Administratia si factorii politici generali

Administratia si factorii politici generali. Administratia si regimurile politice

"Regimul politic reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor de realizare a puterii, a relatiilor existente intre elementele care alcatuiesc sistemul social politic, relevand, mai ales, regimul drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor".

Asadar, regimul politic se refera la conditiile concrete de functionare a administratiei in relatie cu politica.

Regimul politic existent intr-o tara influenteaza in mod substantial administratia statului respectiv.

Din acest punct de vedere apar diferentieri majore in modul de organizare si functionare a sistemului administrativ, dictate de cele doua categorii de regimuri politice si anume regimurile democratice si regimurile autoritare sau totalitare

Deosebirea fundamentala intre cele doua tipuri de regimuri consta in diferenta sau identitatea dintre grupul uman care exercita puterea politica si cel care administreaza din punct de vedere profesional.

Intr-un regim democratic se admite existenta unei administratii profesionale. In consecinta, grupul uman al functionarilor si, in special, cel al inaltilor functionari (birocratii) poate si trebuie sa coexiste cu diferite ideologii politice si va interveni, mai mult sau mai putin, in societate conform ideologiei partidului de la putere.

Intr-un regim totalitar sau autoritar situatia este opusa, administratia fiind identificata, intr-o masura mai mica sau mai mare, cu clasa politica conducatoare, mai ales la nivelele sale superioare.

In mod evident, ambele regimuri vor fi intotdeauna influentate de catre imprejurarile politice, economice si sociale concrete.

1. Administratia in regimul democratic

In cadrul regimurilor democratice, diferente considerabile apar intre regimurile de tip parlamentar si cele de tip prezidential.

In regimul democratic, apar urmatoarele caracteristici specifice:

- Administratia se afla sub autoritatea directa a guvernului, dar se organizeaza si functioneaza conform liniilor generale impuse de alesii poporului.

- Exista o concordanta intre vointa majoritatii electorilor si conduita administratiei ce se poate asigura prin: - modul de desemnare a sefului statului in regimul prezidential; - desemnarea si responsabilitatea ministrilor in regimul parlamentar; - autoritatea legilor care sunt emanatia parlamentului si existenta creditelor inscrise in bugetul votat de parlament (in ambele regimuri).

- Democratia antreneaza in mod necesar descentralizarea care tinde sa incredinteze gestiunea colectivitatilor locale unor organe alese pe plan local.

- Parlamentul, independent de actiunea pe care o exercita in domeniile legislativ si bugetar (elaborarea de legi si votarea creditelor bugetare), exercita anumite influente asupra administratiei: - in regimul parlamentar, Parlamentul formuleaza critici la adresa administratiei, instituie anchete, adreseaza interpelari ministrilor. Uneori, de la tribuna Parlamentului se pot denunta abuzuri si se pot initia propuneri. De asemenea, ministrii, sefii serviciilor publice sunt, de regula, numiti de majoritatea camerelor parlamentare; - in regimul prezidential sau de monarhie constitutionala, controlul Parlamentului este mai putin energetic decat in regimul parlamentar propriu-zis, dat fiind faptul ca ministrii nu sunt responsabili decat in fata presedintelui sau regelui. Totusi, si in aceste cazuri, Parlamentul isi mentine suprematia, prin faptul ca voteaza legile si bugetul, de care administratia este dependenta.

- In regimul democratic, administratia este supusa nu numai controlului Parlamentului, ci si supravegherii presei, care este libera sa critice ministrii si functionarii.

- Ansamblul libertatilor publice permite cetataenilor sa-si expuna doleantele si sa fie protejati contra abuzurilor. De asemenea administratii, adica cetatenii, isi pot exprima adeziunea sau dezaprobarea prin intermediul votului.

- Administratia este supusa si unor controale interne care decurg din ierarhie si tutela.

Exista insa si anumite pericole:

- politica risca sa se amestece in administratie si sa o faca sa-si piarda caracterul ei de impartialitate si de neutralitate;

- functionarii sunt supusi atat presiunilor alegatorilor, cat si partidelor aflate la putere, care tind sa confiste administratia in profitul lor.

2. Administratia in regimul totalitar si autoritar

In cadrul regimului totalitar apar urmatoarele caracteristici principale:

- Administratia este complet dependenta de Executiv. Ea ramane subordonata legii, insa legea rezulta din vointa unui colegiu guvernamental sau al unui dictator, nu din aceea a reprezentantilor alesi ai natiunii.

- Administratia isi pierde caracterul de impartialitate, ea trebuind sa serveasca interesele guvernului, ale dictatorului sau ale partidului care il sustine.

- Formalitatile de procedura sunt simplificate sau neglijate, dreptul la greva este suspendat, au loc epurari pe criterii politice.

- Totalitarismul antreneaza in mod automat centralizarea, colectivitatile fiind administrate de catre agenti numiti sau desemnati prin alte procedee decat sufragiu universal direct.

