Conceptul, obiectivele si principiile dezvoltarii regionale

Conceptul, obiectivele si principiile dezvoltarii regionale

Fiecare tara, indiferent de gradul de dezvoltare economica si sociala, se confrunta cu probleme in dezvoltarea economica echilibrata a teritoriului, determinate de o serie de factori obiective si subiectivi care determina dezvoltarea inegala a zonelor economice. Inegalitatile dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor unei tari apar datorita, in principal, actiunii urmatorilor factori :

a)      modificarea conditiilor economice prin dezvoltarea unor noi ramuri ale economiei sau intrarea unora vechi in declin;

b)      concentrarea cresterii economice in anumite regiuni;

c)      existenta unor regiuni slab populate sau cu productie provenita, in mare parte, din sectoarele primare;

d)      migratia populatiei catre zonele dezvoltate.

Diferentele de dezvoltare din interiorul fiecarei tari au inceput sa se simta mai mult in momentul in care a aparut ideea crearii unui spatiu european unic, datorita implicatiilor pe care le are realizarea a cestui deziderat, cum ar fi :

a)      aparitia necesitatea elaborarii si implementarii unei politici de dezvoltare regionala pentru a promova dezvoltarea armonioasa a intregului spatiu european unic;

b)      UE va tinti la reducerea diferentelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni si cresterea regiunilor mai putin favorizate.

Politica de dezvoltare regionala isi propune ameliorarea, pe termen lung, a conditiilor economice regionale. Obiectivul principal al acestei politici il reprezinta reducerea disparitatilor teritoriale si realizarea unui echilibru relativ intre nivelurile de dezvoltare economica si sociala a diferitelor zone sau asigurarea unei anumite echitati interregionale.

Pornind de la obiectivul principal al politicii de dezvoltare regionala, obiectivele fundamentale ale strategiei de dezvoltare regionala vizeaza urmatoarele aspecte:

a) reducerea dezechilibrelor teritoriale prin incurajarea dezvoltarii regiunilor care sunt in intarziere, crearea infrastructurilor in aceste zone si controlul cresterii in regiunile care se dezvolta in ritm rapid;

b) ameliorarea calitatii vietii prin crearea de locuri de munca bine platite si dezvoltarea de activitati de recreere;

c) gestionarea resurselor naturale si protectia mediului;

d) utilizarea rationala a teritoriului prin dezvoltarea echilibrata a zonelor urbane si a celor rurale.

Dezvoltarea regionala reprezinta un proces complex de dezvoltare armonioasa a tuturor zonelor unei tari sau a spatiului european unic, capabil sa asigure reducerea disparitatilor teritoriale si sa realizeze un echilibru relativ intre nivelurile de dezvoltare economica si sociala a diferitelor zone, tinand cont de gestionarea durabila a resurselor naturale si de protectia mediului natural.

Pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare rurala este nevoie de asigurarea sursei de finantare. Astfel, obiectivele politicii de dezvoltare regionala avute in vedere de statele membre ale UE si fondurile structurale utilizate pentru atingerea acestora sunt grupate in urmatoarele categorii :

A) Pentru perioada 1994- 1999 au fost vizate urmatoarele obiective (sase ) impreuna cu fondurile necesare realizarii acestora :

a)         promovarea ajustarii structurale a dezvoltarii regionale, finantate prin Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) , Fondul Social European (FSE), Fondul European de Orientare si Garantare Agricola - orientare (FEOGA- orientare), Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP);

b)         transformarea regiunilor, a regiunilor de frontiera sau a unor parti ale regiunilor (inclusiv a zonelor aglomerate cu forta de munca si a comunitatilor urbane) grav afectate de declinul industriei , finantate prin FEDR, FSE;

c)         combaterea somajului pe termen lung si facilitarea integrarii in munca a tinerilor si a persoanelor expuse excluderii de pe piata fortei de munca, finantate prin FSE;

d)         facilitarea adaptarii muncitorilor de ambele sexe la schimbarile industriale si la schimbarile din sistemele de productie , finantate prin FSE ;

e)         promovarea dezvoltarii rurale prin doua masuri principale :

- accelerarea ajustarii structurilor din agricultura in cadrul reformei politicii comune pentru agricultura , finantate prin FEOGA - orientare si IFOP;

- facilitarea dezvoltarii si ajustarii structurale a zonelor rurale , finantate prin FEOGA orientare si IFOP;

f) promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor cu o densitate a populatiei extrem de redusa , finantate prin FEDR, FSE, FEOGA- orientare si IFOP.

