Parlamentul

Sectiunea 1. Aparitia institutiei

Parlamentul s-a impus ca realitate teoretica si practica in istoria constitutionala a lumii mai intai in Anglia si apoi, treptat, in Europa si pe intreg mapamondul.

Toti autorii de drept constitutional sunt de acord ca aceasta institutie politica s-a constituit ca o reactie fireasca impotriva despotismului si a tiraniei specifice absolutismului feudal.

Functia principala a Parlamentului este adoptarea legilor, reguli generale de conduita dupa care se organizeaza si functioneaza orice stat din lume.

Legea este expresia vointei suverane a poporului. Daca la inceput, cand activitatea statala se desfasura in sanul cetatilor (Grecia Antica), era posibila participarea tuturor cetatenilor la procesul legiferarii, prin marirea granitelor statelor si, implicit, a numarului membrilor acestora, participarea intregului popor la luarea deciziilor in mod direct nu a mai fost posibila.

Solutia a fost gasita in institutia delegarii, a reprezentarii, prin care poporul isi desemna un numar rezonabil de mandatari care sa-i exprime juridiceste vointa suverana.

La momentul actual, majoritatea constitutiilor statelor civilizate consacra suveranitatea poporului si stabilesc ca aceasta se exercita prin reprezentare si prin referendum, referendumul fiind o garantie ca parlamentul sa actioneze conform imputernicirilor date.

Importanta imputernucirilor ce i se delega, rolul sau statal juridic, functia de legiferare, au impus autonomia Parlamentului in sistemul autoritatilor statale. Totodata, parlamentul trebuie sa fie o eficienta contrapondere pentru guvern.

Parlamentul apare ca o institutie politica si juridica, alcatuita din una sau doua camere, care dispune de puterea de decizie la nivel statal, putere ce-si trage seva din modul de desemnare a membrilor acestui organism statal.

Sectiunea a 2-a. Originile parlamentarismului in Romania

Parlamentarismul a aparut in Romania relativ tarziu, la inceputul secolului al XIX-lea. Regimul parlamentar nu putea sa se dezvolte in Principate fara acordul Puterii Suzerane si al Rusiei, acord ce depindea de raporturile de forta dintre aceste doua mari puteri si celelalte puteri europene cu interese politice, strategice si economice in Europa de Sud-Est. Pentru motivele aratate mai sus, primele prevederi elecorale si de organizare si functionare a institutiei parlamentare sunt continute in acorduri internationale incheiate cu Turcia si Rusia si, mai tarziu, cu alte state, cum ar fi Franta, Anglia, Austria si Prusia.

In Romania, ca si in celelalte tari europene, parlamentul este o creatie a practicii sociale, rezultat al luptelor duse de burghezie impotriva puterii autocrate a sefului statului. Spre deosebire insa de parlamentele din Europa Apuseana, in Principatele Romane, institutia a raspuns cerintei de emancipare a natiunii romane fata de dominatia ilegitima si absolutista a Imperiului Otoman.

La inceputul secolului al XIX-lea, ideile de participare a natiunii romane la conducerea Principatelor, conturate in Epoca Iluminismului, au fost incluse in programul Revolutiei din 1821 si in "Constitutia Carvunarilor". Institutionalizarea principiului suveranitatii poporului s-a produs odata cu intrarea in vigoare a Regulamentelor Organice, legi ce constituie actul de nastere al parlamentarismului in cele doua Principate.

Urmatorul pas a fost facut prin incheierea Conventiei de la Paris in 1858, Unirea din 1859 si adoptarea Statutului Dezvoltator al lui Al. I. Cuza.

Sectiunea a 3-a Structura Parlamentului. Bicameralismul

Traditia organizarii forului reprezentativ in istoria constitutionala a poporului roman evidentiaza orientarea acestuia catre sistemul unicameral de organizare a parlamentului. Potrivit Regulamentelor Organice, cele doua Adunari Obstesti din Moldova si Tara Romaneasca aveau un caracter unicameral, sistem care s-a pastrat si sub regimul Conventiei de la Paris, pana cand domnitorul Al. I. Cuza a impus prin plebiscit Statutul Dezvoltator, care prevede organizarea bicamerala a Parlamentului.

Bicameralismul a fost preluat si de cele trei constitutii monarhice din 1866, 1923 si 1938.

In 1946, printr-un act normativ a carui constitutionalitate este contestata, s-a renuntat la bicameralism in favoarea unicameralismului, model de organizare transpus in constitutiile socialiste din 1948, 1952 si 1965.

Prin adoptarea legilor electorale din 1990 si a Constitutiei din 1991 s-a revenit la bicameralism sub impulsul psihologic determinat de adversitatea fata de sistemul de orgamizare comunist.

Bicameralismul, cu existenta a doua camere avand aceleasi atributii este considerata o solutie buna pentru ca se creaza un filtru eficient in adoptarea legilor. Alte argumente[1] in favoarea bicameralismului in Romania ar mai putea fi: traditia consacrata prin constitutiile din 1866, 1923 si 1938; asigurarea unei contraponderi in activitatea legislativa; inlatura despotismul Parlamentului; reducerea conflictelor dintre Parlament si Guvern.

Criticii sustin ca acest sistem nu este potrivit unui stat unitar, cum este si Romania, deoarece astfel se ingreuneaza mult procesul legislativ, sistemul unicameral fiind considerat mai functional si mai putin costisitor.

Sectiunea a 4-a Alegerile pentru Parlamentul Romaniei

Camera Deputatilor si Senatul se aleg pentru un mandat de 4 ani prin vot universal, direct, secret si liber exprimat. Alegatorul trebuie sa aiba 18 ani si sa nu fi fost decazut din drepturile electorale.

Alegerile pentru Parlamentul Romaniei sunt reglementate de Legea nr. 68/1992, cu modificarile si completarile ulterioare. Alegerile pentru Camera Deputatilor si Senat au loc la aceeasi data, urmand ca, pana la intrunirea noului Parlament, mandatul forului legislativ anterior sa fie prelungit.

Componenta numerica a fiecarui corp legislativ se stabileste potrivit normei de reprezentare prevazute de legea electorala, si anume un deputat pentru 70 000 de locuitori si un senator la 160 000 de locuitori. Numarul deputatilor si al senatorilor ce vor fi alesi se determina prin raportarea numarului de locuitori ai fiecarei circumscriptii electorale la cele doua norme de reprezentare, la care se adauga un loc circumscriptiile in care restul depaseste jumatatea normei de reprezentare. Legea a stabilit o limita minima a numarului de parlamentari ce vor fi alesi in fiecare circumscriptie electorala.

Din punct de vedere al tipului de scrutin, Legea electorala prevede ca deputatii si senatorii se aleg in circumscriptii electorale pe baza de scrutin de lista si de candidaturi independente, potrivt principiului reprezentarii proportionale.

Circumscriptia electorala corespunde ca intindere unui judet, respectiv municipiului Bucuresti. La alegerile parlamentare din 2000 a rezultat un numar de 327 deputati si 140 de senatori.

Candidaturile pentru Camera Deputatilor si Senat se propun de partidele, formatiunile si coalitii politice, precum si de catre organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, pe liste complete si blocate.

1. Listele electorale si cartile de alegator

Pentru asigurarea exercitarii de catre fiecare cetatean cu drept de vot a dreptului sau de a alege, se intocmesc listele electorale, care cuprind toti cetatenii cu drept de vot.

Listele electorale permanente se intocmesc pe localitati si cuprind toti cetatenii cu drept de vot care domiciliaza in acele localitati. Listele electorale permanente sunt modificate de institutiile de evidenta populatiei. Fiecare alegator va fi inscris pe o singura lista, inscrierea fiind obligatorie.

Listele electorale speciale se intocmesc in doua situatii:

a)      la anumite sectii de votare, pentru anumite categorii de alegatori (militari, studenti, personal diplomatic);

b)      la orice sectie de votare pentru cetatenii care, din diferite motive, nu pot vota la sectia unde sunt trecuti pe listele permanente.

Listele speciale se intocmesc ad-hoc de presedintele biroului electoral al sectiei de votare respective.

Alegatorii au dreptul sa verifice inscrierea pe listele electorale. Impotriva omisiunilor se pot face intampinari la primar, care le transmite autoritatii ce a intocmit listele, obligata sa le solutioneze in 3 zile de la inregistrare. Impotriva solutiilor se poate face contestatie la judecatorie in 24 de ore de la comunicare. Contestatia trebuie solutionata in 3 zile. Hotararea judecatoreasca este definitiva si se comunica celor interesati in termen de 24 de ore de la pronuntare.

Exercitarea dreptului de vot se face numai in baza cartii de alegator, document ce are caracter personal, putand fi folosit numai de titular. La alegerile din 2004 au putut fi folosite cartile de identitate si buletinele, lucru ce a generat, dupa asociatiile independente de monitorizare a desfasurarii alegerilor numeroase fraude.

Cartile de alegator au fost introduse pentru a se evita folosirea actelor de identitate obisnuite. Un alegator nu poate primi decat o singura carte de alegator. In cazul pierderii sau distrugerii acesteia, primarul poate elibera un duplicat.

3. Sectiile de votare

In cadrul fiecarei circumscriptii electorale se organizeaza, in localitate, sectii de votare. Numarul lor variaza in functie de numarul locuitorilor localitatilor respective.

Legea electorala prevede ca se pot organiza sectii de votare separate pe langa unitatii militare, precum si pe langa spitale, maternitati, sanatorii, case de invalizi si camine de batrani, avand cel putin 50 alegatori, in statiile de cale ferata, in autogari si aeroporturi, pe langa caminele de studenti sau de elevi. De asemenea se organizeaza sectii de votare si pentru reprezentantii misiunilor diplomatice.

