Definitia si trasaturile administratiei publice

Definitia si trasaturile administratiei publice

Administratia publica este definita in literatura de specialitate atat in sens material - functional cat si formal - organic, adica atat in sensul unui ansamblu de activitati care au o anumita specificitate cat si in sensul unor organe, de structuri (unui ansamblu de organe, de structuri) care exercita acele activitati. Definirea adminitratiei publice trebuie sa se faca pornind de la actualul sistem consitutional reperezentat de constitutia Romaniei revizuita in 2003 si republicata cat si in baza sistemului legal reprezentat de actele normative adoptate in baza constitutiei Romaniei din 1991. In limbajul juritic cotidian mai este uzitata sintagma de sistem legal, in acceptiunea lato-sensu care include toate actele normative : Contitutia, legi, actele Guvernului.Administratia publica este ansamblul activitatilor desfasurate de Presedinte, Guvern, Administratia centrala si Administratia teritoriala (locala) prin care in regim de putere publica se duc la indeplinire legile inclusive prin emiterea de acte cu forta inferioara legii sau in limitele legii se presteaza servicii publice.

Trasaturile administratiei publice :

1. Este o activitate desfasurata de o anumita categorie de organe denumite generic organe ale Administratiei publice : acestea sunt plasate unele la nivel central avand o competenta teritoriala pe intreg teritoriul tarii iar altele la nivel local avand o competenta teritoriala la nivelul unitatiilor administrative- teritoriale (comuna, oras, judet potrivit articolului 3 alin. 2 din Constitutie). Din punct de vedere al atributiilor cu care sunt investite unele organe exercita atributii in toate domeniile avand o competenta materiala generala (Guvernul , Presedintele) iar altele au atributii in anumite domenii de activitate exercitand o competenta materiala de specialitate (Ministerele, alte autoritati centrale de specialitate).

Un alt criteriu de departajare a autoritatiilor administrativ - publice o reprezinta natura lor, existand doua categorii de astfel de autoritati :

a) autoritati de natura statala (etatica) precum Guvernul , Ministerele, Presedintele, Prefectul

b) autoritati de natura autonoma locala alese de comunitatile locale din unitatile administrativ - teritoriale prin vot universal egal ,direct, secret si liber exprimat. Articolul 120 alineatul 1 din Constitutie aseaza la baza

organizarii si functionarii administratiei publice din unitatile administrativ-teritoriale principiile autonomiei locale , deconcentrarii serviciilor publice si descentralizarii. Din acest punct de vedere se deosebeste administratia publica in sistemul actual fata de cel totalitar cand toate autoritatiile aveau o natura statala. De altfel in aceea perioada nici nu se recunostea teoria separatiei puteriilor in stat considerandu-se ca toate organele apartin puterii de stat si se recunosteau in mai multe categorii respectiv : organe ale administratiei de stat, ale puterii de stat, judecatoresti si ale procuraturii. In actualul sistem identificam astfel pe langa organelle statale si organe de natura autonoma , locala care au misiunea sa resolve treburile publice din unitatiile administrativ - teritoriale in cadrul legal creat de organelle statului care au o asemenea competenta. Sunt autoritati de natura locala : primariile, consiile judetene.

In sistemul Constitutional actual se realizeaza administratia publica a urmatoarelor organe :

a) la nivel central :

1. Presedintele si gurvernul- cei doi sefi ai executivului nostru bicefal.

2. Ministerele care potivit constitutiei articolul 116 alineatul 1 se pot organiza numai in subordinea Guvernului.

3. alte autoritati centrale de specialitate care la randul lor se pot organiza:

A) in subordinea guvernului

B) in subordinea ministerelor

C) ca autoritati centrale autonome - acestea putandu-se infiinta numai prin lege organica.

Precizam ca Guvernul si ministrele pot infinta autoritati centrale de specialitate in subordinea lor numai daca legea le recunoaste o asemenea competenta si au avizul Curtii de Conturi.

b) la nivel teritorial (local):

1. Pe primul plan este Prefectul (reprezentant al puterii centrale adica al Guvernului, numit in fiecare judet si in municipiul Bucuresti). Incepand cu 2003 prefectul este declarat prin lege ca apartinand categoriei inaltiilor functionari publici declansandu-se astfel procesul de profesionalizare a functiei de prefect respective de trecere a lui din sfera functiilor politice in sfera functiilor publice , sistem existent in Franta si alte state din sistemul francofon. In calitatea lui de reprezentant al Guvernului in plan local, prefectul supravegheaza respectarea legalitatii de catre autoritatiile autonome locale excercitand un rol pe care doctrina il califica de organ de tutela administrative, aceasta formula este imprumutata din dreptul familiei de sorginte franceza si evoca faptul ca prefectul ca reprezentant al Guvernului are misiunea sa urmareasca modul in care autoritatiile autonome locale (alese de cetateni) respecta legea iar atunci cand constata ca nu o respecta prefectul poate sa atace in fata instantelor de contencios administrativ actele administrative emise (adoptate) de Consiliul local (primar) sau Consiliul judetean (inclusive presedintele consiliului judetean) ceea ce atrage suspendarea de drept a actului dedus judecatii. Consitutia in forma revizuita prevede in articolul 123 alineatul 4 ca intre prefectii pe de o parte consiile locale si primari precum si consiile judetene si presedintele acestora pe de alta parte nu exista raport de subordonare. Asa se explica faptul ca prefectul nu poate el insusi sa anuleze actul ilegal deoarece organul de la care emana acest act nu ii este subordonat ierarhic. Autonomia exclude subordonarea. Prefectul poate sa sesizeze numai instanta de judecata singura care poate ajunge la concluzia ca actul este ilegal si il poate anula.

2. Consiliul local si Primarul care sunt organe ale autonomiei locale , consiliul local are caracter deliberativ iar Primarul caracter executive.

3. Consiliul judetean care are misiunea sa coordoneze activitatea consiilor locale (comunale si orasanesti) in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Nici intre consiile judetene si cele locale si primari nu exista raport de subordonare, legea administratiei publice locale numarul 215 pe 2001 vorbind despre raporturi de colaborare , coordonare, legalitate in vederea realizarii problemelor de interes general din respectivele unitati adminstrativ teritoriale.

4. Serviciile deconcetrate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale de specialitate (inspectori, agenti teritoriali).

5. Servicii descentralizate care se infiinteaza pe langa unitati autonome locale sub forma de regii autonome , societati comerciale.

6. Agentii private care sunt acreditati , carora li s-a dat incuvintarea legala sa desfasoare o activitate de interes public.

Administratia publica are 2 componente : executarea legii si prestarea de servicii publice in limitele legii.

Activitatea de executare a legii se poate concretize atat in fapte si operatiuni materiale concrete prin care legea este pusa in aplicare (organizarea alegeriilor) pana la emiterea de acte juridice care au forta juridical inferioara legii , articolul 108 alineatul 2 din Constitutie , hotarraile se emit pentru organizarea executarii legilor, ele au astfel rolul sa puna legea in executare avand in mod firesc o forta juridica subsecventa. Chiar si ordonantele de Guvern care au misiunea sa inlocuiasca legea nu fac altceva decat sa puna in aplicare o alta lege respective legea de abilitare in cazul ordonantelor obisnuite si legea fundamentala a tarii in cazul ordonantelor de urgenta, aceasta conferindu-i Guvernului dreptul de a emite ordonante de urgenta in situatii extraordinare fara sa existe o lege de abilitare. Toate organelle administratiei publice emit in exercitarea competentei lor si acte juridice : exemplul consiile locale si judetene adopta hotarari, Primarul emite dispozitii , Prefectul - ordine , ministrii - ordine , Primul ministru = decizii. Toate aceste categorii de acte juridice trebuie sa fie conferme legii, in ceea ce priveste serviciul public acesta este activitate specifica si traditionala desfasurata de administratia publica , multa vreme inteleasa prin raportare exclusive la serviciul public iar dreptul administrative este definit ca un drept aplicabil serviciilor publice.

Serviciul public reprezinta aceea activitate desfasurata de un organ public sau de o persoana de drept privat autorizata de un organ public prin intermediul careia se transpun in practica nevoi sociale de interes public. In present asistam la un process definit in doctrina de privatizare a serviciilor publice (de transfer al acestor servicii din sectorul public in sectorul privat) considerat mai competitive , mai apt sa satisfaca la un nivel superior nevoiile sociale. Problema este insa determinate de fatpul ca serviciile private ca orice tip de activitate private au ca scop esential , in schimb finalitatea activitatii desfasurata de un organ public nu este profitul ci realizarea intr=o forma cat mai apropiata de interesul cetateanului. Agentii private care au fost autorizati isi desfasoara activitatea sub controlul organului public care i-a autorizat si care exercita asupra lor un drept care este definit drept de politie administrative (cuvantul politia administrative are acceptiunea activitatilor prin care organelle statului urmaresc modul in care agentii private carora le-au transferat dreptul de a presta servicii publice fac acest lucru respectand legea, putand intervenii la nevoie , aplica sanctiuni, dispune masuri pentru corectarea eventualelor nereguli).

3. Este o activitate care se realizeaza in regim de putere publica presupunand ansamblul prerogativelor exorbitante derogative de la dreptul comun cu care sunt investite autoritatile administrative si prin intermediul carora fac sa prevaleze interesul general atunci cand vine in conflict cu interesul particular. De altfel de esenta dreptului public si a activitatii desfasurate de autoritatile administratiei publice este preemtiunea interesului general, obstesc , public in fata celui individual, particular.

Definitia dreptului administrativ - dreptul administrativ este aceea ramura a dreptului public care cuprinde normele juridice care reglementeaza raporturi de administratie activa prin care se executa legea si se presteaza servicii cetateniilor si cele de natura conflictuala dintre un subiect de drept vatamat printru-un act al administratiei si organul administrativ care a produs vatamarea. rezulta din definitie urmatoarele trasaturi :

1.Dreptul administrativ este ramura dreptului public apartinand dreptului public normele juridice care il guverneaza sunt norme de putere publica, ele deosebindu-se de normele de drept comun

specifice ramurii de drept privat.

2. Dreptul administrativ cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementeaza doua categorii de raporturi sociale :

a) raport de administratie activa prin care se concretizeaza activitatea specifica administratiei cu cele doua componente ale sale respectiv executarea legii si prestarea in limitele legii de 2 servicii publice

b) raporturi de natura contencioasa (litigioasa, conflictuala) care se nasc in momentul in care administratia publica emite acte prin care inclca drepturi sau interese legitime ale persoanei articolul 52 alineatul 1 din contitutia republicata prevede ca ,,persoana care a fost vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri este indreptatita sa solicite anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei''. Constitutia trimite la o lege organica prin care sa se dezvolte continutul si limitele acestui drept, lege care este in prezent legea numarul 554 pe 2004 a contenciosului administrativ.

Norme , izvoare si raporturi de drept administrativ

Norme de drept administrativ - norma juridica reprezinta o regula de conduita generala , abstracta cu caracter obligatoriu a carei respectare se realizeaza de bunavoie iar in caz de nevoie prin interventia fortei de constragere statala. Extrapolind aceasta definitie normele de drept administrativ sunt cele care prescriu conduite obligatorii in sfera administratiei publice a raporturilor acesteia cu administratul (cetateanul). Norma de drept administrativ ca de regula orice norma de drept are o structura logico-juridica trihotomica (trei parti) ipoteza, liniuta , sanctiune, precizam ca pentru unele norme de drept public respectiv cele de drept constitutional exista si conceptia ca ele ar avea o structura formata din 2 componente in sensul in care nu ar prevedea sanctiuni , discutie care se face uneori si in ceea ce priveste normele de drept administrativ. Trebuie inteles insa ca respectarea unei norme nu trebuie sa se faca numai din teama ca cel care o va incalca va fi sanctional , norma juridica mai ales in sfera dreptului public trebuie respectata si din perspectiva unui spirit de responsabilitate penntru ca asa trebuie, raspunderea intervenind numai cand inceteaza responsabilitatea autoexigenta.

