EXECUTAREA CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE

EXECUTAREA CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE

Cu ocazia executarii contractelor administrative apar cele mai multe elemente de originalitate. Particularitatea consta in aceea ca aceste contracte au scopul de a permite sau de a facilita functionarea serviciilor publice, administratia avand prerogative nu numai de a exercita un control asupra executarii contractului dar si de a-l modifica unilateral.

Dreptul de a modifica unilateral contractul

Puterea de a modifica unilateral contractul este una din caracteristicile fundamentale ale contractelor administrative. Contractele de drept privat nu pot fi modificate decat in urma acordului intre parti. Contractul administrativ poate fi modificat unilateral in timpul executarii acestuia, modificandu-se obligatiile cocontractantului. Modificarea unilaterala a contractului este un compromis intre interesul serviciului public si interesul privat al concesionarului.

Acest drept al administratiei este justificat de exigentele interesului public, mai exact de principiul continuitatii serviciului public. Puterea de modificare unilaterala este totusi limitata; in general nu se aplica clauzelor financiare ale contractelor iar modificarile cerute sunt de mai mica importanta. Daca modificarile sunt importante cocontractantul le poate refuza si poate cere rezilierea contractului.

In legatura cu acest drept al administratiei de a modifica unilateral contractul, unii autori[1] au considerat ca ar exista numai daca este prevazut in mod expres, iar altii ca acest drept exista chiar fara text. In ceea ce ne priveste consideram ca administratia poate modifica in mod unilateral contractul chiar in lipsa unui text . Nimic nu opreste administratia sa prevada un asemenea drept in caietul de sarcini iar persoanele interesate fiind libere sa accepte ori sa refuze; contractul se va incheia numai cu persoana care accepta aceste conditii impuse de administratie.

Dreptul de a rezilia unilateral contractul

Chiar daca in contract nu se prevede expres, administratia poate sa-l rezilieze in orice moment fara consimtamantul celeilalte parti. Acest drept de reziliere unilaterala este o competenta discretionara a administratiei care-i este conferita in interesul bunei functionari a serviciului public fara sa fie vorba neaparat de o greseala comisa de catre cocontractant. Daca administratia uzeaza de acest drept trebuie sa acorde despagubiri cocontractantului pentru pierderile suferite ca urmare a incetarii contractului inainte de termen.

Dreptul de reziliere unilaterala a contractului administrativ de catre administratie pleaca de la ideea ca administratia nu poate ramane "prizoniera" contractului daca un interes superior necesita rezilierea acestuia. Si acest drept este o originalitate a contractelor administrative si consta in dreptul pe care-l are administratia de a pune capat contractului in orice moment, fundamentul gasindu-se in interesul public. Observam ca este vorba de o competenta discretionara a administratiei, bineinteles cu conditia acordarii de despagubiri celeilalte parti.

Cat priveste rezilierea trebuie distins intre:

rezilierea ceruta de administratie cu titlu de sanctiune;

rezilierea ceruta de concesionar pentru greseala concedentului;

rezilierea ceruta de concedent (autoritatea publica) pentru cerintele administratiei care exced limitele normale al serviciului public;

rezilierea de drept ca urmare a disparitiei obiectului contractului.

Dreptul de control

Administratia poate supraveghea conditiile executarii contractului cerand cocontractantului toate informatiile cu privire la executarea contractului, dandu-i totodata instructiuni cu privire la modalitatile de executie.

In general, modalitatile de control sunt fixate in contracte dar, nu sunt circumscrise la acestea pentru ca puterea de control face parte din drepturile exorbitante si din regulile generale aplicabile contractelor. Controlul financiar este prevazut de obicei in continutul caietului de sarcini.

Principiul echilibrului financiar

Acest principiu se refera la doua teorii clasice ale dreptului administrativ si anume la teoria faptei printului si teoria impreviziunii.

a)Teoria jurisprudentiala a faptei printului

La inceput teoria faptei printului desemna toate masurile luate de puterile publice si efectul era de a face mai putin oneroasa executarea contractelor incheiate cu administratia.

Astazi se refera la situatia cand persoana publica cocontractanta ia ea insasi masuri care agraveaza conditiile financiare ale executarii obligatiilor de catre cealalta parte care trebuie sa fie integral despagubita pentru prejudiciul suferit datorita actiunii partenerului sau care este o autoritate publica.

Aceasta teorie nu se aplica daca masura care ingreuneaza sarcinile concesionarului emana de la o alta putere publica decat cea contractanta.

b) Treoria impreviziunii

Pe parcursul derularii contractelor se poate intampla ca evenimente imprevizibile independente de vointa partilor contractante, imprevizibile sa faca imposibila executarea acestora datorita cresterii masive a sarcinilor cocontractantului (de exemplu prin cresterea considerabila a preturilor materiilor prime datorita fluctuatiilor economice).

Evenimentul care este la originea acestei situatii nu este imputabil nici unei parti, poate proveni chiar de la o alta autoritate publica.

Bulversarea care afecteaza prestarea serviciului public trebuie sa fi fost imprevizibila in momentul incheierii contractului si sa fie temporara. Altfel, suntem in prezenta unei forte majore care justifica rezilierea contractului din initiativa unei parti.

Ipoteza impreviziunii creeaza o situatie extracontractuala care nu a putut fi prevazuta de parti si care nu poate fi rezolvata de acestea. Interesul serviciului public cere insa ca acesta sa fie in continuare prestat, deci cere sa nu fie eliberat concesionarul de obligatia prestarii serviciului public.

Aceasta situatie a dat nastere in dreptul administrativ la teoria impreviziunii, fiind una din trasaturile contractelor administrative. Intr-o asemenea situatie administratia trebuie sa vina in ajutorul concesionarului luand o parte din sarcinile suplimentare care se apreciaza de judecator.

Teoria impreviziunii este o creatie a jurisprudentei Consiliului de Stat francez, construita, in celebra hotarare din 30.03.1916, Compagne Gnrale d'Eclairage de Bordeaux[3] si avand ca scop sa asigure continuitatea serviciului public impartind "alea" intre cele doua parti ale contractului.

Spre deosebire de ceea ce caracterizeaza fapta printului, administratia nu trebuie sa compenseze in intregime paguba care este determinata de continuarea executarii contractului in timpul perioadei dificile. Fiind o situatie imprevizibila si incontrolabila de cele doua parti acestea isi impart sarcina financiara; partajul nu este neaparat egal. In practica administratia acopera 90% din prejudiciu tinand seama ca este in interesul publicului si al administratiei ca sa fie obligat cocontractantul sa continue o activitate deficitara pentru el.

Scopul indemnizatiei este acela de a remedia situatii temporare. Daca in ciuda indemnizatiei situatia nu poate fi indreptata ne gasim in prezenta unui caz de forta majora care justifica rezilierea contractului.

BIBLIOGRAFIE: Ana Vasile, Drept administrativ, Editura Augusta, Timisoara, 2001, pag. 59-63.