PIATA PARTIDELOR POLITICE DIN ROMANIA

PIATA PARTIDELOR POLITICE DIN ROMANIA

Emergenta noii piete politice

Anul 1989 poate fi definit ca "anul revolutiei in Europa". Zidurile expansionismului ideologiei comuniste au cAzut, iar democratia a triumfat si in cealaltA jumAtatea umbrita a continentului , piata politicA din Est dezvoltandu-se rapid si sigur panA in zilele noastre. Schimbarea a fost rapidA, iar regimurile comuniste, panA atunci sprijinindu-se unul pe celAlalt, au intrat in relatie concurentialA cu noii actori politici.s-au daramat in acelasi fel, ca piesele unui domino.

Comunismul nu a functionat, real, niciodata in Europa CentralA si de Est. El a fost un sistem impus in urma celui de-al doilea rAzboi mondial, cu ajutorul direct al principalilor actori de atunci, care si a fost mentinut doar prin forta propagandei si prin cultivarea fricii.

Distrugerea vechilor structuri si ridicarea cortinei de fier o datA cu dAramarea zidului Berlinului nu a insemnat, insA, totul. Momentului euforic al victoriei democratiei avea sA-i urmeze altul, poate mai dificil, cel al reconstructiei. Era necesarA instaurarea unui nou regim politic, dar si reconstructia institutionalA, reasezarea valorilor, formarea si consolidarea claselor sociale.

Simultaneitatea si radicalitatea schimbArii au surprins. Nu era timp de uimire insA, ci de maturitate. Evident, crucial era rAspunsul la intrebarea: care este calea de urmat? CAtre ce tip de societate trebuia Romania sA se indrepte?

In Romania de astAzi s-au pus si se pun, incA intrebArile: este dezirabilA si, dacA da, este posibilA o revenire la perioada interbelicA? Este posibil "socialismul cu fatA umanA" ? Exista o altA alternativA ?

tArile occidentale intrA, deja, in era post-industrialA, intr-un moment in care Romania si nu numai ea se luptA sA salveze o industrie muribunda, energofagA si cu depozitele incArcate de produse greu vandabile, intrucat a reusit "marea performantA" sA rAmanA fArA pietele de desfacere castigate cu greu in zeci de ani, dar cu multe produse specifice, care inglobau inteligenta autohtonA. Romania trebuie sA-si adapteze structurile pentru apropierea de modelele de dezvoltare occidentalA. Departe insA de a prelua necritic forme fArA fond, Romania poate adapta experientele altor tAri la specificul ei local.

In momentul de fatA, alternativa o reprezintA o societate democraticA, bazatA pe statul de drept, pluripartidism si economie de piatA, pe descentralizare si autonomie localA, o societate deschisA, in care societatea politicA si societatea civilA sA fie la fel de puternice, in care cetAteanul sA fie subiect, si nu obiect al istoriei. Din punct de vedere managerial insA, au fost situatii in care descentralizarea a insemnat imediat pierderea pietei interne de cAtre unii agenti economici (urmare a concurentei externe, bazatA pe noi tehnologii), dar si adaptarea tacticA si strategicA a unora dintre acestia la cerintele unei economii de piatA

Democratia traditionalA functioneazA dupA principii fundamentale, cum ar fi: formarea unui parlament reprezentativ, separarea puterilor in stat, domnia legii, garantarea drepturilor civile, libertatea individualA, sufragiul universal, alegeri libere si corecte, libertatea presei, regim politic ales si nu impus.

In mod paradoxal insA, democratia in societAtile contemporane functioneazA aproape intr-un mod aproape opus democratiei grecesti. Democratia directA, ca mijloc prin care toti locuitorii cetAtii isi spuneau cuvantul la luarea deciziilor care priveau treburile publice, a fost astAzi inlocuitA de democratia reprezentativA. Democratia reprezentativA se bazeazA in primul rand pe incredere, increderea celor care ii mandateazA pe ceilalti sA-i reprezinte, sA le facA auzite opiniile si sA guverneze in numele lor. Obisnuiti cu partidul unic, care era reprezentantul exclusiv al tuturor celor cu drept de vot si care era mentinut pe piatA cu ajutorul unei nomenclaturii politice, desi se considera reprezentantul tuturor categoriilor sociale, pe cine au mandatat romanii, dupA 1989, sA le reprezinte interesele si sA construiascA o nouA societate?

