Politica agricola nationala a Romaniei

Politica agricola nationala a Romaniei

Ministerul roman al Agriculturii, Alimentatiei si Silviculturii a elaborat o strategie pentru dezvoltarea agriculturii, industriei alimentare si silviculturii in perioada 2001-2005, bazandu-se pe principiile programului guvernamental, cu scopul de a grabi integrarea Romaniei in structurile europene. Principalele obiective ale strategiei sunt:

dezvoltarea durabila a unui sector agro-alimentar competitiv prin cresterea cantitativa si calitativa a productiei;

modernizarea si imbunatatirea procesarii si marketingului alimentar;

asigurarea controlului hranei pentru populatie.

Romania a aplicat o politica ce viza privatizarea si retructurarea agriculturii, sprijinirea agriculturii in fata constrangerilor bugetare, si liberalizarea comertului cu produse agro-alimentare.

Sprijinul intern

Principalele tipuri de suport financiar oferite in anul 2000, atat din bugetul Ministerului (ca parte a bugetului public) cat si din alte surse, erau plati suplimentare pentru sustinerea pretului, politici de creditare, sustinerea input-urilor si a investitiilor in ferme.

Platile suplimentare pentru sustinerea pretului erau oferite ca prime la vanzarile de grau pentru consumul intern de paine (20 pe an) si la vanzarile de lapte (introduse in aprilie 2000, 25 pe tona).

Politicile de creditare includeau credite pe termen scurt cu o rata a dobanzii subventionata pentru sustinerea cheltuielilor curente de productie) si credite pe termen mediu cu o rata a dobanzii subventionata pentru investitii in ferme. Totalul subventiilor acordate la rata dobanzii, atat la creditele pe termen scurt cat si la cele pe termen mediu (platibile de la bugetul ministerului) a fost de 2,3 milioane la jumatatea lui 2000.

Sprijinirea input-urilor era reprezentata, de fapt, prin preturi reduse la semintele atestate. Suma oferita de la bugetul ministerului in 2000 pentru aceasta subvetie a fost de 13,5 milioane si alte 1,4 milioane din acelasi buget, pe anul 2001. In plus, schema voucher-ului, introdusa in toamna lui 1997 si modificata seminificativ in toamna lui 1999, a fost aplicata in ultima sa versiunea in anul 2000. In decembrie 2000, sistemul bonurilor diesel a fost reintrodus (similar cu cel din toamna 1999). Subventiile pentru sistemele de irigatie a terenului erau menite sa acopere costurile de intretinere a sistemelor si sa asigure curentul electric necesar pomparii apei in sistemele de irigatie apartinand Societatii Nationale de Imbunatatiri Funciare. Suma alocata de la bugetul Ministerului pentru aceste subventii era de 38,5 milioane la jumatatea anului.

Sprijinul investitiilor in ferme era acordat printr-un fond special, denumit Dezvoltarea agriculturii romanesti, care este gestionat cu bani ce vin din operatiuni de vanzare si concesionare ale Agentiei Proprietatii de Stat. Acest fond a suportat achizitionarea de masini agricole, echipament de irigatie, animale si adaposturi pentru septel. De asemenea, cumpararea de tractoare, combine si alte masini agricole si de irigat, a fost suportata din fondul lunii ianuarie 2001.

2. Alte politici cu impact asupra sectorului agricol

In anul 2000 au fost emise reglementari importante cu privire la sectorul agro-alimentar. Acestea sunt orientate, in principal, catre dezvoltarea si imbunatatirea pietei si a institutiilor pietei, cat si spre armonizarea legislatiei romanesti cu cea a Uniunii Europene, dupa cum urmeaza:

antrepozite de grane si plante oleifere, cat si instaurarea unui fond de garantare a incasarilor;

sistem de cotare a granelor;

reglementari comerciale privind produsele si serviciile;

proiect de sprijinire a serviciilor din agricultura (impreuna cu Banca Mondiala);

diverse reglementari fitosanitare si veterinare supuse reglementarilor UE;

instaurarea monopolului de stat asupra vanzarilor de alcool;

infiintarea Oficiului National pentru denumirile de origine ale vinurilor si produselor vinicole;

autorizarea insitutiilor financiare in acordarea de microcredite;

reglementari privind infiintarea de cooperative private de credit;

reglementari pentru reintarirea protectiei consumatorului;

produse agro-alimentare ecologice (naturale);

organizatii inter-profesionale pentru produsele agro-alimentare.

Existau si alte prevederi, precum exceptarea fermierilor privati de la plata impozitului pe venit.

3. Bugetul de stat pentru agricultura si silvicultura

In anul 2001, suma alocata de la bugetul de stat pentru agricultura si silvicultura a fost mai mare de 400 milioane . In termeni reali, nivelul suportului acordat agriculturii de la bugetul de stat a ramas constant (aprox. 332 milioane in 2001, in compatie cu 330 milioane in 2000). Au fost hotarate cateva schimbari in masurile de sprijinire interna astfel, schema de voucher pentru input-uri a fost inlocuita cu o plata cash fixa, de 41 pe hectar cultivat, dar in conditiile utilizarii semintelor atestate si tehnologiilor agricole specifice. Pentru culturile de sera ajutorul financiar a fost de 20 milioane lei pe fiecare hectar cultivat.

Aceasta noua schema reprezinta 61% din asistenta totala dar nu schimba in mod radical filozofia schemei voucher. Se continua subventionarea input-urilor, dar tinta o reprezinta mai degraba, fermele mari si asociatiilor decat micile gospodarii de subzistenta. Seceta acuta ce a afectat Romania in anul 2000 a condus guvernul spre o contrbutie bugetara importanta pentru irigatii (14% din totalul contributiei bugetare pentru agricultura in 2001).

Ajutorul statului catre producatorii agricoli nu a depasit 10% din totalul valorii productiei agricole, fiind in concordanta cu prevederile OMC privind tarile in curs de dezvoltare. S-a putut observa si un oarecare progres in privatizarea companiilor agro-alimentare prin adoptarea de legi cu privire la privatizarea companiilor comerciale ce administrau terenuri publice sau private destinate agriculturii si prin infiintarea Agentiei Domeniilor de Stat.

Pana la sfarsitul lui mai 2001, din 637 ferme detinute de stat, 113 au fost privatizate si 210 erau in proces de lichidare. Privatizarea industriei de prelucrare alimentara este ceva mai avansata, dintr-un total de 440 companii comerciale, 345 fusesera privatizate pana la aceasi data. In ciuda adoptarii cadrului legal pentru restituirea terenului agricol si forestier, ritmul actual al restituirii este foarte incet. Pana in mai 2001, numai 6% din cererile de restituire a terenului agricol si 0,03% din cele privind terenul forestier fusesera prelucrate.

La aceasi ora, piata funciara a inceput sa creasca si s-ar putea sa fie mai mare decat o arata statisticile oficiale, insa Romania mai are inca de clarificat un registru de cadastru agricol si de asigurat o piata funciara pe deplin operationala.