Ipoteza normei de drept administrativ cuprinde imprejurarile , conditiile in care se aplica norma , subiectele de drept la care ea se refera , intelesul unor termeni, definitii. Din punct de vedere al modului in care ea se prezinta poate sa fie : absolut determinata - atunci cand legiuitorul reglementeaza in detaliu cu riguriozitate conditiile in care norma va actiona , pe care cel care este vizat trebuie sa le respecte si de unde rezulta o competenta legala a organului administrativ adica o competenta prin care norma de drept il leaga pe organul administrativ in sensul ca il obliga sa o respecte intr-u totul.

b) relativ determinata in care norma prescri in ansamblu lasand posibilitatea subiectului de drept, organului administrativ sa-si construiasca conduita de unde rezulta o competenta de apreciere in care subiectul de drept are o mai mare libertate in a actiona raportandu-se la cadrul general pe care il prescrie normal.

Dispozitia cuprinde actiuniile si inactiuni la care este ingrituit subiectul activ sau de care este tinut subiectul pasiv. Este subiect activ titularul de drepturi iar subiect pasiv titularul de obligatii. In functie de caracterul normelor care prescriu conduita identificam :

a) norme imperative (supletive) - impun o anumita conduita

b) norme permisive - care nici nu obliga nici nu interzic o anumita conduita

c)norme prohibitive - interzic o anumita conduita.

De regula norma de drept administrativ avand aplicabilitate in sfera administratiei publice, in sfera raporturilor de putere publica obliga la o anumita conduita sau dupa caz interzic o anumita conduita.

Sanctiunea normei de drept administrativ cuprinde consecintele care sunt atrase in cazul incalcarii normei de drept administrativ. In dreptul administrativ sunt recunoscute 3 forme de raspundere :

1.disciplinara

2. contraventionala

3. administrativ - patrimoniala

De unde concluzia identificarii unor categorii de sanctiuni specifice fiecarei norme de raspundere.

Codificarea normelor administrative

In literatura de specialitate a fost intotdeauna abordata problema codificarii normei de drept administrativ adica a elaborarii unor coduri in care sa fie cuprinse reguli aplicabile dreptului administrativ substantial si procedural dupa modelul existent in alte ramuri de drept : penal , civil, comercial , fiscal.

Recunoscandu-se necesitatea elaborarii unor asemenea coduri sa recunoscut si dificultatea unui asemenea demers determinata de faptul ca administratia publica se caracterizeaza prin : diversitatea , o continuu modificare determinata de nevoia ei de a se adapta nevoilor sociale care sunt in continuua transformare. Dincolo de aceste aspecte un cod indiferent de domeniul lui ar trebui sa cuprinda norme de maxima generalitate, de principiu care sa se caracterizeze prin stabilitate si generalitate astfel incat transferurile care apar sa nu le afecteze.

Dupa 1990 necesitatea elaborarii unui cod administrativ si a unuia de procedura administrativa a trecut de la faza de aspriatie juridica la cea de obiectiv politic fiind cuprinsa in programele guvernelor care s-au perindat. Acest lucru a creat cadrul elaborarii la aceasta data printr-un demers de cativa ani a unui proiect de cod de procedura administrativa propus guvernului actual spre adoptare, ceea ce este planificat a se realiza in prima parte a anului 2006. Au fost elaborate coduri pentru unele domenii speciale care apartin si administratiei publice cum ar fi codul : fiscal, de procedura fiscal supuse insa intr-un mod discutabil unor procese de continuua modificare prin legi si ordonante fenomen care nu corespunde exigentelor de stabilitate pe care ar trebui sa le satisfaca un cod.

Izvor de drept notiunea este inteleasa intr-o dubla acceptiune :

a)izvoare materiale prin care se evoca acele conditii materiale, concrete, obiective care determina aparitia unei norme de drept

b) izvoare formale reprezentate de formele concrete, obiective prin care se exprima dreptul si care sunt scrise si nescrise.

Izvoare formale scrise ale dreptului administrativ :

1.Constitutia lege fundamentala a statului, caracterul suprem al normelor sale fiind prevazut in articolul 1 alineatul 5 potrivit caruia in Romania respectarea constitutiei , a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Constitutia este izvor de drept pentru toate ramurile drepturile inclusiv pentru dreptul administrativ, in continutul sau regasim :

a)     izvoare consitutionale exprese ale dreptului administrativ reprezentate de prevederile constitutionale care consoacra institutii sau principii aplicabile si apartinand acestei ramuri de drept , ex : capitolul 5 al titlului 3 denumit Administratia publica, capitolul privind Presedintele, Guvernul.

b)     dispozitii care consocra reguli generale comune tuturor institutiilor statului sau dupa caz tuturor subiectelor de drept inclusiv cele administrative ex articolul 1 alineatul 5, articolul 16 alineatul 1,2 care consoacra egalitatea tuturor in fata legii si a autoritatiilor publice fara privilegii si discriminarii coraborat cu principiul ca nimeni nu e mai presus de lege.

Faptul ca normele constitutionale constituie pe de o parte izvor de drept constitutional iar pe de alta parte izvor pentru alte ramuri de drept a fundamentat teza raportului cu dubla natura de drept constitutional si de drept civil , administrativ dupa caz.(ex : dreptul la mostenire garantat de articolul 46 vizeaza o norma constitutionala care este izvor pentru dreptul constitutional si civil sau al familiei in egala masura). Dreptul la munca este cuprins intr-o norma constitutionala si de drept al muncii , articolul 41.

2. legea potrivit articolul 73 din Constitutie exista 3 categorii de legi :

a) constitutionale - cele prin care se modifica sau se revizuieste constituia, pot sa intervina in toate prevederile constitutionale cu exceptia care potrivit articolul 152 constituie limitele revizuirii.Astfel dispozitiile constitutionale privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant , integritatea teritoriului , independenta justitie, pluralismul politic si limba oficiala nu pot forma obiect al revizuirii. O alta limitare a revizuirii este determinata de finalitatea unui asemenea demers prevazandu-se prin articolul 152 alineatul 2 ca nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatiilor fundamentale ale cetateniilor sau a garantiilor acestora. De asemenea constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu, de urgenta sau razboi. Procedura revizuirii reglementata in titlul 7 al Constitutiei si ea se deruleaza in mai multe etape care se finalizeaza printr-un Referendum organizat in cel mult 30 de zile de la adoptarea proiectului de revizuire.

b) legile organice

c) legile ordinare

Intre legiile organice si ordinare exista atat elemente care le deosebesc cat si elemente comune de regim juridic : obiectul de reglementare pentru legea organica este reprezentat de acele domenii care sunt prevazute in constitutie prin enumerarea lor prin articolul 73 alineatul 3 literele de la A-T precum si in celelalte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea unei legi organice. Astfel articolul 3 alineatul 2 prevede ca frontierele tarii sunt consfiintite prin lege organica, articolul 5 alineatul 1 prevede ca cetatenia romana se dobandeste, se pastreaza sau se pierde in conditiile prevazute de legea organica. Atunci cand spunem lege organica din punct de vedere al domeniilor in care intervine spunem ca este legea care intervine in acele domenii pe care i le prevede in mod expres si limitativ Constitutia, in ceea ce priveste legea ordinara ea reglementeaza toate celelalte domenii care nu sunt rezervate prin constitutie a fi reglementate prin lege organica. Aceste domenii nu sunt prevazute nici in constitutie nici in alt act functionand regula ca atata vreme cat o materie nu este mentionata prin constitutie in categoria celor care fac obiect de reglementare al legii organice ea va fi reglementata prin lege ordinara.

Procedura de adoptare deosebeste cele doua categorii de lege astfel:

legea organica se adopta cu votul majoritatii fiecarei camere potrivit articolul 76 alineatul 1 cu aceasi majoritate se adopta si regulamentele camerelor este vorba de o majoritate absoluta

legile ordinare se adopta cu majoritatea simpla adica majoritatea membriilor prezenti din fiecare camera potrivit articolul 76 alineatul 2, aceste elemente care le deosebesc determina concluzia ca in sistemul constitutional actual legea ordinara este regula iar legea organica este exceptie.

Elemente comune de regim juridic

1. Obligatia publicarii in Monitorul Oficial a Romaniei trebuie inteleasa prin raportare la principiul de drept ,,nemo censetur ignorare legem'' (nimeni nu se poate apara invocand necunoasterea legii). Pentru ca statul sa pretinda cetateniilor sa cunoasca legea trebuie sa faca legea cunoscuta publicand-o in Monitorul Oficial.
2. Momentul intrarii in vigoare care potrivit articolul 78 din Constitutie este de 3 zile de la data publicarii sau o data ulterioara prevazuta in textul ei. Pot exista si situatii in care dispozitii unei legi sa intre in vigoare la termene diferite aplicandu-se principiul de 3 zile pentru unele si alt termen pentru altele
3. Neretroactivitatea legii potrivit careia legea produce efecte juridice numai pentru viitor cu exceptia legii penale si contraventionale mai favorabile

Calitatea legiilor organice si ordinare de a fi izvor de drept rezulta din reglementarea prin lege a unei materii care sa apartina dreptului administrativ ex: in art. 73 regasim rezervate legilor organice materii care apartin administratiei cum ar fi la litera e, f,g,j,k,o.

Ordonanta de Guvern actul juridic adoptat de Guvern in baza institutiei delegarii administrative prevazute de articolul 115 care reprezinta un transfer de competenta in materie de legiferare de la Parlament catre Guvern, Constitutia actuala consacra 2 tipuri de ordonanta :

1. Ordonanta simpla (obisnuita) adoptata in baza unei legi speciale de abilitare din partea Parlamentului pentru Guvern in domenii care nu fac obiectul legiilor organice per a contrario rezulta ca acest tip de ordonante pot intervenii numai in domeniile legiilor ordinare.

Legea de abilitare cuprinde in mod obligatoriu prevederi referitoare la domeniul si la data pana la care Guvernul este imputernicit sa adopte ordonanta ea mai poate cuprinde fara a fi obligatoriu si prevederi care sa vizeze supunerea spre aprobare Parlamentului pana la implinirea termenului de abilitare. Interpretarea textului ,, Daca legea de abilitare o cere ordonantele se supun aprobarii Parlamentului'' determina concluzia ca regula o reprezinta faptul ca ordonantele nu se supun aprobarii Parlamentului si ca prin exceptie ele se supun aprobarii atunci cand legea de abilitare cere acest lucur, aprobarea trebuie sa se faca pana la implinirea termenului de abilitare deoarece nerespectarea acestui termen atrage incetarea efectelor ordonantei.

2. Ordonantele de urgenta se adopta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata , Guvernul avand obligatia sa motiveze urgenta in continutul ordonantei. Aceste ordonante intra in vigoare numai dupa ce au fost depuse spre dezbatere la camera care este competenta a fi sesizata si dupa ce au fost publicate in Monitorul Oficial. Constatam ca daca ordonantele simple se supun dezbaterii Parlamentului numai daca legea de abilitare prevede expres aces lucru ordonantele de urgenta se supun intotdeauna dezbaterii si aprobarii Parlamentului. Parlamentul nu este obligat sa le aprobe, putand in tot sau in parte sa le respinga. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune si a fost inregistrata ordonanta de urgenta el se convoca in mod obligatoriu in 5 zile de la depunere sau dupa caz de la trimitere.

