Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  
AdministratieDrept


CONSILIEREA - FUNCTIE DE DEZVOLTARE A MANAGEMENTULUI MODERN

Administratie



+ Font mai mare | - Font mai mic



CONSILIEREA - FUNCTIE DE DEZVOLTARE A MANAGEMENTULUI MODERN



1. Aspecte conceptuale asupra domeniului

Propunem atentiei cititorului, imputernicit cu ducerea la indeplinire a atributiilor ce decurg din inregimentarea sa institutionala, un domeniu de actiune, cel al consilierii, care multora le poate parea, la prima vedere, o nascocire birocratica, destinata atat instituirii unei noi forme de manipulare manageriala, mai stiintifica si prin urmare, mai legitima. Asadar, sa precizam dintru inceput ce studiaza acest domeniu si in ce masura este util sau sortit sa complice lucrurile. Termenul de consiliere provine de la latinescul consilium, utilizat in limbajul juridic pentru a denumi "locul unde se delibereaza". Din anul 1611, are intelesul de "sfat dat cuiva in legatura cu ceea ce trebuie sa faca".

Consilierea la locul de munca este situatia in care o persoana utilizeaza un set de metode sau competente pentru a ajuta alta persoana sa gandeasca organizat si sa-si asume responsabilitatea propriilor decizii, indiferent daca este vorba de hotarari privitoare la viata profesionala sau privata.

In alt registru, consilierea manageriala reprezinta un ansamblu de activitati specializate ce au ca atribute esentiale propunerea de proiecte, politici, planuri sau simple recomandari (propuneri de actiuni) de natura a asigura premisele necesare unui climat optim de munca, cresterii motivatiei pentru succes a personalului si, implicit, a realizarii obiectivelor. Consilierea recunoaste necesitatea antrenarii aspectelor competitionale, rezolvarea iminentelor conflicte interpersonale si de grup, deblocarea comunicarii si dezvoltarea ei ca o componenta a cooperarii pragmatice (intrajutorarii), sau ca o materializare a spiritului de echipa. Rostul consilierii este acela de a sprijini, a ajuta.

In mod obisnuit, in organizatie, oamenii sunt legati intre ei printr-o mixtura de roluri si statute, sunt in interdependenta, dar reprezentati de un sef care are puterea de a decide oportunitatea si sensul schimbarii, ceilalti, avand, dupa caz, puterea de a se adapta la schimbare. Tocmai din acest motiv unii considera ca nu se afla in ipostaza de a fi ajutati, si prin urmare, de a primi consiliere. Ceea ce doresc ei se rezuma, desi nu e putin lucru, la evaluari secventiale cu rolul de a regla din mers agregatul organizational. Ei cer mai degraba informatie bruta, uneori, doar date statistice, necesare argumentarii unor decizii, in timp ce solicitarea unor mijloace specializate de rezolvare a problemelor devine extrem de rara. Ori, tocmai aici se afla marea dezamagire. Cum activitatea manageriala se concentreaza pe directii de actiune si nu pe mijloace, de multe ori se intampla ca cei care trebuie sa intreprinda demersuri pentru a concretiza liniile de actiune sa se loveasca ori de lipsa unor proceduri, ori de lipsa de aptitudine a subordonatilor pentru rezolvarea sarcini

Inca din cele mai vechi timpuri marii strategi, conducatorii de osti si domnitori, au avut sfetnici mai mult sau mai putin intelept Spre exemplificare, vom preciza cativa. Alexandru cel Mare a primit sfaturile inteleptului stagirit Aristotel, Alexandru Lapusneanu s-ar parea ca a primit consilierea sfetnicului sau Motoc, Stefan cel Mare s-a bucurat de sprijinul sihastrului Daniel, Irodiada a facut "o interventie" in sensul taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul, Elena Lupescu a manipulat camarila regelui Carol, iar "distinsa" Elena Ceausescu l-a sprijinit pe "genialul" conducator sa sfarseasca tragic "Epoca de Aur". Aceste exemple nu au rolul, precum s-ar crede, la prima vedere, de a descreti fruntile, ci mai degraba de a arata ca forme ale consilierii au existat inca din cele mai vechi timpur Insa au devenit celebre, mai ales cele care au dat gres. Este cat se poate de evident ca cele mai multe esecuri au fost atribuite consilierii realizate de catre feme Prima consiliere cunoscuta in istorie este aceea prezentata in textele sacre, cand Eva a nesocotit regulile de convietuire in Rai, si consiliata/manipulata de forte malefice a devenit purtatoarea pacatului originar, din care l-a impartasit cu aceeasi forta de convingere si pe singurul ei companion. Desigur, desi poate nereusita, aceasta "intoarcere la origini" are rolul de a arata ca este incetatenita in istorie, o oarecare retinere in a asculta de consilieri feme

Analize psihologice recente scot in evidenta un fapt fara putinta de tagada. De cate ori s-a dorit dezbinarea ori abaterea atentiei inamicului de la scopul de negociere, femeile au militat activ pentru dezarmare, prin mijloace specifice. Sunt bine-cunoscute cazurile cand anumite femei infiltrate in taberele de lupta, pe masura ce reduceau cheful de moarte, cresteau si "poftele de viata" ale beligerantilor. Reclamele care prezinta femei ispititoare intr-un cadru destinat a fi vandut, atata si dorinta barbatilor de a domina, prin "a detine, a poseda". Tot femeile sunt cele care, in cadrul unor negocieri de afaceri, reusesc sa tulbure apele si sa linisteasca rechini Totusi, in mediul birocratic, femeile, de obicei constiincioase, parca special concepute pentru a servi cauza, in modul cel mai conventional cu putinta, sunt folosite pentru servicii in care comunicarea este predominanta. Despre discretie, rareori poate fi vorba. Ele sunt considerate veriga slaba, in gestionarea informatiei, factor distinct fata de comunicare, in sensul de vorbire. Prin urmare, femeile reprezinta atat o sursa de discordie, cat si un factor pacifist, mai exact de neluat in seama, in nici un caz, un partener echivalent ca valoare actionala. Este drept ca in perioada actuala nu mai apara nimeni onoarea unei femei, prin provocarea la duel, tocmai pentru ca viata barbatilor a devenit mult mai importanta pe fronturile de lupta, iar egalitatea de drepturi intre barbati si femei poate confirma faptul ca oricum se poate trai si fara onoare. Divagatia pe teme precum onoarea si demnitatea are pentru mine rostul de a face mai usoara trecerea de la valoarea individuala la valorile culturii organizationale.



2. Aplicatii: Imaginea este informatie

Vom aborda imaginea in diversitatea ei, intrucat in ultima vreme s-a acordat acesteia o importanta mult prea mare, in raport cu vremelnicia e Chiar daca abordam imaginea publica, accentul nu va trebui sa cada asupra valorii a ceea ce vedem cu analizatorul optic, asupra a "ceea ce se vede din avion", ci asupra calitatii proceselor gandirii publicului larg. Pentru unii, imaginea este "un obiect de patrimoniu", ceea ce ii confera o postura statica, eventual depozitara: "in lada de zestre", ascunsa de ochiii celorlalti care o pot profana, e destul de valoroasa, o tinta fixa asupra careia se trage, iar pentru altii, ea reprezinta mai mult decat atat. Psihologii, de exemplu, fac parte din a doua categorie. Ei spun ca la nivelul perceptiei, procesarea de informatie pare mai simpla, informatiile care provin de la obiecte sunt prelucrate si, astfel, obtinem o imagine virtuala. In cazul gandirii, informatiile sunt supuse unor codificari mai inalte, prin operatii superioare de prelucrare. Reprezentarea este un proces superior perceptiei, mai importanta pentru cunoastere; este o constructie si o reconstructie mentala. Ea reprezinta o imagine "panoramica", adica reconstituie in plan mental si apoi reda integral si simultan toate informatiile despre un obiect. Reprezentarile au o functie importanta in procesul imaginatiei reproductive si a celei creatoare. Productia imaginativa are la baza combinarea si recombinarea imaginilor din experienta anterioara. Pe de alta parte, intelectul desemneaza un sistem de relatii, activitati si procese psihice superioare (inteligenta, gandire, memorie, imaginatie, limbaj), sistem ce se constituie si functioneaza plenar la nivel uman. Gandirea are un caracter procesual - exprima caracterul infinit al cunoasterii umane care nu ajunge niciodata la produse cognitive definitive. Nu trebuie sa uitam ca exista si deformari ale imaginii, iluzi Chiar daca suntem inteligenti, nu gandim odata pentru toata viata, odata si bine, precum s-ar putea crede, ci permanent, contextual. Altfel, vom fi luati prin surprindere, ori de cate ori experienta introduce noi variabile in traiectoria noastra umana si vom avea sanse reale sa ramanem rezistenti la schimbare, anacronic Abordarea imaginii publice - ca obiect de patrimoniu ne-ar putea deconspira dorinta ascunsa de a nu fi prea transparent in comunicare, de a comunica intr-o forma care ar produce satisfactie, prin iesiri controlate bine tintite. Numai ca iesirile controlate creeaza impresia ca ceva este ascuns, intr-un mod nejustificat, ofenseaza, favorizeaza comportamente de provocare, comportamente ce includ si atacul si folosirea unor contraimagini de natura a produce iritare. In cele din urma, aceasta confruntare afecteaza cotatia de piata a valorii de patrimoniu.