4. Autoritatea Electorala Permanenta

Autoritatea Electorala Permanenta s-a infiintat prin Legea nr. 286 din 27 iunie 2003 privind modificarea si completarea Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 473 din 2 iulie 2003, in scopul asigurarii conditiilor logistice necesare aplicarii intocmai a dispozitiilor legale privitoare la exercitarea dreptului de vot, precum si a conditiilor corespunzatoare pentru buna desfasurare a operatiunilor electorale.

Autoritatea Electorala Permanenta este o institutie administrativa autonoma, cu competenta generala, care asigura, la nivel national, aplicarea unitara, in intervalul dintre doua perioade electorale, a dispozitiilor legale privitoare la organizarea si desfasurarea alegerilor, urmareste si sprijina dotarea cu logistica necesara acestora, precum si realizarea operatiunilor specifice, in intervalul dintre doua perioade electorale.

Autoritatea Electorala Permanenta este condusa de un presedinte, cu rang de secretar de stat, numit prin hotarare comuna a Senatului si a Camerei Deputatilor dintre personalitatile cu pregatire si experienta in domeniul juridic sau administrativ. Presedintele este ajutat de 2 vicepresedinti, cu rang de subsecretar de stat, unul numit de Presedintele Romaniei, iar celalalt de primul-ministru. Presedintele si vicepresedintii nu pot fi membri ai unui partid politic. Mandatul presedintelui si mandatele vicepresedintilor Autoritatii Electorale Permanente sunt de cate 8 ani si pot fi reinnoite. Presedintele si vicepresedintii pot fi revocati din functie, pentru motive temeinice, de catre autoritatile care i-au numit.

Autoritatea Electorala Permanenta prezinta Parlamentului, anual, un raport asupra activitatii sale.

Autoritatea Electorala Permanenta exercita urmatoarele atributii in intervalul dintre doua perioade electorale:

a) de organizare:

- asigura realizarea din timp a dotarilor specifice sectiilor de votare: urne si cabine tipizate, stampile, tusiere, recipiente pentru transportul buletinelor de vot si altele asemenea;

- elaboreaza sisteme de protectie a sectiilor de votare, a buletinelor de vot si a celorlalte documente specifice procesului electoral;

- organizeaza si asigura baza materiala pentru sistemul informational la nivel national, in vederea stabilirii rezultatelor alegerilor;

- organizeaza licitatii in vederea selectionarii programelor de calculator ce vor fi utilizate de Biroul Electoral Central pentru centralizarea rezultatelor votarii;

b) de control:

- urmareste modul de identificare a localurilor sectiilor de votare si a sediilor birourilor electorale;

- urmareste modul de asigurare a fondurilor necesare realizarii esalonate, din timp, a logisticii necesare;

- monitorizeaza si controleaza modul de intocmire, actualizare si pastrare a registrelor cuprinzand listele electorale permanente, precum si modul de efectuare a comunicarilor prevazute de lege;

- urmareste intocmirea si eliberarea cartilor de alegator, in concordanta cu listele electorale;

- urmareste si controleaza modul de asigurare a concordantei dintre continutul listelor electorale permanente pastrate la consiliile locale si exemplarul existent la judecatorii;

c) contribuie la imbunatatirea activitatilor legate de alegeri:

- elaboreaza propuneri privitoare la asigurarea logisticii necesare desfasurarii alegerilor si urmareste modul de indeplinire a propunerilor;

- elaboreaza studii si propuneri vizand imbunatatirea sistemului electoral, pe care le da publicitatii si le prezinta autoritatilor publice, partidelor politice, precum si organizatiilor neguvernamentale interesate;

- publica, in maximum 3 luni de la incheierea, dupa caz, a alegerilor parlamentare, prezidentiale sau locale, o Carte Alba care va cuprinde o analiza a alegerilor, vizand participarea la scrutin, modul de desfasurare a alegerilor, abaterile constatate si rezultatul alegerilor;

- elaboreaza programe de informare si instruire a alegatorilor asupra sistemului electoral romanesc si asupra respectarii deontologiei electorale si asigura popularizarea acestora;

- elaboreaza programe specifice de instruire pentru secretarii unitatilor administrativ-teritoriale, urmareste si organizeaza desfasurarea acestor programe;

- elaboreaza si supune Guvernului spre aprobare calendarul actiunilor din cuprinsul perioadei electorale;

- elaboreaza si supune Guvernului spre aprobare proiectele de hotarari specifice bunei organizari si desfasurari a alegerilor;

- elaboreaza propuneri de imbunatatire si perfectionare a sistemului electoral romanesc, pe care le supune Guvernului spre insusire si exercitare a dreptului de initiativa legislativa;

5. Biroul Electoral Central

Biroul Electoral Central este alcatuit din 7 judecatori ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele Autoritatii Electorale Permanente si 15 reprezentanti ai partidelor politice si aliantelor acestora, care participa la alegeri. Desemnarea celor 7 judecatori se face in sedinta publica, in termen de 5 zile de la stabilirea datei alegerilor, prin tragere la sorti, de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dintre toti judecatorii in exercitiu acestei instante.

Desemnarea reprezentantilor partidelor, formatiunilor politice sau coalitiilor acestora in Biroul Electoral Central se face in ordinea descrescatoare a ponderii numarului listelor de candidati comunicate de fiecare partid, formatiune politica sau coalitie a acestora, in numarul circumscriptiilor electorale din intreaga tara. Un partid, formatiune politica sau coalitie a acestora nu poate avea mai mult de 5 reprezentanti.

Biroul Electoral Central are urmatoarele atributii:

a) vegheaza la actualizarea listelor electorale, urmareste aplicarea dispozitiilor legale privitoare la alegeri pe intreg teritoriul tarii si asigura interpretarea lor uniforma;

b) rezolva intampinarile referitoare la propria sa activitate si contestatiile cu privire la operatiunile birourilor electorale de circumscriptie;

c) primeste de la birourile electorale de circumscriptie procesele-verbale cuprinzand numarul de voturi valabil exprimat pentru fiecare lista de candidati si constata daca exista partide, formatiuni politice sau coalitii ale acestora care nu au intrunit pragul electotal; comunica birourile electorale de circumscriptie si da publicitatii, in termen de 24 de ore de la constatare, partidele, formatiunile politice sau coalitiile acestora care se afla in aceasta situatie;

d) verifica si inregistreaza rezultatul alegerilor, insumeaza pe intreaga tara voturile neutilizate pentru fiecare partid, formatiune politica sau coalitie a acestora care au depasit pragul electoral si asigura repartizarea centralizata si desfasurarea pe circumscriptii electorale a mandatelor ce li se cuvin;

e) atesta atribuirea unui mandat de deputat organizatiei cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care au indeplinit conditiile prevazute de lege si elibereaza certificatul doveditor al deputatului desemnat pe aceasta baza;

f) anuleaza alegerile dintr-o circumscriptie electorala in cazul in care votarea si stabilirea rezultatului alegerilor au avut loc prin fraude de natura sa modifice atribuirea mandatelor si dispune repetarea scrutinului;

g) transmite Autoritatii Electorale Permanente, dupa publicarea rezultatelor alegerilor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, materialele necesare redactarii Cartii Albe a alegerilor;

h) indeplineste orice alte obligatii ce ii revin potrivit legii.

6. Biroul electoral de circumscriptie

Se constituie din 3 judecatori si din cel mult 8 reprezentanti ai partidelor, formatiunilor politice sau coalitiilor acestora ce participa la alegeri in circumscriptia electorala in care functioneaza biroul electoral.

Desemnarea celor 3 judecatori se face in sedinta publica, in termen de 5 zile de la stabilirea datei alegerilor, de catre presedintele tribunalului, prin tragere la sorti, dintre judecatorii in exercitiu ai tribunalului judetean sau ai Tribunalului municipiului Bucuresti.

Desemnarea reprezentantilor partidelor, formatiunilor politice si ai coalitiilor acestora in biroul electoral de circumscriptie se face in ordinea descrescatoare a ponderii numarului de candidati, comunicat de fiecare partid, formatiune politica sau coalitie a acestora. Un partid, formatiune politica sau coalitie a acestora nu poate avea mai mult de 3 reprezentanti.

Birourile electorale de circumscriptie au urmatoarele atributii:

a) urmaresc aplicarea dispozitiilor legale privitoare la alegeri in circumscriptia electorala in care functioneaza, vegheaza la organizarea, din timp, a sectiilor de votare;

b) inregistreaza candidaturile depuse si constata ramanerea definitiva a acestora;

c) fac publicattile si afisarile prevazute de lege cu privire la listele de candidati si candidaturile independente;

d) rezolva intampinarile referitoare la propria lor activitate si contestatiile cu privire la operatiunile birourilor electorale ale sectiilor de votare din cadrul circumscriptiei electorale in care functioneaza;

e) distribuie birourilor electorale ale sectiilor de votare buletinele de vot, stampila de control si stampilele cu mentiunea 'Votat';

f) totalizeaza rezultatul alegerilor de la sectiile de votare si comunica Biroului Electoral Central procesul-verbal cuprinzand numarul de voturi valabil exprimate pentru fiecare lista de candidati;

g) pe baza constatarii Biroului Electoral Central cu privire la partidele, formatiunile politice si coalitiile acestora ce nu intrunesc pragul electoral, constata rezultatul alegerilor pentru circumscriptia electorala si elibereaza deputatilor sau, dupa caz, senatorilor certificatul doveditor al alegerii;

h) inainteaza Biroului Electoral Central procesele-verbale cuprinzand rezultatul alegerilor, precum si intampinarile, contestatiile si procesele-verbale primite de la birourile electorale ale sectiilor de votare;

i)indeplinesc orice alte atributii ce le revin potrivit legii.