1.1. A doua zi dupA Revolutie

Caracteristicile principale ale sistemelor sociale si politice post-totalitare sunt: multiplicarea partidelor politice, reorganizarea institutiilor statului, emanciparea societAtii civile de cea politicA, aparitia grupurilor de interese si de presiune si cresterea in ritm rapid a mijloacelor de comunicare in masA - mass media. Capitolul 3 al acestei lucrAri va incerca sA punA in evidentA cateva din momentele importante care au marcat fenomenul de constituire si maturizare a vietii politice romanesti, ca si principalele consecinte in plan social ale acestui proces istoric.

Ultimele alegeri in Romania au avut loc la 20 decembrie 1937, incheiate cu victoria PNL, care a obtinut 35,9% din sufragii. De atunci, Romania a iesit din matca sa fireascA, iar pluripartidismul a dispArutfost suprimat. Din 1990 insA, poate din imitatie sau dintr-o nevoie fireascA de pluralitate si diversitate, in Romania au inceput sA prolifereze grupArile politice, dintre care putine se puteau numi partide cu program, statut, insemne oficiale si un numAr relativ insemnat de membri. De altfel, Samuel Huntington atrage atentia asupra faptului cA perioadele prelungite de suprimare a partidelor politice genereazA o proliferare maximA a acestora dupA incheierea acestei perioade.

Astfel, in tArile foste comuniste ale Europei Centrale si de Est, inainte de alegerile din 1990, numArul partidelor era impresionant, comparativ cu tArile cu traditie democraticA . In lume, existA patru sisteme politice stabile si viabile democratic: bipartidismul pur (in Marea Britanie, Statele Unite), sistemul "douA partide si jumAtate" in Germania, multipartidismul cu un partid dominant (in Japonia, Mexic) si multipartidismul pur (in tArile scandinave).

O altA caracteristicA a perioadelor post-dictatoriale este aparitia miscArilor de masA, care duc la formarea unei grupAri politice eterogeneeteroclite, de masA, create in euforia rAsturnArii dictaturii si cu acest scop. DupA atingerea scopului insA, isi pierd coeziunea si se divid in partide politice cu o bazA socialA mai restransA; este cazul Frontului SalvArii Nationale in Romania, a Forumului in Ungaria, RDG si Cehoslovacia.

Partidele care apar ulterior pot fi, asadar, partide noi, infiintate prin divizarea acestor fronturi populare de uniune nationalA, dar si partide "vechi", infiintate prin reactivarea partidelor istorice - in Romania, PNTCD, PNL si PSDR.

In Romania, decretul-lege numArul 8/1989 din 26 decembrie acordA dreptul de liberA constituire a partidelor politice, ceea ce a determinat ca la 19 ianuarie 1990 sA fie constituite deja 19 partide; la data de 14 martie 1990, este promulgatA legea electoralA.

In pofida numArului mare de partide, foarte putine dintre acestea isi disputA voturile la primele alegeri, din cauza insuficientului rAgaz pentru realizarea maturizArii, structurArii s polarizArii optiunilor politice. O altA cauzA a numArului mic de partide parlamentare in perioadele postdictatoriale este succesul mare al partidelor grupate in jurul unui lider cunoscut; si "personalismul partinic" poate explica numArul foarte mare de partide care au obtinut sub 1% din voturi.

Cumuland aceste puncte de vedere, rezultatele alegerilor generale de la 20 mai 1990 nu au constituit o surprizA.

2. Decantarea identitAtilor si polarizarea politicA

Rezultatele alegerilor parlamentare din 1990

La startul cursei electorale din 1990, s-au aliniat 75 de partide, partide istorice alAturi de partide micide buzunar, partide de masA, nAscute din focul Revolutiei, alAturi de partide constituite ad-hoc, chiar inaintea alegerilor.

Rezultatul alegerilor a fost unul firesc pentru perioada pe care o traversa Romania, si se poate sintetiza in cateva cuvinte: populatia a oferit legitimitate formei de organizare politicA a puterii populare care a inlocuitinfrant dictatura.

Astfel, rezultatele finale pot fi prezentate sintetic in tabelul de mai jos:

Rezultatul alegerilor de la 20 mai 1990 semnaleazA trei aspecte principale:

Cea mai mare legitmitate o au frontul popular, transformat ulterior in partid politic, si candidatul propus de acesta;

Traditia istoricA nu era, cel putin la momentul 1990, in mAsurA sA ofere suport electoral partidelor si candidatilor care se revendicau de la rAdAcinile politice inteprbelice;

UDMR, ca uniune de partide, reusise deja sA coaguleze aproape in totalitate in jurul sAu baza sa etnicA (acest procent de 7% se va reitera si la urmAtoarele alegeri).