Daca in trecut, procedurile initiatice, intr-o institutie, aveau ca valoare ancora "sacrificarea propriei vieti" in folosul apararii tarii, prin depunerea juramantului de credinta, operand cu formula sacra de "respectarea legilor tarii si a regulamentelor", astazi, cand s-ar putea crede ca nu mai exista "un pret al vietii" care sa fie invocat, intrucat functionarul public cu statut special se bucura si el, implicit, de dreptul la viata, juramantul de credinta promoveaza alte valor Prima valoare este Constitutia, a doua, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, in timp ce alte valori se refera la capacitatea de a folosi corect dreptul de constrangere (de politie), cu raspundere si buna credinta, iar ultima vizeaza discretia, pastrarea secretului profesional. Atat primul cat si al doilea juramant a pastrat un martor secret, cu rol supraordonat, fara de care juramantul (o practica morala) n-ar avea nici o valoare. El se regaseste in sintagma, facultativa: "Asa sa-mi ajute Dumnezeu!". Numai ca orice crestin care si da seama de ceea ce spune si isi duce la indeplinire angajamentele, poate avea o criza morala, din simplu fapt ca legea nu este morala (de ex.: a plati prin inchisoare o viata sacrificata, nu reprezinta un pret echivalent etc.) Si nici nu-si propune sa fie asa. Folosirea sintagmei "Asa sa-mi ajute Dumnezeu", pare total nepotrivita atunci cand se aplica corectii, se aplica amenzi unor oameni care, de pilda, pescuiesc in perioada de prohibitie pentru ca nu au nici o sursa de venit si se executa foc asupra tintei umane, pentru ca cel somat nu stie limba in care s-a realizat somatia sau are analizatorii acustici si vizuali alterati de un viscol puternic, ce afecteaza receptionarea traiectoriei sunetulu Cel mult, cei care asculta sunetul "focului", reactioneaza la tonul grav al somatiei si nu la continutul ei semantic. Bineinteles ca folosirea armamentului are doar rolul de descurajare sau de blocare a intentiei, dar emotia speciala, conditiile de timp (zi/noapte, viscol puternic/canicula) pot deturna bunele intentii sau intentiile crestine. Desigur, nu vreau sa dau loc la interpretari criticiste, cu privire la practicile profesionale extreme, ci doresc sa subliniez conflictele interioare dintre rolurile profesionale si cele crestinesti pe care persoana trebuie sa le domine, pentru a putea actiona cum trebuie, mai presus de cum ii spune inima. Conflictul de roluri este intalnit frecvent in munca de politie. Nu rareori am intalnit mai degraba prescriptii comportamentale de tipul: functionarul public cu statut special trebuie sa fie cinstit, (chiar daca are datorii la banci), sa nu-i fie frica, (chiar daca este singur, e noapte si e inconjurat de grupuri infractionale), sa nu tremure (precizia in executarea "focului" fiind esentiala, chiar daca infractorul alearga, iar afara e un ger de crapa pietrele), sa nu fie impresionat atunci cand vede victime ale accidentelor (morti ori raniti, chiar daca el insusi a trecut printr-o experienta limita) etc. pentru ca altfel s-ar instraina de setul de roluri prescrise de societatea civila.



