"MUTATIILE" SECOLULUI AL XIX-LEA

"MUTATIILE" SECOLULUI AL XIX-LEA

ASPECTE ALE SCHIMBARII CARE VOR CONTURA GINDIREA MODERNA A LOCUINTEI URBANE :

SALTUL DEMOGRAFIC

REVOLUTIA INDUSTRIALA

LIBERALISMUL

SCHIMBAREA SOCIALA

PROBLEMA ORASULUI SI A LOCUINTEI URBANE

DEZVOLTAREA URBANA - "ORASUL LIBERAL"

DISPARITIA LOCUINTEI "MEDIEVALE" A CLASEI MIJLOCII

CRIZA ARHITECTURAL-STILISTICA

CONSTIENTIZAREA PROBLEMELOR

ASPECTE ALE SCHIMBARII ADUSE DE SECOLUL AL XIX-LEA

Peisajul european, produs la capatul a zece secole de evolutie politica, economica si culturala, si legat de acestea printr-o retea complexa de cauzalitati reciproce, intra in criza la sfirsitul secolului al XIX-lea, atunci cind transformarile institutionale, progresul stiintific aplicat tehnicilor de productie, dezvoltarea economica si demografica depasesc un prag critic si dau schimbarii un caracter revolutionar.

(BENEVOLO, L., Orasul in sitoria Europei, Polirom, 2003)

SALTUL DEMOGRAFIC

Cresterea demografica dramatica care se produce la sfirsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea: aceasta noua curba de crestere nu da semne ca s-ar pondera nici in zilele noastre (Braudel, Structurile cotidianului).

La aceasta crestere demografica generala, revolutia industriala aduce un spor de populatie in orase, populatie saraca (care paraseste zona rurala datorita conditiilor din ce in ce mai grele de viata):

Ex.: Anglia: 1801- 9 mil. (+50% fata de 1750); in 1811- creste cu inca 14 %; in 1821- rata de crestere >20%; in1901- 40 milioane locuitori

In acelasi timp, Londra pleaca de la cam 1 milion de locuitori si atinge in 1821 2,5 milioane, mai mult decit oricare oras din lume vreodata pina atunci.   

(Faptul ca se impune intocmirea de recensaminte din 10 in zece ani nu este intimplator!)

REVOLUTIA INDUSTRIALA

In paralel cu crestrea demografica (cu care are si oarecare legatura), dezvoltarea stiintifica si tehnologica duce la inlocuirea muncii manuale cu cea puternic mecanizata, productia manufacturiera fiind din ce in ce mai marginalizata de noua productie industriala.

Fenomenul se profileaza mai intii in Anglia - pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, si se raspindeste cu mai mare sau mai mica intirziere in celelalte tari.

Aceasta va duce la mari mutatii economice, sociale, teritoriale etc.:

Se vor dezvolta industrii -,    la inceput concentrate de-a lungul apelor si in jurul minelor de carbune - apoi inafara oraselor existente si vor aparea noi centre urbane. Ritmurile se accelereaza, scara lucrurilor se schimba in general.

1830 - calea ferata incepe sa impinzeasca teritoriul, strabatut si de drumuri si de canale noi.

Si cultura terenului se va face dupa noile metode capitaliste.

GANDIREA SOCIAL POLITICA SI ECONOMICA

Pandantul revolutiei industriale in gindirea social-politica este liberalismul.

LIBERALISMUL: ansamblu de doctrine care tintesc spre garantarea libertatii politice, a constiintei, a initiativei individuale, etc.

Doctrina economica liberala "clasica" (opusa atit etatismului, cit si - mai tirziu - socialismului) sustine libera initiativa, libera concurenta, si jocul liber al initiativelor individuale.

Evolutia economica se bazeaza pe principii naturale precum cele care guverneaza fizica sau biologia si pe propriile mecanisme de autoreglare. Libera initiativa a individului merge in sensul acestor legi naturale, iar orice incercare de a ingradi libera initiativa ar duce la criza.

