PERFECTIONAREA IN DOMENIUL CUNOASTERII LIMBILOR STRAINE

PERFECTIONAREA IN DOMENIUL CUNOASTERII LIMBILOR STRAINE

CONTINUT :

Importanta studierii limbilor straine.

Scopurile si obiectivele politicii lingvistice .

Pedagogia limbilor straine si teoria invatarii ( limbilor).

Limba straina - invatare, predare, evaluare.

Activitati de comunicare lingvistica.

Nivelurile comune de referinta.

Prezentarea nivelurilor comune de referinta.

Importanta cunoasterii ,studierii si perfectionarii limbilor straine.

1. IMPORTANTA STUDIERII LIMBILOR STRAINE

Limbile straine sunt menite sa formeze cetateanul european, plurilingv si pluricultural . Acestea contribuie la pregatirea specifica a politistilor de frontiera si se ocupa cu studierea vocabularului de specialitate, formarea si dezvoltarea la cursanti a capacitatii de comunicare si interactiune cu interlocutori proveniti din cele mai diverse medii culturale si lingvistice, ceea ce presupune stapanirea la un nivel corespunzator de competente comunicative, din punct de vedere profesional. Limbile straine raspund tocmai cerintelor unui nou profil lingvistic bazat pe formula elaborata de Consiliul Europei: " Este necesar ca fiecare cetatean al Europei sa poata dobandi si utiliza capacitati de comunicare, in cel putin doua limbi pe langa limba materna, deoarece numai cunoscand bine limbi moderne vom reusi sa facilitam comunicarea si schimburile intre cetatenii Europei si vom contribui pe aceasta cale la extinderea mobilitatii, la intelegerea reciproca si cooperarea in Europa, precum si la eliminarea prejudecatilor si a discriminarii".

Importanta cunoasterii unei limbi straine dintr-o perspectiva interculturala se reflecta in ameliorarea comunicarii cu cetatenii Europei care vorbesc diferite limbi si apartin diferitelor culturi, deoarece comunicarea faciliteaza mobilitatea si schimburile culturale si profesionale, contribuind pe aceasta cale la intelegerea reciproca si la consolidarea cooperarii; in insusirea cunostintelor, deprinderilor si atitudinilor de care au nevoie viitorii politisti de frontiera pentru a deveni mai responsabili si mai cooperativi in relatiile cu cetatenii straini si in relatiile cu colegii lor din alte tari in vederea solutionarii prompte a diferitelor litigii de frontiera.

2. SCOPURILE I OBIECTIVELE POLITICII LINGVISTICE

Este acela de a transforma cursantul intr-un utilizator competent si experimentat, de a dezvolta competente plurilingve si pluriculturale pentru a-i permite sa infrunte problemele pe care i le aduce profesia de politist de frontiera, intr-o Europa multilingva si multiculturala.

Viitorul politist de frontiera trebuie sa posede capacitatea de a gestiona mentalitati si particularitati ale unei alte comunitati lingvistice, de aceea cunoasterea limbilor straine reprezinta un instrument de mediere cognitiva si sociala pentru solutionarea unor situatii noi ale mediului socio-uman, economic si politic.

Scopul rezulta din aceea :

_"ca patrimoniul bogat, pe care il reprezinta diversitatea lingvistica i culturala in Europa, constituie o resursa pretioasa comuna, care trebuie protejata i dezvoltata i ca eforturi considerabile se impun in domeniul educatiei, pentru ca aceasta diversitate, in loc de a fi un obstacol in calea comunicarii, sa devina o sursa de imbogatire i intelegere reciproca";

− "ca doar prin o mai buna cunoa tere a limbilor moderne se va reu i a facilita comunicarea i schimburile intre cetatenii Europei, limba materna a carora este diferita, contribuind pe aceasta cale la extinderea mobilitatii, la intelegerea reciproca i cooperarea in Europa, precum i la eliminarea prejudecatilor i a discriminarii";

− "ca Statele membre, adoptand sau elaborand o politica nationala in domeniul predarii i invatarii limbilor moderne, ar putea reu i sa atinga un grad mai inalt de convergenta la nivel european, gratie dispozitiilor avand drept scop o colaborare permanenta intre ele i o coordonare constanta a politicilor lor."

In ultimii ani, conceptul de plurilingvism a capatat o mai mare importanta in materie de invatare a limbilor.