Ce s-ar intampla daca mass-media ar vedea un politist plangand? Probabil ar muri de ras. Dar vinovat ar fi tot politistul.

Fie ca ne place ori nu, realitatea ne dovedeste in mod surpinzator ca suntem inca sclavii legii talionulu Mai concret, cu cat politistii vor dovedi mai multa intransigenta, cu atat isi vor pierde dreptul de "a se mantui", de a fi iertati, de societatea civila. Masurile restrictive, de tipul amenzilor, conditioneaza reactii restrictive. De exemplu, cetateanul care a primit o amenda pentru "neadaptarea vitezei" nu va dori sa accepte ca il va corija plata amenzii, ci va reactiona negativ, mai degraba prin desconside-rarea evaluatorului (agentului constatator), pentru ca acesta a atentat la bugetul familiei si i-a produs o paguba, i-a restrans alte cheltuieli voluntare, deci libertatea. El nu mai poate face ce vrea cu banii lui, ci va face ce trebuie, ce-i "prescrie" politistul. In momentul de referinta, Garcea - un personaj fictiv, face cariera prin reactiile lui inedite la contexte situationale cat mai cuprinzatoare. Succesul lui nu consta in faptul ca produce placere celor care il ridiculizeaza, ci in faptul ca prin raso-terapie, omul de rand se vindeca de frica, de frustrari, de complexele de vinovatie, de frica de politist Cu cat scenaristul si actorul atribuie rolului politistului cuvinte puerile si miscari limitate, mai usor de inteles de marea masa de consumatori, cu atat caracterizeaza mai mult categoria tinta careia i se adreseaza.

De ce atata zgomot pentru nimic? Cu cat nivelul de saracie (saracia fiind expresia dorintelor neadaptate la mijloace, la potentialul real, si raportate la imaginar) este mai mare, cu atat reactia de ostilitate din partea celor care isi vor minimiza veniturile va fi mai mare, datorita unor riscuri necontrolate. Cu alte cuvinte, actiunea promovata de Politie, cu efect de zadarnicire a unor planuri neconventionale (ilegale, ilicite, imorale, transpuse in practica de unii devianti cu scopul de a obtine o extindere a campului de putere personala), le va crea faptuitorilor, in acelasi timp si o tendinta accentuata de revansa.

Forta de constrangere este una care produce frustrare (un obstacol), iar cei care nu stiu sa doreasca ceea ce pot avea, adica nu se pot adapta la realitate, vor dori sa o inlature, mai intai de toate, prin nerecunoasterea existentei sale. In general, omul nu ar recunoaste ca a fost frustrat de ceva, ci mai degraba se considera vinovat ca a creat contextul de a fi prins. Prin urmare, considera circumstantele nefaste: "ceasul rau, faptul ca l-a impins pacatul sau necuratul, complicii, n-a avut noroc", in loc de a-si reconsidera obiectivul initial, actiunile, mijloacele de realizare si resursele. Si in locul hohotelor de ras destinate asa-ziselor glume bune, politistii suporta oprobiul public, din solidaritate pentru Garcea. Alte aspecte cu privire la deformarea imaginii le vom cuprinde in capitolul: "Implicatii ale riscurilor psihologice asupra activitatii Politiei de Frontiera".

Conchidem acest subcapitol cu ideea ca un bun consilier managerial ar trebui sa puna accentul pe public, pe categoriile ce il compun, in functie de care va incerca sa creeze imaginea. Altfel, punand accentul doar pe creatia sa, indiferent cat de istovitoare ar fi ea si de importanta, va sfarsi asemeni Mesterului Manole - victima propriei plasmuiri, numai pentru ca viitorul putea sa-i ameninte importanta sacrificiului prezent

