SUPRAVEGHEREA FRONTIERELOR IN SPATIUL SCHENGEN (exemplu- modelul norvegian)

SUPRAVEGHEREA FRONTIERELOR IN SPATIUL SCHENGEN

(exemplu- modelul norvegian)

Sistemul pentru supravegherea frontierelor

Sistemele de supraveghere ale frontierei contin numeroase tipuri de senzori si aplicatii. Prezentarea acestor sisteme este o sarcina complexa.

Cererile pentru componentele sistemului sunt facute in functie de teren si de numarul trecerilor ilegale inregistrate pe acea suprafata (vezi analiza de risc).

Frontiera are in mod normal mai multe tipuri de teren si diverse moduri de operare pentru trecerea frauduloasa.

Pentru o supraveghere eficienta, organizarea locala si selectarea atenta a instalatiilor si a echipamentului sunt esentiale.

Astfel, sistemul pentru supravegherea frontierelor include:

Sedii centrale, locale si extinse

Retele de comunicatii care asigura redundanta (elimina surplusul de informatii fata de strictul necesar si transmite informatiile exacte);

Echipamente de observare fixe, mobile si portabile;

Senzori pentru supravegherea liniei de frontiera si a zonelor restrictionate;

Echipamente specifice patrulelor de frontiera.

Echipamentul pentru instalatii este selectat din state distribuitoare si este integrat intr-un sistem de supraveghere a frontierei complet si consistent.

Statiile Senzoriale pentru zonele de frontiera restrictionate

Zonele restrictionate de langa frontiera sunt protejate de statiile senzoriale, statii care ofera informatii oportune cu privire la activitatile din acele zone. Fiecare statie senzoriala este conectata la reteaua de comunicatii

Statiile senzoriale folosesc mai multe tehnologii pentru detectarea obiectelor din zona supravegheata pe timp de zi si de noapte. Cand este depistat un intrus, informatia este imediat transmisa la Centrul de Control. Desfasurarea statiilor senzoriale de-a lungul liniei de frontiera asigura o mai buna observare a acesteia si ofera supraveghetorului abilitatea de a trimite patrule la fata locului.

Sediile centrale si centrele de comanda si control

Sistemul de supraveghere a frontierei ofera supraveghetorilor informatii imediate in legatura cu activitatea zonei de granita. Alarme sau imagini video din zonele supravegheate apar imediat pe consola operatorului. Datorita datarilor continue care apar pe sistemul operatorului despre intrus si despre pozitia patrulelor, sansele unei arestari reusite cresc. Centrele de control si de comanda sunt echipate cu tehnologie informationala performanta configurata intr-un mod flexibil. Sediile centrale si centrele de comanda si control sunt adaptabile si pot fi configurate in mai multe moduri, in functie de cererile utilizatorului.

Posturile de observare

Radarele si camerele posturilor de observare asigura centrelor de comanda si control capabilitatea de observare si urmarire de la departare. Radarele inregistreaza obiecte in miscare pe apa sau uscat. Obiectele sunt verificate cu ajutorul camerelor de supraveghere ale postului observator. Echipamentul postului de observare poate fi instalat permanent in turnuri, pe ambarcatiuni sau vehicule. Informatia de la radare permite afisarea pe monitorul centrelor de control a mai multor date de urmarire (facilitatea multiplex).

Navele de patrulare

Instalatiile navelor de patrulare pentru operatii maritime si fluviale sunt alcatuite din dispozitive radar de supraveghere si transportoare maritime locale.

Turnurile de Observare

Instalatiile pentru turnurile de observare sunt folosite pentru supravegherea zonei si pentru urmarirea tintelor. Informatia oferita de aceste turnuri este preluata de sediile centrale si de centrele de control si comanda.

Vehiculele pentru observarea tactica

Vehiculele pentru observarea tactica si operatii de urmarire pot fi echipate cu un centru de comanda si control, sau pot transmite datele obtinute direct la sediul central. Vehiculele au un echipament de supraveghere similar cu cel al turnurilor de observare. Aceste vehicule se pot deplasa rapid dintr-o pozitie in alta in functie de activitatea de trecere ilegala a frontierei din zona.

Patrulele de frontiera

Sistemul de supraveghere a frontierei este destinat pentru utilizarea in actiuni militare, asigurand comunicarea datelor si informatiilor in regim de siguranta si securitate.

Patrulele de frontiera utilizeaza echipamentele de comunicatii care sunt comercializate in cadrul sistemului integrat si asigura totodata compatibilitatea cu intregul sistem de supraveghere.

Echipamentul este proiectat pentru a asigura functionarea pe timpul derularii unor actiuni de frontiera in conditiile vremii nefavorabile, atat pe timp de iarna, cat si pe timp de vara.

Statiile de comunicatii radio din dotarea soldatilor si de pe vehicule asigura securitatea convorbirilor si dau incredere utilizatorilor. Statiile si echipamentele aferente pot fi integrate in sistem.

Echipamentele pentru observare, supraveghere si navigatie sunt destinate pentru patrulele de coasta si a celor fluviale. Localizarea prin GPS a mijloacelor de transport ajuta la stabilirea pozitiilor echipelor de interventie, fapt care sporeste viteza de reactie si confera unitate actiunilor.

Binoclurile de vedre pe timp de noapte ofera patrulelor de frontiera capacitatea de a observa intrusii in zonele de supraveghere pe timpul noptii.

Comunicatiile sistemului de supraveghere a frontierei

Reteaua de comunicatii a sistemului de supraveghere a frontierei este proiectata pentru a fi robusta si sigura.

Sistemul de supraveghere are ca suport de conectare linii din fibre optice si retele cu microunde. Echipamentele de comunicatii radio ale patrulelor de frontiera au posibilitatea de a realiza si mentine legatura cu centrele de control, fiind integrate in acest sistem.

Transmiterea semnalelor inregistrate de senzorii de detectie zonali la centrele de control se realizeaza prin retea cu o viteza foarte mare, asigurandu-se totodata protectia de redundanta (eliminarea semnalelor false si asigurarea exactitatii in transmiterea informatiilor).

Comunicarea informatiilor intre centrele de control se face prin transmiterea de date electronice si prin voce. Aceasta retea are si facilitatea de a organiza conferinte multiple pe mai multe canale.

ANALIZA RISCURILOR PRIVIND CONTROLUL LA FRONTIERELE SCHENGEN

Consideratii introductive privind analiza de risc

Analiza riscurilor in domeniul controlului de frontiera din Spatiul Schengen

Analiza de risc in cadrul Politiei de Frontiera

1. Consideratii introductive privind analiza de risc

Notiuni si concepte

Pentru sporirea calitatii, managementul actual este din ce in ce mai interesat de sensul notiunilor de managementul riscurilor si analiza riscurilor. Acest fapt se datoreaza cresterii considerabile a nivelului de dependenta a sistemelor manageriale fata de oportunitatea procurarii si utilizarii informatiilor, de viteza de circulatie a acestora in cadrul sistemului si in final de calitatea valorificarii acestora.

Consideram ca, analiza riscului poate fi folosita ca un instrument in vederea optimizarii managementului precum si ca o metoda de furnizare a informatiilor, cu grad ridicat de certitudine, cu privire la posibilitatea aparitiei unei anumite situatii care poate avea efecte nefaste asupra ariei protejate si, pe cale de consecinta, a sistemului condus.

In general, prin risc se intelege incertitudinea asociata oricarui rezultat. Incertitudinea se poate referi la probabilitatea de aparitie a unui eveniment sau la influenta pe care o poate avea un eveniment in cazul in care acesta se produce. Practic riscul apare atunci cand:

un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia este nesigur;

efectul unui eveniment este cunoscut, dar aparitia evenimentului este nesigura;

atat evenimentul cat si efectul acestuia sunt incerte.

Cu alte cuvinte, daca un eveniment este identificat ca potential risc, atunci trebuie sa fie implicat si un anumit nivel de incertitudine. Astfel, daca un eveniment are probabilitatea de aparitie nula (nivelul de risc = 0), nu are sens sa fie identificat ca un posibil risc deoarece el nu se va produce. Pe de alta parte, daca aparitia unui eveniment este sigura, de asemeni nu este un risc ci pur si simplu un fapt, o constrangere (nivelul de risc = 100%). In asemenea conditii putem percepe constrangerea ca pe un eveniment sau o limitare cu impact asupra unui anumit proiect, pentru care trebuie elaborat un plan.

Ideea poate fi exprimata matematic - fara a intra in calcule zecimale - sub urmatoarea forma:

Deci, un risc are sansa de aparitie atunci cand are valori intre 1% si 99%. Daca un eveniment are sansa nula de aparitie, atunci el trebuie ignorat. Daca sansa de aparitie este de 100%, atunci este o realitate (cel mai probabil o constrangere). In asemenea conditii managementul trebuie sa fie focalizat pe riscuri si nu pe non-evenimente sau evenimente sigure.

 Identificarea riscului si analiza riscului

Identificarea riscurilor reprezinta prima etapa a procesului analizei de risc si trebuie realizata ciclic. De identificarea corecta a riscurilor depinde intregul proces managerial. Aceasta trebuie sa ia in considerare atat riscurile interne cat si pe cele externe. Riscurile interne sunt riscuri pe care echipa manageriala le poate controla sau influenta, in timp ce riscurile externe nu se afla sub controlul acesteia.

Riscul poate fi identificat folosind diferite metode, dintre care consideram ca fiind recomandate urmatoarele:

intocmirea unor liste de control care cuprind surse potentiale de risc, cum ar fi: conditii de mediu (interne si externe), rezultatele asteptate, personalul, modificari ale obiectivelor, erorile si omisiunile de proiectare, estimarile costurilor de implementare etc.;

analiza informatiilor disponibile in baza de date, pentru identificarea problemelor care au aparut in situatii similare celor curente (informatii relevante pot fi considerate si cele referitoare la situatii cu care s-au confruntat organizatii sau institutii de profil din alte tari);

utilizarea experientei personalului (indeosebi a celui din structurile operative) prin invitarea acestora la o sedinta formala de identificare a riscurilor. De multe ori oamenii de pe teren sunt constienti de anumite riscuri si probleme pe care cei din birouri nu le sesizeaza. O comunicare eficienta teren - birouri este una dintre cele mai bune surse de identificare si diminuare a riscurilor;

identificarea riscurilor impuse din exterior (prin legislatie, schimbari in economie, tehnologie etc.) prin desemnarea unei persoane care sa participe la intrunirile asociatiilor profesionale, la conferinte si care sa parcurga publicatiile de specialitate. 

