Politica regionala a Uniunii Europene

Politica regionala a Uniunii Europene

Disparitatile regionale se masoara cu:

Ø      P.I.B pe locuitor;

Ø      Decalajele intre gradul de instruire si nivelul si structura ocuparii fortei de munca;

Ø      Nivelurile productivitatii muncii si ale competitivitatii externe a diferitelor sectoare;

Ø      Disponibilitatea si accesibilitatea resurselor materiale, umane si de capital;

Ø      Densitatea si calitatea infrastructurii;

Ø      Ponderea sectoarelor in declin industrial.

Interventia organismelor comunitare se justifica prin ratiuni:

Ø      De eficienta- pentru ca concentrarea activitatilor in anumite regiuni impiedica alocarea eficienta a resurselor si diminueaza efectele de bunastare;

Ø      De echitate- repartizarea echitabila a bunastarii intre regiuni si categorii sociale este privita ca un " act de solidaritate" al regiunilor mai bogate cu cele mai sarace;

Etape ale instituirii politicii regionale

Ø      Tratatul de la Roma Art. 235, enunta "preocuparea tarilor membre de a intari unitatea economiilor lor si de a asigura o dezvoltare armonioasa, reducand decalajele dintre regiuni si intarzierile din partea celor mai putin favorizate". Tratatul prevedea creareaunui FSE menit sa sprijine mai buna ocupare a fortei de munca si mobilitatea lucratorilor;

Ø      O politica regionala efectiva a fost lansata in perioada 1972-1975 dupa prima extindere a gruparii;

Ø      In 1975 a fost creat FEDER.

Ø      Aderarea Greciei, paniei si Portugaliei a condus la accentuarea disparitatilor regionale si la dublarea populatiei aflate in zone mai putin favorizate;

Ø      In 1986- adoptarea Actului Unic a declansat un proces de definire mai clara a obiectivelor, principiilor si instrumentelor de PR;

Ø      In 1988 a fost lansata o reforma a PR care viza "redefinirea sarcinilor si obiectivelor si cresterea eficacitatii fondurilor structurale" precum si " coordonarea activitatilor si sarcinilor specifice ale diferitelor fonduri structurale si coordonarea acestora cu operatiunile BEI si ale altor instrumente financiare";

Ø      In 1993 prin Tratatul de la Maastricht s-a procedat la o noua reforma a PR care viza prioritar criteriile de eligibilitate a proiectelor pentru a beneficia de finantare europeana.

Ø      A fost introdus Fondul de coeziune economica pentru Spania, Portugalia, Grecia si Irlanda.

Reforma din 1988 a stabilit urmatoarele obiective specifice:

Ø      Obiectivul 1- dezvoltarea si ajustarea structurala a regiunilor ramase in urma din punct de vedere al dezvoltarii;

Ø      Obiectivul 2 - reconversia regiunilor grav afectate de declinul industrial;

Ø      Obiectivul 3 - combaterea somajului de lunga durata, insertia profesionala a tinerilor si promovarea egalitatii de sanse intre barbati si femei;

Ø      Obiectivul 4 - adaptarea fortei de munca la mutatiile industriale si la evolutia sistemelor de productie;

Ø      Obiectivul 5a - adaptarea structurilor agricole, modernizarea si restructurarea pescuitului;

Ø      Obiectivul 5b - dezvoltarea zonelor rurale;

Ø      Obiectivul 6 - dezvoltarea si ajustarea structurala a regiunilor avand o densitate a populatiei foarte redusa( introdus ulterior dupa aderarea Suediei si Finlandei).

In 1999 s-a procedat la o noua reforma care viza:

Ø      Ameliorarea eficientei instrumentelor structurale prin concentrarea pe un numar mai mic de obiective;

Ø      Clarificarea partajarii responsabilitatilor intre diferiti participanti;

Ø      Mentinerea nivelului bugetar al coeziunii economice si sociale;

Ø      Extinderea eforturilor privind coeziunea regionala in randul viitoarelor tari membre.

