| CATEGORII DOCUMENTE |
| Administratie | Drept |
Conceptia
Dezvoltarii Durabile Urbane
a Republicii Moldova
1. Introducere: Provocarile tranzitiei
2. Starea actuala. Domeniile problematice.
4.1. Directii si instrumente principale
4.2. Conceptul "pol de crestere" ca element - cheie al strategiei de dezvoltare urbana
4.3. Municipiul Chisinau - oras dominant al sistemului urban national
4.4. Politicii de dezvoltare pentru orasele mici si mejlocii
4.5. Democratia urbana, informarea si participarea populatiei
Anexa B. Avantajele oraselor - potentialele poluri de crestere pe teritoriul Republicii Moldova
Anexa C. Initiative Europene pentru dezvoltarea durabila urbana
Dupa proclamarea independentei,Republica Moldova a cunoscut un sir de schimbari benefice: deschiderea tarii catre exterior, democratizarea vietii obstesti, reforma proprietatii si aparitia sectorului privat, reforma funciara, liberalizarea comertului, libertatea cultelor religioase, mass-media etc. Insa aceste schimbari au fost insotite de consecinte negative in sectorul social: extinderea saraciei si aprofundarea decalajului dintre diferite paturi sociale, cresterea somajului si migrarea fortei de munca peste hotare, degradarea infrastructurii sociale, stagnarea ecosistemelor.
Majoritatea acestor probleme poarta o expresie teritoriala pronuntata, pentru ca anume in teritoriu - raioane si orase - interactioneaza reciproc populatia, agentii economici, infrastructura si mediul inconjurator. Astfel, procesul deindustrializarii a avut un impact negativ, in primul rand, asupra angajarii in campul muncii in orase, iar nivelul saraciei este mai mare in orasele mici. In anii 90, a avut loc procesul de deurbanizare a Moldovei, ce s-a manifestat nu numai prin micsorarea numarului total si al ponderii populatiei orasenesti de la 47.4% in 1990 pana la 41.0% in 2004, dar si in "ruralizarea" modului de viata si a gradului de ocupare a populatiei din multe orase mici si suburbii ale municipiului Chisinau.
Procesul perioadei de tranzitie, inclusiv in aspect teritorial, a decurs in mare parte spontan, fapt ce a condus la formarea unor disproportii in dezvoltarea regionala a tarii:
decalajul intre activitatea economica in Municipiul Chisinau si stagnarea in mare parte a restului Moldovei;
depresia majoritatii oraselor mici cu o populatie pana la 15,0 mii locuitori, in special a oraselor dominate anterior de una sau doua intreprinderi mari, aflate in prag de faliment;
prezenta unor zone agrar-industriale dezastruoase in lunca Prutului, zona Codrilor si sudul tarii.
Situatia defavorabila in majoritatea oraselor si ariilor aferente acestora se manifesta prin: nivelul scazut de venituri, regresul ramurilor principale de productie, micsorarea numarului populatiei si migrarea ei, dezechilibrarea structurii populatiei din punct de vedere profesional si al varstei, situatia deplorabila in domeniul serviciilor, etc.
Reiesind din aceste conditii, Guvernul Republicii Moldova , la elaborarea Strategiei de Crestere Economica si Reducere a Saraciei pentru perioada 2004-2006, a stabilit ca una din prioritatile principale "dezvoltarea regionala, imbunatatirea conditiilor pentru cresterea stabila pe intreg teritoriul tarii". S-a recunoscut ca "in perioada implementarii reformelor aspectului regional al dezvoltarii i-a fost acordata o atentie insuficienta. Politica a fost orientata, in special, spre nivelul maro. Nu au fost formate mecanismele necesare, baza institutionala si legislativa pentru dezvoltarea regionala si a autoritatilor publice locala."[1]
Astfel, in fata Guvernului sta problema elaborarii politicii regionale de stat, iar in cadrul acesteia - a politicii sustinerii dezvoltarii urbane, reiesind din axioma interactiunii dintre urbanizare si nivelul progresului economic si social.[2] O astfel de politica, pe de o parte, trebuie sa se sprijine pe realitatile Republicii Moldova (cadrul legislativ, sistemul administrativ de stat, resursele financiare si umane, experienta planificarii spatiale si management), iar pe de alta parte - sa se orienteze spre standardele Uniunii Europene privind asigurarea unei dezvoltari regionale si urbane durabile, ceea ce UE recomanda in actele sale normative si recomandarile adresate tuturor tarilor candidate.
Conform practicii generale aplicate in tarile UE, o astfel de reglementare se aplica atat pentru planificarea spatiala, cat si pentru diverse compartimente ale vietii oraselor - constructia si exploatarea spatiului locativ si a infrastructurii, mediul ambiant, gradul de ocupare si invatamant, ocrotirea sanatatii, turism, politica comerciala (reglementarea comertului), organizarea timpului liber, etc.
Europa urbana este extrem de diversa. Diferentele in functiile si structura economica, componenta sociala, numarul populatiei si structura demografica, precum si amplasarea geografica, conditioneaza cerinte specifice mediului urban. Nu exista un singur model al orasului european. Totodata exista o cerinta generala fata de orase in toate tarile europene - ele trebuie sa fie comode pentru habitat, asigurand gradul de ocupare a fortei de munca, invatamant, locuinte, transport public, servicii sociale si o calitate inalta a mediului urban. In ansamblu toate aceste caracteristici formeaza baza pentru sustinerea dezvoltarii urbane.
Conform Comunicatului Comisiei Europene[3], "prosperitatea economica, coeziunea sociala si protejarea mediului trebuie sa fie scopuri complimentare de autoconsolidare a strategiei urbane durabile care va:
a) imbunatati vitalitatea economica a oraselor, in special, in regiunile ramase in urma, prin incurajarea antreprenoriatului si implementarii inovatiilor, cresterii productivitatii si exploatarea noilor surse de utilizare atat in orasele medii, cat in orasele mici in scopul promovarii sistemului echilibrat urban european policentric;
b) organiza acces la beneficii obtinute in mod rezonabil in urma cresterii productivitatii si competitivitatii si reducerii excluderii sociale si a imbunatatirii nivelului de securitate, intensitatii gradului de lichidare a deseurilor, competitivitatea si sprijinirea oraselor mici si mari;
c) face ca orasele sa fie sustinute in vederea protejarii mediului si va evita impozitarea costurilor legate direct de dezvoltarea mediului, zonelor rurale inconjuratoare, regiunilor, insasi planetei sau generatiilor viitoare;
d) incuraja procesele de luare a deciziilor inovatoare si flexibile precum si a institutiilor urbane care vor extinde participarea si vor integra actiunile partenerilor in sectoarele urbane publice, private si comunale, de la nivel european la cel local, si majorarea sinergiei si cooperarii intre resursele si procesele institutionale existente."
Orientarea europeana a Republicii Moldova este expusa in Planul de actiuni UE-Moldova care prevede cooperare si parteneriat in domeniile politic, economic si social, inclusiv "promovarea unei dezvoltari regionale echilibrate; reducerea decalajelor economice si sociale"[4].
Prezenta Conceptie este elaborata ca parte componenta a politicii de stat a Republicii Moldova in vederea asigurarii unei dezvoltari durabile a sistemului de asezari urbane in conformitate cu standardele europene.
Proiectul Conceptului a fost elaborat de grupul de lucru in cadrul Centrului de Investigatii Strategice si Reforme (CISR), in urmatoarea componenta: Agarcova Liliana, Gudim Anatol, Roscovan Mihai, Sobcovschi Tatiana, Selari Galina si Herzen Andrei (materiale grafice). Consultant: Iurii Povar (INCP "Urban-Proiect").
(in general pe republica)
Indicatorul urbanizarii (ponderea populatiei urbane in numarul total al populatiei), %
i. in general pe republica (la 01.01.2002) 45.3
ii. fara teritoriile din stanga Nistrului si or. Bender (01.01.2002) 41.3
iii. pe teritoriul din stanga Nistrului (01.01.2002) 68.5
Suprafata terenurilor urbane in totalul teritoriului, %
(fara teritoriile din stanga Nistrului si or. Bender, la 01.01.2004) 7.4
Populatia urbana, mii locuitori:
388.0
643.0
1130.1
2036.4
1976.3
1933,7
Fara regiunea transnisreana 1495.6
Regiunea transnistreana si or. Bender 438.1
Orase cu populatie:
> 0,5 mil. locuitori - 1 (Chisinau)
> 0,1 mil. locuitori - 3 (Balti, Tiraspol si Bender)
20-50 mii locuitori - 10
pana la 20 mii locuitori - 49.