"Plurilingvismul" se deosebeste de " multilingvism", care inseamna cunoa terea unui anumit numar de limbi sau coexistenta diverselor limbi intr-o societate data.

Multilingvismul poate fi realizat, pur i simplu, prin diversifi carea ofertei de limbi intr-o coala data sau intr-un sistem educativ dat, prin incurajarea elevilor de a studia mai multe limbi straine sau prin reducerea rolului dominant al limbii engleze in comunicarea internationala.

Dincolo de aceasta, abordarea plurilingva pune accentul pe faptul ca, pe masura ce experienta lingvistica a unui individ in contextul sau cultural se extinde de la limba utilizata in sanul familiei la limba de comunicare a unui grup social, iar apoi a altor grupuri sociale (indiferent de faptul ca aceasta extindere are loc prin intermediul sistemului de invatare sau prin experienta directa ), el/ea nu claseaza aceste limbi i culturi in compartimente separate, dar i i dezvolta mai degraba o competenta comunicativa, la structurarea careia contribuie tot felul de cuno tinte i orice experienta lingvistica.

In competenta comunicativa de aceasta natura limbile se afl a in corelatie i interactiune.

In situatii diferite, un vorbitor poate apela cu suplete la diferitele componente ale acestei competente, pentru a comunica in mod efi cient cu interlocutorul dat.

Participantii la procesul de comunicare sunt in masura, de exemplu, sa treaca de la o limba la alta sau de la un dialect la altul, fi ecare din ei exploatand capacitatea unuia sau altuia de a se exprima intr-o limba i de a intelege o alta limba.

Unii pot apela la cunoa terea diferitor limbi, pentru a intelege un text scris sau chiar oral intr-o limba a priori necunoscuta, recunoscand o serie de cuvinte, gratie apartenentei lor unui fond international comun.

Persoanele, care cunosc catu i de putin o anumita limba, pot sa-i ajute sa comunice pe cei, care nu cunosc limba in cauza, asumandu- i rolul de mediator intre indivizi care nu vorbesc nici o limba comuna.

In absenta unui mediator, aceste persoane pot totu i reu i sa comunice intr-o anumita masura, aplicand intregul lor arsenal de comunicare,, gestica, expresia fetei etc.), simplificand in mod considerabil utilizarea limbii.

Din aceasta perspectiva, scopul studierii limbilor este modificat in profunzime. Astazi nu se mai pune problema cunoa terii la perfectie a unei, a doua sau chiar a trei limbi luate izolat, etalonul de apreciere a gradului de cunoa tere fiind considerat "locutorul nativ ideal".

Scopul actual este de a dezvolta un repertoriu comunicativ, in care sunt antrenate toate capacitatile lingvistice.

3. PEDAGOGIA LIMBILOR STRAINE SI TEORIA INVATARII (LIMBILOR)

Potrivit lui Hill, caracteristicile acestei teorii privind pedagogia limbilor straine sunt urmatoarele, teoria trebuie

(1) sa aiba in vedere complexitatile invatarii umane simbolice si rezolvarea problemelor in mod constient,

(2) sa permita flexibilitatea in comportament,

(3) sa explice flexibilitatea cognitiva si aspectele ei deloc universale,

(4) sa aiba in vedere procesele evolutive,

(5) sa tina cont de influenta invatarii timpurii asupra invatarii ulterioare si (6) sa includa motivarea si consolidarea.

Teoriile invatarii limbilor referitoare la multilingvism si educatie provin din teoriile interactioniste. Aceste teorii se concentreaza, in primul rand, pe modul in care invatarea unei a doua limbi (invatarea L2) care difera de invatarea limbii materne sau a L1 si in al doilea rand, teoriile se concentreaza asupra (dez)avantajelor invatarii explicite, orientate pe gramatica si forma, fata de invatarea implicita, orientata pe discurs si sens in al treilea rand,teoriile invatarii limbilor se concentreaza si pe impactul competentei multilingve asupra aspectelor cognitive ale creierului .

In plus, nu este intotdeauna usor de facut distinctia intre teoriile multilingvismului si teoriile invatarii unei a doua limbi (IDL). Acest lucru nu reprezinta neaparat un dezavantaj: in majoritatea cazurilor, teoriile privind IDL si cele referitoare la multilingvism ar trebui privite ca fiind complementare si nu opuse.