2.2. Rezultatele alegerilor locale si parlamentare din 1992

In preajma alegerilor parlamentare din 1992, in Romania se inregistrau circa 150 partide (Campeanu, 1993:140). AceastA cifrA dovedea cA, departe de a se fi incheiat, procesul maturizArii si stabilizArii vietii politice din Romania era in plinA efervescentA. Votul de la 27 septembrie 1992 a determinat o relativA pulverizare a optiunilor politice, de vreme ce nici un partid nu a reusit sA castige majoritatea parlamentarA si nici un candidat la presedintie nu a obtinut victoria din primul tur.

In pofida nemultumirilor privind situatia economicA a tArii si scAderea nivelului de trai, participarea la vot a fost foarte mare - 75% dintre persoanele cu drept de vot s-au prezentat la urne pentru a-si da votul celor 79 (pentru Camera Deputatilor), respectiv 65 de partide (pentru Senat).

Rezultatele alegerilor pentru presedinte, desi surprinzAtoare in conditiile scindArii partidului de guvernAmant , pun in luminA trei aspecte:

(1) romanii aveau nevoie de stabilitate si paternalism, chiar dacA nu in forma totalitarA a autoritAtii comunismului si a partidului unic;

(2) au fost preferati candidatii sustinuti de partide puternice;

(3) a fost dat un vot de incredere reprezentantului unui partid nationalist - PUNR, reprezentant care a reusit, ca primar al orasului Cluj (Gheorghe Funar), sA devinA foarte vizibil pe scena politicA.

Alegerile prezidentiale din 27 septembrie 1992. Primul tur.

Turul al doilea al alegerilor a mArit avantajul lui Ion Iliescu la 22,8% fatA de contracandidatul sAu, Emil Constantinescu, asigurandu-i victoria in alegeri, cu 61,4%.

Alegerile parlamentare au intArit victoria obtinutA de Ion Iliescu in alegerile prezidentiale. Desi nu a castigat majoritatea parlamentarA, totusi partidul condus de Ion Iliescu a reusit sA convingA mai mult decat Opozitia. Explicatia esecului CDR este inadecvarea programului politic al Conventiei la realitatea romaneascA a anului 1992. Romanii au preferat o reformA lentA unei tranzitii galopante, in care rolul statului sA se diminueze, iar economia si agricultura sA se bazeze pe initiativa particularA si munca pe cont propriu. In acest timp, peste 60% din populatie lucra in industrie sau in sectorul bugetar, iar micile companii private absorbeau doar 10% din forta de lucru

In tabelul de mai jos este prezentatA configuratia Parlamentului Romaniei in urma scrutinului de la 27 septembrie 1992:

*CD=Camera Deputatilor; S=Senat

NOTA: Pragul de intrare in Parlament era in 1992 de 3%, mai putin in cazul partidelor/candidatilor reprezentand minoritAtile etnice.

2. Dinamica partidelor politice in intervalul septembrie 1992-martie 1996

IMAS a realizat, in perioada septembrie 1992-martie 1996, o serie de sondaje de opinie, care s-au consituit intr-o analizA a dinamicii partidelor politice din Romania aproape pe durata unui mandat electoral. AceastA cercetare longitudinalA a determinat evidentierea fluctuatiilor fiecArui partid in functie de performanta politicA si de imaginea in ochii electoratului.

Analiza exhaustivA a acestor date ar trebui sA tinA cont de specificul economic, politic si social al perioadei 1992-1996. Acest demers, prin complexitatea lui si avand in vedere cA in intervalul analizat s-au petrecut foarte multe evenimente semnificative pentru evolutia Romaniei, ar necesita el insusi o carte. Drept pentru care, in subcapitolul de fatA vor fi extrase numai cateva concluzii din datele oferite de sondajele IMAS, absolut necesare pentru construirea demersului teoretic al acesti cArti.

primele 3 partide ale esichierului politic romanesc - PDSR, CDR si USD (PD+PSDR) - detin in martie 1996 cca. 73% din simpatiile electoratului;

PDSR, cu toate cA este principalul partid de guvernAmant, nu cunoaste fenomenul de eroziune propriu acestor situatii, iar dupA o perioadA de declin (in 1993 si 1994) se redreseazA, ajungand in septembrie 1995 la un maxim de 34%, pentru ca apoi, in martie 1996, sA scadA din nou la 31%;

CDR a avut o spectaculoasA ascensiune in primii ani ai perioadei analizate (1% din electorat in 1994), pentru ca apoi sA scadA la fel de spectaculos, atingand in martie 1996 cota de 28 %;

USD (PD+PSDR) a avut o evolutie sinuoasA, cu scAderi si cresteri, dar in martie 1996 (data ultimului sondaj de opinie) atinge cota de 14%, care reprezintA cel mai ridicat procent avut vreodatA[6]. Se poate spune despre USD cA este forta politicA care vine cel mai puternic din urmA;

UDMR si PUNR, continu` s` aib` un electorat relativ constant in Transilvania;

Partidele iesite in 1995 din Conventia Democrat` (PAC si PL-93) inregistreazA o scAdere a electoratului propriu, aflandu-se la ora actualA sub pragul preconizat de 5% care sA le permitA intrarea in Parlament;

UDMR si PUNR au pierdut, fiecare, intre 2,5-2,7% din electoratul stabil (in special pentru UDMR);

PRM a castigat in ultimul timp simpatia a 6% din electorat, indeosebi datoritA limbajului radical si nationalist al presedintelui acestui partid, iar PSM se mentine la un nivel relativ constant (4%) dar sub pragul preconizat de 5% necesar intrArii in Parlament. In aceeasi situatie cu PSM se aflA si PDAR.

2.4. Analiza principalelor partide din Romania. Analiza SWOT

Desi polarizarea politic` din Romania este un proces departe de a se fi incheiat, iar num`rul de partide importante nu s-a stabilizat inc`, aceast` sectiune va incerca s` radiografieze piata politic` din Romania in 1996, asa cum se prezenta ea in urma sondajelor prezentate.

Analiza de fat` nu-si propune s` fie exhaustiv`, ci doar s` ofere cateva indicii de pozitionare pe piata politic` a partidelor/aliantelor si a ofertelor acestora. Analiza va tine cont de ultimele evolutii (1999-2000) ale partidelor prezentate.

Instrumentul utlizat este analiza SWOT, analiz` folosit` frecvent de specialistii in marketing-management pentru analiza strategic` a unei firme sau a unui produs. In linii generale, analiza SWOT presupune identificarea, pentru un produs, firm`, oranizatie sau partid politic , punctelor tari (strenghts), a celor slabe (weaknesses), a oportunit`tilor (opportunities) si a riscurilor (threats). Analiza SWOT va fi prezentat` mai detaliat in capitolul urm`tor.

Vor fi discutate partidele care, la ultimul sondaj (cel din martie 1996) aveau procentul egal cu pragul minim de intrare in parlament - 5%; ele vor fi prezentate in ordinea descresc`toare a ponderilor din sondaj (evident, se va tine cont si de evolutiile mai noi ale vietii politice). Partidul Democrat va fi analizat separat, in capitolul al saptelea, in cadrul celei de-a doua strategii aplicate de marketing electoral.

2.4.1. PDSR

2.4.2. CDR

2.4. PRM

2.4.4. UDMR

2.4.5. PUNR

2.4.6. PSDR

De la alegerile din 1996 si pan` in prezent, pe scena politic` romaneasc` au ap`rut trei partide noi, care vor avea un cuvant de spus la alegerile din anul 2000: Acestea sunt: Alianta pentru Romania (ApR), Uniunea Fortelor de Dreapta (UFD) si Partidul National Roman (PNR).

2.4.7. PNR (Partidul National Roman)

2.4.8. ApR (Alianta pentru Romania)

2.4.9. UFD (Uniunea Fortelor de Dreapta)

Tipologia clasei politice in Romania post-totalitarA

1. Portretul robot al parlamentarului roman

Tipologiile au fost intotdeauna utile ca instrumente de analiz`. Bineinteles, ele au un rol orientativ, deoarece, in realitate, ele nu sunt 'pure' , ci se g`sesc intr-un anumit context, care determin` mixarea categoriilor acestora, ceea ce face mai dificil` analizarea elementelor din viata real` pe baza lor.

Tipologiile permit jalonarea spatiului de analizat, oferind chei de interpretare care fac posibil` identificarea de regularit`ti si constante. Astfel, ulterior, se vorce permit, ulterior, extragerea unorele concluzii cu grad mai mare de validitate, ce sunt nu numai necesare, dar si obligatorii la proiectarea mixului de marketing.