Dupa nivelul de urbanizare Republica Moldova este atribuita grupului tarilor in curs de dezvoltare (indicatorul mondial al urbanizarii -51%, in tarile slab dezvoltate -34%). Perioada de tranzitie in Moldova a fost marcata de micsorarea populatiei urbane. Motivele principale: scaderea activitatii economice, in special, in sectorul industrial, stagnarea infrastructurii, depopularea. In deceniile precedente, in special in anii 60-80, drept rezultat al economiei planificate urbanizarea activa a tarii a fost efectuata prin amplasarea pe teritoriul republicii a peste 300 de intreprinderi din industria prelucratoare cu o dezvoltare respectiva a infrastructurii urbane. In perioada 1961-1990 populatia urbana a crescut de la 670 mii locuitori pana la 2.1 mil. locuitori, sau aproape de 3 ori. Sistemul urban al tarii s-a format din 21 de orase (unul mare, 3 medii si 17 mici) si 45 localitati de tip orasenesc.
Fundamentarea stiintifico-aplicativa a procesului de urbanizarea s-a bazat pe "Sistematizarea raionala complexa a R.S.S.M.", "Sistema regionala a retelei de localitati a R.S.S.M.", planurile generale de dezvoltare a aglomeratiilor urbane (Chisinau, Tiraspol-Bender) si a oraselor. In dependenta de marime si functie orasele se clasificau in patru nivele:
centre polifunctionale ale grupurilor de asezari in grup (Nord - Balti; Central - Chisinau; Sud-est - Tiraspol/Bender; Sud - Comrat);
centre interregionale, influenta carora se reflecta asupra catorva raioane administrative - Soroca, Edinet, Ungheni, Orhei, Ocnita, Dubasari, Hancesti si Cahul;
orase-centre ale unor raioane administrativ-teritoriale separate;
orase mici de importanta locala
In perioada de tranzitie, dupa 1990 interconexiunile economice, sociale si altele in cadrul retelei urbane a Moldovei s-au transformat reiesind din noile conditii si factori - organizarea administrativa a tarii, stabilirea relatiilor de piata, schimbarilor in specializarea si forma organizationala a subiectilor din sfera sociala si productiva. Totodata, in dezvoltarea oraselor au survenit un sir de probleme care au necesitat corectari in cadrul sistemului centralizat urban decizional si de planificare:
Invechirea planurilor generale de dezvoltare a oraselor, nivelul insuficient de monitorizare si coordonare a constructiei intreprinderilor si locuintelor, raspandirea practicii "constructiilor neautorizate";
Lipsa programului de stat si instrumentelor necesare privind constructia locuintelor, necesitatea reconstructiei fondului locativ existent;
Degradarea infrastructurii sociale;
Supraincarcarea infrastructurii tehnice - magistralele de tranzit, sistemele de asigurare a populatiei cu electricitate si apa potabila, problema deseurilor;
Ineficienta utilizarii resurselor naturale si cresterea poluarii mediului;
Lacune in cooperarea si corelarea dezvoltarii municipalitatii si a mediului inconjurator.
Solutionarea problemelor mentionate a fost agravata atat de lipsa reformelor si a procedurilor planificarii centralizate, cat si de insuficienta resurselor financiare si a, investitiilor urbane private si publice.
Cadrul legislativ ce reglementeaza dezvoltarea urbana in Moldova include Legea privind principiile urbanismului si amenajarii teritoriului (1996) si Conceptia dezvoltarii durabile a localitatilor Republicii Moldova (2001). Actualmente se elaboreaza Planul amenajarii teritoriului national, sunt reinnoite planurile urbanistice generale al unor municipii si orase.
Conceptia Dezvoltarii Durabile Urbane este o parte integranta a unui program de dezvoltare durabila a sistemului urban al tarii, care va fi implementat in cadrul Politicii de dezvoltare regionala, fiind una din directiile principale ale Planului de Actiuni UE-Moldova.
Obiectivele de baza ale Conceptiei Dezvoltarii Durabile Urbane sunt:
Dezvoltarea echilibrata a oraselor in interactiune cu dezvoltarea social-economica durabila pe intreg teritoriul tarii;
Extinderea cadrului legislativ, institutional si sporirea resurselor pentru rezolvarea problemelor oraselor;
Sustinerea organelor administratiei publice locale in activitatea lor pentru dezvoltarea social-economica, reiesind din principiile Hartii Europene a autoadministrarii puterilor locale - eficacitatii, subventionarii, planificarii, coordonarii si parteneriatului intre organele administratiei publice centrale si locale, sectorul public si privat, precum si societatii civile.
Principiul asigurarii dezvoltarii durabile a intregului sistem de asezari umane pe teritoriul Republicii Moldova este un criteriu coordonator unic al constructiei urbane si amenajarii teritoriale, ce se reflecta atat in Planul Amenajarii Teritoriului National, cat si in practica planificarii si dezvoltarii municipiilor si oraselor.
Dezvoltarea durabila a sistemului urban national este asigurata prin realizarea unor masuri si instrumente in urmatoarele directii:
a) aplicarea normelor si procedurilor legislative, economice si administrative, in conformitate cu standardele europene, in special a celor care tin cont de principiile autonomiei locale si ale subsidiaritatii;
b) interconexiunea procesului de planificare si dezvoltare a sistemelor nationale, regionale si urbane;
c) abordarea integrata a problemelor de planificare si gestionare a urbelor;
d) concentrarea resurselor financiare (de stat, municipale si private) pentru solutionarea problemelor majore in dezvoltarea urbana;
e) perfectionarea sistemului teritorial la nivel regional si urban;
f) informarea populatiei si asigurarea procesului participativ in managementul urban.
Una din principalele masuri destinate promovarii dezvoltarii durabile urbane a Republicii Moldova reprezinta politica regionala a statului si dezvoltarea urbana, bazate pe actele legislative respective (Legea privind dezvoltarea regionala, Legea privind bazele si dezvoltarea teritoriului) si structurile institutionale ale administratiei centrale si locale.
In cadrul sistemului national urban al Republicii Moldova organizarea spatiala este examinata prin prisma ierarhizarii localitatilor in dependenta de rolul fiecarui in reteaua respectiva.
Scopul strategic al Guvernului pe termen lung reprezinta asigurarea unei cresteri economice durabile si eradicarea saraciei. Problema data poate fi solutionata numai in cazul utilizarii active a resurselor teritoriale (raionale si urbane) - resurselor umane, ale intreprinderilor, infrastructurii si mediului ambiant. Orientandu-se de facto spre cresterea si echilibrarea nivelelor de dezvoltare sociala si economica pe intregul teritoriu al tarii (gradul de ocupare a populatiei, venituri pe cap de locuitor, asigurarea cu serviciile sferei sociale etc.), in viitorul apropiat cea mai binevenita baza a politicii de stat pentru dezvoltarea oraselor poate constitui conceptul polului de crestere.
In teoria si practica regionala este binecunoscuta tendinta crearii regiunilor-epicentre sau a polurilor ce se formeaza in jurul oraselor, ca centre de cristalizare a activitatii administrative, sociale si economice. Initial, aprobata in Europa, in cadrul planurilor de stat ale Frantei (planurile IV si V, anii 60), conceptia polului de crestere a fost implementata in peste 30 de tari, inclusiv Irlanda, Marea Britanie si Italia, si in tarile in curs de dezvoltare ale Americii Latine, Asiei de Sud-est si ale Africii.
Conform conceptiei date, factorii de crestere a teritoriiilor reprezinta sau orasele, sau structuri de concentrare economica create in baza acestora - zonele economice libere, obiectivele industriale mari sau de infrastructura, regiunile de cooperare transfrontaliera .
Analiza si evaluarea factorilor ce determina crearea oraselor-centre de dezvoltare in sistemul urban al Moldovei (demografia, economia, infrastructura, fluxurile populatiei, bunurilor si a serviciilor ) este oportuna a se efectua in cadrul elaborarii Planului de Amenajare a Teritoriului National. Estimarea preliminara a posibilitatilor unor grupe de orase, care pot constitui centre potentiale de crestere pentru zonele aferente si a in ansamblu pe republica se prezinta in anexa B.
Sensul politicii regionale, inclusiv sustinerea dezvoltarii urbane, este lichidarea inegalitatii in dezvoltarea social-economica dintre Municipiul Chisinau si alte regiuni, stimuland dezvoltarea "polilor de crestere", ceea ce va permite economisirea resurselor si a timpului, crearea unor zone confortabile pentru climatul de afaceri, locurilor noi de munca, cresterea economiilor teritoriilor subdezvoltate. De asemenea, se creeaza o premisa pentru sistematizarea statisticii teritoriale. Evidentierea pe teritoriul Republicii Moldova a 10-12 orase-centre ale "regiunilor de dezvoltare" va permite implementarea in Republica Moldova a sistemului european al statisticii teritoriale si, ca urmare obtinerea unor informatii mai calitative pentru efectuarea analizei si luarea deciziilor adecvate. Aceasta masura deja este prevazuta de Guvernul Republicii Moldova: "In concordanta cu Nomenclator al Unitatilor Statisticii Teritoriale aplicate de Uniunea Europeana vor fi evidentiate pentru suport si dezvoltare anumite regiuni din care fiecare va cuprinde cateva unitati administrativ-teritoriale existente, cu exceptia or. Chisinau."