7. Birourile electorale ale sectiilor de votare

Sunt alcatuite dintr-un presedinte, un loctiitor al acestuia si cel mult 7 membri.

Presedintele si loctiitorul sunt, de regula, magistrati sau alti juristi care nu fac parte din nici un partid sau formatiune politica, desemnati de presedintele tribunalului judetean sau al municipiului Bucuresti, prin tragere la sorti de pe o lista intocmita de prefecti si comunicata de acestia presedintelui tribunalului.

Membrii birourilor electorale ale sectiilor de votare provin din cate un reprezentant al partidelor, formatiunilor politice si coalitiilor acestora care participa la alegeri, in ordinea descrescatoare a numarului de candidati propusi in circumscriptia electorala respectiva.

Birourile electorale ale sectiilor de votare au urmatoarele atributii:

a) primesc copia listelor electorale comunicate, si cartile de alegator neridicate, iar de la birourile electorale de circumscriptie, buletinele de vot pentru alegatorii ce urmeaza sa voteze la sectia de votare, stampila de control si stampilele cu mentiunea 'Votat';

b) conduc operatiunile de votare, iau toate masurile de ordine in localul sectiei de votare si in jurul acestuia;

c) numara voturile si consemneaza rezultatele votarii;

d) rezolva intampinarile referitoare la propria lor activitate;

e) inainteaza birourilor electorale de circumscriptie procesele-verbale cuprinzand rezultatele votarii, impreuna cu contestatiile depuse si materialele la care acestea se refera;

f) predau, cu proces-verbal, judecatoriei in a carei raza teritoriala isi au sediul, buletinele de vot intrebuintate si necontestate, precum si cele anulate, stampilele si celelalte materiale necesare votarii; listele electorale speciale de la sectiile de votare constituite pe langa unitatile militare se transmit, sub paza militara, acestor unitati si se pastreaza de comandantul unitatii.

8. Candidaturile

Propunerile de candidati se fac pe circumscriptii electorale si se depun la birourile electorale de circumscriptie, cel mai tarziu cu 30 de zile inainte de data alegerilor.

Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu indeplinesc urmatoarele conditii:

sa aiba drept de vot;

sa aiba cetatenia romana si domiciliul in tara.

sa nu le fi fost interzisa asocierea in partide politice;

sa fi implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau varsta de cel putin 33 de ani pentru a fi alesi in Senat;

Nu pot candida, in circumscriptiile electorale constituite in unitatile administrativ-teritoriale in care isi exercita sau si-au exercitat functiile in ultimele 6 luni anterioare datei alegerilor, prefectii, subprefectii si conducatorii serviciilor publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati guvernamentale, descentralizate in aceste unitati.

Presedintele Romaniei, in cazul in care este ales senator sau deputat, este obligat, pana la data validarii, sa opteze intre calitatea de parlamentar sau de presedinte.

Pana la implinirea a 20 de zile inainte de data alegerilor, cetatenii, partidele si celelalte formatiuni politice pot contesta candidaturile. In acest scop, in termen de 24 de ore de la inregistrarea candidaturii, unul din exemplarele propunerii de candidatura se afiseaza de biroul electoral de circumscriptie, la sediul sau.

Contestatiile privind inregistrarea sau respingerea candidaturilor se solutioneaza de tribunalul in a carui raza teritoriala este circumscriptia electorala, in cel mult 2 zile de la primirea contestatiei. Hotararea nu se comunica. Impotriva hotararii date in contestatie se poate face recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare, la instanta ierarhic superioara. Recursul se solutioneaza in termen de 2 zile de la inregistrare.

Contestatia si cererea de recurs se depun la instanta competenta, sub sanctiunea nulitatii.

9. Buletinele de vot si semnele electorale

Buletinele de vot sunt documentele oficiale prin care alegatorii isi exprima efectiv vointa electorala in favoarea unor candidati sau a unor paride care propun liste. Buletinul cuprinde toate candidaturile prezentate in alegerile parlamentare. Pentru fiecare camera se tiparesc buletine de vot diferite.

Pe buletine semnul electoral al fiecarui partid, formatiune sau alianta politica sau ale candidatilor independenti. Semnele electorale se stabilesc de catre fiecare partid, formatiune politica ori coalitie a acestora sau candidat independent si se comunica Biroului Electoral Central in 3 zile de la constituirea acestuia.

Semnele electorale nu pot reproduce sau combina simbolurile nationale ale statului roman, ale altor state, ale organismelor internationale ori ale cultelor religioase.

Semnele electorale folosite la alegerile anterioare nu pot fi utilizate de alte partide, formatiuni politice, coalitii ale acestora sau de candidati independenti decat cu consimtamantul celor carora le-au apartinut, respectiv al partidelor care au alcatuit coalitia initiala.

La cererea partidelor, formatiunilor politice, coalitiilor acestora sau a candidatilor independenti care participa la alegeri, biroul electoral de circumscriptie va elibera, pentru fiecare, cate 2 buletine de vot, vizate si anulate.

10. Campania electorala

Campania electorala incepe la data aducerii la cunostinta publica a datei alegerilor si se incheie cu 2 zile inainte de ziua votarii.

In campania electorala, candidatii, partidele, formatiunile politice, toate organizatiile sociale si cetatenii au dreptul sa-si exprime opiniile in mod liber si fara nici o discriminare, prin mitinguri, adunari, utilizarea televiziunii, radioului, presei si a celorlalte mijloace de informare in masa. Mijloacele folosite in campania electorala nu pot contraveni ordinii de drept.

Partidele si formatiunile politice care participa la campania electorala pot primi, prin lege speciala, o subventie de la bugetul de stat. Categoriile de actiuni desfasurate in cadrul campaniei electorale ce pot fi astfel finantate se stabilesc prin legea de acordare a subventiei. Partidele si formatiunile politice care nu au obtinut cel putin 5% din voturile valabil exprimate pe intreaga tara vor restitui subventia in termen de 2 luni de la data votarii.

Subventiile primite dupa deschiderea campaniei electorale de la persoanele fizice sau juridice, din tara, pot fi folosite pentru campania electorala a unui partid ori formatiune politica numai daca, in prealabil, sunt declarate public.

Este interzisa subventionarea campaniei electorale, in mod direct sau indirect, de catre persoane fizice sau juridice din strainatate. Sumele astfel primite se confisca si se fac venit la bugetul statului.

Se interzice subventionarea campaniei electorale a unui partid, formatiune politica, coalitie a acestora sau candidat independent de catre o autoritate publica, institutie publica, regie autonoma sau societate cu capital integral sau majoritar de stat.

Primirea pentru campania electorala a subventiilor de la bugetul de stat sau de la alte persoane juridice ori de la persoane fizice se face numai printr-un mandatar financiar, desemnat in acest scop de catre conducerea partidului sau formatiunii politice. Mandatarul financiar poate fi o persoana fizica sau juridica. Un partid sau formatiune politica poate avea mai multi mandatari financiari; in acest caz, la desemnare se vot delimita si imputernicirile acestora. Mai multe partide sau formatiuni politice pot folosi serviciile aceluiasi mandatar. Calitatea de mandatar financiar se dobandeste numai dupa inregistrarea sa oficiala la Ministerul Finantelor si aducerea la cunostinta publica prin presa.

Accesul la serviciile publice de radio si de televiziune, in cadrul campaniei electorale, este garantat. Partidele, formatiunile politice si candidatii independenti reprezentate in Parlament au acces la serviciile publice de radio si televiziune, subventionate de la bugetul de stat. Restul partidelor, al formatiunilor politice si al candidatilor independenti vor avea acces la serviciile respective pe baza de contracte incheiate intre institutiile corespunzatoare ale Radioteleviziunii Romane si mandatarii financiari care ii reprezinta.

Primarii sunt obligati sa stabileasca locuri speciale pentru afisaj electoral, tinand seama de numarul partidelor, formatiunilor politice si coalitiilor acestora care declara ca vor depune liste de candidati si al persoanelor care declara ca vor candida la alegeri ca independenti.

11. Stabilirea rezultatelor obtinute in alegeri

Dupa inchiderea votarii, presedintele biroului electoral al sectiei de votare va proceda la numararea si anularea buletinelor de vot ramase neintrebuintate, la verificarea sigiliilor de pe urnele de votare, iar dupa incheierea acestor operatiuni, la deschiderea urnelor.

Buletinele de vot deschise se vor aseza pe partide, formatiuni politice si coalitii ale acestora, precum si pe candidati independenti si se vor numara si lega separat.

Buletinele de vot nule nu intra in calculul voturilor valabil exprimate.

Rezultatul votarii pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se va consemna in doua tabele separate.

Dupa deschiderea urnelor si numararea voturilor, presedintele biroului electoral al sectiei de votare va incheia, separat pentru Camera Deputatilor si Senat, cate un proces-verbal, in 2 exemplare, care va cuprinde:

a) numarul alegatorilor, potrivit listelor electorale permanente;

b) numarul alegatorilor care s-au prezentat la urne; defalcarea acestui numar in functie de alegatorii de pe lista electorala permanenta si de pe aceea speciala;

c) numarul total al voturilor valabil exprimate;

d) numarul voturilor nule;

e) numarul voturilor valabil exprimate, obtinute de fiecare lista de candidati sau de fiecare candidat independent;

f) expunerea, pe scurt, a intampinarilor si contestatiilor si a modului lor de solutionare, precum si a contestatiilor inaintate spre solutionare biroului electoral de circumscriptie;

g) starea sigiliilor de pe urne la incheierea votarii;

h) numarul buletinelor de vot primite;

i) numarul buletinelor de vot ramase neintrebuintate si anulate.