Intr-un termen de cel mul 30 de zile de la depunere camera sesizata trebuie sa se pronunte asupra ordonantei in caz contrar ea este adoptata (adoptare tacita) si se trimite celeilalte camere care decide in procedura de urgenta. Spre deosebire de veche Constitutie textul constitutional revizuit prevede ca ordonanta de urgenta poate sa reglementeze si norme de natura legii organice , situatie in care aprobarea ei se va face cu majoritate absoluta, a fost astfel transfata o disputa provocata de fostul articol 114 (devenit 115) care nu prevedea express posibilitatea ordonantei de urgenta de a interveni si in domeniul legilor organice ceea ce a creat doua conceptii : una care recunostea o asemenea posibilitate si alta care o contesta. In urma revizuirii constitutiei au fost aduse numeroase modificari a regimului Ordonantei de Urgenta. Pe langa modificari care au fost deja semnalata anterior actualul articol 115 alineatul 6 instituie anumite limite in ceea ce priveste domeniile de reglementare ale Ordonantelor de Urgenta - acestea nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot sa afecteze regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatiile si indatoriile prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica. Respingerea ordonantei sau aprobarea ei de Parlament se face prin lege in care sunt cuprinse si Ordonante ale caror efecte au incetat potrivit alineatului 3 articolul 115 adica ,, prin neaporbarea lor in interioriul termenului de abilitare''. Tot in urma revizuirii s-a introdus prevederea ca prin legea de aprobare sau respingere sa se reglementeze atunci cand e cazul si masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei. Ordonantele de Guvern simple sau de urgenta au misiunea sa inlocuiasca legea. Ele se deosebesc astfel de hotararile de Guvern a caror misiune este sa puna legea in executare asa cum prevede articolul 108 alineatul 2 hotarile se emit pentru organizarea executarii legilor. Si hotararile de Guvern si ordonantele se semneaza de Prim Ministru si se contrasemneaza de Ministrii care au sarcina punerii lor in executare. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei in caz contrar se aplica cea mai drastica sanctiune , inexistenta lor. De la obligativitatea publicarii sunt exceptate hotararile cu caracter militar care se comunica numai institutiilor interesate. Atat hotararile cat si ordonantele de Guvern dupa natura organului de la care emana sunt acte administrative, in cadrul ordonantelor prin aprobarea lor de Parlament prin lege ele parasesc sfera executivului intrand in cea a legislativului. Hotararile de Guvern in calitatea lor de acte administrative se supun controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti pe calea contenciosului administrativ. Atat hotararile cat si ordonantele sunt izvoare ale dreptului administrativ in masura in care in obiectul lor de reglementare se regasesc materii care apartin acestei ramuri de drept ex : regimul juridic al contraventiilor este reglementat printr-o ordonanta obisnuita respectiv ordonanta numarul 2 pe 2001 aprobata cu modificari cu legea numarul 180 pe 2002 care la randul ei a suferit modificari.

Tratatul international ca izvor de drept administrativ

In conformitate cu art 11,20,91 din constitutie adoptarea unui tratat international parcurge mai multe faze:

a)negocierea tratatului de catre Guvern de regula prin Ministerul de Externe

b)incheierea de catre Presedinte in calitatea acestuia de sef al statului si reprezentant in plan intern si extern

c)ratificarea tratatului de Parlament prin lege ceea ce atrage patrunderea acestuia in dreptul intern potrivit art 11 alin 2"tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern".In situatia in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare constitutiei ratificarea acestuia se poate face numai dupa ce a avut loc revizuirea constitutiei,o asemenea solutie nu exista inainte de revizuirea constitutiei,a fost necesara dat fiind principul suprematiei constitutiei care interzice sa poata fi ratificate si sa devina astfel legi interne tratatele contrare constitutiei.Art 20 alin 2 consacra un drept de preemtiune al reglementarii internationale in materia dreptului omului fata de cele interne in situatia in care contin dispozitii contrare legilor interne.Preemtiunea nu opereaza in cazul in care constitutia sau legile interne contin prevederi mai favorabile.Pentru ca un tratat international sa constituie izvor pentru dreptul administrativ este necesar ca el sa fie supus procedurilor de incheiere si ratificare prevazute de constitutie si de legea tratatelor dar totodata sa contina si dispozitii care se incadreaza in obiectul de reglementare al dreptului administrativ.Constitutia in forma initiala prevedea ca ratificarea tratatului international se realizeaza intr-un termen de 60 de zile termen pe care Presedintele il avea la dispozitie spre a trimite tratatul pentru ratificare Parlamentului.Dupa revizuirea constitutiei termenul s-a schimbat dintr-o data limita in formula intr-un termen rezonabil.

Alte izvoare formale scrise ale dreptului administrativ

In aceasta categorie se inscriu acte cu caracter normativ care emana de la diferite autoritati publice centrale sau locale si care produc efecte juridice in planul dreptului administrativ.De la nivelul administratiei centrale emana ordine,instructiuni,norme metodologice,precizari si alte categorii de acte care se aplica unui domeniu determinat de activitate ex: conducatorii autoritatilor centrale de specialitate emit de regula ordine care pot avea atat caracter normativ cat si caracter individual si care constituie izvor de drept administrativ dar in functie de continutul reglementat pot constitui izvoare si pentru alte ramuri de drept:drept financiar,comercial,dreptul muncii.Administratia publica din teritoriu emite sau dupa caz adopta diferite categorii de acte administrative care de asemenea pot avea caracter individual (atunci cand produc efecte juridice si au opozabilitate erga omnes)ex:prefectul emite ordine,primarul-dispozitii(se propun decizii prin proiectul de lege care va modifica actuala reglementare).Consiliul judetean si local adopta hotariri iar presedintele consiliului judetean emite dispozitii.Toate acestea prin natura organului de la care emana-acte administrative putand in egala masura pe langa efectele in planul dreptului administrativ sa produca efecte juridice si pentru alte ramuri de drept cum ar fi :dreptul muncii(ex:o decizie de incadrare in munca a unui salariat)dreptul comercial(ex:o autorizatie de functionare a unui agent economic)

Izvoare formale nescrise ale dreptului administrativ

1)Obiceiul(cutuma) este considerat in unele state precum Elvetia,Anglia, Israel un veritabil si puternic izvor de drept existind chiar state cu constitutii cutumiare(Israel,Anglia).In Romania obiceiul nu a fost considerat izvor de drept desi i s-a recunoscut o anumita influenta asupra modului in care se desfasoara raportul de drept administrativ .Actuala constitutie a Romaniei inca din versiunea initiala din 1991 obliga la regindirea acestei solutii prin art 44 alin 7"dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati precum si la respectarea celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului".Constatam ca acest text constitutional aseaza pe acelasi plan obiceiul cu legea in ceea ce priveste obligatiile pe care poate sa le genereze si pe care implicit trebuie sa le respecte titularul unui drept de proprietate.De aici concluzia ca statutul obiceiului de a fi sau nu un izvor de drept ar trebui regandit in sensul recunoasterii unei asemnea calitati obiceiul devenind astfel izvor de drept de rang constitutional.Art 120 din constitutie aseaza la baza organizarii si functionarii administratiei publice in unitatile administrativ-teritoriale principiile autonomiei locale,descentralizarii si deconcentrarii serviciilor publice,autonomia locala reprezentind un drept si o capacitate efectiva a autoritatilor autonome de a gestiona problemele dintr-o comunitate locala, poate sa genereze anumite practici cutumiare care in timp sa devina veritabile izvoare de drept.Aceasta inseamna ca ele consacra norme obligatorii pentru autoritatile autonome,norme care daca nu sunt respectate urmeaza sa atraga sanctionarea acestora exemplu de astfel de practici sunt cele care impun activitati in zilele declarate oficial nelucratoare pentru evenimentele specifice cum ar fi: oficierea de casatorii,organizarea de tirguri.Pentru ca un obicei sa reprezinte izvor de drept in general si de drept administrativ in special trebuie sa intruneasca mai multe conditii:

1) repetabilitate,practica indelungata

2)convingerea subiectului de drept cu privire la caracterul obligatoriu al normelor sale

3)sa vizeze domenii care apartin dreptului administrativ

Jurisprudenta-nu este izvor de drept in sensul propriu al cuvintului desi are o inriurire in procesul de aplicare si creare a normei de drept aceasta deoarece o hotarire judecatoreasca produce efecte inter partes litigantes(intre partile in litigiu) exista si exceptii atunci cand anumite hotariri produc efecte juridice general obligatorii astfel legea numarul 554 pe 2004 a contenciosului administrativ prevede ca hotaririle judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au anulat actele adiministrative cu caracter normativ (acte erga omnes)sunt general obligatorii si produc efecte juridice pentru viitor urmind a se publica in Monitorul Oficial sau in monitoarele judetelor (municipiilor) la cererea reclamantului sau a instantei de executare.Este evident ca in aceasta situatie hotarirea respectiva deci jurisprudenta instantelor de contencios administrativ are caracter de izvor de drept .In sistemul francez jurisprudenta tribunalelor administrative este consideratea cel mai important izvor de drept administrativ afirmandu-se ca dreptul administrativ este facut mai mult de judecator decat de legiuitor"iar atributul legiuitorului de a crea norma de drept este evocat prin conceptul "juris lator".O discutie deosebita trebuie sa fie facuta cu privire la jurisprudenta Curtii constitutionale care de asemenea constituie izvor de drept in general si de drept administrativ in special atunci cand vizeaza reglementari aplicabile acestei materii astfel art 147 alin 4 prevede ca deciziile curtii constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei iar de la data publicarii sunt general obligatorii si au efecte numai pentru viitor.

Doctrina-fara a reprezenta un autentic izvor de drept doctrina are o influenta asupra procesului de formare si aplicare a normei juridice.Atat in apararile facute de parti cat si in continutul hotaririi pronuntate de instante se face referire la opinii exprimate in doctrina de specialitate care sustin sau nu o anumita solutie juridica.

Raporturile de drept administrativ -raportul de drept in general este o relatie sociala care a cazut sub incidenta unei norme de drept ,atunci cand o relatie sociala apartine administratiei publice raportul juridic pe care ea il naste in urma reglementarii unei norme de drept este raport de drept administrativ.

