PUTEREA POLITICA

PUTEREA POLITICA

1. RAPORTUL PUTERE SOCIALA - PUTERE POLITICA. CONCEPTE, TRASATURI SI FORME DE MANIFESTARE

Mijlocul prin care societatea omeneasca - sistem global de un tip deosebit - se regleaza si se autoregleaza si care ii asigura functionarea de ansamblu, il constituie puterea sub forma sa generala - puterea sociala.

Desi obiect a numeroase controverse s-ar putea retine ca prin putere sociala se intelege capacitatea pe care o are sau o dobandeste un om sau un grup de oameni de a-si impune vointa altora in vederea efectuarii unor activitati cu o anumita finalitate, privind dirijarea societatii spre anumite scopuri.

Reprezentand deci capacitatea unui om sau grup de oameni de a-si impune vointa altora, puterea apare sub forma unor relatii intre oameni sau grupuri de oameni care pot fi:

relatii de subordonare de la conducatori la condusi, in care unii isi impun vointa altora in vederea infaptuirii unor actiuni;

relatii de conlucrare intre diferite centre ale puterii, in scopul realizarii unor interese comune.

Puterea sociala se manifesta sub diferite forme, in functie de:

domeniul de activitate: putere economica, politica, spirituala;

specificul comunitatii umane: putere familiala, de clasa, nationala, internationala etc;

scopurile urmarite

mijloacele folosite etc.

Ea are rolul de a organiza si dirija viata sociala in conformitate cu scopurile urmarite.

Puterea sociala - ca element de organizare si reglare a vietii sociale - are menirea de a stabili:

scopurile activitatilor umane

mijloacele pentru realizarea acestor scopuri

metoda (gandirea) dupa care sa se actioneze

Puterea sociala se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

1. constituie un element esential si permanent al relatiilor sociale, prin intermediul caruia se asigura functionarea normala a societatii;   

2. se prezinta sub forma unor centre, nuclee ale puterii, ierarhizate la toate nivelurile ansamblului vietii sociale, in raport de pozitia sociala, de resursele celor care o exercita si de domeniul de activitate;

3. reprezinta unitatea organica a celor doi factori: conducatori si condusi, indiferent de natura societatii, de raporturile care se formeaza pe baza unor convingeri sau constrangeri;

4. imbraca o diversitate de forme, in functie de natura domeniului vietii sociale, de specificul activitatilor si comunitatilor umane, de specificul sistemului social concret etc.

Puterea politica, subsistem al puterii sociale, reprezinta capacitatea unor grupuri de oameni de a-si impune vointa in organizarea si conducerea de ansamblu a societatii.

Puterea politica are anumite trasaturi care o individualizeaza fata de alte subsisteme ale puterii sociale, ca de pilda:

1. se manifesta la nivelul general al societatii, asigurand organizarea si conducerea ei la nivel global;   

2. prin forta de care dispune, detine capacitatea de a coordona celelalte forme ale puterii pe care le slujeste, in scopul concertarii acestora spre o conducere unitara cu caracter suveran;

3. se exercita pe baza unei legislatii asigutara prin Constitutie, dar si prin alte legi subordonate ei.

In sfera puterii politice intra:

1. puterea suverana a statului, prin capacitatea sa de a organiza si conduce societatea in interesul comunitatii umane respective si de a o reprezenta in raporturile cu alte comunitati.

2. partidele si alte organizatii politice care, prin elaborarea unor programe de organizare si conducere a societatii, pot sa asigure exercitarea guvernarii in stat;

3. mijloacele de informare care, prin capacitatea lor de influentare, au un rol important in adoptarea unor atitudini si impunerea unor pozitii in conducerea societatii.

Pentru indeplinirea rolului sau, puterea are mai multe functii:

1. functia programatica, care consta in elaborarea unor programe, a unor linii directoare de activitate. In cadrul acestei functii rolul esential il au deciziile, caci de ele depind succesul sau insuccesul unor activitati.

2. functia organizatorica, care consta in capacitatea puterii de a stabili formele organizatorice adecvate in vederea mobilizarii grupurilor sociale asupra carora isi exercita puterea, pentru a actiona in conformitate cu programul adoptat;

3. functia ideologica, de educare a oamenilor in spiritul valorilor ce decurg din programul stabilit si prin care se incearca obtinerea adeziunii indivizilor la decizia adoptata;

4. functia coercitiva, de constrangere prin diferite mijloace, fie pentru a determina pe oameni sa actioneze in conformitate cu cele adoptate, fie de reprimare a impotrivirii celor ce se opun;

5. functia de control, de urmarire a modului in care linia stabilita este respectata si a masurilor ce se impun, in conformitate cu legea;

6. functia de pregatire a unor specialisti, care sa se ocupe de organizarea vietii sociale in conformitate cu vointa puterii politice indeosebi in exercitarea guvernarii.