In practica, doctrina economica liberala este insusita nu numai de partidele politice care se numesc liberale, ci si de alte partide care promoveaza dezvoltarea capitalista. Primele incearca sa puna in practica intreaga doctrina social-politica, avind in program apararea generala a libertatilor individului, in opozitie cu monarhia de drept divin sau cu partidele conservatoare (de ex., programul primelor guvernari liberale din Anglia, dupa 1932, continea: libertatea religioasa, abolirea sclaviei, economie bazata pe liberul-schimb).

(capitalism = regim economic si social in care capitalurile, sursa de profit, nu apatin - in linii generale - celor care le pun in opera prin munca proprie; spre deosebire - spre exemplu - de regimul burgheziei mestesugaresti a evului mediu)

Fondatorii gindirii liberale: Adam Smith si Thomas Malthus.

ADAM SMITH, Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations, 1776: lumea economica este condusa de legi obiective si impersonale al caror fundament este libera activitate a indivizilor si nu exigentele statului.

THOMAS MALTHUS, Essay on the Principles of Population, 1798: pune in legatura dezvoltarea economica cu cea demografica: niciodata omenirea nu va putea produce suficient pentru a putea hrani intreaga populatie, si atunci foamea, saracia trebuie intelese ca pirghii de reglare a echilibrului: (singura tara care poate hrani populatia Chinei este China insasi..)

SCHIMBAREA SOCIALA

Este pe masura celorlalte schimbari:

Dezvoltarea unei noi clase privilegiate: burghezia capitalista, industriala si financiara. Incearca sa ia puterea si locul nobilimii de drept ereditar, ceea ce se va face prin revolutii (ca in Franta, 1879, 1830, 1848) sau prin cucerirea treptata a puterii (ca in Anglia)

Apare in orase o din ce in ce mai deasa patura muncitoreasca, indeobste foarte saraca.

Patura mijlocie, formata in principal din mestesugari, decade, sau - in mai rare cazuri - intra in patura superioara (de exemplu Godin, despre care se va mai vorbi).

PROBLEMA ORASULUI SI A LOCUINTEI

IN URMA REVOLUTIEI INDUSTRIALE, orasul industrial devine astfel un fel de MAGNET, care atrage populatia rurala careia viata in agricultura nu-i mai oferea posibilitati suficiente de subzistenta, iar orasul ofera locuri de munca mai numeroase pentru aceasta populatie.

Nu inseamna ca pina atunci nu existase saracime, dar numarul nu era atat de mare pentru a strica ordinea oraselor. de exemplu in Evul Mediu, saracimea forma uneori cete itinerante care erau de regula alungate din orase cind deveneau prea jenante etc.

Inainte de sec. al XIX-lea Inainte, orasul reusise totusi sa se "autoregleze" (diferitele presiuni gaseau posibilitati echilibrare relativ "organice" si prin control estetic). Acum insa el nu mai este capabil sa absoarba o asemenea masa de populatie fara a se ajunge la grave probleme de aglomeratie, lipsa de locuinta, etc.

: masa urbana formata din locuinte mestesugaresti cu atelierul / locul de productie la parter; de asemenea breslele mestesugaresti constituiau clasa sociala de mijloc.

Dupa 1800: productia mestesugareasca este inlocuita de productia industriala, care ii face    concurenta (este mai ieftina si mai eficienta - poate produce cantitati mai mari); clasa mijlocie a mestesugarilor decade si ingroasa randurile saracimii.

Se produce o schimbare de clase sociale: noua burghezie financiara si industriala doreste sa se afirme si intra in conflict cu vechea nobilime, desi incearca sa o imite. Aceasta noua clasa este insa mult mai insensibila estetic decat cea din Renastere, cand are loc tot o schimbare de clase sociale, dar cu alte aspiratii culturale.

Astfel procesul de urbanizare ia proportii uriase / "canceroase" si erodeaza sprijinirea economiei nationale pe productia agricola.

In urma tuturor acestor schimbari, LOCUINTA CLASEI MIJLOCII a orasului preindustrial dispare, in calitatea ei de martor al personalitatii individuale si organism cu functii variate unind locuinta cu productie/meserie).