Clasificarea raportului de drept administrativ-au fost exprimate mai multe opinii:

a)intr-o prima opinie s-a considerat ca raportul de drept administrativ fiind raport de autoritate(putere) nu poate imbraca decat forma raportului de subordonare

b)intr-o a doua opinie s-a considerat ca raportul de drept administrativ poate imbraca pe langa forma de raport de subordonare si pe cea a raportului de colaborare aceasta deoarece nu toate autoritatile din sfera administratiei publice se afla in subordinea ierarhica una aceleilalte.Exista autoritati autonome la nivel central si local iar autonomia exclude subordonarea ea permitind insa nasterea altor tipuri de relatii de colaborare,coordonare in anumite domenii

c) a treia conceptie s-a recunoscut pe langa cele 2 categorii mai sus enuntate si existenta unor raporturi de participare care s-ar stabili in cadrul organelor colegiale intre membrii acestor organe(ex:consilierii unui consiliu local sau judetean,membrii Guvernului)in realitate membrii unui organ colegial nu sunt subiecte distincte de drept a caror activitate sa genereze prin ea insasi efecte juridice de aceea nici nu pot fi identificate raporturi de participare.In conformitate cu sistemul constitutional si legal actual pot fi identificate urmatoarele categorii de raporturi de drept administrativ :

-raportul de subordonare presupune o relatie de ierarhie intre organul supraordonat ierarhic si cel care ii este subordonat.Astfel de rapoarte se stabilesc intre :ministere-Guvern,serviciile publice deconcentrate din judet-ministere sau celelalte autoritati centrale de specialitate carora apartin

-raportul de colaborare-se stabileste intre diferite tipuri de autoritate care nu se subordoneaza unele celorlalte cum ar fi raportul dintre Guvern-autoritati centrale autonome

-raportul de coordonare-se stabileste intre consiliul judetean si consiliile locale in baza art 122 din constitutie care califica consiliul judetean ca fiind o autoritate a administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean

-raportul de tutela administrativa care se stabileste intre prefect pe de-o parte si autoritatile autonome locale pe de alta parte in virtutea calitatii sale de reprezentant al Guvernului in teritoriu prefectul poate ataca in fata instantei judecatoresti de contencios administrativ actele autoritatii autonome locale atunci cand le considera ilegale ceea ce atrage raspunderea de drept a actului dedus judecatii.Aceasta posibilitate trebuie corelata cu dreptul prefectului ca reprezentant al Guvernului in teritoriu de a supraveghea respectarea legalitatii in activitatea autoritatii autonome locale si de a interveni prin mijloacele legale pentru restabilirea starii de legalitate.Raportul de drept administrativ are mai multe caracteristici:

1)unul din subiectele raportului este un purtator al autoritatii publice de regula un organ administrativ identificam astfel un subiect calificat al raportului de drept administrativ

2)sunt rapoarte de putere fiind guvernate de norme de drept public norme care caracterizeaza activitatea administratiei publice.

Teoria generala a activitatii administratiei publice

Activitatea administratiei publice ca a oricarei autoritati publice se concretizeaza in acte si fapte.Acestea la randul lor sunt unele guvernate de norme de drept public iar altele de norme de drept comun.In ceea ce priveste actele juridice ale autoritatilor publice unele au caracter unilateral in sesul in care ele exprima o singura vointa juridica iar altele au caracter bi/multi/lateral de contracte in sensul larg al termenului.In perioada interbelica se aprecia ca"actele puterii executive"adica actele care emana de la aceasta putere sunt de 2 categorii:

1)actele administrative de autoritate care includeau manisfestarile de vointa juridica ale administratiei supuse regulilor de drept public

2)acte administrative de gestiune care includeau actele juridice care emana de la puterea executiva si sunt guvernate de norme de drept comun

Actele bi/multi/laterale ale administratiei nu sunt in totalitate guvernate de norme de drept comun in doctrina de drept public din perioada postbelica si in cea actuala inclusiv in legislatie s-a recunoscut existenta a 2 tipuri de contracte care emana de la administratie:

a)contracte de drept comun civile in sensul larg al termenului

b)contracte administrative respectiv acele acte bi/multi/laterale ale administratiei supuse normei de drept public ceea ce atrage competenta instantelor de contencios administrativ in solutionarea eventualelor litigii

Existenta contractelor administrative este recunoscuta in prezent expres prin legea numarul 554 pe 2004 a contenciosului administrativ care recunoaste competenta instantelor de contencios administrativ in solutionarea litigiilor referitoare la punerea in valoare a unui bun proprietate publica efectuarea unei lucrari publice sau prestarea unui serviciu public adica a contractelor administrative.Cat priveste faptele materiale obiective savirsite de administratie acestea difera la randul lor atat dupa regimul juridic care le este aplicabil cat si dupa consecintele pe care le produc astfel sunt producatoare de efecte juridice cum ar fi spre pilda operatiunile aferente organizarii si desfasurarii referendumului ,alegerilor si altor evenimente starea civila ,semnatura iar altele nu sunt producatoare de efecte juridice ex:redactarea si dactilografierea unei adrese sau a unui act nu produce prin ea insasi efecte juridice insa comunicarea actului destinatarului sau produce dat fiind faptul ca de regula un act juridic cu caracter individual produce efecte de la data cand i-a fost adus la cunostinta destinatarului sau.Aceste fapte si operatiuni se mai deosebesc dupa regimul juridic care le este aplicabil respectiv unul de drept public(ex:organizarea sedintei unui consiliu local,unui organ colegial)respectiv un regim de drept comun ex:multiplicarea unui act,a unei adrese.Din multitudinea de forme prin care administratia publica isi concretizeaza activitatea o importanta deosebita are actul administrativ.

In perioada postbelica doctrina a uzitat cu 2 concepte de act administrativ:

a)act de drept administrativ regasit in special in limbajul scolii de drept public de la Cluj prin care se evoca in mod deosebit regimul juridic aplicabil acestui act care era unul de drept administrativ .

b)act administrativ prin care se releva preponderent organul de la care emana aceste acte si anume cel administrativ.

Constitutia inca din versiunea din 1991 si cea actuala rezultata in urma revizuirii din 2003 confera legitimitate sintagmei de act administrativ care se regaseste consacrata in 2 articole:art 52 alin 1 conform caruia"persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri e indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim ,anularea actului si repararea pagubei".Constatam ca acest articol care poarta denumirea de dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica prin chiar titlul si continutul sau face referire la acte administrative care emana de la autoritatea administrativa.Corelatia autoritate publica -autoritate administrativa este una de la intreg la parte,autoritatea administrativa insasi fiind si ea un tip de autoritate publica.In acest fel regasim o extindere a acceptiunii actului administrativ in sensul in care a fost promovat in perioada postbelica de reprezentantii scolii de la Bucuresti astfel in aceasta perioada au fost formulate 2 teze privind semnificatia administratiei publice.Reprezentantii scolii de la Cluj au promovat teza administratiei scop conform careia numai autoritatile din sfera executivului desfasoara activitati administrative .Promotorii scolii de la Buc au sustinut teza administratiei mijloc de realizare a competentei potrivit careia activitati de natura administrativa desfasoara si celelalte autoritati publice nu numai cele din sfera executivului fiind obligate sa faca acest lucru tocmai ca sa-si poata realiza competenta ex:toate aceste autoritati trebuie sa numeasca in functie anumiti functionari publici iar actul de numire este un act administrativ functionarii publici fiind cei care contribuie la realizarea competentei organului public respectiv .In concluzie prin art 52 din constitutie se transeaza aceasta disputa in favoarea tezei scolii de la Bucuresti admitindu-se ca orice autoritatea publica poate sa emita pe linga actele specifice statutului sau si acte de natura administrativa care pot fi atacate in fata instantei judecatoresti atunci cand vatama drepturi sau interese legitime.Aceeasi conceptie a fost sustinuta de art 126 din constitutie nou introdus in urma revizuirii constitutiei potrivit caruia controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatii publice pe calea contenciosului administrativ este garantat rezulta ca in prezent are legitimitate constitutionala notiunea de act administrativ regasim in constitutie nu numai aceasta notiune generala ci si diferite specii de acte administrative cum ar fi decretele presedintelui,hotariri de Guvern si chiar ordonantele care prin natura organului de la care emana au caracter administrativ insa au forma juridica a legii ele trecind in sfera legislativului atunci cand sunt aprobate de Parlament

Definitia si trasaturile actului administrativ

Actul administrativ reprezinta forma juridica principala de activitatea a administratiei publice care consta intr-o manifestare de vointa cu caracter expres unilateral exprimata in regim de putere publica cu scopul de a da nastere,modifica sau stinge drepturi sau obligatii asupra caruia se exercita un control principal de legalitate de catre instantele judecatoresti de contencios administrativ.

Trasaturi-actul administrativ reprezinta forma juridica principala de activitate a administratiei publice,prin aceasta trasatura se scoate in evidenta in primul rand faptul ca actul administrativ nu reprezinta singura forma juridica de activitate a administratiei publice,in al 2 rand faptul ca dintre toate formele juridice prin care administratia isi concretizeaza activitatea actul administrativ este cel mai important.O asemenea calificare nu rezulta din ratiuni de ordin calitativ dat fiind faptul ca de regula la nivelul organelor administrative activitatea lor se concretizeaza mai mult prin fapte si operatiuni decat prin acte administrative ca regula cu cat urcam mai mult in ierarhia organelor administrative cu atat vom regasi mai mult acte administrative .Calificarea de principala forma juridica rezulta din ratiuni de ordin calitativ care tin de forta juridica si de efectele juridice ale actului administrativ ,astfel la nivelul administratiei publice actele administrative se caracterizeaza prin prezumtia de legalitate,de veridicitate si autenticitate si se supun principiului executarii din oficiu(executio ex oficio).

Actele administrative reprezinta o manifestare de vointa cu caracter expres si unilateral si care este exprimata in regim de putere publica,prin aceasta trasatura se evidentiaza urmatoarele caracteristici ale manifestarii de vointa concretizata intr-un act administrativ :

a)caracterul expres care inseamna ca manifestarea de vointa trebuie exprimata clar neechivoc cu intentia ferma de a produce efecte juridice,ea putind imbraca forma unei opinii,pareri,punct de vedere

b)caracterul unilateral care semnifica faptul ca indiferent cate subiecte ar fi implicate in elaborarea unui act administrativ el cuprinde o singura vointa cu caracter juridic care apartine organului de la care actul emana.Exista anumite situatii cand se pune problema daca actul juridic isi mai mentine sau nu forma unilaterala a vointei juridice:

a)actul emis de un organ colegial respectiv cu participarea mai multor persoane fizice,in aceasta situatie se mentine caracterul unilateral deoarece membrii organului colegial nu exprima o vointa juridica proprie,vointa tuturor este o modalitate de adoptarea a actului si se contopeste intr-o singura vointa care are caracter juridic in sensul ca produce efecte juridice si care apartine organului de la care actul emana

b)emiterea unui act cu partciparea mai multor persoane juridice putind fi vorba despre 2 sau mai multe autoritati administrative autoritati administrative si alte autoritati publice sau autoritati administrative si structuri statale si in aceasta situatie se mentine caracterul unilateral al vointei juridice actele respective fiind cunoscute sub denumirea de hotariri comune si regasite in practica ca ordine comune ,instructiuni comune de mai multe autoritati.

Indiferent de situatie si in acest caz actul care emana in aceste imprejurari exprima o singura vointa juridica la construirea careia au contribuit mai multe entitati administrative sau publice in sens larg

c)actul emis la cerere constituie un caz des intalnit dat fiind faptul ca de regula administratia publica nu se sesizeaza din oficiu subiectele de drept trebuind sa I se adreseze prin diferite feluri de petitii in realizarea drepturilor sau intereselor lor legitime .Cererea nu transforma actul in caracter bi/multi/lateral deoarece indiferent de continutul ei,de solicitarea formulata autoritatea publica va emite sau adopta acel act prin care se pune in executare legea nu vointa solicitantului.In situatia renuntarii beneficiarului la act efectele actului nu inceteaza in mod automat pentru ca acest lucru sa se intample trebuie ca organul administrativ sa vina cu un nou act juridic prin care sa-si revoce actul la care s-a renuntat.Vointa juridica este exprimata in regim de putere publica aceasta fiind o trasatura a autoritatii administratiei publice care dispune de anumite prerogative prin intermediul carora poate sa impuna interesul public in fata interesului particular(individual).