4. LIMBA STRAINA - INVATARE, PREDARE, EVALUARE

Procesul de studiere si perfectionare a unei limbi cu mijloacele necesare trebuie sa fie:

- suplu: va putea fi adaptat la conditii diferite;

- deschis: va putea fi extins i perfectionat;

- dinamic: va fi in evolutie permanenta, in functie de conexiunea inversa (feed back-ul) cu utilizatorii sai;

- u or utilizabil: va fi prezentat pe intelesul tuturor celor carora se adreseaza;

- lipsit de dogmatism: el nu este legat in mod irevocabil i exclusiv de nici una din teoriile sau practicile concurente ale lingvisticii sau tiintelor educatiei.

In timp ce actele de vorbire se realizeaza in cadrul activitatilor comunicative, aceste activitati se inscriu ele insele in cadrul mai larg al contextului social, singurul capabil de a da acestora deplina lor semnifi catie.

Putem vorbi despre "sarcina" in masura in care actiunile sunt infaptuite de un (sau mai multi) subiect (subiecti), care aplica in mod strategic competentele de care el (ei) dispune (dispun), in scopul de a obtine un rezultat anume.

A adar, abordarea axata pe actiune tine cont i de resursele cognitive, afective, volitive, precum i de totalitatea capacitatilor pe care le poseda.

Utilizarea unei limbi, inclusiv invatarea ei, cuprinde un ir de actiuni indeplinite de persoane care, in calitate de indivizi i de actori sociali, i i dezvolta un ansamblu de competente generale, dar mai ales, o competenta de comunicare bazata pe exploatarea mijloacelor lingvistice.

Ei utilizeaza competentele de care dispun in contexte i conditii variate, conformandu-se diferitelor constrangeri in vederea realizarii activitatilor comunicative, care permit receptarea i producerea textelor pe anumite teme asupra unor domenii specifice, aplicand strategiile corespunzatoare

cele mai adecvate, pentru indeplinirea sarcinilor date.

. Competentele constituie totalitatea cuno tintelor, deprinderilor i caracteristicilor unei persoane care ii permit sa infaptuiasca anumite actiuni.

. Competentele generale nu sunt proprii limbii, insa ele sunt solicitate de activitati de tot felul, inclusiv de activitatile comunicative.

. Competenta de comunicare lingvistica este competenta care ii permite unei persoane sa actioneze, utilizand cu precadere mijloacele lingvistice.

Competenta de comunicare lingvistica poate fi considerata ca fiind alcatuita din mai multe parti componente: componenta lingvistica, componenta sociolingvistica i componenta pragmatica. Se considera ca fiecare din aceste componente este constituita indeosebi din cuno tinte, aptitudini i deprinderi.

. Competenta lingvistica include cuno tintele i deprinderile lexicale, fonetice, sintactice i alte dimensiuni ale sistemului

unei limbi, independent de valoarea sociolingvistica a variatiilor sale i de functiile pragmatice ale realizarilor sale.

Aceasta componenta, examinata din punctul de vedere al competentei de comunicare a unui actor social dat, este in legatura directa nu numai cu domeniul i calitatea cuno tintelor (de exemplu, in materie de distinctii fonetice stabilite sau de proportii i precizie a vocabularului), dar i cu organizarea cognitiva i modul de stocare in memorie a acestor cuno tinte (de exemplu, retelele asociative de diverse tipuri, in care vorbitorul include un element lexical), precum i cu accesibilitatea lor (aplicare, amintire i disponibilitate).

Cuno tintele pot fi con tiente i explicitabile sau nu (de exemplu, stapanirea perfecta a unui sistem fonetic).

Organizarea i accesibilitatea lor variaza de la individ la individ, iar in ceea ce prive te unul i acela i individ, variatiile au un caracter intern (de exemplu, pentru o persoana plurilingva organizarea i accesibilitatea cuno tintelor depinde de varietatile care constituie competenta plurilingva).

Se poate de asemenea afirma ca organizarea cognitiva a lexicului, stocarea locutiunilor etc. depind de o serie intreaga de factori, inclusiv de caracteristicile culturale ale comunitatii (comunitatilor), in care au avut loc socializarea persoanei i diversele sale experiente de invatare.