Faza de analiza a riscului ia in considerare riscurile identificate in prima etapa si realizeaza o cuantificare aprofundata a acestora.

Componentele principale ale metodei analizei de risc sunt: aria protejata, amenintarile probabile si nivelul de risc.

Intr-o prima etapa, pentru construirea matricei de risc, se determina  ariile protejate si zonele de impact ale factorilor perturbatori. Ulterior, se stabilesc care sunt consecintele in cazul in care factorii perturbatori se manifesta liber in cadrul ariei protejate si se calculeaza valoarea riscului asumat.

Aplicarea metodei matriciale de risc la obiectivul propus duce la obtinerea unor valori pentru riscul asumat care, comparate cu conceptul atitudinii de risc (acceptabil, atitudine selectiva, inacceptabil), determina fie toleranta selectiva, cu masurile de prevenire si atenuare a efectelor, fie neacceptabilitatea, cu masurile de asigurare pentru cazurile de materializare a riscurilor maxime.

O alta metoda pe care o consideram ca fiind deosebit de eficienta este cea a metodei interogativ arborescente, care, pe baza intrebarilor pas cu pas (din aproape in aproape), ajuta la o buna identificare si delimitare a amenintarilor, la stabilirea obiectivelor amenintate si respectiv la definirea ariei protejate supuse riscului. Ulterior, combinata cu metoda scenariilor, ajuta la stabilirea masurilor si contramasurilor adecvate pentru raspunsul la impactul de risc.

Raspunsul la risc

In esenta, analiza riscului reprezinta "teoria", in timp ce caile de reducere a riscurilor identificate revin sistemului actional, adica "practicii". Structural, acesta consta dintr-un complex de masuri juridice, organizatorice, economice, tehnologice si informationale capabile sa preintampine actiunea factorilor de risc pentru a le diminua sau anihila consecintele.

Dupa identificarea riscurilor, exista o serie de alternative pe care le putem aprecia ca posibile raspunsuri la risc, dupa cum urmeaza:

Acceptarea. In aceasta abordare, se analizeaza impactul pe care riscul l-ar crea asupra proiectului si decide ca nu trebuie facut nimic pentru a reduce riscul. Aceasta abordare poate fi adoptata pentru riscuri cu impact scazut sau pentru cele care au o probabilitate scazuta de aparitie. In asemenea situatii, impactul poate sa fie situat sub nivelul acceptat de toleranta si/sau costul necesar managementului riscului este posibil sa fie mai mare decat cel al aparitiei riscului. Aceasta abordare nu este indicata pentru riscuri de nivel ridicat si mediu.

Monitorizarea riscului. In acest caz, nu adopta o pozitie proactiva fata de risc, insa el este monitorizat pentru a vedea daca probabilitatea de aparitie se schimba de-a lungul timpului. Daca probabilitatea de aparitie creste, atunci trebuie formulat un raspuns diferit mai tarziu. Aceasta abordare este potrivita pentru riscuri semnificative cu probabilitate scazuta de aparitie. In loc sa implementeze imediat un plan, se recurge la conceperea unui plan doar daca exista semene ca riscul se va materializa. Avantajul consta in utilizarea resurselor doar pentru acele riscuri cu probabilitate mare de aparitie. Dezavantajul este ca intarzierea in tratarea riscului diminueaza totusi posibilitatile de a face fata in viitor unui risc cu impact major, daca acesta apare.

Evitarea riscului. Evitarea riscului inseamna eliminarea conditiei care creeaza problema. Reprezinta o modalitate foarte eficienta, insa, in mod evident, poate fi utilizata doar in anumite circumstante.

Transferarea riscului. In anumite cazuri, responsabilitatea pentru managementul riscului poate fi eliminata din proiect prin alocarea riscului unei alte entitati sau unei terte parti. De exemplu, externalizarea unei functii unei terte parti poate elimina riscurile legate de gestionarea unui anumit aspect. Terta parte poate avea expertiza specifica in domeniu, care ii permite sa realizeze lucrarea fara risc. Astfel, chiar daca riscul este prezent in continuare, acum este responsabilitatea altei parti sa il gestioneze (un asemenea exemplu il constituie aplicarea Regulamentul Consiliului UE referitor la stabilirea criteriilor si mecanismelor pentru determinarea statelor membre responsabile pentru examinarea cererilor depuse intr-unul din statele membre de un cetatean al unei tari terte[1]).

Diminuarea riscului. Aceasta este abordarea cea mai potrivita in majoritatea cazurilor. De obicei, trebuie initiate actiuni proactive pentru a ne asigura ca riscul nu se va materializa. Alt scop al diminuarii riscului este reducerea impactului (efectului) riscului, daca totusi acesta se materializeaza.

Cu titlu particular, trebuie sa subliniem faptul ca exista si un concept de risc de oportunitate (risc pozitiv). In aceste cazuri, echipa manageriala poate introduce riscul pentru a incerca sa castige mai tarziu. Spre exemplu, un grup de persoane este trecut ilegal peste frontiera de catre o organizatie criminala care se ocupa cu contrabanda de imigranti. Desi exista pericolul ca unora dinte imigranti sau chiar intregului grup sa li se piarda urma, totusi echipa manageriala ia decizia de a lasa grupul sa se deplaseze in continuare si de a-l supraveghea pentru a descoperi intreaga retea de contrabandisti. Acesta este un exemplu de asumare cu inteligenta a riscului, sau risc pozitiv. In general, se considera ca riscurile pentru care se face management sunt riscuri negative. Ele trebuie tratate pentru ca potentialele probleme sa poata fi evitate sau, in cazul producerii impactului de risc, sa fie gestionate astfel incat sa produca efecte negative minime.

Analiza riscurilor in domeniul controlului de frontiera din Spatiul Schengen

Potrivit modului de constituire a spatiului de libertate, securitate si justitie, statele membre ale Uniunii Europene impart frontierele externe si, in egala masura, responsabilitatile cu privire la managementul acestora. Masurile luate in plan national in conformitate cu acquisul comunitar formeaza bazele managementului frontierelor.

Pana in anul 2002, Statele Membre nu au reusit sa puna bazele masurilor imbinate asupra analizei riscurilor. Aceasta deficienta a fost evidentiata de Consiliul European de la Sevilia in planul de actiune pentru managementul frontierelor externe.

Ca un raspuns la aceste deficiente a fost introdus Modelul Analizei de Risc Integrat a Statelor Membre a Uniunii Europene. Prin folosirea acestui instrument este posibila colectarea, analizarea si distribuirea informatiilor utile in primul si in primul rand Structurii Profesioniste Comune - structura responsabila in cadrul UE cu efectuarea analizei de risc.

Produsul finit al Modelul Analizei de Risc Integrat ajuta sefii de la nivelul structurilor operative din frontiera sa ia decizii asupra masurilor operationale in mod unitar si sa le sincronizeze cu eforturile nationale. Cu alte cuvinte, Modelul Analizei de Risc Integrat ajuta la o mai buna planificare a activitatilor specifice de prevenire si combatere a migratiei ilegale si a criminalitatii transfrontaliere.

Asumarea riscurilor si amenintarilor este o sarcina continua si sistematica a expertilor. In practica, aceasta inseamna ca trebuie sa existe o structura specializata pe analiza de risc.

Baza

Securitatea la frontierele externe[2] este unul din subiectele esentiale, in special in ceea ce priveste Justitia si Afacerile Interne a Uniunii Europene.

Acquisul Schengen si practicile sale de cooperare furnizeaza un bun punct de plecare cand este vorba despre aceasta zona de interes. Desi mai sunt necesare unele ajustari, putem considera ca legislatia corespunde nevoilor actuale. Provocarea cu gradul cel mai inalt de dificultate o constituie componenta operationala. In acest sens trebuie gasit raspunsul la intrebarea: cum sa ajungem la un nivel uniform si consistent a securitatii pentru intreaga frontiera externa a Uniunii?

A fost dovedit faptul ca un nivel suficient a managementului frontierei nu poate fi asigurat doar prin folosirea masurilor nationale si prin focalizarea efortului doar asupra liniei de frontiera. Cooperarea sistematica si o extensie a contramasurilor pe langa frontiera externa sunt elemente esentiale in combaterea migratiei ilegale si a infractionalitatii transfrontaliere.

Largirea Uniunii Europene va aduce provocari considerabile cu privire la frontiera externa a Uniunii, si aceasta implica nu numai schimbari de ordin geografic. Pentru aceasta, Uniunea Europeana a definit modelul securitatii de frontiera ca un sistem raspandit de-a lungul a patru filtre complementare: Aceste filtre sunt:

activitati in tari din lumea a treia (de origine si tranzit);

cooperare bilaterala si internationala;

masuri la frontiera externa;

activitati suplimentare in interiorul spatiului de libertate, securitate si justitie.

Pentru a combate efectiv criminalitatea transfrontaliera sau alte tipuri ale acesteia si alte amenintari a securitatii interne^[3], cunoasterea unei tinte este de importanta maxima. Infractionalitatea nu respecta limitele nationale. Astfel contramasurile trebuie sa se extinda intr-o arie mai larga. Amenintari actuale cu privire la securitatea interna si a frontierelor trebuie sa fie continuu impuse si identificate intr-o maniera profesionista. Acelasi lucru se aplica de asemenea tendintelor evidente in infractionalitatea transfrontaliera. Cunoasterea avantajelor si dezavantajelor instrumentelor disponibile este de asemenea un factor esential.

La frontiera externa, fiecare persoana care trece frontiera este obligata sa treaca printr-o verificare facuta de catre o structura insarcinata cu aplicarea legii. Aceasta se intampla in majoritatea cazurilor, fara nici un motiv cum ar fi suspiciune, atentionare, etc. Astfel, frontiera externa este o sursa nepretuita de informatie pentru structurile de investigatii.