Utilizarea unor astfel de criterii tipologice in analizarea clasei politice romanesti poate fi util` in vederea identific`rii categoriilor sociale c`roa le apartin reprezentantii alesi ai electoratului.

De remarcat faptul c` Si daca in consult`rile electorale pentru posturi individuale se aleg persoane individuale, chiar dac`, pan` la urm`, reprezentanteint` ale unor partide politice, in timp ce la alegerile pentru desemnarea ocupantilor fotoliilor din cele dou` camere ale Parlamentului, aleg`torul se orienteaz` in functie de partidul care propune lista candidatilor, deoarece marea majoritate a acestora nu estesunt cunoscutit` de c`tre aleg`tori.

Cine sunt persoanele propuse de partidele politice pe listele de candidati pentru Camera Deputatilor si Senat? Se poate vorbi despre acestia in termenii unei tipologii a omului politic? si, dac` da, care sunt elementele definitorii ale Omului Politic (zoon politikon) ca tip ideal

Pentru a alc`tui portretul robot al candidatului ideal (Cristian Parvulescu, 1993) al alegerilor parlamentare, este necesara inventarierea structurii umane a reprezentatilor Parlamentului si ( varstA, sex, origine socialA, instructie, confesiune religioasA, regiunea de provenientA, locul nasterii si domiciliul actual .

1.1. Structura pe varste a Parlamentului in legislatura 1992-1996

Aceast` distributie a varstelor poate fi prezentat`, mult mai sugestiv, in graficul de mai jos:

Din analiza datelor de mai sus, rezultA cA 65% dintre parlamentari sunt cuprinsi in grupa de varstA 41-60 ani, apartinand cu prec`dere grupei mature. Num`rul parlamentarilor tinde s` creasc` incepand cu varsta de 26 ani si s` scad` incepand de la 71 ani.

Aceast` subreprezentare a tinerilor si varstnicilor are cauze specifice. In primul caz, cel al tinerilor, subreprezentarea are dou` cauze:

inscrierea in competitia electoralA este legatA de strAbaterea treptelor ierarhiei de partid si de functiile detinute in administratia publicA, cela mai frecventa argumentcritica adusa tinerilor fiind aceela cA nu au suficientA experientA; acest argument este fals, intrucat existA deja cazuri de tineri cu o foarte bunA pregAtire si charismA chiar, foarte activi in viata politicA (RAzvan Ungureanu - fArA afiliere politicA, Simona Marinescu - PD, Constantin Dudu Ionescu - PNTCD etc sunt incompetenti politic din cauza lipsei de experienta;

Constitutia, prin articolul 35, alin. 2, stabileste varsta minim` admis` pentru candidatii propusi de partide pentru Camera Deputatilor (23 de ani) si pentru Senat (35 de ani); si acest aspect ar putea fi interpretat, intrucat exist` argumente pro si contra acestui articol.

Procentul care revine varstnicilor este cauzat de conditionArile biologice specifice, dar si de presiunile politice pentru a ceda locul celor mai tineri. Partidele care au format majoritatea parlamentarA in legislatura 1992-1996 detin 73,86 % din numArul membrilor cuprinsi intre 41 si 60 de ani, in timp ce CDR, pentru aceeasi grupA de varstA, are 47,56% dintre membri. In cadrul acestei formatiuni, PNTCD detine 58,28% dintre parlamentarii cu varsta cuprins` intre 61 si 80 de ani.

Concluzie: Varsta nu este si nu trebuie sA fie decat un criteriu, dar care in nici un caz nu trebuie sA fie hotArator; alte criterii, mult mai importante, pot fi: pregAtirea profesionalA, orizontul (deschiderea cAtre viitor), puterea de muncA etc.

1.2. Structura pe sexe a Parlamentului in legislatura 1992-1996

In cazul segmentArii clasei politice in functie de sex, se poate vorbi de un monopol masculin asupra puterii. NumArul femeilor in Parlamentul momentului era de 15 si reprezenta 3,09% dintre membrii Parlamentului. Apartenenta lor politicA era urmAtoarea: PDSR - 7 reprezentante, PD si PL-93 - cate 2, PUNR, PRM si PSDR - cate o femeie-parlamentar.

Num`rul mic al femeilor implicate in politic` este, din p`cate, o caracteristic` general` a societ`tilor politice, de la sistemele politice democratice la cele autoritare. Aceast` stare de lucruri are cauze mult mai adanci decat ar putea fi decelate la nivelul tipologiilor: economice, culturale, sociale etc.