B) Schimbarile care au avut loc de-a lungul timpului in spatiul european s-au produs si se vor produce pe trei axe principale, care vizeaza : realitatile specifice regiunilor; cadrul interregional, national si international si conditiile conjuncturale. Aceste schimbari au facut ca, pentru perioada 2000 - 2006, sa fie vizate trei obiective, impreuna cu fondurile necesare sustinerii acestora, si anume :

a)       promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor subdezvoltate ( cu un PIB inferior cotei de75% din media UE) , finantate prin FEDR, FSE, FEOGA - orientare si IFOP;

b)       sprijinirea transformarii economice si sociale a zonelor care se confrunta cu dificultati structurale ( restructurari, adaptarea la un nou sistem de productie, la utilizarea unei noi tehnologii etc ), finantate prin FEDR, FSE si IFOP;

c)       sprijinirea adaptarii si modernizarii politicilor si sistemelor de educatie, pregatire si incadrare in munca , finantate prin FSE.

Pentru realizarea acestor trei obiective, pe perioada 2000- 2006, bugetul alocat de catre Uniunea Europeana pentru dezvoltarea regionala si rurala (UE) se ridica la 245 mld euro ( 46% din PIB UE), distribuiti astfel :

184 mld. euro pentru fonduri structurale;

18 mld. euro pentru fondul de coeziune, pentru tarile care au aderat recent la UE;

43 mld euro pentru alocatii catre tarile candidate la aderarea la UE, inclusiv cele care au aderat in anul 2004.

In cadrul reformei politicii de dezvoltare regionala, au fost stabilite cinci principii de baza care stau la baza alocarii si gestionarii sprijinului financiar destinat dezvoltarii regiunilor ramase in urma din punct de vedere economico-social:concentrarea, programarea, parteneriatul, aditionalitatea si monitorizarea.

Principiul concentrarii reprezinta principiul central al reformei fondurilor structurale promovate de UE la finele secolului trecut care se bazeaza pe urmatoarele trei aspecte principale :

a)      Concentrarea geografica asupra unui numar limitat de obiective. Astfel , in perioada 1994-1999 au fost definite sase obiective principale de dezvoltare regionala asupra carora trebuia concentrat ajutorul, dintre care trei si jumatate din cel de-al patrulea erau de orientare regionala, ceea ce implica faptul ca ele presupuneau masuri limitate la anumite regiuni sau parti ale unor regiuni eligibile, in timp ce celelalte obiective se refereau la problemele orizontale.

b)      Concentrarea geografica asupra anumitor zone eligibile, are in vedere repartizarea uniforma a unitatilor teritoriale, conform obiectivelor stabilite de Biroul de Statistica al Comisiei Eoropene, EUROSTAT, care a alcatuit Nomenclatorul Unitatilor Teritoriale pentru Statistica ( NUTS), conform caruia fiecare stat este impartit in zone administrative in functie de numarul populatiei din respectivele zone. In functie de acest criteriu, nivelurile NUTS recunoscute in prezent sunt :

nivelul I - 4,2 mil. locuitori;

nivelul II - 1,8 mil. locuitori;

nivelul III - 400 mii locuitori;

nivelul IV - nu este intotdeauna definit;

nivelul V - 4000 locuitori.

c)      Concentrarea resurselor financiare disponibile, vizeaza alocarea cu precadere a fondurilor catre cele mai sarace dintre regiunile tarilor candidate.

Principiul programarii, este unul dintre principiile de baza la care Comisia Europeana (CE) tine foarte mult. CE are obligatia de a prezenta public scenariul financiar, iar statele beneficiare au obligatia de a prezenta planurile de dezvoltare regionale defalcate pe obiective. Aceste planuri trebuie sa cuprinda, obligatoriu, urmatoarele capitole :

analiza situatiei socio- economica;

sursele de finantare ce vor fi folosite pentru dezvoltarea regionala;

principalele rezultate realizate in urma desfasurarii de operatiunilor structurale anterioare;

strategia de dezvoltare nationala (inclusiv cea regionala) si obiectivele acesteia;

evaluarea impactului strategiei asupra mediului, in vederea unei dezvoltari durabile a regiunilor si a tarilor beneficiare de fonduri europene.