O serie de inspectii Schengen au identificat cooperarea (nationala si internationala) ca fiind insuficienta, iar lipsa schimbului de informatii ca limitand capacitatile operative. Rezultatele acestor inspectii si o serie de analize au scos in evidenta importanta si necesitatea urgenta de a crea si a pune in lumina modelul analizei riscului integrat, model pe care sa se bazeze in viitor dezvoltarea cooperarii, operatiunile comune si pregatirea. Ca o concluzie, analiza riscului a fost definita ca parte esentiala a managementului frontierei.

Imputernicire

Planul pentru Managementul Frontierelor Externe, confirmat de Consiliul de Justitie si Afaceri Interne in 13 iunie 2002 si de catre Consiliul European de la Sevilia in 22 iunie 2002, au adresat Proiectul Analizei de Risc spre a fi executat de profesionisti ai unitatii de baza (SCIFA+) in conformitate cu Planul de Actiune asupra Frontierelor Externe. Proiectul Analizei de Risc (termen scurt) urma sa fie terminat pana in iunie 2003.^[4]

La intalnirile sale din 22 iulie 2002, SCIFA+ a aprobat ca proiectul sa fie dus la indeplinire in doua faze. Faza initiala s-a adresat Echipei de Experti, condusa de Finlanda si sa fie terminata pana la sfarsitul anului 2002. Suedia, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia, Regatul Unit, Spania, Norvegia, Franta, EUROPOL si Comisia si-au desemnat expertii in cadrul Echipei. Simultan, SCIFA+ a fost de acord ca prima analiza sa fie efectuata in iunie 2003.

Obiective ale Planului si Modelului

Planul descrie Modelul Analizei de Risc Integrat si furnizeaza o propunere pentru mecanism pentru a produce aceste analize folosind Modelul. Scopul Modelului Analizei de Risc este de a furniza informatii pentru autoritatile relevante de a permite luarea de masuri potrivite, impreuna, sau altfel, sa atace amenintarile si riscurile identificate si sa imbunatateasca cercetarea performantei in sfera managementului frontierei.

Intentia nu este de a interveni cu practici nationale, totusi anumite recomandari cu privire la practicile nationale au fost date. Aceste recomandari sunt in asteptare cu materialul conexat acceptat cum ar fi Manualul Analitic Europol si Catalogul pentru Recomandari si Cele mai Bune Practici ale Implementarii Schengen.

Ca raspuns la principalele nevoi identificate, Planul furnizeaza raspunsuri urmatoarelor intrebari: CE trebuie facut?; CUM trebuie facut? si CINE si CE face?.

Structura activitatii si implementare

Este recomandat ca fiecare tara sa aiba o agentie centrala specializata care sa aiba ca domeniu de activitate dezvoltarea de analize strategice pentru organele de decizie in privinta securitatii si managementului frontierei. Se poate vedea, ca un fapt evident, ca nivelul national de analiza strategica trebuie sa se bazeze pe un nivel de informatie si analiza operationala si chiar tactica.

Agentiile nationale trebuie sa coopereze pe nivele bi- sau multinationale ori de cate ori exista o anumita problema de interes comun care necesita sa fie abordata printr-un schimb de informatii armonizate sau coordonate, precum si alte forme de actiune ale autoritatilor de frontiera si care necesita sa fie abordate in baza evaluarii factorilor de risc. Punerea in practica si implementarea acestor cerinte nationale, este o problema de jurisdictie nationala, iar agentia sus-mentionata poate fi organismul adecvat pentru a actiona si ca centru abilitat pentru analizele nationale.

Conform comparatiei intre necesar si situatia existenta si luand in considerare structura responsabila cu Implementarea Modelului Comun de Analiza Integrata a Factorilor de Risc (CIRAM) urmatoarele elemente sunt considerate ca fiind extrem de oportune in structura activitatii:

Unitatea trebuie sa aiba o structura permanenta, de preferat structura existenta, la nivelul UE. Reteaua Punctelor Nationale de Contact in probleme de management al frontierei, trebuie folosita ca o parte esentiala a acesteia.

Unitatea trebuie sa aiba un statut acceptat, incluzand un mandat clar definit, competente si asumarea responsabilitatii pentru sarcini.

Analizele facute de unitate vor fi independente de orice presiune sau incercari de a influenta rezultatele. Rezultatele sensibile e necesar sa fie manipulate cu determinarea deliberata a confidentialitatii si o difuzare limitata.

Personalul trebuie sa aiba experienta si aptitudinile necesare in toate ramurile de management, in special in domeniul elaborarii factorilor de risc si amenintare.

Unitatea trebuie sa aiba acces direct la date relevante, disponibile deja la nivelul UE, de exemplu date statistice (EUROSTAT), situatii si rapoarte informative ad hoc sau obisnuite (CIREFI, EUROPOL, Interpol) si informatii furnizate de reteaua de reprezentare a Comisiei Europene in intreaga lume. De asemenea, unitatea trebuie sa aiba acces direct la date relevante, culese sau furnizate de altii (cum ar fi spre exemplu OIM sau alte surse deschise).

Unitatea trebuie sa aiba puterea - asigurata de mandatul sau - pentru a solicita date aditionale de la statele membre, daca se cere o anumita analiza.

Activitatea unitatii este necesar sa fie clar definita si sa aiba reguli de procedura adoptate in comun. Aceasta include o infrastructura de comunicare in interiorul unitatii si un corespondent cu agentiile nationale in statele membre si organismele implicate.

Unitatea trebuie sa aiba credibilitatea beneficiarilor si a structurilor echivalente din statele membre.

Activitatea unitatii trebuie sa fie condusa la cerere si orientata pe problematica. Aceasta unitate trebuie sa-si asigure suficiente resurse pentru a raporta amenintarile iminente. Astfel, in furnizarea diferitor tipuri de analize, personalul trebuie sa fie capabil si flexibil.

Implementarea Modelului Comun de Analiza Integrata a Factorilor de Risc (CIRAM)

Unitatea

Unitatea isi desfasoara activitatea pe baza regulamentelor corespunzatoare si tutela Unitatii Comune.

Implementare

Pentru a aduna toate datele importante pe riscuri legate de frontiera, amenintari si alte aspecte relevante, toate sursele disponibile vor fi utilizate. Aceste surse pot fi impartite in trei categorii.

Toate statele membre pun la dispozitia Unitatii, periodic, informatiile lor asupra amenintarilor si riscurilor curente si anticipate folosind o formula comuna. Daca este nevoie, Unitatea Comuna poate sa solicite statelor membre sa furnizeze Unitatii informatii aditionale asupra riscurilor sau amenintarilor identificate. Referitor la amenintari, este de o importanta deosebita ca statele membre sa evalueze obiectiv riscurile privind managementul frontierei si a frontierelor externe.

Intrucat limba folosita in intreaga activitate trebuie sa fie engleza, din considerente practice si partea de implementare e recomandat sa se faca in engleza. Flexibilitate, reactie rapida si minimizarea numarului de personal implicat, nu permite folosirea tuturor limbilor Comunitare (in special in prisma extinderii, este recomandata folosirea celei mai uzitate limbi Comunitare).

A doua categorie sunt sursele folosite curent in cooperarea UE, ca rapoartele si statisticile CIREFI (structura care centralizeaza anumite rezultate si realizeaza statistici trimestriale cu privire la frontiere din spatiul UE/Schengen si pe care le remite statelor membre), avertizari oportune precum si alte analize si revederi ale fenomenului migrationist si criminalitatii transfrontaliere.

A treia categorie de implementare sunt analize publice, rapoarte, studii si statistici ex. Media, organizatii non-guvernamentale ce afecteaza securitatea la frontierele externe. Unitatea trebuie sa urmareasca sursele relevante ce pot fi exploatate permanent.

Se impune a fi mentionat faptul ca activitatea informativ-operativa este un proces continuu si ca Unitatea trebuie sa monitorizeze activ toate informatiile si datele disponibile referitoare la frontiera.

Procesul

Unitatea proceseaza toate datele si informatiile folosind metoda de analiza sistematica si sigura - CIRAM. Amenintarile si riscurile trebuie analizate impreuna. Dupa ce s-a terminat analiza, Unitatea va trebui sa stabileasca contramasuri relevante ca propunere catre Unitatea Comuna, care va decide asupra acestor masuri comune sau nationale. Unitatea trebuie sa fie condusa in asemenea maniera incat sa asigure alocarea optima a resurselor sale pentru obiectivele principale.

Schimbul de informatii operationale la nivelul UE

Pentru a intensifica masurile autoritatilor in securitatea frontierei, este necesar sa se manifeste deschidere pentru un schimb eficient de informatii operationale intre partenerii implicati. Conform Catalogului Schengen, informatiile care pot fi schimbate sunt mai ales: indicatori de risc (operational), profiluri de risc, moduri de operare si tinte de interes special. Aceste produse trebuie create in interiorul sectoarelor de informatii ale serviciilor nationale de frontiera si retransmise celorlalte statele membre interesate.

Responsabilitatea analizarii si diseminarii informatiilor relevante revine autoritatilor nationale. Pentru aceasta este de preferat sa se foloseasca Punctele Nationale de Contact pentru a retransmite informatia. Unitatea in cadrul CIRAM ar trebui, ca o regula de baza, sa fie unul dintre recipiente. Unitatea poate, cand este cazul, sa traseze concluzii operationale si sa retransmita acest material prin Punctele Nationale de Contact.

Pentru schimbul de informatii si solicitari, o formula de schimb de informatii CIRAM va fi intocmita de catre Unitate. Un exemplu de formula este prezentat in Anexa nr.2.

Instructajul

Pentru a atinge un nivel unitar de intelegere a CIRAM si datorita necesitatii de a-l folosi ca un model dinamic ("viu"), echipa de experti recomanda instituirea unor cursuri de instructaj pentru analistii implicati in acest proces la nivel national sau UE.

Prezentarea Modelului Analizei de Risc Integrat

Pentru a exemplifica modul de implementare a Modelului Analizei de Risc Integrat, in continuare, vom lua ca element de referinta migratia ilegala, intelegand totodata ca orice alta infractiune transfrontaliera poate fi tratata in mod similar. Astfel, vom considera riscul ca fiind probabilitatea de realizare a migratiei in regim necontrolat, fapt ce poate genera pierderi sau disfunctionalitati in cadrul activitatii de gestionare a fluxurilor migratorii.