Ea continua totusi sa existe, dar se pierde in anonimat din motive

economice (externalizarea functiunilor de productie + afaceri, acestea trec in cladiri specializate ca efect al revolutiei industriale si concentrarii capitalului),

sociale (saracirea unor paturi largi care nu-si mai pot construi locuinta - chiriasi f.multi - speculatia imobiliara - locuintele nu mai sunt intim legate de ocupantii lor, ceea ce incepe sa se intample si in orasul preindustrial)

arhitectural - stilistice (vezi criza arhitecturii)

Doctrina liberala, care este asimilata de politic, revolutiile si reformele sfirsitului de secol al XVIII-lea si inceputului celui urmator se vor reflecta in domeniul urban in doua moduri, strins impletite.

Pe de o parte, noua ordine legislativa consolideaza sfera proprietatii si a initiativei private, puterea publica nemaiputind interveni decit dupa modalitati foarte precis definite. Initiativele imobiliaresint asimilate celorlalte initiative economice si, odata indepartata interventia administratiei, sint supuse legii pietei. Cererea de locuinte fiind foarte mare, SPECULATIA FUNCIARA SI IMOBILIARA (mecanism de raspuns la cererea pietei), ia un avint fara precedent.

Pe de alta parte, acest avint - favorizat de relaxarea controlului administrativ si de lipsa unor noi mecanisme de control urban adaptate noii problematici - este stimulat si de diverse neclaritati/ambiguitati legislative in ce priveste proprietatea asupra terenului urban, (diferite de la loc la loc) etc.

Noul tip de client este numeros, dar sarac: pentru a recupera banii si a obtine un castig, investitorii/promotorii vor construi ieftin si, inevitabil, de proasta calitate din punct de vedere CONSTRUCTIV, IGIENIC, ESTETIC. Orasul se extinde "canceros" prin periferii muncitoresti adesea greu de imaginat. (Aceasta este lumea urbana pe care o gasiti in romanele lui Dickens, de exemplu)

Tipul de CONTROL URBAN traditional (in general tinind de estetica si de reprezentare), nu se poate exercita (ca opunindu-se avintului liberal) si oricum este total neadaptat noilor conditii si noii problematici pragmatice.

Acesta este fenomenul pe care Leonardo Benevolo il numeste "orasul liberal", asociat - in literatura si in dezbaterile vremii - "haosului", 'raului":

Noua forma (si silueta) a orasului    se schimba si este influentata de :

- marile lucrari industriale (in general la periferii)

- factorul circulatie (care castiga foarte mult)

- locuintele cu apartamente de inchiriat

- proliferarea periferiilor sarace

CRIZA ARHITECTURII si    ARHITECTULUI

Administratia pierde controlul asupra orasului. In unele cazuri nu mai poate controla orasul nici macar prin terenurile pe care le detine, pentru ca le vinde pentru a-si plati datoriile. Noul oras ridica noi tipuri de probleme si are nevoie de un alt tip de control - edilitar, retele, igiena, ocuparea solului, circulatii, locuinta ieftina

Dar nici arhitectul nu e pregatit pentru aceasta, el este pregatit doar estetic (academismul).

In plus, arhitectii considera ca nu este de prestigiul lor sa se ocupe de astfel de probleme.

(anecdota lui Corbusier: la Ecole des Beaux-Arts vine sa tina curs un inginer despre betonul armat si este scos afara cu huiduieli, studentii considerind ca b.a. este doar pentru constructii industriale, tuneluri etc. si nu pentru ARHITECTURA).

Arhitectii acestei peioade sint preocupati mai ales de problema STILISTICA:

In ce stil sa construim?

Aceasta este intrebarea pe care si-o pun arhitectii, caci stilul insusi se afla in criza. (disputa neogotic, neorenastere, neoclasic, romantic,. care caracterizeaza cultura eclectica a secolului al XIX-lea. A se revedea din cursul IAC- an I.).

Acesta va merge in paralel cu dezvoltarea INGINERIEI si cu ruptura dintre inginer si arhitect care se vrea un refugiat nelegat de constructie cu problemele ei foarte concrete (nu la fel in evul mediu, cand arhitectul era de toate).