5. ACTIVITATI DE COMUNICARE LINGVISTICA

Competenta de comunicare a utilizatorului i i gase te aplicare in realizarea activitatilor comunicative variate, care implica receptia, producerea, interactiunea, medierea (mai ales, activitatile de traducere i interpretare), fiecare din aceste moduri de activitate fi ind susceptibile de a fi realizate fi e in forma orala, fi e in forma scrisa, fi e in ambele forme.

In calitate de procedee, activitatile comunicative de receptare (orala i/sau scrisa) i de producere (orala i/sau scrisa) sunt bineinteles de importanta primordiala, deoarece ele sunt indispensabile pentru orice activitate interactiva.

Aceste activitati comunicative se inscriu in contextul domeniilor care pot fi foarte diverse, insa, in raport cu invatarea limbilor straine, este indicat de a separa patru sectoare majore: domeniul public, domeniul profesional, domeniul educational i domeniul personal.

. Domeniul public imbrati eaza schimburile sociale ordinare (relatiile comerciale i civile, serviciile publice, activitatile culturale, activitatile de divertisment in locurile publice, relatiile cu mass-media etc.).

. Domeniul profesional include toate activitatile unui actor social i relatiile acestuia legate de exercitiul functiilor sale.

. Domeniul educational este domeniul in care actorul social se afl a intr-un context (de cele mai multe ori institutionalizat) de instruire cu scopul de a dobandi anumite cuno tinte sau deprinderi specifice.

. Domeniul personal cuprinde atat relatiile familiale, cat i practicile sociale individuale.

6. NIVELURILE COMUNE DE REFERINTA

De fapt, se pare ca exista un consens destul de larg (dar totu i nu universal) in ceea ce prive te numarul i natura nivelurilor adecvate pentru organizarea procesului de invatare a limbilor i recunoa terea publica a rezultatului.

Toate acestea ne permit sa credem ca un cadru de referinta in ase niveluri poate sa cuprinda:

. Nivelul introductiv sau de descoperire

. Nivelul intermediar sau de supravietuire

. Nivelul-prag sau intermediar+

. Nivelul avansat

. Nivelul autonom sau de competenta operationala efectiva

. Nivelul de maiestrie sau perfectiune

Daca urmarim aceste ase niveluri, putem constata ca ele corespund unor interpretari superioare sau inferioare celor ale diviziunii clasice in nivel de baza, nivel intermediar i nivel avansat.

In plus, categoriile propuse de Consiliul Europei se preteaza cu greu traducerii.

Iata de ce sistemul propus prezinta o ramificare de tip "hipertext," pornind de la impartirea initiala in trei niveluri generale A,B i C:

A : Utilizator elementar

B : Utilizator independent

C : Utilizator experimentat

- A1A2: - Introductiv sau de descoperire

- Intermediar sau de supravietuire

- B1 B2: - Nivel-prag sau independent

- C1C2: - Avansat sau independent

- Autonom Maiestrie sau perfectiune

7. PREZENTAREA NIVELURILOR COMUNE DE REFERINTA

UTILIZATOR EXPERIMENTAT C2 :

Poate sa inteleaga, practic fara efort, tot ceea ce cite te sau aude. Poate sa restituie anumite fapte i argumente din diverse surse scrise sau orale, rezumandu-le in mod coerent.

Poate sa se exprime spontan, foarte fluent i cu precizie i poate sa distinga nuante fine de sens legate de subiecte complexe.

C1 : Poate sa inteleaga o gama larga de texte lungi i complicate i sa sesizeze semnificatiile implicite.

Poate sa se exprime spontan i fluent, fara a fi obligat aparent sa- i caute cuvintele.

Poate sa utilizeze limba cu eficacitate i cu suplete in viata sociala,profesionala.

Poate sa se exprime, teme complexe, intr-un mod clar i bine structurat,

demonstrand ca stǎpane te instrumentele de organizare, de structurare i de coeziune a discursului.

UTILIZATOR INDEPENDENT B2 :

Poate sa inteleaga ideile principale din texte complexe pe teme concrete sau abstracte, inclusiv in discutii tehnice in specialitatea sa. Poate sa comunice cu un anumit grad de spontaneitate i de fl uenta, incat conversatia cu un locutor nativ sa nu presupunǎ efort pentru nici unul dintre interlocutori.