Obiectivele au fost reformulate astfel:

Ø      Obiectivul 1 - promovarea dezvoltarii si a ajustarilor structurale a regiunilor intarziate din punct de vedere al dezvoltarii economice;

Ø      Obiectivul 2 - sustinerea reconversiei economice si sociale a regiunilor care se confrunta cu dificultati structurale;

Ø      Obiectivul 3 - cuprinde toate actiunile in favoarea dezvoltarii resurselor umane;

Principiile politicii regionale:

Ø      Principiul programarii multianuale a finantarii proiectelor de dezvoltare regionala;

Ø      Principiul subordonarii;

Ø      Realizarea de parteneriate la nivel local, national, regional intre autoritatile comunitare, nationale si locale;

Ø      Caracterul aditional, complementar al masurilor comunitare de sprijin;

Ø      Sincronizarea masurilor de politica regionala cu celelalte politici sectoriale;

Ø      Principiul concentrarii eforturilor spre regiunil cele mai putin dezvoltate.

Instrumentele Politicii Regionale

Ø      Fondurile structurale - FEDR, FSE, IFOP.

Ø      Instrumentele financiare de coeziune

Ø      Instrumentele financiare gestionate de BEI

Ø      Initiativele Comisiei

Fondul European de Dezvoltare Regionala ( FEDR)

Ø      Este fondul structural care sprijina regiunile mai putin dezvoltate, prin finantarea de investitii in sectorul productiv, infrastructura, educatie, sanatate, dezvoltare locala si intreprinderi mici si mijlocii, precum si la conversia economica si sociala pentru zone care se confrunta cu dificultati structurale

Ø      Masuri eligibile

Investitii productive care permit crearea sau mentinerea de locuri de munca permanente;

Investitii in infrastructura, cu diferite scopuri in functie de Obiectivul de interventie;

Dezvoltari indigene: dezvoltare locala si a IMM-urilor.

Fondul Social European ( FSE)

Ø      Este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii Europene, care sprijina masuri de ocupare a fortei de munca si dezvoltare a resurselor umane.

Ø      Contribuie la:

promovarea oportunitatilor pentru angajarea fortei de munca - someri si grupuri dezavantajate, prin cresterea mobilitatii lor si facilitarea adaptarii lor la schimbarile industriale;

implementarea Strategiei Europene pentru Ocuparea Fortei de Munca.

Ø      Masuri eligibile:

Asistenta pentru persoane: instruire educationala si vocationala, ajutor pentru angajare, educatie superioara in stiinta si cercetare, informare asupra unor noi surse de locuri de munca;

Asistenta pentru structuri si sisteme: imbunatatirea sistemelor de educatie si instruire, modernizarea serviciilor de angajare a fortei de munca, dezvoltarea de sisteme care sa anticipeze nevoile de calificare;

Masuri insotitoare: constientizare, servicii, etc.

Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicola (IFOP)

Ø      Este fondul structural destinat politicii comunitare din domeniul pescuitului, care sprijina masuri pentru cresterea competitivitatii sectorului piscicol, in conditiile asigurarii unui echilibru durabil intre resurse si capacitatea de exploatare.

Ø      Contribuie la adaptarea si modernizarea industriei pescuitului in regiunile Obiectiv 1 si in alte regiuni, prin:

crearea unui echilibru durabil intre resursele marine si folosirea lor;

cresterea competitivitatii companiilor;

imbunatatirea furnizarii si dezvoltarii de produse de pescuit si acva-cultura;

sustinerea revitalizarii zonelor dependente de pescuit.

PRINCIPII DE PROGRAMARE A FONDURILOR STRUCTURALE

Ø      A. Complementaritate: actiunile comunitare trebuie sa fie complementare sau sa contribuie la operatiunile nationale corespondente.

Ø      B. Parteneriat:     actiunile Comunitare trebuie realizate printr-o stransa consultare intre Comisie si Statele Membre, impreuna cu autoritati si organisme numite de Statele Membre, cum ar fi autoritati regionale si locale, parteneri economici si sociali. Parteneriatul trebuie sa acopere pregatirea, finantarea, monitorizarea si evaluarea asistentei financiare. Statele Membre trebuie sa asigure asocierea partenerilor relevanti la diferite stadii ale programarii.

Ø      C. Subsidiaritate: Fondurile Structurale nu sunt direct alocate proiectelor alese de Comisie. Principalele prioritati ale programului de dezvoltare sunt definite de autoritati nationale/regionale in cooperare cu Comisia, dar alegerea proiectelor si managementul lor sunt sub responsabilitatea exclusiva a autoritatilor nationale si regionale.