Se intocmeste cate un dosar care va cuprinde: procesele-verbale si contestatiile privitoare la operatiunile electorale ale sectiei, precum si buletinele nule si cele contestate. Dosarele sigilate si stampilele se vor inainta biroului electoral de circumscriptie, in cel mult 24 de ore de la declararea inchiderii sectiei de votare.

Biroul Electoral Central va constata ce partide, formatiuni politice sau coalitiile acestora nu intrunesc pragul electoral.

Biroul electoral de circumscriptie va proceda la atribuirea mandatelor de deputat, respectiv de senator.

Repartizarea si atribuirea mandatelor de deputat si de senator se fac in doua etape: la nivelul fiecarei circumscriptii electorale si la nivel de tara.

Atribuirea mandatelor se face de biroul electoral de circumscriptie in ordinea inscrierii candidatilor pe lista; pentru candidatii independenti se atribuie fiecaruia cate un mandat, daca a obtinut un numar de voturi valabil exprimate cel putin egal cu coeficientul electoral. Voturile ramase, adica cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral, obtinute de listele de candidati, se comunica de acesta Biroului Electoral Central pentru a fi repartizate centralizat.

Candidatii inscrisi in liste, care nu au fost alesi, sunt declarati supleanti ai listelor respective. In caz de vacanta a mandatelor de deputati sau de senatori alesi pe liste de candidati, supleantii vor ocupa locurile devenite vacante, in ordinea in care sunt inscrisi in liste, daca pana la data validarii, pentru ocuparea locurilor vacante, partidele sau formatiunile politice pe listele carora au candidat supleantii confirma ca apartin acestora.

12. Alegerile partiale

In cazul anularii alegerilor intr-o circumscriptie electorala si in cazul in care mandatul de deputat sau de senator devenit vacant nu poate fi ocupat de supleant, se vor organiza alegeri partiale.

Daca alegerile partiale au loc ca urmare a anularii alegerilor dintr-o circumscriptie electorala, acestea se desfasoara pe baza acelorasi candidaturi, birouri electorale si la aceleasi sectii de votare, in a treia duminica dupa anularea alegerilor initiale.

La alegerile partiale participa numai alegatorii de pe listele electorale permanente ale localitatilor din cadrul circumscriptiei electorale unde se organizeaza alegerile.

Sectiunea a 5-a. Organizarea Parlamentului

Validarea mandatelor de deputat si senator

Cele doua camere nou-alease se intrunesc in ziua si la ora stabilite prin decret emis de Presedintele Romaniei, in cel mult 20 de zile de la alegeri.

Pana la alegerea birourilor permanente lucrarile Camerei Deputatilor, respectiv ale Senatului, sunt conduse de cel mai in varsta deputat sau senator, in calitate de presedinte de varsta, asistat de 4 secretari desemnati din randul celor mai tineri deputati.

Imposibilitatea exercitarii atributiilor de catre presedintele de varsta sau de catre unul ori mai multi secretari atrage de drept inlocuirea acestora cu deputatul cel mai in varsta sau, dupa caz, cu cei mai tineri deputati din randul celor prezenti.

In intervalul de timp de la intrunirea celor doua camere si pana la alegerea birourilor permanente, nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu exceptia celor care privesc validarea mandatelor de deputat.

Pentru validarea mandatelor Camera Deputatilor alege in prima sa sedinta o comisie compusa din 30 de deputati, iar la Senat de 12 senatori, care sa reflecte configuratia politica a parlamentului, asa cum aceasta rezulta din constituirea grupurilor parlamentare.

Comisia de validare functioneaza pe intreaga durata a mandatului Camerei Deputatilor.

Numarul deputatilor sau senatorilor care vor fi desemnati in comisia de validare de catre fiecare grup parlamentar este in functie de proportia membrilor sai in numarul total al parlamentarilor. Propunerile pentru stabilirea numarului care revine fiecarui grup parlamentar se fac de catre liderii acestor grupuri si se transmit secretarilor. Presedintele de varsta prezinta aceste propuneri in ordinea marimii grupurilor parlamentare, iar Camera Deputatilor, respectiv Senatul, hotaraste asupra lor cu votul majoritatii celor prezenti. Propunerile pentru componenta nominala a comisiei se fac de catre grupurile parlamentare in limita numarului de locuri aprobat. Componenta comisiei este aprobata cu votul majoritatii deputatilor sau senatorilor prezenti.

Comisia de validare isi alege un presedinte si doi vicepresedinti, care alcatuiesc biroul comisiei, si se organizeaza grupe de lucru, compuse din cate 3 membri.

Biroul comisiei repartizeaza grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea parlamentarilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu exceptia celor privind membrii grupelor de lucru.

Verificarea legalitatii alegerii celor care compun grupele de lucru se face de catre biroul comisiei de validare.

Biroul comisiei de validare si grupele de lucru sunt obligate sa prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor, in scris, in termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adopta cu votul majoritatii membrilor biroului sau ai grupelor de lucru.

Dupa expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesolutionate se face in plenul comisiei. Comisia de validare se pronunta asupra contestatiilor nesolutionate si asupra acelora a caror solutionare s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la procedura de solutionare.

Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui parlamentar in cazurile in care constata ca alegerea acestuia s-a facut prin incalcarea legii, inclusiv prin frauda electorala.

Comisia, in cel mult 4 zile de la constituire, intocmeste un raport in care vor fi precizati parlamentarii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, dupa caz, amanarea validarii mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amanare. Raportul este aprobat de comisie cu votul majoritatii membrilor acesteia; in caz de paritate votul presedintelui este hotarator.

Camera Deputatilor, respectiv Senatul, se intrunesc in sedinta, de drept, in a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia. Raportul comisiei de validare se prezinta de catre presedintele acesteia.

In cazul parlamentarilor pentru care nu exista motive de invalidare se intocmeste, pe circumscriptii electorale, o lista cu numele si prenumele acestora, asupra careia camerele se pronunta printr-un singur vot. In cazul celor pentru care a fost propusa invalidarea mandatului camerele dezbat si se pronunta prin vot pentru fiecare caz.

Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majoritatii deputatilor prezenti.

Fiecare camera este legal constituita dupa validarea a doua treimi din mandatele de deputat sau senator.

Grupurile parlamentare

Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputatilor sau ale Senatului. Ele se pot constitui din cel putin 10 deputati sau 7 senatori care au candidat in alegeri pe listele aceluiasi partid sau ale aceleiasi formatiuni politice. Parlamentarii unui partid sau ai unei formatiuni politice nu pot constitui decat un singur grup.

Deputatii sau senatorii care au candidat pe listele unei coalitii electorale si fac parte din partide sau formatiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor din care fac parte.

Deputatii sau senatorii unor partide sau formatiuni politice care nu intrunesc numarul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum si cei independenti se pot reuni in grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite.

Parlamentarii care reprezinta organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, altele decat minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar.

In prima sa sedinta fiecare grup parlamentar procedeaza la desemnarea conducerii proprii alcatuite din lider si, dupa caz, din unul sau mai multi loctiitori. Liderul grupului prezinta camerei denumirea acestuia, precum si componenta lui numerica si nominala. Succesiunea prezentarilor se stabileste de catre presedintele de varsta al camerei, in ordinea marimii grupurilor parlamentare.

Grupurile parlamentare, in functie de ponderea lor, au la dispozitie logistica necesara in vederea desfasurarii activitatii, autoturisme, personal de secretariat si de specialitate, potrivit hotararii Biroului permanent.

Presedintele Camerei Deputatilor, respectiv Senatului, impreuna cu liderii grupurilor parlamentare, repartizeaza locurile in sala de sedinte pentru fiecare grup parlamentar.

Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obtinut mandate in urma alegerilor este interzisa.

Orice modificare intervenita in componenta unui grup parlamentar se aduce la cunostinta presedintelui camerei, sub semnatura liderului grupului si, dupa caz, a parlamentarului. Presedintele camerei informeaza, in sedinta publica, asupra modificarilor intervenite in componenta grupurilor parlamentare.

Prerogativele grupurilor parlamentare sunt:

a)      fac propuneri in ceea ce priveste stabilirea numarului de parlamentari care vor fi desemnati in comisia de validare;

b)      fac propuneri de candidati pentru functia de presedinte al Camerei Deputatilor sau Senatului;

c)      propun candidati pentru alegerea celorlalti membri ai birourilor permanente, in limita locurilor rezervate;

d)      propun membri ai comisiilor parlamentare;

e)      pot prezenta in fata unei camere pozitia grupului fata de ordinea de zi;

f)        pot cere Presedintelui verificarea cvorumului.

Doar grupurile parlamentare din Camera Deputatilor prezinta amendamente motivate in scris la proiectele de lege si propunerile legislativesupuse spre dezbatere, pot propune ce modalitate de vot sa fie folosita, in afara de cazul cand, prin regulament, se stabileste o anumita procedura de vot, pot cere ca anumite sedinte ale Camerei sa fie secrete.

Birourile Permanente

Alegerea birourilor permanente

Dupa constituirea legala a celor doua camere se aleg presedintele si apoi ceilalti membri ai Biroului permanent al acesteia.

Presedintele camerei este si presedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepresedinti, 4 secretari si 4 chestori.

Biroul permanent se alcatuieste prin negocieri intre liderii grupurilor parlamentare, respectandu-se configuratia politica a Camerei, asa cum rezulta din constituirea grupurilor parlamentare.

Presedintele este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt inscrise numele si prenumele tuturor candidatilor propusi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere. Este declarat ales presedinte al camerei candidatul care a intrunit votul majoritatii deputatilor sau senatorilor.

