Raspunderea Presedintelui Romaniei

Raspunderea Presedintelui Romaniei

In majoritatea tarilor democratice ale lumii este statuata neresponsabilitatea sefului de stat pentru actele savarsite in exercitiul functiei sale.

Si in Romania imunitatea de care se bucura Presedintele Romaniei are drept consecinta imposibilitatea tragerii acestuia la raspundere politica sau juridica.

Drept urmare, orice actiune in justitie pentru fapte imputabile presedintelui si care sunt legate de exercitarea mandatului prezidential sunt blocate. Astfel, el nu poate fi sanctionat, arestat, perchezitionat, trimis in judecata penala sau civila si nici chemat ca martor in fata instantelor de judecata, civile sau penale.

Din coroborarea art.84 alin.2 cu art. 72 din Constitutie rezulta ca responsabilitatea sefului statului pentru opiniile politice exprimate in timpul mandatului este absoluta, ea operand chiar si dincolo de expirarea mandatului acestuia. De asemenea, in literatura de specialitate ce apreciaza ca neresponsabilitatea Presedintelui Romaniei se extinde si la deciziile pe care acesta le ia in timpul exercitarii mandatului, neputand fi tras la raspundere juridica (civila sau penala) pentru decretele pe care le emite in exercitarea atributiilor stabilite de Constitutie .

Cu toate acestea, actele savarsite cu depasirea abilitarii constitutionale ori prin incalcarea acestor masuri atrage raspunderea politica si juridica a Presedintelui Romaniei.

Astfel, raspunderea politica poate fi antrenata in primul rand in conditiile prevazute de art. 95 alin.1 si 2 'in cazul savarsirii unor fapte grave prin care Presedintele Romaniei incalca prevederile Constitutiei, situatie in care Parlamentul poate dispune suspendarea din functie dupa obtinerea avizului consultativ al Curtii Constitutionale, asupra propunerii pe care o poate face cel putin 1/3 din numarul total al senatorilor si deputatilor. Cu prilejul dezbaterii, Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.

Decizia de suspendare din functie se ia cu votul majoritatii parlamentarilor in functie si are ca efect interimatul acestei functii care este asigurat in ordine de Presedintele Senatului sau al Camerei Deputatilor.

Suspendarea din functie este o incetare pe perioada determinata a exercitiului atributiilor de catre titularul functiei, dar dupa aceasta etapa in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui.

In urma referendumului masura suspendarii din functie a Presedintelui va inceta fie prin reluarea atributiilor functiei ( urmare a refuzului poporului de a vota demiterea presedintelui) fie se va ransforma in demitere ca urmare a acceptarii prin referendum a propunerii parlamentare.

Organizarea referendumului este obligatorie in termen de 30 de ziIe de la data suspendarii din functie a Presedintelui. Dupa declansarea procedurii referendumului, Presedintele se va putea adresa poporului pentru a da explicatiile si lamuririle pe care le considera necesare cu privire la situatia creata.

Daca electoratul nu voteaza demiterea Presedintelui acesta isi va relua exercitiul atributiilor functiei incetand interimatul iar daca poporul a hotarat demiterea din functie, atunci, interimatul va fi prelungit pana cand noul Presedinte ce va fi ales va depune juramantul de credinta.

In ce priveste raspunderea juridica, aceasta are doua directii dupa cum faptele au sau nu legatura cu functia de Presedinte. In situatia in care faptele ilicite (de natura patrimoniala, contraventionala sau penala) n-au legatura cu functia pe care o exercita Presedintele, el va putea fi sanctionat ca orice cetatean,    potrivit principiilor dreptului comun, in functie de caracterul si gravitatea faptei comise. Astfel, nimic nu opreste ca Presedintele sa raspunda, de exemplu contraventional si patrimonial daca intr-o deplasare particulara a provocat un accident de circulatie prin incalcarea regulilor de circulatie.

Cand insa, incalcarea legii are in vedere fapte care au legatura cu exercitarea functiei, atunci problema raspunderii se pune in alti termeni. Am analizat deja problema raspunderii Presedintelui pentru savarsirea unor fapte grave, a sanctiunilor politice care se pot aplica (respectiv suspendarea si demiterea din functie).

Constitutia cuprinde in art 96 alin1 o dispozitie speciala prin care 'Camera Deputatilor si Senatul in sedinta comuna pot hotari punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare, cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor; competenta de judecata apartine Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, in conditiile legii. Presedintele este demis de drept la data ramanerii definitive a hotararii condamnare'.

Se observa ca legea foloseste termenul de inalta tradare necalificand expres fapta ca infractiune, ceea ce pune in evidenta intentia legiuitorului de a sublinia conotatiile nu numai juridice ci si politice ale acestuia. In acest sens, in literatura de specialitate s-a apreciat pe buna dreptate nefirescul reglementarii constitutionale in conditiile in care Parlamentul are dreptul de a-l pune sub acuzare pe Presedinte pentru savarsirea faptei de 'inalta tradare' fara insa ca ea sa fie descrisa de reglementari si lege .

Asa cum spunea profesorul Ion Deleanu10 'in conditiile actualei legislatii, Inalta Curte de Casatie si Justitie se afla in ipoteze contradictorii inadmisibile: ea ar urma sa califice fapta de inalta tradare, sa-i prevada limitele speciale de pedeapsa si apoi sa decida eventuala condamnare si conditiile exercitarii caii de atac'.

In concluzie, autoritatile judecatoresti competente nu vor face o incadrare a actiunilor si inactiunilor Presedintelui Romaniei in latura obiectiva a infractiunii de inalta tradare deoarece aceasta nu este prevazuta de legea penala ci in cea a celorlalte infractiuni prevazute de legea penala in vigoare, precum si o determinare a vinovatiei si a pedepselor acestora11.;

Din punct de vedere procedural, actul de punere sub acuzare al Parlamentului este urmat, in mod firesc de rechizitoriul Procurorului General al Parchetului General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si trebuie sa fie insotita si de suspendarea din functie a Presedintelui pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

Punerea sub acuzare de catre Parlament (si deci inlaturarea imunitatii) poate fi facuta si pentru savarsirea oricarei alte infractiuni reglementata de legea penala, avand in vedere dispozitiile art.16 din legea fundamentala in care se precizeaza ca 'Nimeni nu este mai presus de lege'.

Pe baza rechizitorului intocmit de Parchetul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie se va trece la judecata de fond de catre Sectia Penala a Inaltei Curti a carei hotarare este supusa caii de atac a recursului care se judeca de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie care pronunta o hotarare definitiva si executorie.

In situatia in care Presedintele a fost achitat, va inceta suspendarea si acesta isi va relua exercitiul tuturor atributiilor.

Daca instanta suprema a pronuntat condamnarea atunci Presedintele este demis de drept, la data ramanerii definitive a hotarari de condamnare, urmand sa se organizeze alegeri pentru un nou Presedinte.