CONSECINTA: chestiunile estetice care domina orasul post-renascentist vor ceda pasul problemelor legate de utilizarea solului, circulatie, locuinta de masa, igiena, legislatia in constructii, iar arhitectul (nepregatit pentru aceste probleme) este inlocuit de ingineri, economisti si administratori care vor prelua controlul orasului.

CONSTIENTIZAREA PROBLEMELOR

Conditiile de locuire urbana erau in general foarte proaste:

aglomeratie

locuinte subterane

insuficienta evacuarilor, canalilzarilor

conditii sociale inspaimantatoare (boala, mortalitatea infantila, speranta mica de viata, molimele)

poluare urbana olfactiva si sonora

uratenie

dezordine

incapacitatea acestui oras de a stimula sentimentele de solidaritate umana, sentimentele de aprtententa si participare la viata comunitatii (care caracterizau fenomenul urban pina la revolutia industriala).

Toate acestea apar consemnate in literatura vremii (beletristica, dar si scrieri cu caracter mai "tehnic"; se poate spune ca atunci apare sociologia locuintei)

Cu toate acestea, societatea nu le raspunde imediat prin masuri politice. Este nevoie de o perioada in care aceste probleme sa-si faca loc in constiinta publica si sa se faca presiuni asupra politicului.

Factori care forteaza actiunile:   

Epidemiile de holera (1832, 1848-50) fac sa apara un nivel de interes oficial pentru aceste probleme.

Constiinta valoarii muncitorului pentru patronul sau (traieste prost, munceste prost): masuri reformatoare timpurii (cartiere si orase muncitoresti finantate de patroni luminati- actiunile filantropice)

Considerente umanitare, religioase si morale

Multi dintre patronii care au construit pentru muncitorii lor au fost animati de chestiuni religioase; ex. Cadbury - familie de quakeri

Catolicismul social - Franta, primele rezulate practice sunt obtinute in numele caritatii crestine.

Reformatorii sociali - utopiile socialiste (Owen, Fourier, Cabet etc.)

Actori - cheie: ziare, partide politice, filosofi, saloane, socialistii utopici, catolicismul social in Franta, studii ale unor medici in chestiunile de igiena.

Ex: Ziarul Globe - campania Saint-Simoniana 1832 - apel la implicare intelectualilor in reforma sociala, campanii impotriva societatii industriale

Incetul cu incetul, guvernele sint fortate sa intervina, ceea ce inseamna ca vor fi nevoite sa ia masuri antiliberale, care vor ingradi - in anumite masuri si in anumite situatii - libertatea individuala (de ex, prin impunerea anumitor conditii - igienice, de spatiu etc. - privitoare la constructia de locuinte si inchiriere), proprietatatea individuala (prin dreptul de expropriere pentru utilitate publica) si care vor canaliza o parte din banii publici catre ameliorarea conditiilor de locuire ale paturilor deprivilegiate.

Acesta este inceputul POLITICILOR DE LOCUIRE, sinonim cu termenul englez de HOUSING = ansamblu de dispozitii care cuprind promovare, finantare, administrare si constructie de locuinte pentru diversele categorii de utilizatori:

Poate fi pentru:

upper si upper middle-class: apartamente de lux (ex. Parisului Haussmann)

low-middle si lower class: apartamente/case ieftine, de obicei in suburbii si cartiere muncitoresti, subventionate (locuinta sociala) sau nu.

Aceasta se va intimpla in tarile industrializate in mod special in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cind regimuri mai conservatoare si mai autoritare preiau puterea si reinstaureaza interventionalismul public in oras (in directii diverse, printre care si cel al politicilor de locuire).

Este ceea ce Benevolo numeste "orasul post-liberal".

CONTROLUL URBAN - se pune mai ales in termeni cantitativ-pragmatici:

politica funciara

ansamblu de prevederi igienico-sanitare

prevederi economico-financiare

ansamblul legislastiv

prevederi administrative

Masuri privitoare la locuirea economica: legislative, administrative, financiare

igienice (de la chestiuni edilitare si sanitare la controlul aglomeratiei)

expropieri pentru interes public

constructie din bani publici

controlul chiriilor (mai tirziu)