Comisia Europeana urmareste ca planurile de dezvoltare regionale sa fie respectate cu strictete , incepand, chiar, de la elaborarea acestora. Astfel, etapele programarii de care trebuie sa tina cont fiecare stat potential beneficiar de fonduri europene sunt urmatoarele :

evaluarea interna a planului de dezvoltare regionala ;

evaluarea ex-ante, de catre experti ai CE, a planurilor de dezvoltare regionale;

negocieri intre CE si statul potential beneficiar de fonduri europene;

adoptarea unui Cadru de sprijin financiar comunitar pe fiecare obiectiv propus in cadrul planului de dezvoltare regionala;

prezentarea, de catre statele beneficiare, a programelor operationale precum si a unei cereri de asistenta financiara;

elaborarea si predarea, spre informarea CE, a unor programe anexe de catre statele beneficiare, care sa identifice aranjamentele detaliate realizate pentru implementarea strategiei si a prioritatilor asistentei financiare.

Principiul parteneriatului care prevede, conform regulamentului in vigoare , parteneriatul intre CE, statul beneficiar, impreuna cu autoritatile si cu organismele desemnate de statul membru in contextul regulilor nationale si/sau practicilor sale curente, precum si alti actori sociali implicati in elaborarea sau implementarea programelor de dezvoltare regionala ( in primul rand cu contributia substantiala a structurilor administrative locale si regionale).

Principiul aditionalitatii, reprezinta un principiu foarte vechi al fondurilor structurale care are drept scop prevenirea folosirii acestor fonduri ca inlocuitor pentru schemele de ajutor national.

Datorita problemelor care au aparut in decursul timpului, s-a trecut la stabilirea unor cote minime si maxime ale cofinantarii :

- in cazul regiunilor eligibile pentru Obiectivul 1 , care urmareste promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor ramase in urma (cu un produs intern brut inferior cotei de 75% din media UE) si a regiunilor indepartate, cofinantarea comunitara nu poate depasi 75% din costurile totale eligibile ale proiectului, in caz exceptional se poate merge pana la 80% (insulele periferice ale Greciei au beneficiat de 85%) ;

- pentru celelalte obiective, plafonul pentru sprijinul din fondurilor structurale este stabilit la 50% din costurile totale, minim 25% din cheltuielile eligibile fiind efectuate pentru aceasta masura.

Principiul monitorizarii , consta in efectuarea unei verificari regulate privind implementarea fondurilor structurale si impactul acesteia din punct de vedere al obiectivelor propuse ( examinarea rezultatelor programelor ). Monitorizarea este efectuata de un Comitet de Monitorizare si este de structurata pe doua categorii :

- monitorizarea operationala, care urmareste realizarea actiunilor prin folosirea diferitelor mijloace si resurse, pentru care este necesara crearea de indicatori care sa masoare rezultatele si impactul obtinut comparativ cu cele planificate precum si cu costurile implicate;

- monitorizarea contextului general prin care se analizeaza, cu regularitate, schimbarile de situatii in privinta dezechilibrelor regionale si diferentelor de dezvoltare. Dintre indicatorii monitorizati cel mai important este PIB pe loc.

Este foarte important sa se cunoasca ca monitorizarea este diferita de evaluare, deoarece monitorizarea este o modalitate de a arata ce se intampla, in timp ce evaluarea arata ce impact s-a realizat, adica ceea ce s-a intamplat.

In concluzie se poate spune ca, din anul 1993 si pana in prezent, prin modificarile aduse in regulamentul fondurilor structurale , Comisia Europeana a urmarit sa defineasca clar cele cinci principii, dar mai ales sa le aplice cu multa rigurozitate. Aceasta abordare are menirea de a ajuta statele beneficiare sa-si clarifice prioritatile care trebuie cuprinse in strategiile de dezvoltare regionala.

In acest fel, statele candidate la aderarea la UE care beneficiaza de sprijin financiar sub forma fondurilor comunitare de tip structural trebuie sa beneficieze de experienta statelor membre, fara a copia modul in care acestea au realizat obiectivele de dezvoltare regionala, deoarece fiecare stat dispune de conditii economice, sociale, politice si geografice specifice, diferite de la o tara la alta.