Conceptul Codului de Conduita in Uniunea Europeana

Conceptul Codului de Conduita in Uniunea Europeana

Codul international de conduita pentru functionarii publici adoptat prin Rezolutia 51/59 Actiune impotriva coruptiei a Adunarii Generale ONU din 12 decembrie 1996 este recomandat statelor membre ca un instrument de indrumare a eforturilor lor impotriva coruptiei. El prevede principii (integritate, impartialitate, echitate, nediscriminare, etc.) si reguli generale privind conflictul de interese si descalificarea, declararea averii, acceptarea cadourilor sau a altor favori, informatia confidentiala si activitatea politica

Multe guverne au revizuit politicile lor privind conduita etica in serviciul public, fiind preocupate atat de agravarea problemei coruptiei cat si de declinul increderii in administratia publica. In vederea asistarii acestor guverne, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a dezvoltat un set de principii pentru a ajuta tarile sa analizeze institutiile, sistemele si mecanismele lor de promovare a eticii in serviciul public. Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica recomanda statelor membre sa asigure institutii functionabile si sisteme de promovare a conduitei etice in serviciul public. Principiile identifica functii de indrumare, management si control, in baza carora sunt verificate sistemele de management al eticii publice. Recomandarea nr. R (2000) 10 privind codurile de conduita pentru functionarii publici a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei din 11 mai 2000 prevede ca ridicarea valorilor etice sunt mijloace importante pentru prevenirea coruptiei. Uniunea Europeana, de asemenea, atribuie o mare atentie luptei impotriva coruptiei si instituirii unor mecanisme de administrare eficienta si etica a serviciului public.

Problema conduitei oficialilor publici, a conflictului de interese si a incompatibilitatii functiei publice cu alte functii este aboradat in legislatia diverselor state in functie de trei modele de regelemntare:

- Modelul britanic ( Austria, Canada, Germania, Irlanda, Marea Britanie, Noua Zeelanda, Portugalia) pune accent pe eventualele relatii financiare si economice care ar putea afecta independent si impartialitatea deminitarilor si a functionarilor publici.Conceptul -cheie este acela de transparent;

-Modelul francez ( Franta, Romania, Cehia, Italia, Polonia, Slovacia, Spania, Ungaria si unele state din America Latina) releva un grad mic de incredere in ocupantii functiei publice decat modelul britanic .Principala preocupare este de a lupta impotriva coruptiei decat de a promova transparent.Se urmareste in principal daca cei ce detin functii publice acumuleaza pe durata mandatului averi peste limita normalului;

- Modelul Nordic (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Olanda, Suedia) este cel mai flexibil dintre cele trei.El prevede a inregistrarea sau declararea intereselor financiare, economice sau de alta natura este voluntara.Nu exista sanctiuni specific in aceste cazuri, ceea ce denota o mai mare incredere a cetateanului in persoanele care il reprezinta in sistemul administratiei publice.