- Controlul exterior este minor. Slabeste controlul presei si al opiniei publice, in timp ce controlul intern se intensifica, administratia fiind supusa unei puteri ierarhice foarte puternice. Partidul care-l sustine pe dictator sau guvernul se amesteca in viata administrativa, existand uneori confuzia intre functiile pe care le au persoanele in partid si cele din administratie.

3. Administratia si pluralismul politic si social

Cum s-a spus anterior, inter-relatia dintre administratia publica si factorii politici nu se abordeaza numai intr-un studiu. Trebuie sa se tina seama, de asemenea, si de ansamblul de grupuri care, intr-o societate complexa, diversificata si pluralista, reprezinta elemente ale sistemului politic.

In stadiul actual al gandirii privind stiintele sociale cu greu s-ar putea crede ca deciziile politice si administrative se adopta numai in functie de factorii interni ai organizatiei statale. Dimpotriva, inter-comunicarea dintre stat si societate determina ca membrii puternici ai societatii, in mod normal organizati in grupuri, sa participe sau sa influenteze decizia sau deciziile societatii. In definitiv, sistemele politice actuale sunt sisteme deschise.

Nu vom studia daca deciziile statale sunt determinate in masura mai mica sau mai mare de atitudini, opinii sau interese ale membrilor acestor grupuri, daca puterea politica este determinata de interesele de clasa, asa cum pretinde sau pretindea marxismul. In acest subcapitol ne intereseaza doar factorii structurali care pot influenta administratia publica.

Din aceasta perspectiva, trebuie sa retinem ca problema care ne preocupa acum este numai una din fetele medaliei unei chestiuni mai generale, si anume: examinarea relatiilor dintre grupurile umane organizate existente in stat si societate.

In orice caz, grupurile de care trebuie sa se tina seama sunt partidele politice, sindicatele si asociatiile de intreprinzatori, precum si intreprinderile capitaliste de mari dimensiuni, grupurile profesionale, bisericile sau confesiunile religioase.

Inainte de toate trebuie sa ne referim la doi factori generali, care actioneaza ca date preliminare si de care trebuie sa se tina cont in examinarea relatiilor dintre grupurile sociale si administratie:

- In primul rand, participarea mai mare sau mai mica pe care o pot avea grupurile citate in deciziile politice si administrative. Desi nu este vorba inca de a extinde analiza la semnificatia acestei participari, ea trebuie recunoscuta ca un fapt care nu se poate nega.

- In al doilea rand, trebuie sa se porneasca de la faptul ca nu este vorba numai de o influenta de fapt, ci si de drept. Deseori, elaborarea legilor creeaza situatii care servesc drept baza pentru participarea acestor grupuri.

Dar ceea ce ne intereseaza, inca de la inceput, este cum se repercuteaza in administratiile publice existenta si activitatea acestor grupuri asupra carora trebuie sa se faca o apreciere generala fara a ne referi la fiecare dintre ele:

- Pe de o parte, trebuie sa se tina seama ca administratiilor publice le revine sarcina sa elaboreze si sa execute deciziile instantelor politice de la orice nivel administrativ, rezultand intotdeauna o linie de separare clara intre deciziile politice si administrative.

De fapt, in ambele situatii, grupurile sociale pot participa la adoptarea deciziilor deoarece conducatorii nivelului politic sunt interesati sa tina cont si de celelalte elemente ale sistemului.

Acest lucru nu ii satisface intotdeauna pe functionarii publici care, cateodata, nu doresc sa poarte asemenea convorbiri. In alte situatii, ei sunt aceia care sunt interesati in a le stimula, avand in vedere propriile contacte cu grupurile sociale.

In ambele cazuri, aceste convorbiri, articulate juridic in moduri diverse, ocupa destul din timpul birocratilor sau al functionarilor de rang inalt si reprezinta o parte din radacinile caracteristice ale administratiei epocii noastre, care este atat o administratie de executie, cat si una de planificare si consens.

- Pe de alta parte, este clar ca deciziile administrative sunt mai mult sau mai putin influentate de interesele si valorile specifice membrilor acestor grupuri. S-a ajuns la opusul valorii intelese in secolul al XIX-lea, conform careia statul si administratia erau sau trebuiau sa fie neutri fata de societate.

Insa trebuie sa se arate ca totusi aceasta colaborare cu grupurile organizate nu impiedica primatul administratiilor publice asupra acestora. Existenta acestor grupuri presupune o recunoastere formala din partea autoritatilor administrative, chiar si in cazul in care Constitutia le recunoaste pe acestea ca elemente ale sistemului politic.

Astfel, in acest punct, intalnim una din numeroasele manifestari ale dualitatii administratiei din timpurile noastre. Astfel, pe de o parte, administratia continua sa-si exercite puterea asupra grupurilor sociale organizate, iar pe de alta parte, dialogheaza si colaboreaza amplu cu acestea.