Prin modul in care actioneaza in societate, puterea politica se prezinta sub doua forme:

1. puterea dictatoriala (sau alienata) care nu emana de la popor si de aceea apare ca o forta straina si ostila ce nu tine seama de optiunile politice ale cetatenilor.

2. puterea democratica, care se constituie ca un rezultat al consultarii si consimtamantului cetatenilor

2. LEGITIMITATEA POLITICA

Legitimitatea politica confera puterii autoritate politica. O putere cu cat este mai legitima, cu atat autoritatea ei politica este mai mare.

Legimitatea politica, la fel ca si puterea politica, are un caracter istoric. Din acest punct de vedere, istoria inregistreaza doua forme de manifestare a legitimitatii:

1. legitimitatea supranaturala a puterii politice, care cunoaste forme diferite, dupa cum este intemeiata pe natura divina a monarhului, pe vocatia divina a guvernantilor sau pe inspiratia divina

2. legitimitatea civila a puterii politice, care este o forma superioara de legitimitate, pentru ca are la baza acordul si vointa cetatenilor, in legatura cu exercitarea puterii. Ea include doua conditii de baza:

- formularea unor obiective in dezvoltarea societatii in concordanta cu cerintele progresului istoric;

- obtinerea acordului cetatenilor in exercitarea puterii in vederea realizarii scopurilor propuse. De regula, legitimitatea civila a puterii se realizeaza prin alegeri libere cu caracter universal, direct si secret, prin referendum, prin sondaj de opinie si alte modalitati.

Legitimitatea puterii trebuie sa se realizeze in permanenta prin actiuni, care sa probeze valoarea ei data de consensul dintre aceasta si cetateni.

C. AUTORITATEA POLITICA

Capacitatea puterii de a-si impune vointa sa in societate printr-o diversitate de mijloace si metode, pentru a-i asigura stabilitatea si functionalitatea, constituie autoritatea politica.

Autoritatea politica este o ipostaza a puterii politice; ea reprezinta modalitatea concreta de manifestare a puterii.

Forta puterii politice este cu atat mai mare cu cat autoritatea politica se realizeaza mai ales prin convingere, prin adeziunea membrilor societatii la activitatea puterii politice. Cea mai simpla definitie a autoritatii ar putea fi: capacitatea puterii de a obtine ascultare fara constrangere. Stabilitatea societatii este legata in mod direct de forta puterii ca autoritate politica. Altfel spus, autoritatea politica este ipostaza puterii cand se bazeaza pe forta argumentelor si nu pe argumentul fortei.

Autoritatea politica, fiind un drept recunoscut al puterii, este expresia unor relatii sociale si se distinge de celelalte forme de autoritate prin:

modalitatile sale de constituire;

cauzele aparitiei;

functia speciala;

aria de manifestare (societatea globala).

In concluzie, autoritatea politica apare ca vointa a grupurilor sociale aflate la conducere, vointa extinsa la scara societatii globale si prezentata ca vointa a tuturor si deci legitima.

4. FORTA POLITICA SI INFLUENTA POLITICA

Strans legate de legitimitatea politica sunt notiunile de forta politica si, respectiv, influenta politica.

In manifestarea ei sociala, puterea este o "forta latenta "sau, altfel spus, "forta este putere in actiune". Prin urmare, puterea este abilitatea de a folosi forta, nu folosirea reala a acesteia. Din aceasta perspectiva, se poate afirma ca puterea este capacitatea de a introduce forta intr-o anumita situatie sociala.

In stransa legatura cu forta politica se manifesta influenta politica. Influenta politica ar putea fi definita ca fiind un complex de actiuni politice, intreprinse mai mult sau mai putin deliberat, pentru a forma sau modifica comportamentele politice ale unor indivizi, grupuri etc. Asadar, influenta reprezinta un mijloc de a extinde, argumenta sau obtine consimtamantul fata de puterea existenta, ea neputand fi puterea insasi. Influenta este insotitorul firesc al puterii, mijlocul sau normal de actiune, un substitut sau efect al puterii, dar nu puterea insasi.

In strinsa legatura cu puterea politica, autoritatea politica se afla prestigiul politic care desemneaza o apreciere pozitiva de care se bucura o persoana, un organism politic, un grup si chiar puterea in virtutea valorilor si actiunilor promovate.

Intre putere si prestigiul politic exista si o relatie directa, in sensul ca forta puterii este cu atat mai mare cu cit se bucura de un prestigiu sporit.

Cert este ca, nu in toate cazurile, prestigiul confera in mod automat si forta.

Prestigiul nu trebuie confundat nici cu puterea si nici cu autoritatea politica, pentru ca el nu poate fi, in nici un caz, suficient pentru a crea putere; el este (ca si in influenta politica) numai un insotitor firesc al puterii.