Relativ straniu este faptul cA, in cultura poporului roman, femeia este bine valorizatA si respectatA de bArbati, spre deosebire de alte culturi (chiar occidentale).

1. Structura pe medii sociale de provenientA a membrilor Parlamentului in legislatura 1992-1996

Originea socialA mediul social de provenientA) a elitei politice configureazA o anume imagine a clasei politice care este reprezentativ` pentru o tar` care se afl` pe drumul de trecere dinspre socialism inspre democratie.

Parlamentarii romani provin, in majoritate, dintr-un mediu tArAnesc sau intelectual. Pentru provenienta tArAneascA, explicatia o constituie, fArA indoialA, proportia populatiei rurale a Romaniei acum peste 40-50 de ani, perioada aproximativA de nastere a celor mai multi parlamentari. Descendenta intelectualA indicA, probabil, in anumite familii, traditia politicA, iar in altele un nivel de culturA mai ridicat, caracterizat prin informatie, dorintA de cunoastere, aspiratii de conducere, dorintA de putere, nevoia de stimA si autorealizare etc.

Muncitorimea, ca mediu-sursA pentru parlamentarii romani are o pondere destul de redusA, poate si ca o replicA mai mult sau mai putin intentionatA a intelectualitAtii si tArAnimii la muncitorime, ca fortA conducAtoare a epocii de dinainte de 1989.

1.4. Structura pe profesii a Parlamentului in legislatura 1992-1996

In Parlamentul Romaniei, distributia membrilor pe nivele de studii indicA o proportie de 96,8 % persoane cu studii suprioare si 3,2 % cu studii medii. Parlamentarii de formatie tehnicA superioarA si cadrele didactice universitare reprezintA mai mult de jumAtate, reproducand modelul educational si profesional de dinainte de 1989.

1.5. Structura pe confesiuni religioase a Parlamentului in legislatura
1992-1996

Structura Parlamentului in raport cu confesiunea se deosebeste putin de structura confesionalA a populatiei, in sensul scAderii numArului reprezentatilor ortodoxiei in favoarea reprezentantilor altor religii. Ortodoxia continuA sA ocupe, in mod evident, locul de religie dominantA (82 %). Se remarcA, in ciuda educatiei fortat ateiste a majoritAtii parlamentarilor (avand in vedere varsta acestora, discutatA anterior), procentul foarte scAzut al celor care se declarA
"liber-cugetAtori".

1.6. Structura pe regiunea de provenient` a membrilor Parlamentului in legislatura 1992-1996

FArA a luaNeluand in discutie partidele cu un pronuntat caracter regional, cum este cazul UDMR si PUNR, se remarcA o restrangere a zonelor geografice care "dau" politicieni in jurul Transilvaniei si Munteniei. Se poate ca responsabile pentru acest lucru sA fie elementele culturale (de culturA traditionalA localA) si/sau economice. Spatiul lucrArii de fatA si insuficienta datelor nu permite insA abordarea mai detaliatA a problemei sau hazardarea in formularea unor concluzii.

Din perspectiva segmentArii clasei politice parlamentare in functie de mediul de rezidentA (rural/urban), reiese cA 51,4% dintre parlamentari s-au nAscut in mediul rural (vezi si ponderea originii tArAnesti), dar, in momentul actual, doar 3% mai au domiciliul stabil la tarA.

Domiciliul actual al parlamentarilor poate fi un indicator al segmentAriicentralitatii/periferialitatii geografice (central/periferic) a unui partid politic. Astfel, PNL-CD este un partid exclusiv al Capitalei, la fel si PAC si PL'93, in proportie de 66,7% si, respectiv, 57,1% .

1.7. Concluzie. Stabilirea portretului-robot

Din exercitiul de mai sus, reiese cu claritate utilitatea tipologiilor in analizele politice. FArA a putea explica in profunzime influenta factorilor istorici, sociali, politici si culturali asupra configuratiei parlamentare analizate, se poate insA stabili trAsAturile personale si sociale cele mai frecvente ale parlamentarilor romani. Parlamentarul roman .

p       este bArbat;

p       are varsta cuprinsA intre 41 si 60 de ani;

p       provine din Transilvania sau Muntenia;

p       este de origine tArAneascA sau intelectualA;

p       este ortodox;

p       are studii superioare;

p       este de profesie inginer sau cadru didactic universitar;

p       locuieste in mediul urban.