CONCEPTUL DE ORDINE PUBLICA IN ALTE SISTEME DE DREPT

CONCEPTUL DE ORDINE PUBLICA IN ALTE SISTEME DE DREPT

Statul ca cea mai inalta forma de organizare a societatii, pentru a-si indeplini menirea lui, de armonizare a nevoilor individuale si colective, de asigurare a convietuirii sociale trebuie sa fie calauzit de politica ordinii. In mod evolutiv s-a ajuns la asigurarea ordinii publice inauntrul fiecarui stat prin disciplinizarea relatiilor dintre oameni. La aceasta infaptuire au concurat de-a lungul timpului obiceiurile (ordinea cutumiara, traditia) prescriptiile religioase, preceptele morale si normele juridice.

Notiunea de ordine publica a evoluat de la stat la stat in functie de oranduirea social-economica din fiecare tara.

O conceptie generala asupra notiunii de "ordine publica" apare pentru prima data in Codul civil francez, care consfintea exploatarea burgheza si raporturile de productie corespunzatoare. In art. 6 al codului respectiv se prevedea ca nu se poate deroga prin conventii particulare de la legile care intereseaza "ordine publica" si "bunele moravuri". Cu alte cuvinte orice actiune care aduce atingere proprietatii burgheze si libertatii de exploatare a burgheziei era socotita ca fiind contrara "ordinii publice".

In acea epoca burghezia, fiind o clasa dinamica si in dezvoltare, si acest instrument privind "ordinea publica" de care se servea impotriva feudalitatii avea un caracter progresist. Dar ulterior burghezia bogata, care cucerise puterea, ajutata de populatia saraca a oraselor si de taranimea saraca, si-a tradat aliatii si in clipa cand acestia amenintau "ordinea burgheza" a utilizat instrumentul juridic al "ordinii publice" si impotriva lor, care proclama principiul libertatii dar se opunea libertatii de asociere a muncitorilor, considerand-o contrara ordinii publice.

In lucrarea "Vocabulaire juridique" aparuta la Paris in 1936 sub redactia lui Henri Capitant, ordinea publica era definita ca fiind ansamblul de institutii si reguli destinate sa asigure intr-o tara o buna functionare a serviciilor publice, a securitatii si modalitatile in care raporturile dintre particulari de care acestia nu se pot indeparta prin conventiile particulare pe care le incheie.

In dreptul Statelor Unite ale Americii, notiunea de ordine publica indeplinind aceeasi functie politieneasca ca si in celelalte state, prezinta aspecte deosebite in conditiile faramitarii juridice, pe state, si a contradictiilor ce se intensificau in randul societatii respective.

Notiunea de "ordine publica creata de burghezia franceza cu acest rol de aparare a ordinii stabilite a trecut si in dreptul englez unde a actionat in mod diferit in raport cu conditiile de dezvoltare ale acestei tari.

Conceptul de incalcare a ordinii publice isi are, in Anglia, originea inca in primele cutume. In Anglia si Tara Galilor, tulburarea ordinii publice nu constituie o infractiune (spre deosebire de Scotia) insa a stat la baza stabilirii unor importante competente politienesti.

Astfel, daca politia lua la cunostinta despre iminenta unei tulburari publice, putea sa ia orice masura care se dovedea necesara pentru controlul sau prevenirea acesteia. Aparitia initiala a unor norme legale in domeniul ordinii publice a fost impusa de unele evenimente concrete cum ar fi, prevenirea dezordinii in jurul cladirii Parlamentului prin limitarea numarului de persoane; interzicerea adunarilor in scopul antrenamentului cu arme de foc sau a practicarii exercitiilor militare. Dar cel mai important act normativ in materie a fost legea Ordinii Publice din 1936 care a fost adoptata ca o reactie la dezordinile provocate de marsurile fasciste in cartierele de est ale Londrei.

Dreptul politiei de a controla traseele de deplasare exista dinainte insa, legea a introdus pentru prima data dreptul de a le interzice. Instituirea unor astfel de competente pentru politie urmarea prevenirea dezordinilor publice majore, mai degraba decat reprimarea acestora cand deja s-au produs. Astfel, a fost creat cadrul unui control in doua faze. In prima faza, daca seful politiei avea motive temeinice sa creada ca intrunirea ar degenera in tulburari serioase putea sa impuna organizatorilor astfel de conditii incat sa previna o astfel de eventualitate. In faza a doua, seful politiei putea sa interzica manifestatia ca ultima si necesara masura cand prima faza ar fi fost inoperanta. Prin ordinul sefului de politie, puteau fi interzise orice fel de intruniri sau anumite categorii ale acestora, cu aprobarea ministrului de interne. In afara valentelor sale preventive legea din 1936 a introdus o noua infractiune constand in "comportamentul amenintator la adresa comunitatii care poate pune in pericol ordinea publica". Fapta respectiva era pedepsita cu inchisoare pana la 6 luni sau cu amenda de 2000 lire sterline. Totodata cei vinovati erau arestati pe loc, fara mandat, si judecati de urgenta.