Ø      D. Aditionalitate: Ajutorul Comunitar nu poate inlocui cheltuieli structurale publice sau altele echivalente ale Statelor Membre. Bugetele Programului pot include atat fonduri UE cat si fonduri nationale din surse publice sau private.

Ø      E. Compatibilitate: Operatiunile finantate de Fonduri Structurale trebuie sa fie in conformitate cu prevederile Tratatului UE, precum si cu politicile si actiunile UE, inclusiv regulile privind concurenta, achizitiile publice, protectia mediului, eliminarea inegalitatilor, promovarea egalitatii intre barbati si femei.

Ø      F. Multianualitate: actiunea comuna a Comunitatii si Statelor Membre trebuie sa fie implementata pe o baza multianuala printr-un proces de organizare, luare de decizii si finantare bazat pe formularea de strategii integrate si coerente multi-anuale si definirea de obiective concrete.

Ø      G. Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe cateva obiective prioritare; de fapt, o mare parte a cestora acopera un numar limitat de zone, care au nevoie de sprijin pentru dezvoltarea lor, iar resursele ramase sunt dedicate anumitor grupuri sociale care se confrunta cu dificultati in toata Uniunea Europeana, fara a satisface criterii geografice speciale.

Obiective prioritare ale Fondurilor Structurale

Obiectivul Convergenta

Ø      promoveaza dezvoltarea si ajustarile structurale ale regiunilor care inregistreaza intarzieri in dezvoltare

Ø      Este finantat prin FEDR, FSE, Fond de Coeziune.

Ø      Acopera zone NUTS nivel II (nivel-regiune), al caror PIB pe locuitor este sub 75% din media UE.

Obiectivul Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca

Ø      sprijina regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenta

Ø      Este finantat de FEDR si FSE

Ø      Acopera zonele NUTS nivel III (nivel-judet) sau mai mici, inclusiv zone cu schimbari socio-economice in sectoarele industrial si de servicii, zone rurale in declin, zone urbane in dificultate si zone dependente de pescuit.

Obiectivul Cooperare teritoriala europeana

Ø      sprijina regiuni, judete si zone transnationale

Ø      Este finantat de FEDR

Ø      Acopera zonele NUTS (Nomenclatorul Unitatilor Teritorial Statistice) nivel III(nivel-judet) ce sunt granite interne ale UE, precum si anumite granite externe.

Noi provocari cu care se confrunta Uniunea Europeana:

Ø      Realizarea stadiului de UEM;

Politica regionala trebuie sa reactioneze adecvat la evolutiile nefavorabile care se pot inregistra in zona euro;

In cadrul UEM singurele mecanisme de ajustare si de reducere a dezechilibrelor regionale vor fi:

Favorizarea mobilitatii fortri de munca;

Modificarea politicilor salariale;

Transferurile fiscale

Ø      Extinderea spre est

A ridicat problema sporirii fondurilor alocate;

S-a accentuat necesitatea redefinirii criteriilor de eligibilitate a proiectelor finantabile;

Se vor accentua disparitatile regionale;

Se va amplifica dezechilibrul intre contributia acestor tari la bugetul comunitar si nevoile lor de finantare:

Pentru aceste tari s-au creat: PHARE, ISPA, SAPARD

ISPA

Va fi deschis tuturor tarilor candidate;

Repartizarea fondurilor se va face in functie de: suprafata, populatie, PIB, capacitatea de absorbtie si dificultatile identificate de catre Comisie;

Domeniile vizate sunt infrastructura si protectia mediului;

SAPARD

Vizeaza dezvoltarea agriculturii si dezvoltarea rurala;

Statele membre au convenit asupra mentinerii sub incidenta acestui fond a doua masuri: investitiile in holding-urile agricole si imbunatatirea prelucrarii si comercializarii produselor agricole.

Proiectele care vor fi finantate trebuie sa fie de tipul:

Investitiilor in societatile agricole;

Imbunatatirii structurilor institutionale pentru controlul calitatii si sanatatii produselor;

Crearii de forme de asistenta si servicii manageriale pentru agricultori;

Sprijinirii asocierii agricultorilor;

Imbunatatirilor funciare;

Clasificarii terenurilor;

Dezvoltarii infrastructurii rurale