3) Actul administrativ naste,modifica,stinge drepturile si obligatiile prin aceasta trasatura actul administrativ isi releva apartenenta la categoria actelor juridice fiind astfel un tip de act juridic ca orice act juridic si actul administrativ produce efecte juridice care pot consta in faptul ca se nasc,se modifica sau se sting drepturi si obligatii.Aceste drepturi si obligatii se produc in sfera administratiei publice adica a acelei activitati desfasurate de puterea executiva prin care se pune legea in executare sau in limitele legii se presteaza servicii publice

4)Actul administrativ se afla sub un control principal de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de contecios-administrativ.Aceasta trasatura trebuie interpretata raportindu-ne la 2 aspecte:

a)pe de-o parte sunt supuse controlului principal de legalitate nu numai actele administrative care emana de la autoritati administrative ci toate actele administrative indiferent de autoritatea publica de la care emana in baza art 52,126 alin 6 din constitutie.

b)exista acte care chiar daca sunt administrative sunt sustrase controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de contencios administrativ ele se numesc traditional acte exceptate.Pina la revizuirea constitutiei aceste acte exceptate erau cuprinse in fosta lege a contenciosului administrativ(art 2 numarul 29 pe 1990,dupa revizuirea constitutiei ele au fost incorporate in legea fundamentala in art 126 alin 6 care pe de-o parte garanteaza controlul de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de contencios administrativ asupra actelor administrative iar pe de alta parte excepteaza de la acest control actele care privesc raporturile cu Parlamentul si actele de comandament cu caracter militar.

Clasificarea actului administrativ

Pot fi identificate mai multe criterii de clasificare a actelor administrative :

1)in functie de organul de la care emana identificam:

a)acte administrative care emana de la autoritati ale administratiei centrale

b)acte administrative care emana de la autoritatile administratiei locale si judetene

c)acte administrative care emana de la alte autoritati publice(art 52 coraborat cu art 126 alin 6 si cu legea nr 554 pe 2004 a contenciosului administrativ)

d)acte administrative care emana de la structuri private autorizate sa presteze anumite servicii publice denumite in doctrina de specialitate acte administrative emise prin delegatie

2)in functie de intinderea efectelor juridice ale actului identificam:

a)acte administrative individuale -produc efecte juridice si au opozabilitate fata de un singur subiect

b)acte normative-produc efecte juridice si au opozabilitate erga omnes

3)actele administrative individuale la randul lor se pot clasifica in mai multe categorii si anume:

a)acte prin care se stabilesc drepturi si obligatii in favoarea unui subiect sau unor subiecte carora li se adreseaza si care se numesc autorizatii

b)acte prin care se confera un statut unui subiect de drept ex:diploma de absolvire a facultatii,permisul de conducere

c)acte prin care se aplica masuri de constringere administrativa ex:cele privind instituirea carantinei,obligarea la tratament medical

d)acte administrative cu caracter jurisdictional-acte prin care se solutioneaza un anumit litigiu aparut in sfera administratiei publice ex: solutionarea unei contestatii

Regimul juridic al actelor administrative

Regimul juridic in general evoca un ansamblu de conditii de fond si de forma care particularizeaza o anumita institutie in ordinea juridica existenta elementul central al regimului juridic al actelor administrative il reprezinta legalitatea,aceasta este definita in dubla acceptiune similara celor conferite legii insasi:

a)stricto-sensu-legea evoca acea conformitate a unui act sau fapt juridic cu legea inteleasa ca act juridic al Parlamentului

b)lato-sensu-legalitatea semnifica acea conformitate a actului cu constitutia,cu legea si cu toate celelalte acte juridice care au o forta superioara actului respectiv.

Legalitatea a fost analizata in raportul ei cu oportunitatea,notiune care evoca aptitudinea organului administrativ de a alege dintre mai multe solutii toate legale pe aceea care corespunde in cea mai mare masura nevoilor sociale pe care trebuie sa le satisfaca.

Analizind raportul legalitate-oportunitate au fost conturate 2 mari conceptii:

a)scoala de la Cluj considera ca legalitatea si oportunitatea sunt conditii de sine statatoare de validitate a actului administrativ

b)scoala de la Bucuresti considera ca legalitatea reprezinta totalitatea conditiilor de validitate a unui act administrativ,ea incluzind si oportunitatea.

Indiferent cum intelegem raportul dintre cele 2 elemente componente de regim juridic ale actului administrativ exigentele statului de drept si cele impuse de aderarea Romaniei in Uniunea Europeana obliga la solutia recunoasterii pentru judecatorul dintr-un litigiu de contencios administrativ a capacitatii sale de a se pronunta atat asupara legalitatii cat si asupra oportunitatii unui act dedus judecatii.Fac exceptie acele litigii in care prin lege o asemenea posibilitate nu e cunoscuta cum ar fi cele care privesc actiunile formulate de prefect dat fiind faptul ca legea privind institutia prefectului prevede ca acesta poate contesta numai legalitatea nu si oportunitatea unui act emis de autoritatile autonome locale.

Conditiile generale de legalitate a unui act administrativ sunt urmatoarele:

a)actul sa fie emis sau adoptat in conformitate cu constitutia,cu legile,cu ordonantele si hotaririle de Guvern si cu toate celelalte acte care au forta juridica superioara lui

b)actul sa fie emis sau adoptat de organul competent in limitele competentei sale

c) actul sa fie emis sau adoptat in forma si dupa procedura prevazute de lege,in ceea ce priveste oportunitatea aceasta se raporteaza la indeplinirea unor conditii care privesc nevoile reale ale unei unitati administrativ-teritoriale,specificul conditiilor de munca,de viata,cutumele si mijloacele prin care actul administrativ respectiv urmeaza sa fie pus in aplicare

Forma actului administrativ

Doctrina de drept administrativ recunoaste conditiile ca actele administrative sa imbrace forma scrisa,forma care este ceruta ad validitatem adica pentru validitatea actului respectiv si nu ad probationem adica pentru probarea unei situatii juridice.Actele administrative normative imbraca intotdeauna forma scrisa pentru ca legea fundamentala obliga la publicarea lor in Monitorul Oficial sau in alte forme de publicitate permise de lege.Reamintim ca art 108 ca si art 100 prevad ca "nepublicarea in Monitorul Oficial a unei hotariri sau ordonante de Guvern ori decret al Presedintelui atrag inexistenta actului respectiv".In schimb actele administrative individuale pot imbraca unele si forma nescrisa sau orala si avem in vedere avertismentul care este o sanctiune contraventionala despre care ordonanta de Guvern numarul 2 din 2001 privind contraventiile admite ca poate sa fie aplicata oral dar si scris.Forma scrisa a actului administrativ este ceruta pentru mai multe conditii si anume:

a)pentru a se cunoaste in mod exact si complet continutul actului

b)pentru a fi respectat si executat intocmai de cei care cad sub incidenta lui

c)pentru a se putea constitui mijloc de proba intr-un eventual litigiu

d)pentru a i se verifica legalitatea si a se sanctiona cei vinovati de eventualele vicii de legalitate ale actului sau de incalcarea lui

e)pentru a-si realiza rolul sau educativ administratia trebuind sa-si propuna prin activitatea pe care o presteaza sa educe cetateanul pentru ca acesta sa dobindeasca acea capacitate de a cunoaste care sunt drepturile si de a judeca el insusi calitatea prestatiilor sale .

Procedura de emitere sau de adoptare a unui act administrativ

In limbajul juridic atunci cand ne raportam la actele unui organ unipersonal cum ar fi:primarul,prefectul,primul-ministru spunem ca acesta emite acte administrative pe cand organele colegiale adopta acte(consiliul local,Guvernul) iar atunci cand este vorba de acte bi/multi/laterale acestea se incheie.

De regula emiterea sau adoptarea unui act administrativ presupune anumite faze procedurale care in functie de momentul in care intervin determina clasificarea in forme procedurale anterioare,concomitente sau ulterioare emiterii sau adoptarii actului respectiv.

Formele procedurale anterioare imbraca forme diferite incepind cu proiecte,analize,decizii,studii,multiplicari,solicitari.Dintre toate doctrina vorbeste despre o veritabila teorie a avizului si acordului prealabil.Avizul reprezinta punctul de vedere exprimat de un organ cu privire la un act administrativ pe care urmeaza sa-l emita sau sa-l adopte un alt organ la solicitarea acestuia.Ele sunt de 3 feluri:

a)avize facultative-atunci cand nu este obligatorie nici solicitarea nici respectarea lor

b)avize consultative-atunci cand este obligatorie solicitarea lor dar nu este obligatorie respectarea lor.

c) avize conforme -care sunt obligatorii atat in a fi solicitate cat si respectate

Avizele indiferent de forma lor nu sunt acte administrative adica nu sunt manifestari de vointa facute in scopul de a da nastere,a modifica sau stinge prin ele insele drepturi si obligatii adica efecte juridice,ele sunt operatiuni administrative foarte importante care conditioneaza contributia la validitatea unui act administrativ .In cazul avizului conform se spune ca acesta produce asa-zisul act administrativ complex in sensul ca actul administrativ emis cu un aviz conform ca si cel emis in baza unui acord prealabil sunt rodul manifestarii de vointa a 2 subiecte de drept respectiv cel de la care emana actul si cel de la care emana avizul sau acordul.Acordul reprezinta consimtamintul pe care il formuleaza sau il da un organ cu privire la emiterea sau adoptarea unui act administrativ de un alt organ.In functie de momentul in care intervine el poate fi atat prealabil cat si concomitent sau ulterior actului respectiv.Acordul ca si avizul nu este un act administrativ desi conditioneaza legalitatea unui act administrativ el nu produce prin el insusi efecte juridice dar influenteaza efectele actului la baza caruia se afla nefiind act administrativ nici avizul nici acordul nu pot forma obiectul unei actiuni de sine statatoare in contencios administrativ ci doar impreuna cu actul administrativ pe care il vizeaza legea contenciosului administrativ permitind ca instanta de contencios sa se pronunte si asupra operatiunii administrative care a stat la baza emiterii sau adoptarii actului dedus judecatii.

Formele procedurale concomitente

1)majoritatea ceruta pentru intrunirea valabila a unui organ colegial se mai numeste si quiorum care de regula este majoritatea membrilor organului respectiv.

2)majoritatea ceruta pentru votarea unui act al unui organ colegial poate fi:simpla(majoritatea membrilor prezenti);absoluta(majoritatea membrilor organului colegial);calificata(majoritatea membrilor determinata prin lege)

3)motivarea care semnifica aratarea considerentelor de fapt si de drept care determina adoptarea sau emiterea unui act juridic,ea caracterizeaza in primul rand actele jurisdictionale insa in doctrina s-a formulat necesitatea ca ea sa se extinda asupra tuturor actelor fiind o conditie de validitate,de garantare a legalitatii acestora.Acest lucru se impune cu atat mai mult cu cat una din componentele dreptului la o buna administrare garantata de tratatul constitutional European o reprezinta si motivarea actului.

Formele procedurale ulterioare

a)comunicarea-caracterizeaza actele individuale,semnifica aducerea la cunostiinta subiectului interesat sau destinatarului actului iar actele individuale produc efecte de la data comunicarii

b)publicarea -caracterizeaza de regula actele normative care produc efecte de la data publicarii,sunt si acte individuale pentru care se impune publicarea cum ar fi hotaririle de Guvern sau decretele Presedintelui care sunt inexistente daca nu se publica in Monitorul Oficial.