Analiza riscurilor asociate fluxurilor migratorii ilegale poate fi definita ca fiind procesul de identificare a riscurilor si de determinare a solutiilor optime pentru controlul migratiei ilegale. Modalitatea de realizare a analizei trebuie adaptata tipului de migratie ce urmeaza sa fie analizata, pe fiecare componenta in parte - imigratie, respectiv emigratie - precum si a posibilelor moduri de operare ale migrantilor clandestini.

Intrucat migratia internationala presupune ca element obligatoriu trecerea cel putin a unei frontierei de stat, iar masurile de ordin practic privind securizarea frontierelor au contributia cea mai mare la prevenirea^[5] si combaterea fenomenului migratiei ilegale, consideram ca fiind oportuna focalizarea cercetarii asupra acestui segment (nivelul/filtrul III - activitati desfasurate la frontiera de stat).

Din aceasta perspectiva si din punct de vedere practic, aceasta inseamna evaluarea persoanelor, vehiculelor, navelor sau zborurilor din traficul international care trebuie verificate pentru a preveni eventualele treceri ilegale peste frontiera de stat, precum si orice posibilitate de ramanere ilegala pe teritoriul national a oricarui strain. Aceasta evaluare trebuie efectuata in contextul situatiei operative reale.

Spre exemplu, la frontiera, toate persoanele trebuie sa fie verificate pentru a asigura descoperirea actelor de infractionalitate transfrontaliera in timp real. Totodata, tinand cont de necesitatea fluidizarii traficului prin punctele de trecere a frontierei, se va recurge la aplicarea principiului selectivitatii in derularea controlului de frontiera, punandu-se un accent deosebit pe procedura de verificare a persoanelor suspecte. In acest sens, personalului i se vor furniza datele referitoare la indicatorii de risc, profilele de risc si modalitatile tipice de manifestare a migratiilor transfrontaliere ilegale. De asemenea, vor fi aduse la cunostinta personalului obiectivele (asteptarile) activitatii de control si supraveghere.

Analiza riscului si managementul frontierei trebuie sustinute de informatii sistematice. Pentru aceasta, sistemele de managementul frontierei vor fi in masura sa culeaga informatii, sa le analizeze si sa utilizeze rezultatele in domeniul specific de activitate.

Pentru a avea o imagine clara si cat mai aproape de realitate a migratiei ilegale predominante pentru scopurile managementului pe termen mediu si lung, consideram ca estimarile trebuie facute avand la baza:

nivelul de risc definit de autoritati cu referire la trecerea ilegala a frontierei;

nivelul migratiilor ilegale descoperite (criminalitatea aparenta);

nivelul estimat al migratiilor ilegale nedescoperite ("cifra neagra a criminalitatii"[6]).

Acest lucru va fi realizat pentru a se asigura alocarea optima a resurselor pe toata frontiera in vederea mentinerii unui nivel rezonabil al riscului referitor la trecerea ilegala a frontierei. In plus, sistemul managerial de la toate nivelele va fi evaluat periodic pentru a descoperi neajunsurile din cadrul sistemului. De regula, disfunctionalitatile apar acolo unde se prevede un nivel al trecerilor ilegale peste frontiera cu risc scazut sau chiar fara risc.

Nivelele de implementare a metodei de analiza a riscurilor in domeniul controlului fluxurilor migratorii

In opinia noastra, procesul de analiza a riscurilor trebuie sa se desfasoare diferentiat functie de nivelul la care urmeaza sa fie preluat riscul identificat.

Pentru Romania, daca ne raportam si la Uniunea Europeana, putem defini nivelele dupa cum urmeaza:

"Nivel strategic", in acest context, inseamna nivelul la care trebuie luate deciziile relevante in plan national sau international (bilateral ori multilateral - cum ar fi, spre exemplu, statele componente ale spatiul Schengen). In asemenea conditii responsabilitatea trebuie sa fie angajata la nivel guvernamental, ministerial sau, dupa caz, cel mult la un nivel executiv foarte inalt (de exemplu conducerea IGPFR). In concordanta cu indicatorul analitic Europol, informatiile de la nivelul strategic ating obiectivele pe termen lung cu privire la gestionarea si controlul fenomenului migratiei necontrolate si evalueaza tendintele actuale si viitoare cu privire la schimbarile din mediul infractional, precum si nevoile de schimbare a politicilor in domeniul de referinta, a actualizarii programelor si chiar promovarea unor modificari legislative.

"Nivel operativ" inseamna nivelul la care se considera ca elementele specifice activitatilor ilegale, inclusiv cele circumscrise migratiei clandestine, pot fi gestionate pe termen scurt sau mediu de catre structurile insarcinate cu aplicarea legii. La acest nivel sunt incluse informatii, ipoteze, sau masuri de crestere a capacitatii operative pentru contracararea unor actiuni desfasurate de organizatii, retele sau grupari criminale transfrontaliere.

"Nivelul tactic" poate fi definit ca un nivel proactiv si care are ca atributii controlul efectiv al fluxurilor de trafic in situatii aflate in derulare.

Procesul analizei de risc in domeniul migratiei necontrolate

Dupa cum este si firesc, procesul analizei de risc cuprinde cele trei nivele prezentate anterior si presupune parcurgerea unor etape care se diferentiaza, functie de nivel, prin anvergura si complexitate insa, in egala masura, presupune o circulatie a informatiilor relevante atat pe verticala, cat si pe orizontala intregului sistem.

Astfel, daca ne referim la nivelul strategic, fazele de derulare a procesului de management al riscului pot cuprinde urmatoarele activitati:

identificarea riscurilor;

evaluarea riscurilor functie de aria de securitate protejata si de pericolul pe care il presupun;

gruparea si ierarhizarea riscurilor;

identificarea resurselor;

gruparea si ierarhizarea resurselor;

asocierea riscurilor la resurse;

identificarea mijloacelor de protectie;

elaborarea solutiilor, intocmirea recomandarilor si implementarea masurilor si contramasurilor atunci cand situatia o impune.

Pentru nivelele operativ si tactic fazele de derulare a procesului de management al riscului pot fi restranse - avand in vedere aspectele legate de diminuarea considerabila a ariei de securitate protejate, precum si de reducerea considerabila a valorii resurselor ce pot fi asociate riscului - prin gruparea activitatilor dupa cum urmeaza:

identificarea riscului;

analiza riscului;

reactia la risc.

Toate aceste activitati nu pot fi desfasurate decat prin asigurarea cu informatiile necesare si corespunzatoare atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Aceste informatii sunt procurate in baza unui plan de circulatie a informatiilor, plan care presupune numeroase intrari si iesiri, dinspre si catre diferite surse interne si externe.

Apeland la experienta europeana in domeniul celor mai bune practici privind controlul frontierelor^[7] putem identifica cerintele relevante ale informatiilor necesare derularii procesului analizei de risc, dupa cum urmeaza:

informatii asupra miscarii transfrontaliere a mijloacelor de transport terestre, aeriene, maritime si fluviale, precum si despre agentiile conectate la aceste miscari;

detalii referitoare la persoanele sosite fara documente de calatorie;

refuzul intrarii si motivele refuzului;

prezenta documentelor false sau falsificate la sosire;

ruta, transportatorul, contrabandistul, intermediarul sau persoana cu intentie de trecere frauduloasa;

dezvoltarea infrastructurii de transport (mijloace de transport si viteze diferite de deplasare);

estimarea situatiei frontaliere, cu nivelul de criminalitate nedetectata inclus;

punctele slabe ale sistemului de control si eventualele conexiuni;

informatii generale asupra dinamicii migratiei ilegale: tipul transportului, rutele, modul de operare, retelele criminale;

informatii interne referitor la rezidentii sau muncitorii ilegali, refuzul permisiunii de sedere, returnarile strainilor;

rezultatele operatiunilor desfasurate in cooperare cu alte state conform Protocolului ONU[8];

tarile cu risc ridicat de emigratie (tarile de origine);

fluxurile semnificative inregistrate intre tari (tarile de origine, de tranzit si de destinatie - in formula "de la o tara la alta");

caracteristicile si profilul migrantilor ilegali si ale organizatiilor (grupurilor) criminale care au ca obiect de activitate contrabanda cu migranti;

caracteristicile si profilul rezidentilor ilegali;

standardele si eficienta securitatii frontierelor din tarile de tranzit;

datele statistice generale relevante la nivel national si/sau international;

impactul masurilor legislative;

factorii care determina emigrarea, respectiv cei care atrag imigrarea;

schimbarile previzibile ai acestor factori.

Dupa cum s-a vazut, unele dintre aceste cerinte au un aspect foarte general (de exemplu, statisticile la nivel national si/sau international), in timp ce altele se refera la cazuri punctuale (cum ar fi informatiile referitoare la un fals anume). Cele mai multe se refera la lucrurile ce fac parte din migratia ilegala (rute, treceri ilegale de frontiera) in timp ce altele descriu factorii ce stau in spatele fenomenului efectiv (factorii care determina emigrarea, respectiv cei care atrag imigrarea). Cele mai multe dintre cerinte se ocupa de informatiile actualizate in timp real, iar altele sunt potrivite pentru realizarea de previziuni asupra posibilelor modificari din viitor (modificarile previzibile ale factorilor migratiei - care determina si care atrag).

Astfel, pe cale de consecinta, se impune o compilatie comprimata a necesitatilor informationale. In aceasta idee, specialistii din domeniul analizei de risc, pentru a evita confuzia si pentru a respecta regula aplicabila a dezvoltarii managementului pe nivele, au optat pentru divizarea modelului analizei de risc in doua nivele: strategic si operational^[9].

Urmatorul pas in cadrul procesului analizei de risc il reprezinta stabilirea gradului de probabilitate a factorilor ce pot cauza un potential risc pentru sistem de control al fluxurilor migratorii ilegale.