Efortul intelectual al publicului da semnificatie imagini

3. Scurta trecere in revista a industriei mentalitatilor deformate

Desigur, ne-ar placea sa spunem ca un bun specialist poate face orice, cu o singura conditie: sa doreasca asta. Numai ca minciuna asta nu poate sa dureze la nesfarsit. El poate propune masuri argumentate riguros, stiintific, si cam atat. Mai poate ca el insusi sa promoveze o conduita devirusata, dupa cum poate sa nu devina un propagandist al acesteia. Drumul pana la lichidarea mentalitatilor deformate e adesea atat de lung si, mai ales, atat de convingator, incat insusi consilierul foloseste anumite clisee pentru a se face inteles si pentru a seduce grupul tinta. Acest limbaj de lemn are valoare de parola de recunoastere, este un semn al conformarii la valorile grupulu Cum folosesti alte cuvinte, cum risti sa nu te auda nimeni si, mai ales, sa nu reactioneze.

Ce reprezinta de fapt o mentalitate?

Conform unui dictionar de psihologie, "mentalitatea este structura complexa de implicatie sociala, incarcata de atitudini, credinte, aspiratii si idealuri, ca expresie a identitatii si a conceptiei despre lume si viata. Ea are la fiecare persoana alta consistenta si nivel de evaluare si autoverificare a limitelor permisivitatii in actiun.." Prin urmare, mentalitatea invechita, sau nu, poate avea accente idealiste (adevar, bine, frumos, in forma lor pura, nediluata) si este strans legata de rezistenta la schimbare, intrucat categoriile valorice supreme la care se face referire reprezinta ancorele spirituale ale indivizilor. Poate tocmai de aceea unii mai cred inca in "Statul Providenta", care are o autoritate speciala, formata din forte de ordine de tipul eroului cu sapte vieti, care trebuie sa apere, sa ajute si, mai ales, sa se sacrifice pentru "Binele Public". Eroul nostru nu are probleme economice, responsabilitati de familie, grij El are masina de teren, pistol si legitimatia de serviciu care ii deschide un lung sir de drepturi, dintre care cel dintai este acela de a face dreptate oamenilor saraci si cinstiti, arestandu-i pe cei bogati si fara suflet



Schimbarea - un cal troian

A decide sensul schimbarii, a schimba, este echivalent si cu a fi independent, a nu face conform prescriptiilor anterioare, a nu fi deplin de acord cu ideea altora despre lume si viata, a fi creativ, a introduce noi variabile in sistem, a te impotrivi, a te afla in conflict. Schimbarea nu se produce cu bagheta magica. Persoanele care nu inteleg motivele si, mai ales, avantajele schimbarii, sensurile ascunse si consecintele de perspectiva ale acesteia sunt rezistente la schimbare. A fi rezistent la schimbare poate insemna si a nu te lasa manipulat si a dori explicatii suplimentare, pentru a participa constient la propriul destin. Nu toate schimbarile sunt bune, dupa cum nu orice lucru nou este in acelasi timp, folositor. De cele mai multe ori, explicatiile sunt cronografe si drumul de la decizie la efecte, poate deveni mai lung, sau poate fi precum al emirului din Bagdad. In acelasi registru, al mentalitatilor deformate, putem aminti despre teoriile care vorbesc despre omnipotenta si invincibilitatea managerilor, in timp ce practica ne scoate in evidenta tocmai vulnerabilitatea lor. Regulile, legile, practicile si drepturile subordonatilor, s-au diversificat, au devenit mai permisive si au impus constrangeri suplimentare pentru manageri, noi dureri de cap, cresterea riscului in evaluare si control. Toate acestea sunt sageti otravite indreptate direct spre inima lor. Astazi, analizele se realizeaza multifactorial si in dinamica. Una e sa fii lider, si un caz cu totul nefericit, a fi manager. Ceea ce il motiveaza pe A pentru a aduce un plus valoric in organizatie, nu il motiveaza si pe B. Eroarea lui C poate fi un semnal de alarma pentru timpul si creditul acordat. Forma cea mai frecventa de mentalitate deformata se regaseste in credinta ca celalalt este la fel ca evaluatorul, de unde si perplexitatea: Cum e posibil asa ceva? Eu in locul lui nu as fi procedat la fel. Cand unii barbati se iau pe sine drept etalon reprezentativ in modul de a privi viata in general, descopera in mod surprinzator ca operatiile gandirii la femei, nu proceseaza in temeiul acelorasi prioritati valorice. (unitati de masura identice - de unde si concluzia unora ca femeile nu gandesc deloc)