Forta juridica si efectele juridice ale actului administrativ

Ca orice act juridic si actul administrativ produce efecte de o anumita forta care constau in a da nastere,modifica,stinge drepturile si obligatiile.Actele administrative cu caracter normativ produc efecte in toate ramurile de drept cu exceptia dreptului penal,exceptarea dreptului penal se face in baza normei constitutionale potrivit careia reglementarea infractiunilor si pedepselor este de domeniul legilor organice.In ceea ce priveste actul administrativ individual acesta produce efecte in principal pentru dreptul administrativ dar si pentru alte ramuri de drept(dreptul muncii,dreptul civil;ex:un act de numire in functie a unui functionar public produce efecte in ceea ce priveste dreptul la pensie,la ajutor de somaj,un act de stare civila naste efecte in ceea ce priveste filiatia,dreptul la mostenire).Momentul de la care produce efecte juridice pentru organul emitent ,actul administrativ produce efecte chiar din momentul adoptarii sau emiterii sale in sensul ca acesta este obligat sa-l aduca la cunostiinta subiectelor de drept interesate sa nu-l revoce sau modifice decat cu respectarea procedurilor legale si altele,pentru celelalte subiecte de drept identificam momentul de la care actul produce efecte juridice trebuie facuta raportindu-ne la caracterul individual sau normativ al actului administrativ astfel doctrina a stabilit ca actul administrativ cu caracter individual produce efecte juridice din momentul comunicarii sale subiectelor interesate pe cand actul normativ produce efecte din momentul publicarii.Acest principiu trebuie circumstantiat dat fiind faptul ca prin constitutie este recunoscuta existenta unor acte individuale care se publica in Monitorul Oficial in mod obligatoriu in caz contrar intervenind sanctiunea drastica a inexistentei actului respectiv,de aceea simpla comunicare a unei hotariri cu caracter individual sau al unui decret al Presedintelui nu va produce efecte juridice daca nu este insotita de publicarea in Monitorul Oficial.In ceea ce priveste publicarea actelor normative este vorba despre publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei,in Monitorul Oficial al judetelor sau al Municipiului Bucuresti sau aducerea lor la cunostinta publica prin afisarea in cazul localitatilor rurale.Pentru a compatibiliza toate formele procedurale de cunoastere a actelor administrative vom spune ca acestea incep sa produca efecte juridice din momentul aducerii lor la cunostinta celor interesati in formele si modalitatile prevazute de lege .Forta juridica a actului administrativ este dominata de cele 3 prezumtii de care acesta se bucura si anume:

1)Prezumtia de legalitate -semnifica presupunerea ca actul corespunde legii in acceptiunea lato-sensu a termenului care include constitutia,legile Parlamentului si toate celelalte acte juridice cu forta superioara.

2)Prezumtia de veridicitate-presupunerea ca actul reflecta adevarul

3)Prezumtia de autenticitate -semnifica presupunerea ca actul emana de la organul exprimat prin forma sa exterioara respectiv:stampila,antetul,semnaturile.

Una din particularitatile fortei juridice a actului administrativ este reprezentata de principiul executio ex officio(executarii din oficiu)care semnifica faptul ca actul poate fi pus in executare silita si se poate apela la forta de constringere a statului direct in baza actului fara a mai fi necesara investirea lui cu forta juridica obligatorie deoarece actul insusi este titlu executoriu.

Anularea actului administrativ

-reprezinat operatiunea juridica prin intermediul careia sunt desfiintate efectele actului atunci cind anumite motive de fond sau forma afecteaza validitatea actului.In doctrina s-a pus problema daca actului administrativ ii sunt aplicabile regulile generale ale anularii actului din dreptul comun,astfel in dreptul comun se face diferenta intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa,nulitatea absoluta intervine atunci cand sunt incalcate conditii de fond esentiale pentru validitatea actului iar nulitatea relativa atunci cand sunt incalcate conditii de forma.De regula si pentru actul administrativ opereaza in aceleasi conditii anularea actului.Exista insa si situatii diferite atunci cand incalcarea unor conditii de forma atrage interventia sanctiunii nulitatii absolute,astfel ordonanta numarul 2 pe 2001 privind regimul juridic al contraventiilor prevede care sunt mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda un proces verbal contraventional .Lipsa unora din aceste mentiuni cum ar fi cele referitoare la numele si prenumele contravenientului,ale agentului constatator,fapta savirsita si sanctiunea atrag nulitatea absoluta a actului.Constatam ca desi au fost incalcate conditii de forma ele atrag nulitatea absoluta a actului administrativ respectiv,anularea actului reprezinta o institutie de rang constitutional fiind prevazuta in art 52 din constitutie potrivit caruia persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim poate sa solicite recunoasterea dreptului pretins,anularea actului si repararea pagubei.Desi constitutia nu prevede poate fi vorba despre o anulare totala atunci cand are loc desfiintarea actului in integralitatea lui si anulare partiala atunci cand se desfiinteaza anumite parti ale actului.Anularea poate fi dispusa de urmatoarele subiecte de drept:

a)de organul ierarhic superior in virtutea raportului de subordonare ierarhica pe care o are fata de organul care ii este subordonat astfel:raportul de subordonare dintre 2 subiecte de drept include mai multe prerogative ale organului supraordonat fata de cel care ii este subordonat ierarhic intre care se regaseste si dreptul de a-I anula actele alaturi de dreptul de a-I organiza activitatea ,de a-I numi conducatorii ,de a-I da instructiuni cu caracter obligatoriu.Dreptul de a anula actul este o dimensiune a dreptului de a-l sanctiona,sanctiunea putind sa vizeze personalul si actele ex: un ministru poate sa anuleze actele conducatorului unui organ central de specialitate care se afla in subordinea lui.

b)instanta de judecata care isi intemeiaza dreptul pe prevederile art 52 din constitutie si ale legii numarul 554 pe 2004 a contenciosului administrativ.O specie a nulitatii actului administrativ este inexistenta actului care a fost teoretizata in doctrina de drept public ca un fel de forma agravanta de nulitate care intervine atunci cind actulu administrativ nu indeplineste nici cele mai elementare conditii de legalitate incit pina si un om cu inteligenta medie ar realiza lipsa de validitate a actului ex:actul emis in baza unei legi care a fost abrogata sau de un organ necompetent,un tip specific de inexistenta consacra constitutia actuala prin art 100 si 108 potrivit carora nepublicarea in Monitorul Oficial a unei hotariri de Guvern,a unei ordonante sau decret al Presedintelui atrage inexistenta actului respectiv.Actul inexistent nu se mai bucura de prezumtia de legalitate,de autenticitate si veridicitate si nu mai constituie titlu executoriu ,organul caruia I se adreseaza nu este obligat sa il puna in executare si poate sa invoce inexistenta lui,organul care l-a emis nu mai poate sa-l puna in executare si sa pretinda subiectelor care cad sub incidenta actului executarea sau dupa caz respectarea acestuia.Regimul juridic al anularii actului administrativ este dominat de principiul conform caruia nulitatea unui act administrativ atrage dupa sine anularea tuturor actelor care au fost conditionate din punct de vedere al legalitatii lor de actul administrativ anulat.Are aplicabilitate aici principiul de drept cuprins in adagiul latin quod nullum est nullum producit efectum(ceea ce este nul produce efecte nule).

Revocarea actului administrativ

-este o specie a nulitatii care intervine atunci cind actul este lovit de anumite vicii de legalitate sau de oportunitate care pot fi:

a)anterioare

b)concomitente

c)ulterioare

emiterii sau adoptarii actului.

Efectele revocarii sunt diferite astfel:

a)efecte de desfiintare a actului ex tunc atunci cind motivele revocarii sunt anterioare sau concomitente emiterii sau adoptarii actului.

b)efectele de desfiintare ex nunc adica pentru viitor atunci cind cauzele revocarii sunt ulterioare emiterii sau adoptarii actului.

Revocarea se poate dispune de organul emitent sau de organul ierarhic superior celui de la care emana actul.Revocarea dispusa de organul emitent poarta denumirea de retractare iar cea dispusa de organul superior este revocare propriu-zisa.Revocarea reprezinta un principiu al actelor administrative vorbindu-se despre principiul revocabilitatii actului.De la acest principiu exista si anumite exceptii care privesc actele administrative cu caracter individual deoarece actele administrative normative sunt oricind si in orice conditii revocabile.Ele vorbesc despre urmatoarele exceptii:

a)actele administrative care sunt garantate de lege din punct de vedere al stabilitatii lor-acestea nu pot fi revocate deoarece atita vreme cit legiuitorul a hotarit acest lucru inseamna ca tot legiuitorul ar fi cel care el singur ar putea sa hotareasca contrariul,nu poate organul administrativ sa faca ceea ce legea il opreste

b)actele administrative care au fost executate material este vorba despre anumite autorizatii de constructie sau de desfiintare unei constructii,revocarea actelor ar insemna si desfiintarea efectelor materiale pe care le-au produs respectiv construirea din nou a unui imobil sau dupa caz demolarea lui ceea ce din ratiuni de ordin practic si al consecintelor materiale pe care le poate produce nu pot fi acceptate.

c)actele administrative care au produs efecte juridice in planul dreptului civil,ex:in baza unui act administrativ s-a incheiat un contract de vinzare-cumparare exceptarea acestei categorii are ca ratiune nevoia de a ocroti stabilitatea juridica ,ordinea juridica interna care reprezinta valori fundamentale intr-un stat de drept si la nivelul dreptului comunitar respectarea ordinii juridice este considerata o valoare deosebita pentru statele membre.

d)actele administrative cu caracter jurisdictional este vorba despre actele prin intermediul carora se solutioneaza anumite litigii izvorite in sfera administratiei publice de catre organe administrative investite prin lege cu atributii jurisdictionale.Aceste acte se bucura de o anumita stabilitate care le excepteaza de la principiul revocabilitatii actului fara a se putea insa bucura de autoritate de lucru judecat de care se bucura hotaririle judecatoresti.

Suspendarea actului administrativ

-reprezinta o modalitate de intrerupere sau incetare temporara a producerii de efecte juridice de catre un act administrativ.Ea poate sa se manifeste si ca intreruperea in anumite imprejurari a exercitarii unui mandat.In ambele situatii este vorba despre anumite banuieli sau suspiciuni cu privire la nelegalitatea unui act sau savirsirea de catre titularul unei functii a unor fapte antisociale.Suspendarea ne apare din aceasta perspectiva ca o garantie a legalitatii.Este necesar ca ea sa intervina pina cind banuielile sau suspiciunile sunt clarificate motiv pentru care actul isi intrerupe efectele sau mandatul nu se mai exercita pe o perioada de timp pina cind se stabileste daca ele au sau nu un suport real.Suspendarea reprezinta o institutie de rang constitutional ea fiind prevazuta in mai multe texte constitutionale si anume:

a)art 96 alin 3 care prevede ca de la data punerii sub acuzare pentru fapta de inalta tradare si pina la data demiterii Presedintele Romaniei este suspendat de drept,este vorba de raspunderea penala a Presedintelui Romaniei care intervine pt fapta de inalta tradare si care include in continutul ei si suspendarea de drept a Presedintelui.Constatam ca de aceasta data este vorba despre o suspendare care intervine in baza unui text de lege si nu chiar orice lege ci legea fundamentala.

b)art 123 alin 5 potrivit caruia prefectul poate ataca in fata instantelor de contencios administrativ un act administrativ emis sau adoptat de consiliul local,judetean sau primar ceea ce atrage suspendarea de drept a actului astfel atacat.

Comparatie intre suspendarea si revocarea actului administrativ

Suspendarea :1) este o exceptie in regimul juridic al actelor administrative   

2)intervine cand exista dubii sau indoieli privind legalitatea

unui act administrativ

3)atrage incetarea temporara a efectelor juridice ale unui act

administrativ sau intreruperea temporara a efectelor juridice

ale unui act administrativ

4)poate fi dispusa de organul emitent,de cel ierarhic,de o

autoritate publica,de instanta de judecata sau de legiuitor

Revocarea

1)reprezinta un principiu al regimului juridic al actelor administrative de la care exista anumite exceptii care privesc doar actele individuale,cele normative fiind oricind revocabile.Exceptiile se interpreteaza potrivit principiului "exceptio est strictissimae interpretationis"

2)intervine atunci cind exista certitudini cu privire la nelegalitatea sau neoportunitatea unui act administrativ

3)atrage incetarea definitiva a efectelor juridice ale unui act administrativ

4)poate fi dispusa de organul emitent sau de cel superior ierarhic

Si revocarea si suspendarea pot viza atat vicii de legalitate cat si de oportunitate.In ceea ce priveste categoriile de suspendare pot fi identificate :

a)suspendare dispusa de o autoritate publica

b)suspendare dispusa de organul de la care emana actul sau de cel superior lui

c)suspendare dispusa de instanta de judecata in baza legii numarul 554 pe 2004 a contenciosului administrativ

d)suspendarea de drept care intervine atunci cind un text de lege prevede acest lucru

Controlul exercitat asupra activitatii administratiei publice

-prin intermediul controlului se urmareste asigurarea legalitatii unui act,a unei activitati,determinarea cazurilor de nelegalitate si interventia atunci cind este nevoie prin sanctionarea celor vinovati prin masuri de indrumare,de corectare a situatiei,a starii de nelegalitate.Administratia publica este supusa la mai multe forme de control unele dintre ele prevazute de textele constitutionale dupa cum urmeaza:

1)art 111 prevede ca:Guvernul ca si celelalte organe ale administratiei publice in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de cele 2 camere ale Parlamentului si de comisiile parlamentare prin intermediul presedintilor lor.Din interpretarea acestui text rezulta ca:

-Guvernul insusi este calificat ca un organ al administratiei publice

-asupra intregii administratii publice se exercita un control parlamentar traditional exercitat de Parlament prin diferite modalitati cum ar fi:solicitarea de documente,informatii,intrebari,interpelari,motiuni,anchete si un control parlamentar modern.

2)art 126 alin 6 care prevede urmatoarele:

-controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice pe calea contenciosului administrativ este garantat,textul trebuie coraborat cu cel al art 52 privind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica

3)art 123 care permite prefectului sa poata ataca in fata instantelor de contencios administrativ un act pe care il considera ilegal urmarea a controlului de legalitate pe care el trebuie sa-l exercite asupra activitatii autoritatilor autonome locale si actelor acestora

Clasificarea formelor de control exercitate asupra administratiei publice

1.in functie de caracterul controlului identificam:

a)un control contencios administrativ care are la baza un litigiu,cum este controlul exercitat de instantele judecatoresti sau de Curtea constitutionala si de diferite organe investite cu atributii jurisdictionale

b)un control necontencios care nu presupune un litigiu cum ar fi cel parlamentar,cel exercitat de alte autoritati publice

2.in functie de organul care il exercita:

a)un control administrativ care generic poate fi definit ca fiind controlul exercitat de administratie asupra propriei activitati

3.in functie de locul unde este plasat organul care exercita acest control administrativ identificam:

a)un control administrativ intern exercitat de structuri din interiorul organului controlat

b)un control administrativ extern efectuat de structuri din afara acestui organ

4.in functie de intinderea obiectivelor controlului

a)un control general -vizeaza intreaga activitate a organului controlat

b)un control de specialitate -vizeaza anumite segmente ale activitatii.

Un control parlamentar exercitat de Parlament care este de 2 tipuri:

1)control parlamentar traditional sub forma de intrebari,interpelari,anchete,solicitari de informatii si documente

2)control parlamentar modern exercitat de autoritati publice care la rindul lor sunt plasate sub autoritatea Parlamentului cum ar fi:avocatul poporului,curtea de conturi.

3)controlul judecatoresc exercitat in baza art 52,126 alin 6 si prevederilor legii numarul 554 pe 2004 a contenciosului administrativ.Acest control are ca obiect actele administrative emise sau adoptate de toate autoritatile publice care pot imbraca forma tipica a actului administrativ emis dar vatamator cat si forma asimilata a refuzului nejustificat de a solutiona o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege sau un interes legitim sau intirzierea peste termenul legal in solutionarea unei asemenea cereri.

4)controlul exercitat de societatea civila -constitutia obliga Guvernul ca in exercitarea atributiilor sale sa coopereze cu organismele sociale interesate

5)controlul exercitat de organe administrative cu atributii jurisdictionale cum ar fi diferite autoritati administrative investite prin lege sa solutioneze anumite litigii izvorite in sfera administratiei publice dupa reguli procedurale asemanatoare celor utilizate de instantele judecatoresti .

Jurisdictia administrativa si actul administrativ jurisdictional

Etimologic cuvintul jurisdictie inseamna spun dreptul ceea ce presupune o forma de activitate prin intermediul careia se solutioneaza o problema de drept,adica o forma de judecare a unei situatii conflictuale aparute.Notiunea de jurisdictie nu e sinonima cu cea de justitie intre ele existind o relatie de la intreg la parte.Justitia este forma de jurisdictie exercitata de instantele judecatoresti putind fi vorba astfel despre jurisdictie judiciara,art 126"justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege".Inafara ei mai pot fi identificate si alte forme de jurisdictie astfel titlul 5 din constitutie reglementeaza Curtea Constitutionala care este singura autoritate speciala si specializata de jurisdictie constitutionala.Mai exista o jurisdictie administrativa realizata de autoritati ale administratiei publice investite prin lege cu atributii de natura jurisdictionala.Existenta jurisdictiilor speciale administrative a fost recunoscuta prin constitutie in urma revizuirii acesteia din 2003 art 24 alin 4 prevazind ca jurisdictiile administrative sunt facultative si gratuite.

Actul administrativ jurisdictional

Actul administrativ tipic este acel tip de act administrativ prin care se solutioneaza cu forta de adevar legal si dupa reguli asemanatoare procedurii judecatoresti un litigiu aparut in sfera administratiei publice.

Trasaturile acestui act:

1)este un act administrativ tipic este adoptat de un organ administrativ caruia i-au fost recunoscute prin lege atributii de natura jurisdictionala

2)este adoptat in cadrul unei proceduri similare celei utilizate de instantele judecatoresti

3)este modificat in fapt si in drept

4)prin intermediul lui se transeaza un litigiu

5)se bucura de o stabilitate mai mare care-l excepteaza de la principiul revocabilitatii

Contenciosul administrativ

-cuvintul contencios deriva din latinescul contendo,ere care inseamna a se infrunta in lupta si evoca totalitatea litigiilor dintre administratie si cei administrati.In ceea ce priveste solutionarea acestor litigii de-a lungul timpului s-au conturat mai multe sisteme :

1)sistemul administratorului judecator practicat in Franta la revolutia franceza cind a fost inlocuit cu sistemul existent in prezent.Potrivit acestui sistem solutionarea litigiilor se facea de catre o structura din rindul administrativ

2)sistemul francofon al instantelor speciale si specializate respectiv al unor tribunale administrative in fruntea carora se afla o instanta suprema de contencios administrativ denumita consiliu de stat,acesta are misunea atat de autoritate care judeca litigii de natura administrativa dar in acelasi timp el avizeaza toate actele normative aplicabile administratiei publice si exercita un rol de consiliere pentru Guvern.

3)sistemul anglo-saxon in care litigiile cu administratia se judeca de aceleasi instante care judeca litigiile dintre particulari si dupa aceleasi reguli procedurale.

Contenciosul administrativ in Rom s-a constituit ca si intregul sistem de drept romin pe filonul si sub influenta sistemului francofon.In 1864 printre legile adoptate de Alexandru Ioan Cuza s-a regasit si legea privind infiintarea dupa modelul francez a consiliului de stat la 6 februarie 1864.Aceasta exercita si atributii de natura jurisdictionala care ii erau conferite prin legea de infiintare sau prin alte reglementari.Infiintarea acestei autoritati nu a fost agreata pt ca cenzura actele administrative motiv pt care a fost desfiintata in 1866 prevazindu-se prin legea de desfiintare ca niciodata in Rom sa nu se mai infiinteze autoritati de acel gen ceea ce s-a si intamplat.Constitutia interbelica recunoaste si garanteaza controlul de legalitate exercitat de instantele judecatoresti asupra actelor adm prevazind si actele sustrase acestui control,pe baza constitutiei s-a adoptat o lege a contenciosului adm si s-a dezvoltat o bogata doctrina si jurisprudenta.Instaurarea regimului totalitar a atras desfiintarea acestei institutii alaturi de altele considerate incompatibile cu regimul politico -juridic din acel timp.Constitutia din 1965 recunostea dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica prin acte adm de a se adresa instantelor judecatoresti iar in baza prevederii constitutionale a fost adoptata legea numarul 1 pe 1997 care dezvolta regimul acelui drept,legea continea foarte multe exceptii nu puteau fi atacate actele autoritatii centrale ,actele cu caracter normativ practic din modul in care era conceputa exceptia devenise regula si regula exceptia de unde slaba eficienta a acestei reglementari si a dreptului insusi.Dupa 1990 preocuparea de a se adopta o lege privind contenciosul adm a reprezentat o prioritate pt puterea constituita in urma alegerilor din mai 1990 adoptindu-se astfel prima lege a contenciosului adm dupa revolutia din decembrie legea nr 29 din 1990 ramasa in vigoare pina la abrogarea ei prin legea 554 pe 2004.Dupa adoptarea acestei reglementari a fost adoptata constitutia din 1991 iar unele din prevederile constitutiei in materia contenciosului adm erau diferite de cele prevazute de legea nr 29 din 1990.Actualul art 154 fost 152 prevede ca legile si toate celelalte acte normative ramin in vigoare in masura in care ele nu contravin prevederilor prezentei constitutii ,per a contrario daca exista o lipsa de corespondenta intre legile anterioare constitutiei si constitutie legile nu mai erau mentinute in vigoare constitutia avind caracter suprem.In 2003 s-a revizuit constitutia si in urma revizuirii s-au adus substantiale modificari in material contenciosului adm care justificau in si mai mare masura adoptarea unei noi reglementari,actuala lege a contenciosului adm nr 554/2004.

Izvoarele constitutionale in materia contenciosului adm

Art 52 intitulat dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica si situat in titlul 2 capitolul 2 referitor la drepturile si libertatile fundamentale,el reglementeaza unul din drepturile fundamentale ale cetateanului romin in actualul sistem care alaturi de dreptul de petitionare prevazut de art 51 constituie categorii de garantii.El prevede ca persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim de o autoritate publica printr-un act adm sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim,anularea actului si repararea pagubei.Prin alin 2 se trimite la o lege organica prin care se reglementeaza atat conditiile cat si limitele exercitarii dreptului fundamental respectiv.Legea organica la care trimite art 52 alin 2 este mentionata si in art 73 alin 3 litera k fiind vorba despre legea contenciosului adm.Un text constitutional important este art 126 alin 6 care a fost introdus in urma revizuirii in 2003 a constitutiei.Textul garanteaza controlul judecatoresc al actelor adm ale autoritatilor publice pe calea contenciosului adm cu exceptia actelor care privesc raporturile cu Parlamentul si actelor de comandament cu caracter militar.Acelasi text consacra o solutie constitutionala unei probleme semnalata in practica referitoare la controlul care se poate exercita asupra ordonantelor de Guvern simple sau de urgenta.Pina la modificarea constitutiei din 2003 ordonantele puteau fi supuse exclusiv controlului de constitutionalitate pe cale de exceptie.Curtea constitutionala nu rezolva insa situatii de fapt nu rezolva litigii izvorite intre subiecte de drept ea stabileste numai o chestiune de drept stabilind daca o norma este sau nu conforma constitutiei.Un alt text aplicabil in materie este art 123 alin 5 care prevede ca prefectul poate ataca in fata instantei de contencios adm un act al consiliului judetean,al primarului in cazul in care considera actul ilegal actul astfel atacat fiind suspendat de drept.Textul reglementeaza rolul prefectului in calitatea de reprezentant al Guvernului in teritoriu de a controla legalitatea actelor autoritatilor autonome locale pt ca intre prefect si aceste autoritati nu exista raport de subordonare,prefectul nu poate sa anuleze el insusi actele autoritatii autonome locale dar poate sa sesizeze instanta de contencios adm solicitindu-I acesteia anularea actului pe care il considera ilegal .Un alt act aplicabil in materie este art 21 privind liberul acces la justitie potrivit caruia orice persoana se poate adresa justitiei pt apararea drepturilor,libertatilor si intereselor legitime.Exercitarea acestui drept nu se poate ingradi prin nici o lege.In urma revizuirii constitutiei textul a fost completat si pus in concordanta cu art 6 din conventia europeana a drepturilor omului in sensul recunoasterii pt parti a dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un timp rezonabil.

