Participare si participanti la actiunile politice

Participare si participanti la actiunile politice

Procesul de dmocratizare, care a cunoscut o dezvoltare fara precedent in ultimele decenii, implica forme clasice si recente de participare in cadrul sistemului politic. Participarea politica reprezinta activitatea politica, un ansamblu de acte si atitudini care pot influenta direct sau indirect, legal sau mai putin legal, deciziile actorilor politici.

Participarea politica parcurge: o etapa anterioara (a politizarii) si una postparticipare (a receptivitatii). In prima etapa, cea a politizarii, indivizii realizeaza si folosesc cai de acces catre scena politica, facandu-si cunoscute preferintele si nevoie celor care de tin puterea. Cea de-a doua etapa, a receptivitatii, prezinta reactia conducatorilor la solicitarile participantilor.

Cetatenii, participantii pot primi fie raspunsuri favorabile (caz in care se antreneaza cresterea participarii politice), fie raspunsuri negative (caz ce duce la diminuarea participarii politice).

Mentinerea, rasturnarea sau inlocuirea decidentilor insensibili la nevoile participantilor, genereaza o varietate la comportamentele de participare (legale / ilegale).

In analiza participarii politice, un rol deosebit in joaca analiza rationalitatii participarii. Aceasta trimite catre zona anlizei motivatiei instrumentale si expresive si a evaluarii gradului sau de influenta asupra decidentilor politici. De exemplu: votul este cea mai raspandita forma de participare politica; alegatorii aleg rational un candidat care reprezinta partidul dorit: prin vot, alegatorii isi exprima apartenenta si adeziunea fara a fi preocupati de posibilitatea efectiva de a influenta spectrul politic.

Tipuri de participanti politici:

1. inactivi - citiotii de politica, semnatarii de petitii
2. conformistii - se angajeaza in forme conventionale de participare, sustinand si respectand norme, insitutii cu / prin traditie; se opun schimbarii
3. reformistii - participa la demonstratii, activitati politice, propunandu-si schimbarea treptata prin modalitati pasnice
4. contestatari - participa la actiuni de protest, in activitati politice neconventionale: greve, mitinguri, fara a lua legatura cu decidentii
5. activistii - se angajeaza in forme    ilegale de lupta politica, urmarind schimbarea puterii, a regimului politic, prin metode violente, radicale.

Forme de participare politica:

Dupa Pasquino, exista participare politica:

vizibila - reactii previzibile ale actorilor politici

latenta - are in vedere publicul relativ informat care are capacitatea de a participa, dar din diferite motive nu se manifesta decat rar si inconstant

electorala - individul isi afirma dreptul la vot

de grup - manifestata prin actiuni revendicative in numele unei colectivitati sau clase sociale

Participare:    clasica / ortodoxa : - votul

inscrierea intr-un partid, sindicat

participarea, organizarea unui meeting

adeziunea la o initiativa populara

de tip recent / heterodoxa: - greve agresive

blocarea traficului

ocuparea uni cladiri

boicotarea

Organizatiile constituie principalul instrument al participarii politice. Membrii unei organizatii sunt cei care participa mai activ. Presiunile lor au efect, iar raspunsurile guvernantilor sunt in favoarea lor.

Esential pentru functionarea eficienta a uni organizatii care motiveaza participarea politica este recurgerea la stimulente. Stimulii participarii pot fi:

• materiali (bani, salarii, functii, rambursari)
• de solidaritate ( raporturi de prietenie)
• orientati valoric catre un scop ideatic.

In interiorul unei organizatii se pot influenta deciziile in 3 modalitati:

protestul - incercarea de schimbare a conducerii din interiorul organizatiei prin intermediul semnalarii problemelor

dezertarea - abandonarea oreganizatiei: fie primesti stimuli motivanti din partea altei organizatii, fie nu mai poti face nimic in interiorul organizatiei in care activezi.

loialitatea - sustinerea organizatiei in situatii dificile ori controversate.

Actorii politici fac cariera in si prin partid → discutii contradictorii cu privire la notiunile de "clasa politica", "clasa conducatoare", "elita politica". Mosca si Pareto (reprezentantii scolii elitiste italiene) au creat termenul de "clasa politica", reprezentand statul cel mai elevat al ierarhiei statului, care detine principalele parghii de putere (sec. XX).

Dimensiunile clasei politice difera in functie de gradul de concentrare al puterii. Clasa politica se extinde ori se restrange in functie de circumstantele ideologice si istorice. Elita politica este compusa din lideri si profesionisti politici care traiesc din si pentru politica. In sens larg, elita cuprinde ansamblul celor care detin bani, putere, influenta, prestigiu, capacitate de inovatie.

In practica politica se manifesta elita politica la putere, elita politica de opozitie contestatara si elita politica de influenta. Dupa Ghirrose, elita politica este de 6 feluri:

• traditionala - detine autoritate si influenta ca urmare a ideilor, credintelor, consolidate prin traditie(aristocratice, religioase)
• economica - detine autoritate si influenta prin veniturile si bunurile pe care le poseda (bancherii)
• tehnocratica - sunt cele care au autoritate in urma competentei dovedite intr-un domeniu de specialitate (inaltii functionari, administratorii)
• charismatica - cele care poseda calitati de exceptie, in principal capacitati de persuadare (Hitler)
• ideologica - persoanele care au influenta si autoritate in zona ideilor politice; creatorii de ideologii (Karl Marx)
• simbolica - persoanele prezentate ca modele de viata prin calitatile lor artistice, sportive etc. Si care daca sunt atrase in zona politica pot influenta comportamentul, atitudinile, ideile celorlalti indivizi.