Daca nici un candidat nu a intrunit, dupa doua tururi, votul majoritatii deputatilor, se organizeaza noi tururi de scrutin, in urma carora va fi declarat presedinte al camerei candidatul care a obtinut majoritatea voturilor deputatilor prezenti, in conditiile intrunirii cvorumului prevazut la art. 64 din Constitutie.

O data cu alegerea presedintelui camerei activitatea presedintelui de varsta inceteaza.

Alegerea vicepresedintilor, a secretarilor si a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.

In vederea depunerii propunerilor camera stabileste numarul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe functii, grupurilor parlamentare, potrivit configuratiei politice.

Propunerile nominale se fac de catre liderii grupurilor parlamentare, in limita numarului de locuri stabilit. Lista candidatilor propusi pentru Biroul permanent se supune in intregime camerei si se aproba cu majoritatea voturilor deputatilor sau senatorilor. Daca nu se realizeaza aceasta majoritate, se organizeaza un nou tur de scrutin, in care lista este aprobata cu majoritatea voturilor deputatilor prezenti. Votul este secret si se exprima prin bile.

Vicepresedintii, secretarii si chestorii sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni ordinare.

Oricarui membru al Biroului permanent i se poate revoca mandatul inainte de expirarea acestuia, la cererea motivata a grupului parlamentar care l-a propus sau a cel putin unei treimi din numarul deputatilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare. Votul este secret si se exprima prin bile pentru fiecare caz, in cel mult 15 zile de la data inregistrarii cererii de revocare. La Senat poate cre revocare grupul parlamentar din care face parte senatorul.

Functiile din Biroul permanent devenite vacante in timpul sesiunii se ocupa la propunerea grupului parlamentar caruia i-a fost repartizata functia respectiva.

Caracterele birourile permanente

Doctrina a stabilit ca trasaturile distinctive ale birourilor permanente sunt urmatoarele:

a) sunt organe interne de conducere ale celor doua camere;

b) au caracter colegial;

c) sunt organe alese;

d) respecta configuratia politica a celor doua camere;

e) activitatea lor are caracter permanent;

f) raspund pentru intreaga activitate in fata camerelor.

Atributiile birourilor permanente

Birourile permanente au urmatoarele atributii:

a) propun Camerei data inceperii si data incheierii sesiunilor parlamentare;

b) solicita presedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;

c) supune aprobarii camerei regulamentul acesteia, precum si propunerile de modificare;

d) prezinta Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia si contul de incheiere a exercitiului bugetar;

e) pregateste si asigura desfasurarea in bune conditii a lucrarilor Camerei;

f) primeste si distribuie proiectele de legi, propunerile legislative si rapoartele comisiilor parlamentare, in ordinea depunerii acestora, si hotaraste, in cazul initiativelor legislative, retinerea lor spre dezbatere si adoptare ca prima Camera sesizata sau trimiterea la cealalta camera a celor pentru care camera este camera decizionala;

g) intocmeste proiectul ordinii de zi a sedintelor Camerei si programul de lucru al acesteia;

h) organizeaza relatiile Camerei cu parlamentele altor state si cu organizatiile parlamentare pe baza consultarii, in functie de natura actiunilor avute in vedere, a Comitetului director al Grupului Roman al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politica externa si a altor comisii permanente, informand Camera Deputatilor asupra masurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenta nominala a delegatiilor;

i) supune spre aprobare Camerei componenta delegatiilor permanente la organizatiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultarii grupurilor parlamentare si cu respectarea configuratiei politice a Camerei;

j) aproba statul de functii si regulamentul serviciilor Camerei; supune aprobarii Camerei structura serviciilor acesteia;

k) conduce si controleaza serviciile Camerei Deputatilor;

l) aproba regulamentul privind paza si accesul persoanelor in sediul Camerei Deputatilor;

m) indeplineste orice alte atributii prevazute de prezentul regulament, alte dispozitii legale sau insarcinari date de Camera Deputatilor.

Dezbaterile din Biroul permanent se consemneaza in procese-verbale sau in stenograme. Deputatii pot consulta stenogramele sau pot obtine o copie de pe acestea, cu exceptia celor declarate confidentiale de catre Biroul permanent, care pot fi numai consultate.

Biroul permanent se convoaca la cererea presedintelui sau la cererea a cel putin 4 membri ai sai.

Presedintele Camerei Deputatilor are urmatoarele atributii:

a) convoaca deputatii in sesiuni ordinare sau extraordinare;

b) conduce lucrarile Camerei Deputatilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, si asigura mentinerea ordinii in timpul dezbaterilor, precum si respectarea regulamentului;

c) acorda cuvantul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele puse in dezbatere, stabileste ordinea votarii, precizeaza semnificatia votului si anunta rezultatul acestuia;

d) conduce lucrarile sedintelor Biroului permanent;

e) convoaca Comitetul ordinii de zi, prezideaza lucrarile acestuia si ii supune spre aprobare proiectele ordinii de zi si programului de lucru ale Camerei;

f) sesizeaza Curtea Constitutionala in conditiile prevazute la art. 146 lit. a), b), c) si e) din Constitutie;

g) asigura trimiterea de indata la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de lege adoptate sau respinse de Camera, sau, dupa caz, Presedintelui Romaniei, spre promulgare, a legilor votate, in termenele stabilite de lege;

h) reprezinta Camera Deputatilor in relatiile interne si externe;

i) indeplineste orice alte atributii prevazute de prezentul regulament, precum si insarcinarile date de Camera Deputatilor.

Atributiile presedintelui Senatului sunt, in esenta, aceleasi.

Vicepresedintii indeplinesc, prin rotatie, atributiile presedintelui, la cererea sa sau in caz de indisponibilitate a acestuia, precum si alte sarcini incredintate de Biroul permanent.

Secretarii intocmesc lista inscrierilor la cuvant, pe baza solicitarilor deputatilor, in ordinea in care au fost facute; prezinta propunerile, amendamentele si orice alte comunicari adresate Camerei, efectueaza apelul nominal, consemneaza rezultatul votului, tin evidenta hotararilor adoptate, vegheaza la intocmirea stenogramelor, il asista pe presedinte in realizarea atributiilor ce ii revin si indeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.

Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului, functionarea si calitatea serviciilor Camerei si fac propuneri corespunzatoare Biroului permanent, exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezinta Biroului permanent proiectul de buget al Camerei si contul de incheiere a exercitiului bugetar anual, asigura mentinerea ordinii in localul Camerei si indeplinesc alte atributii, in conformitate cu dispozitiile presedintelui acesteia sau ale Biroului permanent.

In exercitarea atributiilor de control financiar-contabil chestorii sunt sprijiniti de un corp de control compus din 2 experti contabili si sunt subordonati numai plenului Camerei. La sfarsitul fiecarei sesiuni chestorii prezinta Camerei un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.

4. Comitetul ordinii de zi al Camerei Deputatilor

Comitetul ordinii de zi este alcatuit din liderii grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora si are urmatoarele atributii:

a) aproba ordinea de zi a sedintelor Camerei si programul de lucru al acesteia, precum si modificarile sau completarile aduse ordinii de zi sau programului aprobat;

b) organizeaza dezbaterile prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, in functie de ponderea sa in numarul total al deputatilor, a timpului afectat pentru luarile de cuvant in sedinta Camerei; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile politice si facultativa la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau unei propuneri legislative;

c) poate include in ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depasit.

Comitetul ordinii de zi hotaraste cu majoritatea rezultata din ponderea votului fiecarui membru prezent. Ponderea este data de proportia grupului parlamentar reprezentat de lider in numarul total al deputatilor. Presedintele Camerei nu are drept de vot.

La lucrarile Comitetului ordinii de zi participa ca invitat reprezentantul Guvernului si, daca este cazul, presedintele comisiei parlamentare care a depasit termenul de depunere a raportului.

Comitetul ordinii de zi se intruneste, de regula, miercurea si lucreaza in mod regulamentar in prezenta a cel putin jumatate din numarul liderilor grupurilor parlamentare.

Comisiile Camerei Deputatilor

Comisiile sunt organe de lucru ale Camerei Deputatilor, infiintate cu scopul de a indeplini insarcinarile care le sunt incredintate in vederea pregatirii lucrarilor Camerei. La Senat pot exista, in principiu, aceleasi comisii.

Camera Deputatilor constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale.

Camera Deputatilor constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul.

Comisiile permanente sunt formate dintr-un numar de 13-40 de deputati, cu exceptia Comisiei pentru regulament, care se compune din cate un reprezentant al fiecarui grup parlamentar. Numarul membrilor comisiilor permanente se stabileste, pentru fiecare caz, de Camera Deputatilor. Numarul membrilor si componenta nominala a comisiilor de ancheta sau speciale se aproba o data cu constituirea acestora.

Un deputat face parte, in mod obligatoriu, dintr-o singura comisie permanenta, cu exceptia membrilor Comisiei pentru regulament si ai Comisiei pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor, care pot face parte si dintr-o alta comisie permanenta.

Alcatuirea comisiilor Camerei Deputatilor se face cu respectarea configuratiei politice a Camerei.

Pentru fiecare comisie numarul de locuri care revine fiecarui grup parlamentar sau deputatilor independenti se stabileste de Camera Deputatilor, la propunerea Biroului permanent.

Propunerile de membri ai comisiilor se vor face, in termenul stabilit de presedintele Camerei Deputatilor, de catre grupurile parlamentare, in limita locurilor stabilite.