Art 53 reglementeaza regimul constitutional al restringerii unor drepturi sau libertati regim aplicabil si in cazul restringerii drepturilor fundamentale prevazute de art 52,si acest text constitutional a suferit imbunatatiri el avind in prezent urmatorul continut:

a)restringerea exercitiului unor drepturi sau libertati este posibila numai prin lege

b)restringerea poate fi realizata daca este impusa de una din urmatoarele situatii:

-apararea securitatii nationale,a ordinii,sanatatii,moralei publice,a drepturilor si libertatilor cetatenesti

-desfasurarea instructiei penale

-prevenirea consecintelor unei calamitati naturale,ale unui dezastru.

c)restringerea se poate dispune numai daca este necesara intr-o societate democrata

d)principiul proportionalitatii intre restringere si cauza care a determinat-o

e)aplicarea masurii de restringere in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere drepturilor sau libertatilor supuse restringerii.

Inafara acestor dispozitii constitutionale care fac referire expresa si au aplicabilitate directa in materia contenciosului adm pot fi avute in vedere si alte prevederi cum ar fi art 1 alin 3 care proclama Romania stat de drept si aseaza dreptatea intre valorile garantate,supreme in spiritul traditiilor democratice ale poporului romin si idealurilor revolutiei din decembrie 1989.Art 16 care proclama egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii si autoritatilor publice fara privilegii,discriminari coraborat cu principiul ca nimeni nu este mai presus de lege.

Trasaturile reglementarii privind contenciosul adm in baza constitutiei si legii 554/2004

1)Scurt istoric al contenciosului adm-sistemul de drept romanesc inclusiv in material contenciosului adm s-a constituit pe filonul celui francez unde exista instante speciale si specializate care judeca litigiile dintre administratie si particulari.Este vorba despre o jurisdictie adm diferita de jurisdictia judiciara de drept comun exercitata de tribunalele administrative in fruntea carora se afla o instanta suprema de contencios adm numita consiliu de stat.Acesta are in competenta atat judecarea litigiilor cu administratia cat si alte roluri cum ar fi cel de consiliere pt Guvern sau de avizare a actelor normative aplicabile administratiei publice. In 1864 printre legile adoptate de Alexandru Ioan Cuza s-a regasit si legea privind infiintarea dupa modelul francez a consiliului de stat la 6 februarie 1864.Aceasta exercita si atributii de natura jurisdictionala care ii erau conferite prin legea de infiintare sau prin alte reglementari.Infiintarea acestei autoritati nu a fost agreata pt ca cenzura actele administrative motiv pt care a fost desfiintata in 1866 prevazindu-se prin legea de desfiintare ca niciodata in Rom sa nu se mai infiinteze autoritati de acel gen ceea ce s-a si intamplat.Constitutia interbelica recunoaste si garanteaza controlul de legalitate exercitat de instantele judecatoresti asupra actelor adm prevazind si actele sustrase acestui control,pe baza constitutiei s-a adoptat o lege a contenciosului adm si s-a dezvoltat o bogata doctrina si jurisprudenta.Instaurarea regimului totalitar a atras desfiintarea acestei institutii alaturi de altele considerate incompatibile cu regimul politico -juridic din acel timp.Constitutia din 1965 recunostea dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica prin acte adm de a se adresa instantelor judecatoresti iar in baza prevederii constitutionale a fost adoptata legea numarul 1 pe 1997 care dezvolta regimul acelui drept,legea continea foarte multe exceptii nu puteau fi atacate actele autoritatii centrale ,actele cu caracter normativ practic din modul in care era conceputa exceptia devenise regula si regula exceptia de unde slaba eficienta a acestei reglementari si a dreptului insusi.Dupa 1990 preocuparea de a se adopta o lege privind contenciosul adm a reprezentat o prioritate pt puterea constituita in urma alegerilor din mai 1990 adoptindu-se astfel prima lege a contenciosului adm dupa revolutia din decembrie legea nr 29 din 1990 ramasa in vigoare pina la abrogarea ei prin legea 554 pe 2004.Dupa adoptarea acestei reglementari a fost adoptata constitutia din 1991 iar unele din prevederile constitutiei in materia contenciosului adm erau diferite de cele prevazute de legea nr 29 din 1990.Actualul art 154 fost 152 prevede ca legile si toate celelalte acte normative ramin in vigoare in masura in care ele nu contravin prevederilor prezentei constitutii ,per a contrario daca exista o lipsa de corespondenta intre legile anterioare constitutiei si constitutie legile nu mai erau mentinute in vigoare constitutia avind caracter suprem.In 2003 s-a revizuit constitutia si in urma revizuirii s-au adus substantiale modificari in material contenciosului adm care justificau in si mai mare masura adoptarea unei noi reglementari,actuala lege a contenciosului adm nr 554/2004 are urmatoarele trasaturi caracteristice:

1)legea consacra un contencios de plina jurisdictie in sensul ca reclamantul poate sa solicite si instanta poate sa dispuna una din urmatoarele solutii:

-anularea in tot sau in parte a actului dedus judecatii

-obligarea autoritatii sa emita un act la care subiectul se considera indreptatit fiind vorba despre recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim de care vorbeste atat constitutia in art 52 alin 1 cat si legea 554/2004 in art 1.

-obligarea autoritatii la suportarea de despagubiri pt prejudiciile produse.

2)instanta poate sa oblige in cazul admiterii cererii atat la plata unor despagubiri materiale cat si la despagubiri morale,institutia despagubirilor morale respectiv pretul durerii in vechiul drept evoca posibilitatea de a se acorda despagubiri pt prejudiciile care vizeaza afectarea unor valori care nu au caracter patrimonial cum ar fi:onoarea ,demnitatea,imaginea publica,intimitatea,viata privata.

3)actuala reglementare consacra atat forme de contencios adm subiectiv cat si forme de contencios adm obiectiv prin recunoasterea dreptului de sezina adica de sesizare a instantelor judecatoresti atat pt persoanele care au fost vatamate in drepturi si interese subiective proprii cat si pt alte subiecte de drept care prin actiunea lor apara drepturile colective interese publice.

4)caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile-astfel cel vatamat,persoana care sesizeaza instanta de contencios adm este obligata ca inainte de a sesiza instanta judecatoreasca de contencios adm sa exercite procedura prealabila care poate imbraca forma de :

-recurs gratios-semnifica o cerere adresata organului de la care emana actul sau care avea obligatia legala sa emita un act prin care sa se solicite revocarea in tot sau in parte a actului respective

-recurs administrativ ierarhic-se poate adresa organului ierarhic superior celui emitent daca acesta exista.

Cererea poate sa fie introdusa si de persoana care a fost vatamata intr-un drept al sau sau interes legitim printr-un act administrativ adresat altei persoane ex:o autorizatie de construire poate sa fie atacata de vecinii care se considera neindreptatiti prin continutul ei,plingerea se adreseaza in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului considerat ilegal si se solutioneaza in termen de 30 de zile de la data inregistrarii cererii.Exista anumite categorii de actiuni pt care nu este obligatorie plingerea prealabila fiind vorba de actiuni introduse de prefect,avocatul poporului,ministerul public,persoana vatamata prin ordonante sau dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.

5)posibilitatea de a ataca in justitie atat actele administrative unilaterale cat si actele adm cu caracter bi/multi/lateral respectiv contractele adm prin care se pune in valoare un bun proprietate publica,se presteaza un serviciu public,se realizeaza o lucrare publica sau o achizitie publica.Pot fi atacate atat actele individuale care produc efecte juridice fata de un subiect determinat de drept cat si cele normative care produc efecte juridice si au opozabilitate erga omnes.Legea prevede ca hotaririle judecatoresti prin care se anuleaza acte adm cu caracter normativ produc efecte juridice obligatorii fata de toate subiectele de drept sunt general obligatorii si se publica in Monitorul Oficial sau in monitoarele oficiale ale judetelor sau municipiului Buc la solicitarea reclamantului sau a instantei de executare .

6)dublu grad de jurisdictie specific-cuprinde fondul si recursul neexistind calea de atac a apelului.Litigiile de contencios adm se solutioneaza de sectiile de specialitate constituite in cadrul tribunalelor,curtii de apel si inaltei Curti de Casatie si justitie .Litigiile care privesc acte emise de autoritati publice locale si judetene se judeca in fond de tribunal si in recurs de Curtea de apel sectiile de contencios adm si fiscal.Litigiile care privesc acte adm emise de autoritatile publice centrale se judeca in fond de sectia de contencios adm si fiscal a Curtii de apel iar in recurs de cea a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

7)posibilitatea de a fi solutionate de instanta de contencios adm si cererile persoanei vatamate prin ordonante sau dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale .Anterior modificarii constitutiei in 2003 o asemenea posibilitate nu era prevazuta existind un vid legislativ in materie.Ordonantele de Guvern puteau fi atacate numai pe cale de exceptie in fata Curtii constitutionale,insa Curtea Constitutionala nu transeaza litigii ci solutioneaza probleme de drept nu probleme de fapt ea stabilind daca o anumita reglementare corespunde sau nu constitutiei.

8)posibilitatea de a fi introdus in cauza si functionarul public care a elaborat actul sau care se face vinovat de neelaborarea lui ,atunci cind se solicita plata unor despagubiri pt prejudiciul cauzat sau pt intirziere rezulta ca actiunea in anulare sau obligare la emiterea unui act adm pot fi formulate numai impotriva autoritatii.Functionarul public chemat in proces poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze un act administrativ.

9)instituirea unor proceduri speciale prin intermediul carora se urmareste sa se confere mai multa eficienta institutiei contenciosului adm ca institutie fundamentala a statului de drept care valorifica dreptul fundamental consacrat de art 52 si prin intermediul caruia particularul este aparat impotriva abuzurilor adm.Astfel se consacra o forma de recurs in situatii deosebite inainte ca instanta de fond sa redacteze hotarirea judecatoreasca putindu-se formula o cerere direct la instanta care urmeaza sa judece recursul prin care sa se solicite incuviintarea acestei prevederi datorita situatiei deosebite in care se afla partea.Cererea prin care se cere fixarea unui termen de urgenta se solutioneaza in termen de 24 de ore de la prezentarea de presedintele instantei de recurs iar daca a fost admisa instanta de fond e obligata ca in termen de 5 zile sa redacteze hotarirea,sa o comunice partilor si sa expedieze dosarul la instanta de recurs.