Poate sa se exprime clar i detaliat asupra unei game largi de subiecte, poate sa- i expuna opinia asupra unui subiect de actualitate, prezentand

avantajele i inconvenientele diferitelor posibilitati.

B1 : Poate sa inteleaga elementele esentiale cand este folosit un limbaj standard clar pe teme familiare, intalnite uzual, legate de munca, coala, timpul liber etc.

Poate sa se descurce in majoritatea situatiilor survenite in timpul unei calatorii intr-o regiune unde este vorbita limba.

Poate sa produca un discurs simplu i coerent pe teme familiare i din domeniile sale de interes.

Poate sa relateze un eveniment, o experienta sau un vis, sa descrie o

speranta sau un scop i sa expuna, pe scurt, argumentele sau explicatiile unui proiect sau ale unei idei.

UTILIZATOR ELEMENTAR A2 :

Poate sa inteleaga fraze izolate i expresii frecvent folosite in domenii de interes nemijlocit (de exemplu, informatii personale i familiale simple, cumparaturi, mediul inconjurǎtor apropiat, activitatea profesionala).

Poate sa comunice in situatii simple i obi nuite, care nu solicita decat un schimb de informatii simplu i direct referitoare la subiecte familiare

i obi nuite.

Poate sa descrie, cu mijloace simple, formatia sa profesionalǎ, mediul sau

inconjurǎtor apropiat i sa evoce subiecte care corespund nevoilor sale imediate.

A1 : Poate sa inteleaga i sa utilizeze expresii familiare i cotidiene, precum i enunturi foarte simple care vizeaza satisfacerea nevoilor concrete.

Poate sa se prezinte sau sa prezinte pe cineva, poate sa formuleze i sa rǎspundǎ la intrebari referitoare la detalii personale, ca de exemplu unde locuie te, persoane cunoscute, lucruri care-i apartin etc..

Poate sa comunice, intr-un mod simplu, cu conditia ca interlocutorul sa vorbeasca rar i clar i sa fi e cooperant.

A1 A2 B1 : INTELEGERE ASCULTARE : Pot sa inteleg expresii cunoscute i propozitii foarte simple referitoare la mine, la familie i la imprejurari concrete,cand se vorbe te rar i cu claritate.

Pot sa inteleg expresii i cuvinte uzuale frecvent intalnite pe teme ce au relevanta imediata pentru mine personal (de ex.,informatii simple despre mine i familia mea, cumparaturi, zona unde locuiesc , activitatea profesionala).

Pot sa inteleg punctele esentiale din anunturi i mesaje scurte, simple i clare.

Pot sa inteleg punctele esentiale in vorbirea standard clara pe teme familiare referitoare la activitatea profesionala, coala, petrecerea timpului liber etc.

Pot sa inteleg ideea principala din multe programe radio sau TV pe teme de actualitate sau de interes personal sau profesional, daca sunt prezentate intr-o maniera relativ clara i lenta.

CITIRE : Pot sa inteleg nume cunoscute,cuvinte i propozitii foarte simple, de exemplu,din anunturi, afi e sau cataloage.

Pot sa citesc texte foarte scurte i simple. Pot sa gasesc anumite informatii previzibile in diverse materiale cotidiene (de ex., reclame,prospecte,meniuri,orare) i pot sa inteleg scrisori personale scurte i simple.

Pot sa inteleg texte redactate,in principal, intr-un limbaj uzual sau referitor la activitatea mea profesionala.

Pot sa inteleg escrierea evenimentelor, exprimarea

sentimentelor i a urarilordin scrisori personale.

VORBIRE : Participare la conversatie

Pot sa comunic intr-o conversatie simpla, cu conditia ca interlocutorul sa fie dispus sa repete sau sa reformuleze frazele sale intr-un ritm mai lent i sa ma ajute sa formulez ceea ce incerc sa spun.

Pot sa formulez intrebari simple pe teme cunoscute sau de necesitate imediata i sa raspund la asemenea intrebari.

Pot sa comunic in situatii simple i uzuale care presupun un schimb de informatii simplu i direct pe teme i despre activitati familiare.

Pot sa particip la discutii foarte scurte, chiar daca,in general, nu inteleg sufi cient pentru a intretine o conversatie.