Eu sunt cel ce sunt

Conceptia unor forte de ordine despre lume si viata a condus, conform unor sondaje, la abordarea lipsei de rezultate, ca fiind o problema a lipsei de pregatire. In acest context, daca intr-adevar este vorba despre lipsa de pregatire, vorbim de "rea intentie" intrucat pregatirea este o activitate constienta, intentionata, indreptata spre un scop precis, implicit de vinovatie, de expunere vadita a socialului la un grad de pericol crescut. Numai daca vorbim despre eroare umana putem justifica efectul prin scaderea vigilentei, oboseala, stres. Desigur, nu putem generaliza si nu putem afirma ca toate efectele negative au la baza doar oboseala sau stresul. Chiar si asa, exista mentalitati masculine, care tin de modul de asumare a esecurilor si de cautarea erorii in comportamentul uman propriu, in detrimentul situatiei incontrolabile, care schimba efectele scontate. Este mult mai la indemana a crede in puterile noastre depline, a crede in Fat-Frumos, decat a ne privi ca pe niste agregate care, in anumite conditii nu reactioneaza la comanda, scapa de sub control, sunt vulnerabile. Pacatul originar e in Eva, nu si in Adam. Ea poarta virusul incertitudinii, al ispitei de a gresi, ea mananca ce nu trebuie. El reprezinta prototipul. Adica adevarul, binele si Fat-Frumosul.

Mentalitatile deformate sunt stereotipuri

Le gasim prezente in abordarea categoriilor sociale: moldovean sarac si demn de mila si Mitica bogat si descurcaret; in abordarea rolurilor predeterminate atunci cand cineva trebuie sa faca o cafea, sau insoteste vizitatorii, la grade profesionale egale, femeie si barbat, la fel cum in acelasi tablou se incadreaza si politistul bine pregatit care, daca vrea, poate face totul perfect etc. In fapt, ceea ce noi numim generic: bine pregatit, reprezinta o utopie, intrucat viata sociala zadarniceste anumite scopuri si prezinta particularitati imprevizibile. Fie ca vrem sau nu, zilnic primim lectii de la realitate si aflam, pe propria piele, cat suntem de nepregatit Vulnerabilitatile sunt cele care determina dependenta noastra sociala, aliantele si frica de singuratate, pe care o privim din capul locului ca esec. Cand un sef ramane singur, fara subordonati, isi pierde si calitatea de conducator.

In aceleasi cadre sablon se incadreaza si agentii de politie care isi justificau inferioritatea pozitiei din statul de organizare, in incercarea lor de egalizare a campului de putere, prin afirmatii de tipul: Ce daca X este ofiter?! Eu am scoala vieti Experienta nu se poate generaliza, dupa cum anumite scenarii de viata nu vor mai aparea ciclic, la aceeasi actori sociali, pentru a-i determina sa-si invete mai bine rolurile, in incercarea timida de a triumfa la scena deschisa. Aparatul central, creierul, in mod independent, se apara aruncand la periferie ceea ce considera el ca nu e important, nu are valoare practica (uitam: cine erau martalogii, potecasii, poeziile lui Eminescu, cum a luptat Cuza impotriva coruptiei sau formule de calcul matematic). Cu sau fara consimtamantul nostru, schimbarea a fost si va ramane o proba ca suntem inca in viata.

Schimbare la fata

"Timeo danaos et dona ferentes" ("Teme-te de greci si atunci cand fac daruri") ne spune Cezar in celebrul dicton latin. Darul poate fi un talant troian. Cetatea noastra se vrea ermetic securizata fata de tot ce vine din afara. A fi pregatit pentru a lupta, nu e totuna cu a fi pregatit pentru a invinge, dupa cum nu e acelasi lucru nici cu a salva mai intai de toate, aparentele. Va veni o vreme cand vom da socoteala pentru toate darurile primite, in functie de durata lor de amortizare si gradul nostru de uzura morala. Ceea ce nu vom sti niciodata este insa daca cei care vor da socoteala, vor fi aceeasi cu cei care le-au primit.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 957
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved