest organism stabileste daca majoritatea statelor membre indeplinesc conditiile cerute pentru adoptarea unei monede unice.In caz afirmativ ,transmite concluziile sale,cu titlul de recomandata Consiliului reunit la nivel de sef de stat sau de guvern.In aceasta probleme e consultat si Parlamentu European care transmite avizul sau aceluiasi Consiliu reunit la cel mai inalt nivel.

Pana,cel mai tarziu,la 31 decembrie 1996,Consiliul reunit la nivel se sefi de stat si de guvern decide,cu majoritate calificata de votiri,daca majoritatea statelor membre indeplinesc conditiile necesare pentru adoptarea unei monede unice si daca Comunitatea intra in cea de-a treia etapa.In caz afirmativ,se fixeaza data intrarii in vigoare a acestei etape.

Daca,la sfarsitul anului 1997,data inceperii celei de-a treia etape nu a fost fixata,aceasta va incepe la 1 ianuarie 1999.

Dupa luarea deciziei prin care se fixeaza data inceperii celei de-a treia etape,Consiliul numeste membrii directoratului Bancii Central Europene.La instituirea B.C.E.,Institutul Monetar European se lichideaza.

In ziua intrarii in vigoare a celei de-a treia etape,Consiliul hotaraste,in unanimitate,cursul la care monedele nationale vor fi convertite in E.C.U.,care devine astfel moneda unica a statelor membre.

Cu prilejul negocierilor incheiate la Maastricht,Regatul Unit al Marii Britanii si Irlanda de Nord nu si-au dat acordul pentru a trece la cea de-a treia etape a Uniunii Economice si Monetare si nu si-au luat nici un angajament in acest sens.Ca atare,el isi pastreaza toate prerogativele in domeniul politicii monetare in conformitate cu dreptul national.Daca,ulterior,isi va schimba pozitia si va manifesta dorinta de a se

alatura statelor comunitare care consimt sa treaca la cea de-a treia etapa a U.E.M.,Regatul Unit va notifica acest lucru Consiliului in timp util.

Deci gradualismul tratatului se regaseste atat in timp (etapizare),cat si in spatiu:aderarea la Uniunea Monetara nu implica simultaneitatea participarii tuturor statelor membre ale Uniunii.

Pe scurt,asa cum am aratat,pentru ca o tara sa devina parte a Uniunii Monetare,trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a)rata inflatiei nu va depasi 1,5 puncte procentuale fata de madia celor trei state care vor avea inflatia cea mai redusa dintre statele membre ale Sistemului Monetar European;

b)rata dobanzi pe termen lung nu va depasi 2 puncte procentuale fata de madia celor trei state cu cea mai muca rata a dobanzi;

c)moneda sa nu va inregistra o devalorizare timp de doi ani inaintea momentului aderarii la Uniunea Monetara;

d)deficitul bugetar al guvernului nu va depasi 3% din produsul intern brut;

e)datoria publica nu va depasi 60% din produsul intern brut.

Unele prevederi (cum este cazul celor de la litera d si e) sunt formulate tangential.Dezbaterile care au urmat semnarii Tratatului asupra Uniunii Europene au relevat necesitatea ca aceste criterii de convergenta sa nu fie interpretate ca reguli rigide.Nuantari deosebit de interesante au fost impuse de crizele valutare care au afectat Sistemul Monetar European in toamna anului 1992 si vara anului 1993.

Cu privire la politica comerciala comuna,in Tratatul incheiat in februarie 1992 se stipuleaza ca aceasta politica se intemeiaza pe principii uniforme,in special in ceea ce priveste modificarile tarifare,incheierea de acorduri tarifare si comerciale , uniformizareamasurilor de liberalizare,politica de exporturi,precum si masurile de aparare comerciala,inclusiv cele care se iau in caz de dumping si de acordare se subventii catre exportatori.

Cu privire la politica sociala,invatamant,formare profesionala si tineret,Tratatul contine prevederi menite sa contribuie la imbunatatirea posibiolitatilor de ocupare a oamenilor in cadrul pietei interne si sa contribuie astfel la ridicarea nivelului de viata.In acest scop,se foloseste,printre altele,Fondul Social European destinat sa promoveze,in interiorul Comunitatii,facilitatile de angajare a oamenilor si sa usureze adaptarea acestora la mutatiile industriale si la evolutia sistemelor de productie,in deosebi pe calea reconversiunii profesionale.

In scopul unei dezvoltari armonioase pe ansamblul Comunitatii,acesta va dezvolta si continua actiunea de consolidare a coeziunii sale economice si sociale.In mod special ea va urmarii reducerea decalajului dintre dezvoltarea diferitelor regiuni.In acest scop se vor folosi fondurile vizand modificarile structurale care sunt:Fondul European de Orientare si Garantie agricola,sectia orientare;Fondul Social European;Fondul European de Dezvoltare Regionala;Banca Europeana de Investitii precum si alte instrumente financiare.

Prevederile cu privire la bugetul Comunitatii sunt pe cat de utile,pe atat de categorice.Astfel,in Tratat se stipuleaza ca toate veniturile si cheltuielile Comunitatii,inclusiv cele referitoare la Fondul Social European,trebuie sa faca obiectul prevederilor pentru fiecare exercitiu bugetar si sa fie inscrise in buget.Cheltuielile administrative antrenate pentru institutii,prin dispozitiile Tratatului asupra Uniunii Europene,referitoere la politica externa si de securitate comuna ai la cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne,sunt in sarcina bugetului.Cheltuielile operative antrenate de punerea in aplicare a dispozitiilor sus mentionate pot fi in sarcina bugetului.Bugetul trebuie sa fie echilibrat si sa fie integral finantat pe seama resurselor proprii.

Pentru asigurarea disciplinei bugetare,Tratatul obliga Comisia sa nu faca propuneri de acte comunitare,sa nu modifice propunerile sale si sa nu adopte masuri de executie susceptibile si sa produca incidente notabile asupra bugetului fara sa dea asigurari ca propunerea,sau masura in cauza,poate fi finantata in limita resurselor proprii ale Comunitatii.

In acelasi spirit au fost modificate si adaptate si prevederile Tratatului privind crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului,precum si cele ale Tratatului privind crearea Comunitatii Europene pentru Energie Atonica.

Din cele prezentate pana acum,rezulta ca Tratatul cu privire la Uniunea Europeana contine o serie de prevederi generoase vizand promovarea progresului economic si social al statelor membre,cresterea durabila si neinflationista,dezvoltarea echilibrata echilibrata a activitatii economice pe ansamblu Comunitatii,lichidarea decalajelor care separa regiunile ramase in urma de cela dezvoltate,protectia mediului inconjurator,un inalt grad de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala,cresterea calitatii vietii in general.

Fara a pune in discutie asemenea obiective,la realizarea carora fiecare stat,fiecare natiune aspira,unii specialisti se intreaba cum vor fi atinse acestea in conditiile in care Comunitatea Europeana se va largi considerabil,prin primirea de noi membri cu diferite grade de dezvoltare¹.Cu cat se largeste Comunitatea Europeana,cu atat va creste gradul de complexitate a problemelor economice si sociale ale acesteia;pentru ca tarile aflate in curs de dezvoltare,admise in Comunitate cu drepturi depline,sa se ridice la nivelul celor dezvoltate,este necesar un serios effort financiar si valutar.Vor fi dispuse oare tarile comuitare dezvoltate sa consimta la un sprijin substantial in favoarea noilor veniti ?Cum vor armoniza interesele tarilor cu grade de dezvoltare economica si sociala ?Sau,mai exact,cum isi vor putea apara interesele tarilor membre,atata vreme cat marile orientari ale dezvoltarii economice pe ansamblul Comunitatii se aproba de Consiliu cu majoritate calificata de voturi?