In general, la nivelul strategic (avand in vedere si estimarile Europol[10]) sunt acceptate trei nivele de risc, dupa cum urmeaza;

In ceea ce priveste implementarea modelului operational, avand in vedere impactul pe care il poate avea riscul asupra ariei protejate (dimensiunile si valorile spatiale, temporale, umane si materiale fiind reduse considerabil) consideram ca stabilirea nivelelor de risc trebuie defalcate pe criterii mult mai punctuale si, in consecinta, estimarile sa se faca avand la baza urmatoarea clasificare:

Totodata, la acest nivel, pentru a putea acoperi nevoile punctuale ale analizei de risc este necesar ca informatiile sa fie canalizate pentru stabilirea urmatoarelor aspecte:

nivelul de control efectuat de catre autoritatile competente pe diferite segmente de frontiera (de regula, pe tipuri de frontiera - maritima, fluviala, terestra sau aeriana - si/sau pe zone de competenta conform repartizarii acestora in profil teritorial);

numarul total de intrari si iesiri neregulate;

punctele slabe ale sistemului de control si specificul acestora (locurile in care exista riscul de a nu fi descoperite trecerile ilegale peste frontiera de stat).

Numarul total de intrari si iesiri ilegale va fi aflat prin combinarea informatiilor certe despre neregularitatile detectate cu o estimare bine fondata a neregularitatilor ramase nedescoperite.

In vederea realizarii scopurilor analizei de risc este necesar sa se faca estimari reale despre trecerile frauduloase ale frontierei de stat la nivel local si regional, datele respective sa fie combinate la nivel national si sa se prezinte rezultatele ca o parte a analizei riscului national. Pentru a realiza acest lucru, se utilizeaza metode valabile din punct de vedere statistic.

Ca o parte a analizei riscului, autoritatile de frontiera trebuie sa analizeze propria capacitate de detectare a trecerilor frauduloase de frontiera. Acest lucru trebuie investigat in detaliu, iar rezultatul trebuie luat in calcul ca o parte integranta a riscului national general. Aceeasi atentie trebuie sa se acorde informatiilor referitoare la lipsurile din sistem, lipsuri ce trebuie remediate in timp oportun in cadrul activitati specifice de control.

O estimare totala, ce acopera atat resursele si eforturile cat si aspectele legate de migratia ilegala, trebuie sa ofere o baza solida pentru evaluarea nevoilor in stabilirea de masuri si contramasuri comune pentru autoritatile cu competente pe linia prevenirii si combaterii migratiei ilegale, precum si o repartizare echitabila a sarcinilor intre aceste autoritati.

Intregul proces de analiza a riscurilor in domeniul migratiei ilegale trebuie sa fie orientat catre sistemul actional (nivelul tactic) si aiba ca finalitate asigurarea acestuia cu informatii referitoare la:

indicatorii de risc;

profilele de risc;

modurile generale de operare;

tintele de interes;

contrabanda cu migranti supravegheata[11] si, in limita in care este posibil, investigatiile curente.

Cu alte cuvinte beneficiarii produsului analizei de risc trebuie sa fie lucratorii din structurile operative de la nivelul tactic.

Elementele structurale ale analizei de risc

In opinia noastra analiza de risc trebuie sa asigure evidentierea prioritatilor si a riscurilor cu impact major asupra ariei protejate si, avand in vedre organizarea in profil teritorial a structurilor cu competente in domeniu[12], stabilirea de masuri si contramasuri corespunzatoare acestor structuri. In aceasta idee consideram a fi necesara structurarea analizelor de risc pe nivele si profile, aspecte pe care le vom prezenta in continuare.

Structura analizei de risc la nivel operational (tactic si operativ)

Pentru identificarea principalelor riscuri la acest nivel, urmarind totodata profilul lor pe intreaga tara, unele aspecte relevante ar putea fi evaluate prin gasirea raspunsurilor la urmatoarele intrebari:

Care sunt omisiunile si vulnerabilitatile cunoscute si asumate a securizarii frontierelor la nivel national si a sistemelor de management a frontierei?

In ce masura sunt si pot fi exploatate de migratia ilegala pe:

Rute terestre (puncte de control, autostrazi, drumuri interjudetene, retele de cai ferate, frontiera verde etc.);

Rute maritime si fluviale (porturi, frontiera albastra);

Rute aeriene (aeroporturi internationale, aeroporturi locale si aerodromuri care pot fi folosite pentru migratiune ilegala)?

Pentru gasirea raspunsurilor la aceste intrebari este necesara focalizarea cercetarii pe anumite domenii, cum ar fi:

controlul si supravegherea neadecvata a fluxului migrationist (se refera la ineficienta operationala - spre exemplu, slaba instruire a personalului, conditii de munca neadecvate, motivatie scazuta, echipament incomplet sau ineficient, suspiciuni de coruptie etc.);

cooperarea defectuoasa in cadrul si intre structurile cu atributii pe linia combaterii migratiei ilegale;

cooperare defectuoasa cu structuri din cadrul altor institutii cu atributii sau tangente pe linia gestionarii fluxurilor migratorii (politia de frontiera, autoritatea pentru straini, oficiul national pentru refugiati, parchete, judecatorii, ambasade si consulate etc.);

ineficienta legislativa.

Pentru a ilustra principiile de baza care trebuie urmate in analiza de risc la nivel operational este necesara creionarea estimarilor statistice asupra nivelului total de treceri ilegale ale frontierei. In acest sens este necesara includerea tuturor cazurilor descoperite, precum si a estimarilor referitoare la cazurile nedescoperite. Pentru a afla numarul de posibile cazuri nedescoperite, trebuie sa ne raportam la densitatea controalelor efectuate, precum si la modul in care s-a asigurat acoperirea supravegherii pe frontierele verde si albastra. Controalele efectuate (asupra vehiculelor, navelor, documentelor) pot fi privite ca un esantion al populatiei aflata in deplasare transfrontaliera. Bazandu-ne pe aceste rezultate putem trage concluzii asupra intregului trafic.

Pentru a fi mai expliciti vom recurge la prezentarea unor situatii ipotetice, dupa cum urmeaza:

Aceasta statistica ilustreaza traficul intr-un punct de trecere a frontierei. In acest punct de trecere a frontierei, 0,1% dintre automarfarele aflate in tranzitul de frontiera sunt controlate fizic sau cu ajutorul mijloacelor tehnice care indica prezenta persoanelor ascunse in acestea. Astfel, selectia este de 0,1% din intregul trafic (doar un automarfar dintr-o mie este controlat). In acest exemplu, este descoperit un caz de trafic cu migranti. Aceasta ne induce estimarea potrivit careia este posibil ca totalitatea cazurilor de trafic cu migranti sa fi fost de 1000 (1 cazuri x 1000 = 1000). Estimarea poate fi criticata, fapt indicat si de semnul de intrebare de langa rezultatul estimarii. Esantionul luat si descoperirile sunt ambele foarte mici, ceea ce face ca estimarea sa aiba un procent de exactitate foarte scazut. Pentru a obtine rezultate cu un coeficient mai mare de exactitate, exista doua posibilitati:

a)      sa se foloseasca metode statistice mai avansate, care sa reduca rata probabila de eroare a estimarii. Aici conteaza marimea populatiei si numarul de descoperiri. Cand este vorba de o populatie mare, o rata de 0,1% poate justifica o estimare exacta daca, de asemenea, numarul de cazuri este relativ mare.

b)     efectuarea mai multor controale in perioada urmatoare sau in cadrul unor actiuni specifice.

Descoperirea migrantilor ilegali aflati in autoturisme este mult mai usoara. Astfel, in acest punct de trecere a frontierei, 5% din autoturisme (ex: un autoturism din 20) sunt controlate si sunt descoperite 2 cazuri. Numarul total de cazuri de migratiune ilegala este de 2 x 20 = 40. Aceasta estimare are un coeficient de exactitate destul de mare si adecvat acestei analize. Nu este esential daca in realitate numarul este de 50, 60, sau 70, conteaza doar proportia (procentajul).

Urmatorul element din acest exemplu arata controlul asupra calatorilor care se prezinta la controlul de frontiera. In acest caz fiecare persoana este controlata iar cele 300 de cazuri depistate (care nu intrunesc conditiile de intrare - de exemplu: nu au o viza valabila sau pasaportul nu este valabil) reprezinta numarul total de incercari.

Ultimul exemplu se refera la controlul documentelor de calatorie. In aceasta situatie toate pasapoartele sunt verificate pentru a se descoperi documentele falsificate. Numarul documentelor verificate folosind o tehnica avansata de depistare a falsurilor este indicata in paranteze (10%). Daca in acest context sunt 20 de cazuri descoperite, numarul total de cazuri de documente falsificate se poate apropia de 200.

Un model privind realizarea analizei de risc la nivel operational la frontierele terestre este prezentata in tabelul urmator:

Situatia ipotetica este luata in considerare pentru o zona de competenta care are trei sectiuni de supraveghere, dupa cum urmeaza:

a)       prima sectiune (sectiunea cu cel mai mare risc) supravegherea se efectueaza 24 de ore pe zi - 100% din timp. In aceasta sectiune, daca este descoperita o trecere ilegala, inseamna ca numarul total de treceri este de asemenea unu;

b)      pentru celelalte doua sectiuni supravegherea se efectueaza doar 5 si respectiv 2,5 ore pe zi. Concluziile urmeaza principiul logic aratat anterior. Cazurile trebuie sa fie multiplicate pentru a se ajunge la o estimare corecta. Prin folosirea metodelor cunoscute de supraveghere, putem estima numarul total de treceri ilegale (10, respectiv 20).

Aceste metode statistice ofera doar o baza pentru rezultatul final al analizei de risc operational. Pentru a se ajunge la concluzii acceptabile, poate fi aplicata cel putin una din urmatoarele variante:

poate fi facuta o diferenta intre treceri ilegale ale frontierei, cu implicatii in contrabanda cu migranti si alte tipuri de treceri, cum ar fi trecerile accidentale sau incalcarile frontierei de catre populatia din zona de frontiera (ultimele nu presupun tragerea faptuitorilor la raspundere penala). In asemenea situatie, daca avem identificate rute pe care actioneaza grupari criminale care au ca obiect de activitate contrabanda cu migranti, atunci estimarile s-ar putea sa fie mai aproape de realitate deoarece pericolul nedescoperirii trecerilor ilegale este mult mai mare;

rezultatele pot fi revazute si coroborate cu informatii relevante asupra trecerilor ilegale. Spre exemplu, in zonele cu risc scazut si cu un control redus, un caz izolat poate duce la o estimare foarte mare. In situatia data este necesara evaluarea informatiilor relevante asupra fenomenului migrationist din zona analizata. Astfel, este foarte posibil sa rezulte ca in zona nu exista un fenomen migrationist major. In acest caz estimarile trebuie sa se reduca la un nivel minim.