Pot sa fac fata in majoritatea situatiilor care pot sa apara in cursul

unei calatorii printr-o regiune unde este vorbita limba.

Pot sa particip fara pregatire prealabila la o conversatie pe teme familiare,

de interes personal sau referitoare la viata cotidiana (de ex. familie, petrecerea timpului liber, calatoriile, activitatea profesionala i actualitati).

DISCURS ORAL Pot sa utilizez expresii i fraze simple pentru a descrie

unde locuiesc i oamenii pe care ii cunosc.

Pot sa utilizez o serie de expresii i fraze pentru o descriere simpla a familiei mele i a altor persoane, a conditiilor de viata, a studiilor i a activitatii mele profesionale prezente sau recente.

Pot sa leg expresii i sa ma exprim coerent intr-o maniera simpla pentru a descrie experiente i evenimente, visele mele, sperantele i obiectivele mele.

Pot sa imi argumentez i explic pe scurt opiniile i planurile.

Pot sa povestesc o intamplare sau sa relatez intriga unei carti sau a unui fi lm i sa-mi exprim reactiile.

SCRIERE : Exprimare scrisa .Pot sa scriu o carte po tala scurta i simpla, de exemplu,cu salutari din vacanta.

Pot sa completez formulare cu detalii personale, de exemplu,numele, nationalitatea i adresa mea pe un formular de hotel.

Pot sa scriu mesaje scurte i simple.

Pot sa scriu o scrisoare personala foarte simpla, de exemplu, de

multumire

Pot sa scriu un text simplu i coerent pe teme familiare sau de interes personal.

Pot sa scriu scrisori personale descriind experiente i impresii.

IMPORTANTA CUNOASTERII ,STUDIERII SI PERFECTIONARII LIMBILOR STRAINE

Invatarea,in special a unei limbi straine este o experienta emotionala si sentimentele care apar de-a lungul procesului de invatare pot duce la succes sau la esec.

Importanta factorului emotional este usor de vazut daca luam in considerare relatia dintre aspectele cognitive si afective ale procesului de invatare.

Insa acest factor cognitiv presupune existenta factorului afectiv al motivatiei.

Inainte ca ei sa poata gandi activ ei trebuie sa vrea sa faca acest lucru.

Aceasta relatie intre latura afectiva si cea cognitiva a invatarii este de o importanta vitala in invatarea unei limbi straine.

Daca putem vorbi de o modernizare a conceptiei de predare si abordare a limbilor straine ,desele schimbari a numarului e ore alocate limbilor straine,structura grupelor,claselor,stabilirea nivelului de la care se porneste ,cat si perioada de studiu redusa ,acestea nu sunt fundamentate,fiind facute uneori aleatoriu,alteori pentru a salva interesul si scopurile didactice ale altor discipline considerate neprofesional ,mai importante.

De cele mai multe ori aceste schimbari se fac pe moment,fara o analiza temeinica a consecintelor.

In aceste conditii ,oricat de bine gadite sunt obiectivele de urmat,acestea nu vor putea fi indeplinite de catre profesorul de limba straina.

Invatarea unei limbi straine nu inseamna numai o simpla insusire teoretica de cunostiinte.

Invatarea activa a unei limbi straine include pe langa vorbire si ascultare,elemente lingvistice si psihologice .

Reprezinta un proces complex care incepe cu dobandirea deprinderilor automate simple si se termina cu intelegerea sensurilor abstracte ,conceptuale si estetice.

Trebuie sa se tina cont de motivarea elevilor ,cursantilor,de varsta lor si de ce nu de capacitatea lor intelectuala de a invata o limba straina ,de timpul alocat studierii acesteia.

Practica a demonstrat ca multilingvismul este un fenomen pozitiv in societate ,care imbogateste personalitatea ,oferindu-i posibilitate de afirmare mai profunda.

Ponderea cea mai mare in studierea limbilor straine o are limba engleza(62%),franceza (36%),italiana (11%),germana (7%).

Activitatea in laboratoare cu aparatura audio-video sau calculatoare, laptopuri ,video proiectoare este cea mai potrivita pentru caracterul activ-participativ al predarii ,pentru auto-exprimare si auto-progres.

PUTEM AFIRMA CA ASTAZI, INVATAREA UNEI LIMBI STRAINE NU MAI CONSTITUIE UN LUX,CI O NECESITATE.