ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA FINANTELOR PUBLICE LOCALE

Finantele publice locale isi au originea in autonomizarea autoritatilor teritoriale in administrarea comunitatilor respective.

Organizarea dinstincta a finantelor locale1, pe baza autonomiei financiare a administratiilor locale, permite degrevarea finantelor centrale de o seama de cheltuieli, reducerea numarului si amploarei fluxurilor banesti intre cele doua niveluri structurale ale finantelor publice, precum si o mai clara urmarire a modului cum sunt folosite fondurile constituite. Pana la urma, separarea finantelor locale de cele centrale, ca si in alte domenii, este determinata de ratiuni de eficienta .

Finantele locale satisfac mai bine si mai eficient cerintele de utilitati publice in teritoriu.

Problema care ramane deschisa este urmatoarea: pana unde se poate intinde autonomia financiara, cu alte cuvinte, cat ar trbui sa reprezinte centralizarea si cat descentralizarea in domeniul finantelor publice?

In fiecare tara, raportul dintre finantele publice centrale si cele locale este diferit.Gradul de centalizare financiara difera in functie de concentrarea administratiei tarii, de masura in care organele locale sunt subordonate conducerii centrale.Oricum, obiectivele si actiunile majore, de interes national, strategic, cele care afecteaza pe toti cetatenii, cum sunt apararea, ordinea publica statala, relatiile externe, protectia mediului si a cetateanului si politicile macrosociale de regularizare, stabilizare si bunastare, sunt finantate din fonduri centrale.

Descentralizarea financiara incepe sa functioneze dincolo de limita de la care arie utilizarii bunurilor si serviciilor publice de interes national incepe sa se restranga, iar costul comparativ al luarii deciziilor la nivel central devine prea ridicat. Este vorba de anumite utilitati cum ar fi: construirea de drumuri, politia, iluminatul public, gospodaria comunala , transporturile locale, scolile etc.

Trebuie avut in vedere si faptul ca exista deosebiri in ceea ce priveste cererea de utilitati publice si posibilitatile de oferire a lor de la o unitate administrative-teritoriala la alta. In plus, comunitatile locale sunt deschise, au relatii variate intre ele. Toate acestea implica autofinantarea locala. Organizarea teritioriala a finantelor publice locale este data de impartirea tarii pe judete, municipii, orase, comune, si sate, fiind structurata in limitele fiecareia dintre aceste unitati administrativ-teritoriale. Astfel,la nivel local, intalnim:

finantele locale ale judetului si ale municipiului Bucuresti;

finantele municipiilor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti;

circumscriptiile financiare ale oraselor;

perceptiile rurale si agentiile fiscale, in cazul comunelor.

Indiferent de gradul de autonomie a comunitatilor locale, se considera ca la descentralizarea financiara trebuie avute in vedere anumite principii, ca fiind cerinte ale stabilitatii finantelor publice ale tarii:

a)     principiul diversitatii, explicat pe seama varietatii de forme si a masurii diferite a solicitarilor de bunuri si serviciii publice;

b)    principiul echivalentei in finantarea serviciilor publice, explicat pe seama beneficiilor geografice pe care acestea le aduc cetatenilor;

c)     principiul acceptarii costului descentralizarii determinat de diferitele regionale, care se interfereaza cu raspandirea in spatiu a activitatilor economice;

d)    principiul redistribuirii si stabilirii centralizate, impus de realitatea conform careia comunitatilor locale nu dispun de instrumentele macroeconomice necesare pentru infaptuirea unor obiective de importanta nationala;

e)     principiul compensarii fluxurilor financiare dintre colectivitati, cauzate de transferurile involuntare de venituri , pe seama deosebirilor economice, si care prejuduiciaza infaptuirea programelor de cheltuieli pentru unele din acestea;

f)      principiul asigurarii serviciilor sociale vitale, conform caruia acesta sarcina cade in seama autoritatilor centrale;

g)     principiul accesului echitabil la resursele financiare publice, determinat de situatia unor colectivitati locale a caror balanta dintre nevoi si capacitatea fiscala este deficitara , necesitand compensarea minusului de resurse prin transferuri guvernamentale;

h)     principiul echilibrului financiar, conform caruia repartizarea intre nivelurile de autoritate publica ale finantelor publice trebuie sa asigure exercitarea conducerii in limitele de atributii si competente[2].

Functionarea finantelor locale pe baza principiului descentralizarii financiare4 beneficiaza de tehnici comune finantelor publice.

In Fig.3.1. avem reprezentarea grafica a descentralizarii finantelor publice locale, unde finantele publice locale sunt reprezentate ca o categorie dinstincta in cadrul finantelor statale, aflandu-se insa sub controlul acestora, prin intermediul Curtii de Conturi.

Fig.3.1. Descentralizarea finantelor publice locale

Efectele obtinute in functionarea finantelor colectivitatii locale se refera mai intai la preluarea unor atributii ale finantelor autoritatilor publice centrale, apoi la cresterea continua a necesarului de resurse financiare pentru finantarea comunitatilor locale, ceea ce a condus la obtinerea de catre acestea a dreptului de a se imprumuta pe piata capitalului de imprumut.

De asemenea , finantele locale au castigat largi competente in materie de control juridic si bugetar , autoritatile locale dispunand si de un sistem contabil propriu.