Pentru estimarile facute asupra trecerilor ilegale la frontiera maritima problematica este mult mai complicata. In acest sens, o situatie ipotetica este prezentata in tabelul urmator:

Pe mare, trecerea frontierei, de obicei nu este considerata ca fiind ilegala, ca in cazul frontierei terestre. Astfel, detectarea unei nave care se deplaseaza in marea teritoriala nu ofera nici un indiciu cu privire la o anume migratie ilegala in curs de desfasurare. Pentru a se evidentia ilegalitatea este necesar ca nava sa fie controlata fizic sau sa fie examinata prin alte mijloace specifice.

Apreciem ca, datorita controlului redus asupra navelor aflate in tranzit prin marea teritoriala, eroarea asupra estimarilor privind migrantii ilegali aflati la bordul acestora este foarte mare, fapt pentru care se impune ca estimarile sa fie coroborate cu informatii relevante privind rutele maritime de migratie internationala.

Structura analizei de risc la nivel strategic

Analiza de risc la nivel strategic presupune trimiteri catre domenii cu influente asupra factorilor determinanti ai migratiei, atat din tarile de origine (asa numitii factori de start), cat si din tarile de tranzit (de exemplu, rutele si modurile de operare) si de destinatie (cum ar fi factorii de atractie).

Factori de emigrare (numiti si factori de start) pot fi analizati din cadrul a doua perspective, si anume: presiuni de furnizare a migrantilor si presiuni de cerere pentru emigrare.

Presiuni de furnizare a migrantilor

Daca o anumita tara nu este in masura sa satisfaca asteptarile populatiei sale, atunci, in acea tara, va fi prezent un anumit stimulent in directia emigrarii. In acest sens, un exemplu concludent privind factorii de start la nivel strategic il reprezinta nerespectarea drepturilor omului. Totusi, ca o conditie pentru aparitia unui fenomen de emigrare, nerespectarea acestor drepturi trebuie sa aiba un impact major asupra unui procentaj mare din populatie, iar cei afectati trebuie sa aiba acces la calatorii internationale sau sa recurga la modalitati ilegale de emigrare.

Pentru aparitia emigrarii la scara mare ca urmare a nerespectarii acestor drepturi (folosind ca model Declaratia Universala a Drepturilor Omului) urmatoarele aspecte vor aparea ca fiind fundamentale:

frica de tortura, amenintarea cu moartea, sclavia si munca fortata;

aplicari inechitabile ale legii privind libertatea si securitatea individuala (accesul la un proces corect, pedepsirea unor fapte neprevazute de lege);

dreptul de a respecta viata privata si de familie;

libertatea de exprimare, gandire, constiinta, religie, asociere si /casatorie.

La nivel strategic urmatori indicatorii de risc ridicat sunt prezenti in cadrul factorilor de start:

razboiul si foametea (considerate ca forte externe). Acestea nu sunt controlabile in plan intern. Aparitia si dezvoltarea lor pot include razboiul cauzat de invazii straine sau afectarea recoltelor ca urmare a conditiilor climatice nefavorabile;

regimuri politice opresive, instabile sau ineficiente (considerate ca forte interne). Acestea pot lua forma managementului economic defectuos, a conflictelor interne, a persecutiilor in masa sau pot genera lipsa perspectivelor unei bunastarii corespunzatoare in randul populatiei;

opresiunea unor subgrupuri din cadrul unei natiuni (considerate ca forte interne). Problematica se refera la persecutiile si/sau suprimarea unor drepturi individuale si de grup de catre alte grupuri din aceeasi tara.

Presiuni de cerere

Acest tip de presiune este prezent atunci cand aspectele comparative ale vietii sociale dintre doua natiuni sunt inegale. Astfel, natiunea gazda poate sa fie atractiva deoarece ofera un anumit avantaj social fata de natiunea sursa. In acest sens, cele mai frecvente motive ale migratiei ilegale sunt generate de:

accesul la munca. Aspectul are legatura atat cu accesul la servicii legale, cat si ilegale. Disponibilitatea locurilor de munca si abilitatea de a lucra legal este un factor major pentru imigrarea in tara care ofera conditii mai bune. Accesul la slujbe ilegale ar fi mai putin atractiv daca procedurile legale de constrangere ar fi adecvate. Insa, daca aceste masuri sunt inadecvate, distinctia dintre munca legala si ilegala va deveni irelevanta si accesul la orice loc de munca va fi un factor atractiv de emigrare.

legaturile culturale, diplomatice si de familie. Faptul ca familia si prietenii sunt intr-o tara anume, reprezinta un imbold semnificativ de emigratie pentru cei ramasi in tara de origine. Un alt stimulent il reprezinta informatiile despre conditiile de trai din tara gazda si a celor referitoare la posibilele moduri in care doritorii pot imigra in tara de destinatie. Reprezentarea diplomatica si prezenta in crestere a cetatenilor de aceeasi etnie in tara gazda pot intari legaturile locale si prin urmare pot crea o atractie sporita catre anumite comunitati gazda. In cele din urma, o legatura lingvistica si de identitate culturala fac asimilarea mult mai usoara, fapt care poate conduce la dezvoltarea semnificativa a diasporei si, pe cale de consecinta, aparitia unor legaturi juridice - cum ar fi cele referitoare la mostenirile legale - intre cetatenii din tarile de origine si coloniile formate in tarile de destinatie. Astfel marimea comunitatilor de rezidenti a tarii gazda in tara de origine, si vice-versa, poate reprezenta un indicator util in acest caz.

perceptia justitiei. Tarile de destinatie sunt percepute de catre emigranti ca tari moderne, libere si democratice, fapt care le fac atractive din perspectiva alegerii unui posibil loc de rezidenta.

accesul mai bun la ingrijire medicala, bunastare si educatie. Tarile de destinatie sunt, de regula, tari puternice, bogate si dezvoltate. Acestea sunt percepute ca oferind un inalt nivel de educatie care, de cele mai multe ori, lipseste in tarile de origine. De asemenea, accesul la ingrijire medicala si bunastare a celor care solicita ajutor constituie alte elemente de atractie. In asemenea conditii, emigrantii, luand in calcul raportul risc-beneficii, accepta riscul de a suporta eventualele consecinte cauzate de intrarea ilegala in tara de destinatie. Acest aspect trebuie luat in considerare in cadrul indicatorilor analizei de risc.

lipsa legislatiei adecvate in tarile de destinatie care sa interzica accesul imigrantilor ilegali la beneficiile mentionate anterior (emigratia motivata doar de aspectul obtinerii acestor beneficii).

usurinta de a accesa tara gazda. Daca exista un anumit mecanism care faciliteaza imigratia ilegala intr-o tara gazda acesta va actiona ca un factor de start. Mecanismul poate fi perceput ca o ruta sau ca o metoda de intrare ilegala, o retea a grupurilor infractionale ce faciliteaza intrarea, sau un risc cunoscut si exploatabil intr-un punct de trecere a frontierei vizavi de amplasamentul sau geografic (de exemplu, existenta unor sectiuni ale frontierei albastre/verzi necontrolate). Introducerea unor noi rute de transport (aerian, maritim, rutier si feroviar) inspre o anumita tara ar putea constitui un alt element de crestere a factorului de start.

Rute si metode ale migratiei ilegale

Pentru a culege informatii strategice despre rutele si metodele migratiei ilegale, informatiile specifice trebuie analizate concentrandu-ne asupra raspunsurilor la urmatoarele intrebari: cum, cu cine, de unde, cu ce scop si cand a calatorit migrantul ilegal. Parte din aceste informatii pot fi obtinute atat de la de la migrantul in cauza, cat si de la ofiterii de legatura din tarile de origine sau din tarile de tranzit. De asemenea, pentru a obtine o imagine de ansamblu asupra rutelor si metodelor de migrare este important sa culegem informatii despre modul de operare utilizat de catre migranti si calauze.

Rute si metode de migrare legala transfrontaliera

Pentru ca rutele si metodele migratiei ilegale sa poata fi puse in contextul general al miscarilor de populatie este necesara si analizarea informatiilor referitoare la rutele si metodele de migrare transfrontaliera legala, cu atat mai mult cu cat aceste rute si metode sunt insotite intotdeauna de un anumit procentaj ilegal. Astfel de informatii relevante ar putea fi, spre exemplu, cele cu privire la numarul de persoane admise legal intr-un anume stat, considerat ca fiind tara de destinatie, precum si informatiile statistice din punctele de trecere a frontierei cu privire la structura pe nationalitati a persoanelor ce tranziteaza aceste puncte. Ele ne pot reliefa un anumit profil al migrantului, profil deosebit de util in aplicarea principului selectivitatii pe timpul efectuarii controlului de frontiera si, pe cale de consecinta, al fluidizarii traficului de calatori transfrontalieri.

Profile si tendinte privind intrarea ilegala a imigrantilor in tarile de destinatie

Pentru a identifica profilurile si tendintele migratiei ilegale este necesara procesarea informatiilor specifice referitoare la:

nepermiterea intrarii in tara a strainilor;

identificarea strainilor prezenti ilegali;

identificarea calauzelor si a organizatiilor criminale care se ocupa cu contrabanda de migranti;

identificarea strainilor care au apelat la grupari sau organizatii criminale in scopul intrarii ilegale in tara de destinatie;

straini returnati.

Aceste informatii trebuie actualizate in permanenta astfel incat analizele de risc sa nu devina anacronice iar implementarea masurilor si contramasurilor sa aiba rezultatul scontat.