Membrii comisiilor sunt desemnati prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuratiei politice a Camerei. In cazul in care nu exista dezacord asupra desemnarii membrilor in comisii, Camera va aproba componenta comisiilor cu votul deschis al majoritatii deputatilor prezenti.

Daca grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune si Camera hotaraste, cu votul majoritatii membrilor prezenti, asupra candidaturilor sustinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectandu-se configuratia politica a Camerei.

In prima lor sedinta, convocata de presedintele Camerei, comisiile permanente isi aleg birourile, compuse din cate un presedinte, 2 vicepresedinti si 2 secretari, cu exceptia Comisiei pentru regulament, al carei birou este compus din presedinte, un vicepresedinte si un secretar. Functiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate in ordinea marimii grupurilor parlamentare. Biroul Comisiei pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor este format din presedinte, 3 vicepresedinti si 2 secretari.

Componenta biroului comisiei se stabileste prin negocieri intre liderii grupurilor parlamentare, respectandu-se, pe cat posibil, configuratia politica a Camerei, asa cum rezulta din constituirea grupurilor parlamentare.

Propunerile nominale pentru functiile mentionate se fac de catre liderii grupurilor parlamentare, in cadrul numarului de locuri stabilit.

Lista candidatilor pentru biroul comisiei se supune in intregime votului membrilor acesteia si se aproba cu majoritatea voturilor deputatilor prezenti.

Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotaraste cu votul majoritatii deputatilor din comisie, la cererea grupului parlamentar care l-a propus sau a unei treimi din numarul membrilor comisiei.

Biroul fiecarei comisii are urmatoarele atributii:

a) propune ordinea de zi a sedintelor, prezentand comisiei lista cuprinzand toate initiativele legislative si celelalte probleme de competenta acesteia;

b) propune proiectul regulamentului de functionare a comisiei;

c) stabileste sarcinile ce revin deputatilor din comisie;

d) adopta hotarari in chestiuni care intereseaza bunul mers al activitatii comisiei;

e) constituie, daca este necesar, subcomisii, desemnandu-le misiunea, componenta si conducerea.

Presedintele comisiei conduce sedintele comisiei, poate propune ca la lucrarile comisiei, in scopul realizarii lor in bune conditii, sa ia parte si alte persoane, asigura reprezentarea comisiei in raporturile cu Guvernul, cu Biroul permanent al Camerei si cu celelalte comisii si indeplineste alte atributii cerute de desfasurarea in bune conditii a lucrarilor comisiei.

Vicepresedintii comisiilor indeplinesc pe rand, in lipsa presedintelui, atributiile acestuia.

Secretarii comisiilor tin evidenta prezentei membrilor comisiei la sedintele acesteia, asigura redactarea tuturor actelor comisiei, numara voturile exprimate in sedintele comisiei, urmaresc intocmirea proceselor-verbale ale sedintelor comisiei, indeplinesc orice alte atributii necesare bunului mers al activitatii comisiei, ca urmare a dispozitiilor biroului sau ale presedintelui acesteia.

Convocarea sedintelor comisiei se face cu cel putin 24 de ore inainte de catre presedintele acesteia sau, in lipsa lui, de un vicepresedinte care il inlocuieste. Participarea deputatilor la sedintele comisiilor este obligatorie.

Deputatul care absenteaza de la lucrarile comisiei poate fi inlocuit de un alt deputat din acelasi grup, pe baza imputernicirii scrise a liderului grupului parlamentar.

In timpul sesiunii sedintele comisiilor parlamentare pot avea loc in acelasi timp cu cele ale plenului Camerei, pe baza aprobarii date de Comitetul ordinii de zi. Prin exceptie este interzisa tinerea de sedinte in comisii concomitent cu sedinta de vot organizata in acest scop, potrivit ordinii de zi. De asemenea, lucrarile comisiei se suspenda de drept in cazul in care presedintele Camerei solicita prezenta deputatilor la lucrarile in plen.

Sedintele comisiilor nu sunt publice. In mod exceptional comisiile pot hotari invitarea la dezbateri a reprezentantilor presei, precum si conditiile in care lucrarile pot fi transmise la radio sau televiziune, daca acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomanda pastrarea secretului acestor dezbateri.

Ministrii au acces la lucrarile comisiilor. Daca li se solicita participarea, prezenta lor devine obligatorie. Guvernul trebuie instiintat, prin presedintele Camerei, de data la care au loc sedintele acestora.

La sedintele comisiilor au dreptul sa participe deputatii si senatorii care au facut propuneri care stau la baza lucrarilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente etc.), precum si, la cererea presedintelui comisiei, specialisti ai Consiliului Legislativ.

Comisiile pot invita sa participe la sedinte persoane interesate, reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale si specialisti din partea unor autoritati publice sau a altor institutii specializate.

Persoanele interesate si reprezentantii organizatiilor neguvernamentale pot solicita participarea la lucrarile comisiei printr-o cerere care se aproba de membrii acesteia.

Persoanele prevazute in prezentul articol pot fi ascultate in sedinta comisiei, dar nu pot participa la vot.

Comisia poate hotari, la propunerea biroului comisiei, a presedintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luarilor de cuvant. Deputatii, senatorii si invitatii sunt obligati sa se refere exclusiv la chestiunea supusa dezbaterii. In caz contrar presedintele poate retrage cuvantul. Nimeni nu poate lua cuvantul decat daca ii este dat de presedinte.

Pentru ca sedintele comisiilor sa aiba loc in mod legal este necesara participarea majoritatii membrilor care le compun. Hotararile comisiilor se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti.

Presedintii comisiilor permanente, in acord cu presedintele Camerei, vor urmari ca, pe timpul desfasurarii sesiunilor, o zi pe saptamana sa fie consacrata exclusiv activitatii in comisii.

La inceperea dezbaterii unei lucrari aflate pe ordinea de zi comisia desemneaza, la propunerea presedintelui, unul sau mai multi raportori dintre membrii sai. Acestia vor asigura redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobarii acesteia.

Rapoartele si avizele vor cuprinde, in mod obligatoriu, pe langa opinia majoritatii membrilor comisiei, si parerea contrara motivata a celorlalti deputati din comisie.

Votul in comisie este, de regula, deschis. In anumite situatii, hotarate prin vot de membrii acesteia, se poate recurge si la vot secret.

Cu privire la desfasurarea sedintelor comisiilor se incheie procese-verbale, care pot fi consultate de deputati.

La sfarsitul fiecarei sedinte, prin grija biroului comisiei se redacteaza un comunicat de presa.

Sinteza lucrarilor fiecarei comisii se publica saptamanal in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbatute, rezultatul votului asupra articolelor si proiectelor de lege, numele si prenumele celor absenti.

Comisia, in cazuri justificate, va putea hotari stenografierea dezbaterilor acesteia.

Comisiile permanente

Comisiile permanente sunt formate dintr-un numar de 13-40 de deputati, cu exceptia Comisiei pentru regulament, care se compune din cate un reprezentant al fiecarui grup parlamentar. Numarul membrilor comisiilor permanente se stabileste, pentru fiecare caz, de Camera Deputatilor. Numarul membrilor si componenta nominala a comisiilor de ancheta sau speciale se aproba o data cu constituirea acestora.

Un deputat face parte, in mod obligatoriu, dintr-o singura comisie permanenta, cu exceptia membrilor Comisiei pentru regulament si ai Comisiei pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor, care pot face parte si dintr-o alta comisie permanenta.

Schimbarea unui membru al unei comisii se face la propunerea grupului sau parlamentar si cu aprobarea Camerei Deputatilor.

In cazul in care un grup parlamentar isi modifica componenta sau isi inceteaza existenta, Camera Deputatilor poate hotari asupra ramanerii in comisii a reprezentantilor grupului initial.

Comisiile permanente examineaza proiecte de lege, propuneri legislative si amendamente, in vederea elaborarii rapoartelor sau avizelor; dezbat si hotarasc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent; pot efectua anchete parlamentare.

Biroul permanent trimite, spre examinare si in vederea elaborarii rapoartelor, proiectele de lege, propunerile legislative si amendamentele comisiei permanente sesizate in fond, in competenta careia intra materia reglementata prin proiectul sau propunerea respectiva. El poate sesiza si alte comisii pentru a-si da avizul cu privire la lucrarea respectiva.

Orice comisie permanenta care se considera competenta pentru a-si da avizul asupra unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau unui amendament trimis de Biroul permanent altei comisii il informeaza pe presedintele acestuia ca doreste sa isi dea avizul. In caz de refuz din partea Biroului permanent Camera hotaraste prin vot.

Daca o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativa este de competenta in fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent, in cel mult 3 zile de la sesizarea ei, trimiterea lor catre acea comisie.

Comisia permanenta sesizata in fond va putea stabili un termen in care sa ii fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examineaza proiectul sau propunerea legislativa, consultandu-se cu acestea si tinand seama de termenul de predare a raportului.

In caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizata in fond isi va putea redacta raportul fara a mai astepta avizul sau avizele respective.

La sedintele comisiei sesizate in fond pot participa la dezbateri raportorii comisiilor sesizate pentru avize.

In raportul comisiilor sesizate in fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectiva, la toate amendamentele primite si la avizul Consiliului Legislativ. Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fara modificari a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificari si se inainteaza Biroului permanent. In cazul in care o comisie examineaza in fond mai multe proiecte de lege si propuneri legislative care au acelasi obiect de reglementare se intocmeste un singur raport.

Biroul permanent, dupa consultarea presedintelui comisiei sesizate in fond, stabileste un termen inauntrul caruia comisia trebuie sa depuna raportul; modificarea acestui termen poate fi aprobata la cererea motivata a comisiei sesizate in fond. Termenele stabilite de Biroul permanent, in cazul in care Camera Deputatilor este prima Camera sesizata, nu pot fi, de regula, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile. In cazul in care Camera Deputatilor este Camera decizionala, aceste termene nu pot fi, de regula, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.