O alta dispozitie a legii respective se referea la incriminarea "incitarii la ura rasiala". Tot ca o masura preventiva prin lege s-a interzis "portul de uniforme politice in orice loc public sau la o adunare publica politica". Intr-o alta sectiune a legii s-a prevazut infractiunea de "organizare, conducere sau pregatire a unei grupari de persoane" cu scopul de a uzurpa functiile politiei, ale fortelor armate sau de a folosi si ameninta cu folosirea fortei fizice pentru obtinerea unor avantaje politice".

Era de asemenea incriminata "posesiunea ilegala a unei arme ofensive la o intrunire sau procesiune publica".

Infractiunile prevazute in aceasta lege si-au pierdut din aplicabilitatea lor directa, fiind substituite cu delicte prevazute de alte acte normative, aparute ulterior (Legea Politiei din 1964, Legea arterelor rutiere din 1980 (blocarea drumurilor publice) etc.). Acesta a fost si unul din motivele adoptarii unei noi legi a ordinii publice in 1986.

Editarea unei noi legi a fost impusa si de tulburarile publice produse in 1981 ca si revolta minerilor din 1984 - 1985. Revizuirea legislatiei a avut in vederea perfectionarii tacticilor si procedeelor de prevenire si de interventie a fortelor de politie in aplanarea manifestarilor de violenta produse cu ocazia adunarilor publice.

Actuala lege a ordinii publice din 1986, preia interpretarea notiunii de "adunare publica" din London Governament - oct. 1963, ca fiind "adunarea a 20 sau mai multe persoane intr-un loc public aflat total sau partial in aer liber". Notiunea de "loc public" trebuie interpretata ca fiind: 1) orice loc la care publicul are acces liber; 2) orice artera de larga circulatie.

In luna mai 1993 presedintele rus Boris Eltin a semnat un decret ce are drept scop sa preintampine incidentele violente ce se pot produce cu ocazia manifestarilor publice si care pot afecta ordinea publica. Potrivit acestui decret organizatorii de manifestatii politice pe strazile Moscovei trebuie sa indeplineasca o serie de formalitati, in sensul de a anunta demonstratia cu 10 - 15 zile inainte de a se desfasura, precizand locul, obiectivele, itinerariul, numele organizatorilor, durata manifestarii si numarul aproximativ al participantilor. Totodata in acest decret se prevede ca primaria Moscovei poate respinge cererea organizatorilor cand actiunea contravine drepturilor omului sau normelor de morala si daca organizatorii nu se angajeaza sa respecte ordinea publica.

De asemenea, manifestatia poate fi interzisa "daca ea reprezinta o amenintare reala pentru functionarea normala a intreprinderilor sau organizatiilor, ori poate provoca oprirea transporturilor rutiere sau feroviare'.

Este necesar sa mentionam si textele din actuala Constitutie a Romaniei si dintr-o serie de acte normative romane in care notiunea de ordine publica este utilizata.

In Constitutia Romaniei la art. 26 se prevede ca "persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri".

Tot in Constitutie la art. 27 alin.2 lit. "e" se stipuleaza ca domiciliul si resedinta persoanei, desi sunt inviolabile, se poate intra "pentru apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice".

La art. 49 alin.1 din Constitutie se prevede restrangerea prin lege a exercitiului unor drepturi sau libertati cand acest lucru se impune pentru apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii sau moralei publice.

De asemenea, aceasta mentiune o gasim inscrisa si in Legea nr. 40/1990, privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne a Romaniei unde la art. 1 se prevede ca 'Ministerul de Interne este organul central al puterii executive care exercita in conformitate cu legea, atributiile ce ii revin cu privire la respectarea ordinii publice, apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor ", iar in art. 17 alin. 1 se prevad expres atributiile ce revin acestui minister privind asigurarea respectarii legilor, a ordinii si linistii publice care sunt indeplinite in principal de catre organele de politie si jandarmerie.

In legea administratiei publice locale nr. 69/1991 a Romaniei. La art. 21 lit. "t" se prevede ca atributie pentru Consiliile locale ca, "asigura apararea ordinii publice, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor", iar la art. 43 lit. "j", unde se vorbeste de atributiile ce revin primariile se specifica ca "asigura ordinea publica si linistea locuitorilor cu ajutorul politiei".

Legea nr.37/1990 pentru organizarea si functionarea Guvernului Romaniei la art. 5 precizeaza ca "Presedintele Romaniei poate participa la sedintele Guvernului care au ca obiect probleme de interes national privind politica externa a Guvernului, apararea tarii, asigurarea ordinii publice", iar la art. 14 printre alte atributii ce revin Guvernului este si cea prevazuta la lit. "m" ca "asigura prin luarea si aplicarea masurilor necesare, apararea ordinii de drept si a linistii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti in conditiile prevazute de lege".

Legea nr. 41/1991, privind organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale a Romaniei, stabileste ca atributie cooperarea cu Ministerul de Interne in legatura cu interventia in cazul restabilirii ordinii de drept.