Tendinte si profile ale sederii ilegale si infractiuni conexe

Tendintele inregistrate in legatura cu rezidentii ilegali si orice alte infractiuni conexe in cadrul unei tari de destinatie sunt cheia stabilirii punctelor slabe din cadrul sistemului de control al fluxurilor migratorii ilegale ce sunt exploatate de imigrantii. Identificarea profilelor migrantilor ilegal constituie punctul de plecare in stabilirea masurilor si contramasurilor pentru grupurile tinta. Pentru a putea fi folosite cu succes in munca operativa aceste profile trebuie grupate pe nationalitati, metode si rute de migratie ilegala.

Eficacitatea sistemului legislativ in combaterea migratiei ilegale

La nivel strategic, principalii indicatori de risc sunt evidentiati in normele juridice cadru care reglementeaza modul de gestionare a fluxurilor migratorii. Astfel, pentru definirea campurilor manageriale in domeniul analizei de risc, consideram a fi strict necesara analiza de eficacitate a sistemului legislativ in combaterea migratiei ilegale. In egala masura apreciem ca managementul riscurilor presupune actualizarea permanenta a legislatiei functie de dinamica fluxurilor migratorii, precum si armonizarea acesteia luand in considerare si prevederile normelor juridice din celelalte state implicate (corelarea normelor juridice dintre tarile de origine, tranzit si destinatie) in gestionarea migratiei. Totodata, este necesar ca analiza sa cuprinda toate elementele definitorii pentru problematica migratiei, incepand de la trecerea ilegala a frontierei, vize, sedere ilegala, calauzire, transportatori s.a.m.d. si pana la nepermiterea intrarii in tara, azil, returnari, indezirabili etc. Aceste informatii trebuie sustinute si prin furnizarea de date despre numarul de cazuri inregistrate, a celor solutionate in instante de judecata, precum si a numarului de condamnari sau achitari.

Standardele si eficienta securizarii frontierelor in tarile de tranzit

In general, tarile de tranzit sunt vazute ca un potential filtru intre tarile de origine si tarile de destinatie. Sub acest aspect este necesara o buna cooperare intre tarile de destinatie si tarile de tranzit. Apreciem ca principalele elemente relevante in acest domeniu sunt evidentiate de urmatoarele intrebari:

este in stare tara de tranzit sa aplice masuri de control preventiv asupra fluxurilor migratorii (spre exemplu, care este regimul vizelor, cum sunt folosite vizele, care sunt conditiile pentru obtinerea unei vize etc.)?

autoritatile din tara de tranzit coopereaza cu autoritatile din tarile vecine in domeniul securizarii frontierelor?

care este nivelul de control al strainilor din interiorul tarilor de tranzit si care este politica referitoare la potentialii migranti ilegali inspre tarile de destinatie (daca aceasta politica este sau nu permisiva)?

care este nivelul de control al iesirilor din tarile de tranzit catre cele de destinatie?

cum este cooperarea dintre tarile de tranzit si cele de destinatie (in mod special cum se aplica readmisia)?

Posibilitatile obtinerii acestor informatii depind foarte mult de relatiile dintre tarile de destinatie si cele de tranzit.

Standardele si eficienta securizarii frontierelor in tarile de destinatie

Pentru tarile de destinatie atentia trebui sa fie canalizata in mod special catre disfunctionalitatile din cadrul sistemului de gestionare a fluxurilor migratorii.

Informatiile relevante pentru analiza de risc trebuie sa ofere raspunsuri la urmatoarele intrebari:

Cum coordoneaza statul de destinatie controlul preventiv in zona tarilor de origine si de destinatie (ofiteri de legatura, obligativitatea vizelor, intelegeri politice, cooperare politieneasca)?

Cum coopereaza tara de destinatie cu tari de origine si de tranzit in domeniul securizarii frontierelor (in special daca sunt readmisiile aplicabile in aceste tari)?

Care este nivelul de detectare a migratiilor ilegale si care este nivelul estimat al migratiilor ilegale nedetectate? Sunt resursele si metodele aplicate pregatite sa faca fata situatiei predominante? Exista deficiente majore in sistem?

Care este nivelul controlului in interiorul tarii de destinatie? Care sunt rezultatele?

Ca un corolar al totalitatii informatiilor necesare realizarii analizei de risc in domeniul controlului fluxurilor migratorii ilegale consideram, cu titlu de recomandare, a fi folosita urmatoarea lista de control:

Intrucat nivelele de management al frontierei (tactic, operativ si strategic) necesita diferite aranjari a prioritatilor in cadru analizei de risc, in continuare vom recurge la prezentarea ciclului analizei de risc de la nivelul tactic. Am optat pentru prezentarea la acest nivel deoarece, asa cum rezulta din practica, de foarte multe ori planurile intocmite de echipele manageriale de la nivelele strategic si operativ traseaza sarcini si stabilesc masuri pentru structurile de executie de la nivel tactic, fara a preciza insa si care este modul concret de aplicarea al acestora. Cu alte cuvinte, stabilesc ca trebuie facut un anumit lucru dar fara a indica (arata sau exemplifica) si cum se face acel lucru.

Analiza de risc la nivel tactic

Crearea unui sistem de analiza de risc prezinta o importanta deosebita deoarece volumul traficului din cele mai multe puncte de control pentru trecerea frontierei de stat face imposibila examinarea 100% a tuturor calatorilor, vehiculelor si marfurilor.

In asemenea conditii, cheia succesului in efectuarea controlului de frontiera este selectivitatea. In acest sens, este important sa se identifice pasagerii sau "marfa"[13] care prezinta cel mai mare potential de risc pentru migratia ilegala.

Selectivitatea, ca procedeu de efectuare a controlului, este gandita pentru a ajuta la evidentierea pasagerilor sau a "marfii" cu grad ridicat de risc, permitand astfel eficientizarea fluxului de calatori si marfa.

Scopul selectivitatii este de a ajuta la identificarea caracteristicilor comune situatiilor in care apar elementele specifice incalcarilor de lege.

Aplicata corect, selectivitatea produce rezultate semnificative. Cu toate acestea, exista multe situatii in care sunt depistate persoane care incearca sa imigreze clandestin, si care nu se inscriu in parametrii selectivitatii. Acest aspect evidentiaza faptul ca un sistem de analiza de risc, pentru a fi eficient, trebuie actualizat permanent, pe masura ce apar noi date si informatii.

Pentru crearea si imbunatatirea sistemelor de selectivitate este necesar ca datele si informatiile sa fie clasificate pe categorii de riscuri.

Spre exemplu, pentru realizarea analizei de risc pe linia documentelor este necesara selectarea tipurilor de informatii care trebuie analizate cand se verifica documentele de calatorie si cele ce justifica motivul calatoriei. Un alt exemplu il poate constitui modul de abordare in culegerea de informatii prin interviurile realizate cu persoanele care calatoresc peste frontiera de stat.

Intrucat selectivitatea trebuie aplicata la efectuarea fiecarui control este de la sine inteles ca analiza de risc are un caracter ciclic.

Ciclul analizei de risc include urmatoarele etape:

colectarea de date si informatii;

analizare datelor si informatiilor obtinute si coroborarea lor cu cele existente in baza de date proprie;

identificarea tintelor;

intervievarea suspectilor;

inregistrarea rezultatelor.

Un aspect foarte important pentru imbunatatirea sistemului analizei de risc il constituie introducerea permanenta a rezultatelor obtinute in urma controalelor de frontiera.

Practic dezvoltarea unui sistem de selectivitate incepe prin colectarea datelor si informatiilor in mod corect si la timp.

Principalele surse pentru colectarea de date si informatii sunt:

Rapoarte despre retineri si identificari

Acestea reprezinta sursa primara folosita pentru dezvoltarea sistemului de selectivitate. De retinut ca selectivitatea se bazeaza pe istoria recenta a cazurilor de migratie ilegala si/sau contrabanda cu migranti inregistrate in fiecare punct de trecere a frontierei.

Aceste rapoarte mai pot fi folosite si pentru:   

strangerea de informatii;

crearea de statistici;

analizarea curentelor existente.

Rapoarte informative

Aceste rapoarte pot oferi informatii generale despre curentele recente din fluxul migrationist, sau informatii specifice despre un anumit pasager sau transport de marfa. In aceasta directie este necesara o buna conlucrare atat cu personalul de specialitate de pe aceasta linie de munca cat si cu reprezentantii celorlalte autoritati cu atributii in punctul de control pentru trecerea frontierei de stat.

Interviuri

Informatiile extrase din discutiile cu alti lucratori din punct si indeosebi cu reprezentantii comerciali sau ai agentiilor de turism pot fi deosebit de importante.   

Documente si sisteme computerizate

Documentele si bazele de date computerizate pot oferi informatii despre miscarea persoanelor si mijloacelor de transport. De retinut ca aceste surse pot fi simple, cum ar fi documentele care insotesc un pasager sau un transport de marfa, sau complexe, cum ar fi o baza de date despre anumite firme de plasare a fortei de munca sau care asigura transportul de persoane in regim international. De asemenea, sursele publice pot fi instrumente deosebit de valoroase (spre exemplu, semnalarea unui anumit mod de operare in cadrul migratiei ilegale ).

Fundamentul unui sistem de selectivitate eficient este informatia continuta in rapoartele despre retineri si identificari. Spre exemplu, daca se are in vedere contrabanda cu migranti, cele mai des intalnite mentiuni din aceste rapoarte sunt cele cu privire la:

numarul, originea si destinatia migrantilor ilegali;

metoda de disimulare;

tipul deplasarii si eventual mijlocul de transport utilizat:

pietonal (roman sau strain);

camion (ce tip, gol sau cu incarcatura, comercial sau privat);

autocar (turism sau deplasarea fortei de munca, cetateni romani sau straini);

automobil (privat, inchiriat, taxi).

descrierea migrantilor (contrabandistilor):

varsta si sex;

nationalitate si adresa;

ocupatia si motivul calatoriei;

ruta si durata calatoriei;

imbracaminte;

comportamentul si afirmatiile din timpul discutiei;

povestea pe care o spune.

timpul, anotimpul sau alti factori relevanti:

anotimpul anului (sezon turistic sau extraturistic);

ziua/data/ora (la schimbarea turei / in weekend);

conditiile de trafic (redus / aglomerat);

conditiile meteo.

