CATEGORII DOCUMENTE |
Administratie | Drept |
EFECTELE CONTRACTULUI DE CONCESIUNE
1. Drepturile concesionarului
In baza contractului de concesiune, concesionarul are dreptul:
a) sa exploateze, pe riscul si raspunderea sa bunul, activitatea ori serviciul public ce face obiectul contractului;
b) sa incheie contracte cu terti pentru asigurarea serviciilor publice ce fac obiectul concesiunii, dar fara a putea transfera acestora drepturile dobandite prin concesiune .
Specificam ca spre deosebire de legislatia franceza unde prin redeventa se intelege taxele sau tarifele pe care concesionarul le percepe de la uzageri pentru serviciile prestate, in legislatia noastra redeventa este suma de bani pe care o plateste concesionarul pentru ca a primit in concesiune serviciul public si aceasta pentru ca exista posibilitatea realizarii unui castig de catre concesionar prin incasarile pe care le va face de la uzageri prin prestarea serviciului public.
c) De aici putem trage concluzia ca desi nu se prevede in mod expres in Legea nr. 219/1998 sau in Normele metodologice - cadru, concesionarul poate percepe taxe sau tarife de la uzageri pentru serviciile pe care le presteaza.
Stabilirea taxelor sau tarifelor variaza de la o concesiune la alta. Se poate recunoaste concesionarului o anumita libertate pentru a determina intre o limita minima si maxima taxele sau tarifele efectiv aplicate, dar sub controlul concedentului. Aceasta libertate nu a fost niciodata absoluta si aceasta pentru ca tarifele sau taxele sunt elemente esentiale pentru organizarea si functionarea serviciilor publice iar concedentul nu se poate dezinteresa total de ele. In contract pot fi prevazute clauze de revizuire ale acestora.
d) Concesionarul mai poate beneficia de unele avantaje financiare (subventii)[2], ocuparea domeniului public, privilegii de exploatare exclusiva prin care concedentului i se interzice sa apeleze la intreprinderi concurentiale, etc. Aceste avantaje au o trasatura comuna si anume apartin clauzelor contractuale ale concesiunii si aceasta inseamna ca nu se poate reveni unilateral asupra lor.
In art. 32 din Legea nr. 219/1998 se prevede ca relatiile contractuale dintre concedent si concesionar se bazeaza pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile egalitati intre avantajele care ii sunt acordate concesionarului si sarcinile care ii sunt impuse. Aceasta inseamna ca nu va fi obligat concesionarul sa suporte cresterea sarcinilor legate de executarea obligatiilor sale, in cazul in care aceasta crestere rezulta in urma unei actiuni sau unei masuri impuse de o autoritate publica[3] sau datorita unui caz de forta majora ori unui caz fortuit. Prin aceasta se urmareste salvarea ruinei concesionarului pentru a se salva serviciul public sau pentru a face fata evolutiei interesului general.
Modificarea echilibrului financiar independenta de autoritatea concedenta pune in discutie teoria impreviziunii.
2. Obligatiile concesionarului
a) In primul rand concesionarul trebuie sa presteze personal serviciul public cu care este obligat prin contractul de concesiune. Serviciul public trebuie prestat in mod direct fara a-l putea subconcesiona unei alte persoane, ceea ce inseamna ca subconcesiunea la un tert este nula.
Mostenitorii concesionarului pot sa continue prestarea serviciilor publice daca nu exista clauze contrare in caietul de sarcini.
b) In al doilea rand concesionarul are obligatia sa presteze serviciul public in mod continuu si permanent.
In conditiile incetarii contractului de concesiune din alte cauze decat prin ajungere la termen, forta majora sau caz fortuit, concesionarul este obligat sa asigure continuitatea prestarii serviciului public, in conditiile stipulate in contract, pana la preluarea acestuia de catre concedent.
Daca concesionarul sesizeaza existenta unor cauze sau iminenta producerii unor evenimente de natura sa conduca la imposibilitatea realizarii serviciului public, trebuie sa notifice imediat acest fapt concedentului, in vederea luarii masurilor ce se impun pentru asigurarea continuitatii serviciului public. In situatia in care concedentul modifica in mod unilateral partea reglementara a contractului de concesiune, in conditiile legii, concesionarul este obligat sa continue prestarea serviciului in noile conditii stabilite de concedent, fara a putea solicita incetarea contractului de concesiune.
c) In al treilea rand concesionarul este obligat sa plateasca redeventa la valoarea prevazuta in oferta si in modul stabilit in contractul de concesiune. De asemenea, in termen de 90 de zile de la data semnarii contractului de concesiune, concesionarul este obligat sa depuna garantia, care este o suma fixa ce reprezinta o cota-parte din suma obligatiei de plata catre concedent si care este datorata pentru primul an de activitate.
La incetarea contractului de concesiune prin ajungere la termen concesionarul este obligat sa restituie concedentului bunurile de retur in mod gratuit si libere de orice sarcini. Sunt bunuri de retur bunurile care au facut obiectul concesiunii precum si cele care au rezultat in urma investitiilor impuse prin caietul de sarcini. Restituirea gratuita a lucrarilor realizate de concesionar este o caracteristica a concesiunii.
Drepturile concedentului
a) Concedentul are dreptul sa verifice, pe perioada derularii contractului de concesiune modul in care concesionarul isi respecta obligatiile asumate prin contract. Aceasta verificare se va exercita insa, cu notificarea prealabila a concesionarului si in conditiile prevazute in contract. Dreptul de supraveghere din partea administratiei este o caracteristica a tuturor contractelor administrative.
b) Concedentul poate modifica in mod unilateral partea reglementara a contractului de concesiune[4], cu notificarea prealabila a concesionarului, dar numai pentru motive exceptionale legate de interesul national sau local. In urma modificarii contractului, concesionarul este obligat sa continue prestarea serviciului public fara a putea solicita incetarea contractului de concesiune. Daca modificarea contractului determina pentru concesionar obligatii in plus, acesta nu poate refuza executarea sarcinilor suplimentare. El are insa dreptul sa primeasca o despagubire adecvata si efectiva; in caz de dezacord intre concedent si concesionar cu privire la suma despagubirii, aceasta va fi stabilita de catre instanta de judecata competenta.
Plecandu-se de la faptul ca un contract de concesiune poate fi incheiat pentru o perioada destul de mare ( pana la 49 de ani) s-a prevazut posibilitatea pentru administratie de a modifica unilateral partea reglementara a contractului de concesiune, modificare care se poate face pentru motive exceptionale legate de interesul national sau local, dupa caz. Consideram ca, o modificare unilaterala a partii reglementare ar putea interveni si la o perioada scurta de la incheierea contractului daca intr-adevar exista motive exceptionale.
Desi in lege se prevede posibilitatea pentru concedent de a modifica in mod unilateral partea reglementara a contractului de concesiune, consideram ca se poate ataca hotararea de a modifica contractul la instanta de contencios administrativ. Instanta trebuie sa verifice daca nu s-a actionat abuziv, daca intr-adevar un interes general impune o asemenea modificare.
Legea rezerva dreptul de a modifica contractul concedentului. In ceea ce ne priveste consideram ca acest drept ar trebui acordat Guvernului, consiliul judetean ori consiliului local care odata cu concesiunea aproba si caietul de sarcini. Problema nu se ridica daca aceste organe au si calitatea de concedent, insa cand aceasta calitate o au celelalte organe prevazute in lege nu putem admite ca un organ ierarhic inferior sa modifice un act al unui organ ierarhic superior, motiv pentru care propunem reformularea art. 31 alin.1 din lege, in sensul ca partea reglementara a contractului de concesiune poate fi modificata de concedent, dupa aprobarea data de autoritatea publica care a aprobat concesiunea.
4. Obligatiile concedentului
a) In primul rand concedentul este obligat sa nu il tulbure pe concesionar in prestarea serviciului public, exploatarea activitatii ori a bunului, cu respectarea drepturilor acestuia prevazute in contractul de concesiune.
b) Cu exceptia cazurilor prevazute de lege, concedentul nu are dreptul sa modifice unilateral contractul de concesiune.
c) Concedentul este obligat sa notifice concesionarului aparitia oricaror imprejurari de natura sa aduca atingere drepturilor acestuia.
BIBLIOGRAFIE : Ana Vasile, Drept administrativ, Editura Augusta, Timisoara, 2001, pag. 78 -82.
Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica, care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala, Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 29/1998.
Masura poate fi impusa si de catre autoritatea concedenta atunci cand ar modifica conditiile de prestare a serviciilor publice, impunand un serviciu public mai oneros. Dam ca exemplu situatia cand se cere un trafic mai frecvent pentru o retea de transport. Intr-o asemenea situatie concedentul trebuie sa plateasca concesionarului o indemnizatie datorita modificarii. (- G. Vedel, P. Delvolv, op. cit., 12-e dition, p.779).
Acest drept de modificare unilaterala, nu este nelimitat, modificarile nu pot afecta avantajele financiare ale concesionarului; daca acestea duc la ruperea echilibrului financiar al concesiunii, concesionarul are dreptul la o compensatie financiara. De asemenea modificarile impuse nu pot excede o anumita amploare: cand modernizarea tehnicii sau cresterea serviciului public pentru a face fata evolutiei interesului general nu poate fi prevazuta in momentul semnarii actului de concesiune si se ajunge chiar la crearea unui serviciu public nou, concedentul trebuie sa propuna concesionarului un act aditional la contractul de concesiune. (- C. Quin, G. Jeannot, op. cit., p.82). Jurisprudenta franceza a admis prima data ca se pot impune concesionarului obligatii care nu au fost prevazute in caietul de sarcini, daca interesul public il cere, prin celebra decizie din 1910 " Compagnie gnrale des tramways". (- M. Long, P. Weil, G. Braibant, P. Delvolv si G. Genevois, op. cit., p.136-143).
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2267
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved