SERVICIILE PUBLICE ADMINISTRATIVE

SERVICIILE PUBLICE ADMINISTRATIVE

Termenul de serviciu public trebuie clar delimitat de acela de serviciu de utilitate publica, diferenta provenind din modul de organizare : ultimele sunt infaptuite de organizatii nestatale , in timp ce serviciile publice sunt infaptuite de organizatii statale , desprinzandu-se astfel trei categorii:

1. Serviciile de legiferare -Parlament

-Camera Deputatilor

-Senat

2. Servicii publice judiciare-instantele judecatoresti;

3. Serviciile publice administrative-caracterizate de trei elemente:-asigura executarea legilor si a H.J.

-vegheaza la respectarea ordinii publice;

-asigura siguranta nationala.

Vorbim de existenta serviciilor publice daca si numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a. sunt satisfacute cerintele membrilor societatii.

b. infiintarea lor se face prin acte de autoritate(ministerele prin lege si organele de specialitate din subordinea Guvernului prin H.G.)

c. activitatea lor se desfasoara in realizarea autoritatii de stat (persoanele respective au calitatea de functionar public).

d. sunt persoane juridice avand toate drepturile si obligatiile specifice acestora.

e. mijloacele materiale de finantare le reprezinta bugetul si veniturile proprii( beneficiaza de autonomie financiara cf. pp. descentralizarii).

Serviciile publice sunt asadar prin definitie organe de stat sau ale colectivitatilor locale , infiintate de catre autoritatile competente cu scopul satisfacerii unor interese generale ale membrilor societatii (atat in regim de drept administrativ cat si in regim de drept civil) ,in procesul de executare a legii. Ex. de servicii publice ar fi : Societatea Nationala a C.F.R.; Secretariatul de stat pentru handicapati;Agentia Nationala pentru Privatizare; Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

Concluzionand putem desprinde trei mari categorii de servicii publice:

1. Organe ale administratiei publice

2. Institutii publice.

3. Regii autonome de interes public.

Intrebarea care se pune la prima lecturare a definitiei serviciilor publice este care sunt nevoile publice care determina crearea de servicii publice? Cine determina si stabileste aceste nevoi? Evident ca puterea politica este cea care determina caror nevoi li se recunoaste un caracter public si pentru satisfacerea carora nu se apeleaza la initiativa privata. Determinarea este firesc dirijata in functie de curentele ideologice si de situatia socio-economica.Este fireasca astfel intrebarea : determina politicul si influenteaza direct orice institutie administrativa?:Da!!!!! Este motivul pentru care doctrina franceza nu recunoaste descentralizarea serviciilor publice (intititulate 'stabilimente publice'-comentati!). Este si o dovada a utopiei ce ghideaza principiul separatiei puterilor in stat.

Centralismul este asadar regimul normal sub care au trait si traiesc inca cea mai mare parte a serviciilor administrative franceze. Ele se afla sub autoritatea imediata a conducatorilor si a colectivitatilor de care depind , neavand personalitate distincta de aceea a acestor colectivitati. De asemenea stabilimentele publice sunt conduse de functionari numiti si puterea de decizie este concentrata in varf. Pentru a vorbi de o descentralizare a serviciilor publice este necesara individualitatea financiara si personalitatea juridica atat a leaderilor cat si a functiilor de conducere in general (conditii cumulative si aproape imposibil de indeplinit). Iata de ce doctrina franceza recunoaste ca nu aplica inca principiul descentralizarii.

Administratia publica poate fi definita ca fiind totalitatea serviciilor publice, acestea din urma constituind mijloacele prin care administratia publica isi exercita autoritatea.

Din cerinta sociala(interesul general) cumulata cu nevoia publica iau nastere actele normative(ca acte de vointa ale puterii legiuitoare) si in cele din urma serviciile publice.Aceste servicii publice sunt satisfacute de autoritati si organe administrative pe de-o parte si de agenti publici(de stat sau privati)-pe de alta parte.

PRINCIPII APLICABILE SERVICIILOR PUBLICE:

1. Principiul continuitatii care presupune permanenta serviciilor publice, nefiind acceptate intreruperi.

2. Principiul adaptabilitatii (adaptabilitatea serviciilor publice la schimbarile si exigentele intereselor generale).

3. Principiul neutralitatii (serviciile publice trebuie sa urmareasca satisfacerea unor interese generale si nu al unora particulare.

4. Principiul egalitatii(persoanele interesate pot beneficia de satisfacerea nevoilor fara discriminari).