In cadrul rapoartelor informative putem diferentia doua tipuri:

Rapoarte ce contin informatii strategice

Se refera la informatiile generale privind modul de manifestare a fenomenului migratiei ilegale sau despre tendintele pe cale de formare. De obicei se creeaza din informatii adunate de-a lungul unei perioade de timp. Cand au fost colectate suficiente date, un analist identifica si informeaza asupra tendintelor activitatilor criminale pe aceasta linie.

Rapoarte ce contin informatii tactice

Se refera la informatiile privind un eveniment anume, care pot fi de utilizate imediata. De exemplu, informatii privind tipul de vehicul folosit de o retea de contrabanda cu migranti ar constitui o informatie tactica, pentru ca este de utilitate directa in combaterea contrabandei. Informatiile tactice pot conduce direct la o retinere sau la constatarea ca este nevoie de mai multe informatii pentru declansarea unei actiuni operative.

Toate datele obtinute, inclusiv cele din rapoartele informative, trebuie verificate temeinic inainte de a se interveni operativ pentru a se evita cercetarea unor persoane nevinovate si a se crea impresia abuzului in serviciu.

Interviurile pentru colectarea de date si informatii se realizeaza de regula de catre politistii de frontiera si includ toate persoanele cu care acestia intra in contact pe timpul serviciului.

Astfel vor fi vizate urmatoarele categorii de persoane:   

Alti lucratori care cunosc situatia

Un punct bun de plecare sunt discutiile cu alti politisti de frontiera sau reprezentantii altor autoritati care cunosc bine tendintele faptelor ilicite din zona de interes. Astfel, la luarea in primire a serviciului, o informare utila poate fi realizata prin discutiile cu colegii care ies din serviciu.

Personalul agentiilor de voiaj, comerciale sau economice

O parte dintre membrii acestor agentii sunt cooperanti si pot fi dispusi sa impartaseasca observatiile lor despre potentialele puncte vulnerabile sau activitati privind migratia ilegala. Exemplele includ soferii din transportul international rutier, ghizii de pe autocarele care fac curse regulate in regim turistic, insotitorii automarfarelor care fac curse externe regulate etc.

Alte surse

Indivizii pot accepta sa ofere informatii din spirit civic. Astfel, persoanele aflate in traficul de frontiera pot furniza informatii pretioase pentru selectarea pasagerilor si marfurilor care prezinta un grad ridicat de risc de migratie ilegala.

Documentele si bazele de date informatice constituie o alta sursa din care se pot colecta date. In acest sens, urmatoarele documente si mijloace pot contine informatii pretioase:

Documentele pasagerului: pasapoarte, bilete, carnetul de conducere, alte acte de identitate pot contine informatii utile pentru selectarea calatorilor spre o verificare mai atenta. Alte acte, cum ar fi chitantele de la cartile de credit, nume, adrese, pot contribui si ele la evaluarea potentialelor riscuri.

Documentele de insotire a marfii: acestea pot fi folosite pentru selectarea transporturilor care trebuie controlate amanuntit (permit ascunderea de migranti).

Sistemele computerizate: sistemul de evidenta al politiei de frontiera ofera informatii despre pasagerii, membrii echipajelor si autovehiculele care au trecut frontiera prin alte puncte. De asemenea, se poate face verificarea persoanelor si mijloacelor de transport date in consemn la frontiera.

Dupa colectarea datelor si informatiilor urmatorul pas este analiza acestora. Analiza datelor si informatiilor include:

cautarea de elemente comune in masa informatiilor;

recunoasterea tendintelor sau modelelor, referitoare la:

circulatia persoanelor;

miscarea marfurilor;

metodele de disimulare;

vehiculele utilizate;

ziua, data si ora identificarii migrantilor ilegali, calauzelor si transportatorilor implicati;

varsta si sexul acestora;

ocupatia;

rutele utilizate pentru transport;

locul de origine.

Graficele, diagramele si statisticile sunt instrumente utile in identificarea tendintelor.

Etapa urmatoare consta in identificarea tintelor cu grad ridicat de risc, pe baza analizei informatiilor. Tintele cu grad ridicat de risc pot include:

calatori sau marfuri care vin sau pleaca in/din tari cu grad ridicat de risc pe linia migratiei sau din tari de tranzit;

informatii specifice despre un anume transport sau persoana;

similitudini intre situatia actuala si alti factori tinand de cazuri anterioare;

un calator sau un transport de marfa care nu apar in mod frecvent in punctul de trecere (atipic).

De retinut urmatoarele aspecte:   

Doar pentru ca o situatie se incadreaza in tendintele anterioare, nu inseamna ca este o fapta ilicita. Selectivitatea nu face decat sa ajute la a stabili pe cine si ce anume sa fie examinat mai atent. Este important sa fie consultati si alti colegi inainte de a efectua un control amanuntit.

Este foarte important sa se consemneze rezultatele examinarii atunci cand nu se depisteaza o fapta de migratie ilegala. Consemnarea situatiilor de acest tip poate ajuta la imbunatatirea capacitatii de selectie.

Nu trebuie ignorate instinctele si observatiile comportamentale. Migrantii ilegali nu se incadreaza toti in aceleasi tipare. De asemenea, controalele amanuntite aleatorii pot fi utile. Din ele se pot deduce noi tipare si tendinte.

Urmatoarea etapa este examinarea sau controlul propriu-zis. Activitatea are la baza urmatoarele elemente:

toate controalele trebuie sa inceapa prin verificarea documentelor de calatorie;

trebuie folosite toate parghiile disponibile pentru a face un control amplu care sa aiba ca finalitate una din cele doua variante:

daca nu se depisteaza nimic ilegal, persoana, respectiv mijlocul de transport, pot continua calatoria - ulterior este necesara o evaluare pentru a stabili care este momentul potrivit pentru ca lucratorul sa-si concentreze atentia asupra unui alt calator sau transport de marfa;

retinerea faptuitorului si, dupa caz, a mijlocului de transport.   

Ultima etapa in realizarea analizei de risc este consemnarea rezultatelor examinarii (controlului). In acest mod se furnizeaza noi informatii si se imbunatateste procesul de selectare. Rezultatele sunt introduse in procesul de colectare de date si ciclul reincepe.

Este util ca pentru consemnarea controalelor sa se recurga la metode si proceduri standard deoarece acestea asigura colectarea corecta a informatiilor si intotdeauna in volum complet.

Analiza de risc in cadrul Politiei de Frontiera Romane

Biroul de Analiza de Risc din cadrul I.G.P.F. a fost infiintat in decembrie 2004 si functioneaza in cadrul Directiei de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere. De asemenea, au fost infiintate compartimente similare si la nivel de directie teritoriala sau la nivel de inspectorat judetean al P.F.R.

Atributii:

Biroul Analiza de Risc este structura specializata a directiei care analizeaza tactico-operational si strategic informatiile continute in bazele de date ale Politiei de Frontiera. Procesarea informatiilor se realizeaza prin tehnica denumita generic analiza informatiilor. Produsele oferite vor fi: analize strategice sau analize operationale.

Biroul sprijina conducerea inspectoratului general prin intocmirea rapoartelor de analiza si a diagramelor relationale. La cererea structurilor operative teritoriale, subordonate inspectoratului general, asigura asistenta de specialitate a acestora. Biroul realizeaza coordonarea activitatii de analiza de risc la nivelul intregii Politii de Frontiera.

Biroul gestioneaza baza de date specifica si colaboreaza cu toate structurile operative din cadrul inspectoratului general precum si cu Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. La cerere, produsele biroului sunt puse la dispozitia unitatilor de parchet teritoriale.

In urma rectificarii de buget din iunie 2005, fonduri in valoare de 2,33 milioane de lei noi au fost prevazute pentru achizitionarea unui echipament IT si a licentelor necesare functionarii sistemului de analiza de risc.

Urmeaza sa fie semnat un contract pentru echipamente IT. Valoarea contractului este de 759.851, 30 RON si cuprinde 124 de statii de lucru, 1 server, 2 laptop-uri, 1 plotter, 1 masina de copiat digitala, 8 imprimante color A3 si 2 scanere cu compartiment alimentare foi.

A fost intocmit un proiect de twining "Operational Training in selective, risk based border control techniques for Border Police and Customs", care a fost aprobat in decembrie 2005.

Personalul a participat la cateva cursuri de pregatire organizate de institutii straine si cunostintele acumulate au fost multiplicate prin cursuri de pregatire cu 32 de participanti.

Ideea strategica a modelului analizei de risc este de a garanta faptul ca autoritatile de supraveghere a frontierei au obligatia si dreptul de a colecta, analiza si disemina informatii legate de criminalitatea transfrontaliera, cu referire speciala la migratia ilegala.

In acest scop, atributiile legate de informatii trebuie sa revina autoritatilor responsabile de controlul frontierei.

Rezultatele sunt folosite la toate nivelele mangeriale incepand cu planificarea strategica si terminand cu managementul tactic si prefigurarea activitatii de zi cu zi. Abordarea PFR pare sa se potriveasca bine cu aceasta parte a conceptului. Evident, un element puternic legat de informatii a existat si inainte ca UE sa ceara dezvoltarea analizei de risc.

Biroul efectueaza lunar o analiza de risc aprofundata in domeniul migratiei ilegale, care identifica amenintarile pentru fiecare zona de frontiera.

Personalul din cadrul compartimentelor de Analiza de Risc a fost implicat, printre altele, si in studierea Modelului de Analiza de Risc Comuna si Integrata, introducand sistemele 4x4x4 si 5x5x5 pentru a crea o baza de date la nivel national.

Cu ocazia misiuni efectuata in Romania in decembrie 2005, privind "Managementul Frontierei" domnul Ramon Cortes Marquez a afirmat ca migratia ilegala nu reprezinta singura problema la granita, asa ca lunar, ar trebui intocmit un raport si pe celelalte probleme, pentru a avea o privire de ansamblu asupra tuturor amenintarilor care afecteaza frontiera.

Totodata expertul a apreciat ca, la nivelul PTF Constanta, ar trebui creat un Birou comun de analiza de risc (Vama si IGPF) cat mai repede posibil, cu software-ul si personalul necesar pentru a obtine rezultate cat mai bune.