Raportul va fi imprimat si difuzat deputatilor cu cel putin 3 zile inainte de data stabilita pentru dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative in plenul Camerei, in cazul proiectelor de legi si propunerilor legislative in care Camera Deputatilor este prima Camera sesizata, si cu cel putin 5 zile in cazul celor pentru care Camera Deputatilor este Camera decizionala

Daca in urma dezbaterilor in plen intervin modificari importante pentru continutul proiectului, el se trimite spre reexaminare comisiei sesizate in fond. Asupra acestei masuri Camera Deputatilor se pronunta prin vot, la propunerea presedintelui Camerei sau a unui grup parlamentar.

Comisiile permanente pot tine sedinte comune cu aprobarea Biroului permanent care va stabili cu acest prilej in ce mod se va asigura conducerea lucrarilor. In asemenea situatii comisiile elaboreaza un raport sau aviz comun.

Orice comisie permanenta poate porni o ancheta, in cadrul competentei sale, cu incuviintarea Camerei Deputatilor, privitoare la activitatea desfasurata de Guvern sau de administratia publica.

Pentru a obtine incuviintarea comisia va prezenta o cerere scrisa, adoptata cu votul majoritatii membrilor sai, in care vor fi enuntate materiile ce formeaza obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare si termenul pana la care raportul comisiei urmeaza sa fie prezentat Camerei Deputatilor.

La Senat sunt, in esenta, aceleasi comisii permanente, cu exceptia comisiei pentru regulament si a comisiei pentru tehnologia informatiilor si comunicatiilor.

5.2. Comisiile speciale

Camerele pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate in hotararea de infiintare a comisiei, la propunerea unor deputati/senatori sau a grupurilor parlametare. Prin hotarare se vor indica: denumirea si obiectivele comisiei, precum si componenta acesteia. Componenta comisiei si biroul acesteia se stabilesc la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, respectandu-se configuratia politica initiala a camerei.

Comisiile speciale au acelasi statut ca si comisiile permanente.

Membrii comisiilor speciale isi pastreaza si calitatea de membru al comisiilor permanente.

5.3. Comisiile de ancheta

In conditiile in care se considera necesara clarificarea cauzelor si imprejurarilor in care s-au produs evenimente sau au avut loc actiuni cu efecte negative, precum si stabilirea concluziilor, raspunderilor si masurilor ce se impun, camerele pot hotari initierea unei anchete parlamentare.

Ancheta poate fi realizata de o comisie permanenta sau de o comisie de ancheta parlamentara infiintata in acest scop.

Anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activitati care fac obiectul unor anchete judiciare sau care se afla pe rolul unor instante de judecata.

O ancheta parlamentara inceteaza de drept in momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activitatile care constituie obiectul ei, situatie in care biroul permanent anunta organele de urmarire penala ca pot avea acces la toate documentele referitoare la cazul in speta.

Infiintarea unei comisii de ancheta se face in aceleasi conditii ca si in cazul comisiilor speciale.

In vederea audierii, comisia de ancheta poate cita orice persoana care poate avea cunostinta despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in cauza care formeaza obiectul activitatii comisiei. Nu pot fi citati inaltii demnitari sau magistrati (Presedintele Romaniei, judecatorii Curtii Constitutionale etc.). Persoanele citate sunt obligate sa se prezinte in fata comisiei de ancheta. La cererea comisiei, orice persoana care cunoaste fapte sau imprejurari in legatura cu obiectul cercetarii ori care detine un mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze la termenele stabilite.

Institutiile si organizatiile sunt obligate, in conditiile legii, sa raspunda la solicitarile comisiei de ancheta parlamentara in termenul stabilit de aceasta.

Cand, pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari in vederea aflarii adevarului, este necesara intocmirea unor rapoarte de expertiza, comisia solicita efectuarea de expertize.

Comisia poate solicita in cursul investigatiilor si accesul, in conditiile legii, la informatii clasificate.

Lucrarile comisiei se incheie cu redactarea unui raport asupra anchetei derulate, care se dezbate de camera in plen, in termen de 15 zile de la depunere. Termenul maxim pentru realizarea unei anchete de catre o comisie este de 180 de zile, termen in care comisia trebuie sa depuna raportul final. La cererea motivata a biroului comisiei de ancheta parlamentara, plenul camerei poate sa prelungeasca doar o singura data acest termen cu maximum 60 de zile.

Concluziile, raspunderile si masurile continute in raportul privind ancheta parlamentara, dezbatute de catre camera, vor fi reflectate in continutul unei hotarari care, dupa adoptare, va fi inaintata, daca se impune, impreuna cu raportul, autoritatilor competente in vederea examinarii si solutionarii.

Pentru solutionarea problemelor rezultate din hotararea camerei si din raportul Comisiei de ancheta parlamentara, autoritatile competente pot avea acces la toate documentele ce au stat la baza intocmirii respectivului raport.

Autoritatile sesizate cu hotararea camerei si cu raportul comisiei de ancheta parlamentara au obligatia sa informeze biroul permanent al camerei despre solutiile adoptate si motivarea acestora. Biroul permanent va prezenta plenului camerei informarea autoritatilor sesizate.

5.4. Comisii de mediere

Conform art. 155 alin. (1) din Constitutia Romaniei, modificata in 2003, procedura de mediere a ramas aplicabila doar legilor constitutionale.

Daca una dintre camere adopta un proiect de lege privind revizuirea Constitutiei intr-o redactare diferita de cea aprobata de cealalta camera, presedintii celor doua camere vor initia procedura de mediere.

In acest scop birourile permanente vor propune camerelor, dupa consultarea grupurilor parlamentare, un numar de 7 deputati/senatori care vor face parte din comisia de mediere, urmarindu-se respectarea configuratiei politice a camerei.

Conducerea lucrarilor se realizeaza prin rotatie de catre un deputat sau un senator, stabilit de comisie.

Hotararile comisiei se iau cu acordul majoritatii membrilor acesteia. In caz de egalitate la 7 voturi decide votul presedintelui care conduce sedinta comisiei in momentul votarii.

Activitatea comisiei inceteaza odata cu depunerea raportului, a carui aprobare are loc in plenul fiecarei camere, precum si in cazul in care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului in termenul stabilit.

In cazul in care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate in divergenta sau daca una dintre camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate in divergenta se supun dezbaterii in sedinta comuna a celor doua camere, urmand a fi adoptat cu votul a    ¾ din numarul parlametarilor.

Sectiunea a 6-a Functiile Parlamentului

Chestiuni generale

Parlamentul este organul reprezentativ al poporului. Prin urmare, functiile sale trebuie sa raspunda necesitatii de a se crea conditiile exprimarii vointei poporului, titularul suveran al puterii, care l-a ales si pe care il reprezinta. Exercitiul suveranitatii nationale apartine, deci, Parlamentului. Prin urmare, Parlamentul exercita o functie generala deliberativa, hotaraste asupra tuturor problemelor statale importante.[2]

Pe criteriul continutului, functiile Parlamentului se clasifica in: functia legislativa; controlul parlamentar; investirea, alegerea sau numirea unor autoritati statale; conducerea in politica externa; organizarea si functionarea proprie.

Functia legislativa

Legiferarea este cea mai importanta functie, reprezentand insasi ratiunea de a exista a Parlamentului. Nu avem in vedere decat acceptiunea restransa, de act juridic al forului legislativ reprezentativ, adoptat in conditiile stabilite de constitutie, obligatoriu, permanent, impersonal si general, prin care se reglementeaza relatii sociale importante si care, la nevoie, este adus la indeplinire prin forta de contrangere a statului.[4]

Principiul legalitatii, care sta la baza statului de drept, impune ca toate organele statului sa aiba atributiile stabilite de legea fundamentala. In conditiile in care competentele organelor de stat sunt detalite de catre organul legiuitor, dar mai ales de catre constituant, care le limiteaza actiunea, se pune problema limitarii actiunii parlamentului in procesul legiferarii. Cum poate fi insa limitata actiunea Parlamentului, atunci cand legifereaza? Limitele legiferarii determina sfera de cuprindere a domeniului de reglementare a legii.

George Alexianu, distins profesor de drept constitutional la Universitatea din Cernauti in perioada interbelica sustinea[5] ca exista trei categorii de limite: limite de fond, referitoare la materia in care ii este permis organului legislativ sa legifereze; limite de aplicare in timp a legii, avand in vedere principiul neretroactivitatii si, desigur, exceptiile de la acest principiu; limite de aplicare in spatiu, legile aplicandu-se pe intreg teritoriul tarii, cu exceptia legilor prin care se restrange exercitiul unor drepturi sau libertati.

Unele constitutii stabilesc liste de materii, care prin natura lor trebuie reglementate numai prin lege ramanand ca restul materiilor sa fie reglementate de alte organe de stat. O lista rigida poate insa impiedica parlamentul sa se ocupe de o problema grava sau importanta din punct de vedere politic, numai pe considerentul ca nu este inclusa in domeniul legii, afectandu-se astfel prerogativele reprezentarii nationale. Solutii au fost gasite in stabilirea unei ierarhii a legilor sau intr-o stabilire a competentelor parlamentului. In primul caz, pentru legile ce reglementeaza relatii sociale mai importante, denumite organice si care necesita o stabilitate mai mare, domeniile sunt prevazute expres de constitutie (art. 73 alin. 3), iar pentru legile ordinare aprecierea asupra necesitatii reglementarii cade in sarcina exclusiva forul legislativ reprezentativ (Romania).[6] In cel de-al doilea caz, constitutia dinstinge intre materii pe care parlamentul le poate reglementa in detaliu si materii pentru care parlamentul este autorizat sa stabileasca doar principiile generale, urmand ca detalierea sa fie facuta de gurvern (art. 34 din Constitutia Frantei).

Desi Constitutia Romaniei prevede ca Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, in fapt aceasta functie este impartita cu executivul (Presedintele Romaniei initiaza modificare Constitutiei, promulga legiile si are dreptul sa ceara reexaminarea acestora o singura data, inainte de promulgare; Guvernul are initiativa legislativa si poate adopta ordonante in domeniul legii) si cu poporul (initiativa legislativa si aprobarea legii prin referendum).

Functia de investire, alegere sau numire a unor autoritati statale

Desi statele democratice sunt organizate potrivit principiului separatiei puterilor, se poate spune ca Parlamentul se situeza pe o pozitie superioara in raport cu celelate autoritati statale, pozitie care determina si functia enuntata. De asemenea actiunea pozitiva poate genera si posibilitatea Parlamanetului de a actiona in cealalta directie, respectiv sa revoce sau sa demita organul ales.

Potrivit Constitutiei, Parlamentul: poate suspenda din functie pe Presedintele Romaniei, acorda votul de incredere programului si intregii liste a Guvernului; poate retrage increderea acordata Guvernului; numeste pe Avocatul Poporului; numeste judecatori la Curtea Constitutionala etc.

Controlul parlametar

Controlul exercitat de Parlament este un control necesar si diferentiat.[7] Este necesar deoarece Parlamentul, ca organ de stat caruia poporul ii delega functia deliberativa, trebuie sa constate direct, cum sunt respectate Constitutia si legile, cum autoritatile statale isi indeplinesc atributiile stabilite de lege. Controlul este diferentiat, in functie de natura activitatii controlate si de pozitia in sistemul statal a autoritatii controlate.

Controlul parlamentar cuprinde activitatile si actele normative apartinand organelor de stat. El se exercita fie de ambele camere ale Parlamentului, fie de o singura camera.

Exercitarea controlului parlamentar presupune dreptul deputatilor si a senatorilor de a cere informatii autoritatilor publice. Constitutia Romaniei prevede ca organele administratiei publice sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de cele doua camere ale parlamentului, prin intermediul presedintilor. Se poate refuza cererea in cazul documentelor ce contin secrete de stat, cu privire la care plenul camerei va decide in sedinta secreta.

Controlul exercitat prin dari de seama, mesaje, rapoarte, programe

Este un mijloc de control direct asupra activitatii autoritatilor statale. Potrivit Constitutiei, Parlamentul, asculta anual mesajul Presedintelui Romaniei cu privire la principalele probleme politice ale natiunii; asculta si aproba programul Guvernului; asculta anual raportul Curtii de Conturi.

O forma de control prin rapoarte este controlul exercitat prin Avocatul Poporului.

Institutia este de origine suedeza (ombudsman), functionand in prezent sub diferite denumiri: comisarul parlamentar, aparatorul poporului, mediatorul public.

Ombudsman-ul este o persoana independenta, numita de Parlament pentru a apara drepturile cetatenilor in raport cu administratia si poate avea o competenta generala, atunci cand primeste plangerile cetatenilor contra abuzurilor si exceselor administratiei, de a face anchete si de a interveni pe langa guvern, si o competenta speciala, atunci cand controleaza anumite servicii (de exemplu, in Germania, controleaza armata).

In Romania, institutia este reglementata la nivel constitutional, in art. 58-60. Astfel, Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani pentru apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe domenii de activitate.

Avocatul Poporului si adjunctii sai nu pot indeplini nici o alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.

Avocatul Poporului isi exercita atributiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate in drepturile si in libertatile lor, in limitele stabilite de lege.

Autoritatile publice sunt obligate sa asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar in exercitarea atributiilor sale.

Avocatul Poporului prezinta celor doua Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot contine recomandari privind legislatia sau masuri de alta natura, pentru ocrotirea drepturilor si a libertatilor cetatenilor.

Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constitutionala in conditiile art. 146 lit. a) si d) din Constitutie.

Controlul exercitat prin rezolvarea petitiilor cetatenilor

Cetatenii au dreptul de a se adresa cu petitii camerelor Parlamentului.

Petitiile vor fi prezentate in scris si semnate, precizandu-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari. Petitiile se inscriu intr-un registru, in ordinea primirii, consemnandu-se numarul de inregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului si obiectul cererii.

Petitiile inregistrate se transmit comisiei permanente de specialitate, precum si altor comisii permanente, spre dezbatere si solutionare.

Oricare membru al camerei poate lua cunostinta de continutul unei petitii, adresandu-se in acest sens presedintelui comisiei sesizate.

Comisia sesizata va decide, in termen de cel mult 10 zile, daca va trimite petitia unei autoritati publice competente sau o va clasa. Petitionarului i se aduce la cunostinta solutia adoptata.

Semestrial, comisia permanenta de specialitate prezinta biroului permanent si apoi camerei, la inceputul fiecarei sesiuni, un raport asupra petitiilor primite si asupra modului de solutionare a acestora. In raport se vor face mentiuni cu privire la solutiile date de autoritatile publice la petitiile care le-au fost trimise spre solutionare.

Autoritatile publice care au primit petitii spre solutionare sunt obligate sa transmita comisiei solutiile adoptate, in termen de cel mult o luna de la primirea petitiei.

Controlul exercitat prin intrebari si interpelari

Fiecare parlamentar poate formula intrebari scrise sau poate adresa intrebari orale Guvernului, ministrilor ori altor conducatori ai organelor administratiei publice, la care solicita raspuns oral, raspuns scris sau raspuns scris si oral.

Intrebarea consta intr-o simpla cerere de a raspunde daca un fapt este adevarat, daca o informatie este exacta, daca Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice inteleg sa comunice camerei informatiile si documentele solicitate ori daca Guvernul are intentia de a lua o hotarare intr-o problema determinata.

Presedintele camerei are dreptul sa nu admita intrebarile care: privesc probleme de interes personal sau particular; urmaresc in exclusivitate obtinerea unei consultatii juridice; se refera la procese aflate pe rolul instantelor judecatoresti sau pot afecta solutionarea unor cauze aflate in curs de judecata; privesc activitatea unor persoane care nu indeplinesc functii publice.

Guvernul sau ministrii vor raspunde oral sau in scris la intrebari, in aceeasi sedinta sau la o data ulterioara

Interpelarile se fac in scris, aratandu-se obiectul acestora, fara nici o dezvoltare.

Interpelarea consta intr-o cerere adresata Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai multi deputati, prin care se solicita explicatii asupra politicii Guvernului in probleme importante ale activitatii sale interne sau externe. Guvernul si fiecare dintre membrii sai sunt obligati sa raspunda la interpelari in cel mult doua saptamani. Pentru motive temeinice camera poate acorda un nou termen.

Interpelarile se inscriu, in ordinea prezentarii, intr-un registru special si se afiseaza la sediul Camerei.

In sedinta consacrata dezbaterii interpelarilor un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. In cazul in care timpul consacrat interpelarilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta si o a doua interpelare.

Ministrii interpelati sau secretarii de stat desemnati de acestia au obligatia sa participe la sedinta consacrata raspunsurilor la interpelari.

Camera poate adopta o motiune simpla prin care sa isi exprime pozitia cu privire la problema ce a facut obiectul interpelarii.

Conducerea in politica externa

Parlamentului ii revin cele mai importante atributii in domeniul politicii externe: ratificarea si denuntarea tratatelor internationale, declararea starii de razboi, decizia de suspendare sau incetare a ostilitatilor.

Atributii privind organizarea si functionarea proprie

Parlamentul este unicul organ de stat central care-si reglementeaza organizarea si functionarea proprie. Astfel Parlamentul, in sedinta comuna sau separata: valideaza sau anuleaza alegerea parlamentarilor, adopta regulamentele de functionare, alege organele interne ale camerelor, stabileste bugetul propriu, ridica imunitatea parlamentara.   

Sectiunea a 7-a Statutul deputatilor si senatorilor

1. Imunitate parlamentara

Deputatii si senatorii se bucura de imunitate parlamentara de la data eliberarii certificatului doveditor al alegerii, sub conditia validarii.

Potrivit art. 72 din Constitutia Romaniei, republicata, parlamentarii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Ei pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Asupra cererii privind perchezitia, arestarea sau retinerea, inaintate de ministrul justitiei camerei, se pronunta plenul, cu votul majoritatii membrilor sai.

In caz de infractiune flagranta,    pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Situatia va fi adusa de indata la cunostinta ministrului justitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei Deputatilor asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care camera constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri.

Dispozitia de revocare a retinerii se executa de indata prin ministrul justitiei.

Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se inscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

2. Incompatibilitati privind parlamentarii

Calitatea de deputat sau senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului, precum si cu alte functii stabilite prin lege.

Parlamentarii membri ai Guvernului nu pot detine functii in Biroul permanent, in birourile comisiilor, nu pot fi membri in delegatiile parlamentare si nu pot fi lideri ai grupurilor parlamentare.

Calitatea de deputat sau senator este incompatibila cu functia de Presedinte al Romaniei si cu cea de senator.

Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice.

Parlamentarul incompatibil trebuie sa demisioneze din functiile care sunt incompatibile cu mandatul de parlamentar in termen de 30 de zile de la data aparitiei cazului de incompatibilitate. Dupa expirarea acestui termen, deputatul care continua sa se afle intr-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din calitatea de deputat. Demisia se aduce la cunostinta camerei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.