Pozitia deosebita a municipiului Chisinau ca si capitala a aglomeratiei urbane (780 mii. locuitori) este determinata de functiile sale administrative, economice, sociale si culturale ce se extind peste intreg teritoriul tarii. Ponderea municipiului Chisinau in PIB-ul tarii constituie aproximativ 45%, in exportul total de marfuri - 60%, in importul total- 80%, din incasarile fiscale in bugetul consolidat al tarii - peste 60%.
In anii 60-80 ai sec. XX, a fost inregistrat un proces accelerat de crestere a orasului, inregistrindu-se un spor al populatiei de 2.5 ori, iar al populatiei ocupate in sfera de productie - de 4.6 ori. In perioada de tranzitie, numarul de locuitori Chisinaului, ca si ai celorlalte orase ale Republicii Moldova, s-a diminuat considerabil (de la 676.7 mii in anul 1991 pana la 662.2 mii in anul 2004) si s-a modificat structura demografica si functionala. In totalul economiei orasului, a crescut considerabil ponderea activitatii micului business, invatamantului superior, structurilor financiare si de comert exterior, s-a extins sfera de prestare a serviciilor, insa, in acelasi timp s-a diminuat numarul populatiei ocupate in ramura industriala. Totodata, s-a pastrat efectul aglomeratiei, fapt ce demonstreaza existenta unui potential stiintific si de productie, al fortei de munca calificate si a unei infrastructuri sociale si tehnice dezvoltate.
Aspecte negative: dezechilibrarea sistemului de aprovizionare cu energie electrica, termica si apa potabila, trafic intens pe automagistrale, utilizarea necontrolata a teritoriilor destinate constructiilor, problema deseurilor.
In perspectiva, principalele obiective privind sustinerea dezvoltarii Chisinaului sunt integrarea si subventionarea. Municipiile si orasele trec printr-o perioada de schimbare rapida a sistemului si, respectiv, trebuie sa corespunda noilor conditii de planificarea orasului si de management. Planul general de dezvoltare a Chisinaului pana anul 2020 va fi un pas important in acest sens. Acesta trebuie sa identifice caile si metodele in compatibile cu standardele UE in vederea transformarii orasului Chisinau si a intregului municipiului intr-un sistem urban echilibrat.
Consolidarea prosperitatii economice si sociale a orasului implica, in particular:
a) o economie locala flexibila si diversificata in combinare cu sectorul industrial, serviciile, institutiile culturale, de agrement si turism, accentul fiind pus in particular, pe dezvoltarea relatiilor de antreprenoriat si IMM, ceea ce asigura un nivel inalt de asigurare cu locuri de munca;
b) disponibilitatea personalului calificat pentru exploatarea cresterii economice si inovatiilor in sectoarele;
c) o infrastructura de comunicatii inclusiv tehnologiile informationale, retelele de transportare, care asigura accesibilitatea interna si externa, strategiile de internationalizare ce incurajeaza schimburile, interconexiunea intre diverse medii sociale si economice;
d) un mediu urban favorabil, in termeni de resurse fizice si naturale, care depinde, la randul sau, de eficacitatea sistemelor de control al poluarii, functionalitatii transportului, infrastructurii de mediu si monitorizarea terenurilor de pamant, care stimuleaza utilizarea in comun a resurselor si crearea unui mediu urban atractiv;
e) o buna calitate a vietii, in termeni culturali si sociali, inclusiv locuinte si mediul;
f) o administrare urbana calificata ce promoveaza abordarea integrata si parteneriatul pentru dezvoltare economica si sociala urbana, legaturi eficiente si functionale cu alte localitati urbane ale municipiului, inclusiv si capacitatea de a stabili relatii eficiente cu regiunile rurale aferente.
Criteriile mentionate mai sus stau la baza Conceptiei Planului Urbanistic General al Municipiului Chisinau (aprobat de Consiliul Municipal la 6 aprilie 2004). Strategia de dezvoltare cuprinsa in Conceptia mentionata pentru perioada de pana in anul 2020 presupune transformarea orasului dintr-un centru regional cu influenta internationala limitata intr-o capitala moderna, conectata la reteaua internationala de comunicatii si integrata in spatiul economic si cultural european. Situat intr-un perimetru geografic favorabil, la intersectia importantelor fluxuri umane, materiale si financiare, municipiul Chisinau va deveni un centru regional strategic si polifunctional de contact, capabil sa asigure legatura intre Estul si Vestul Europei. Mediul de afaceri atractiv si infrastructura tehnica si institutionala adecvata vor asigura o crestere economica stabila, bazata pe dezvoltarea ramurilor care exploateaza la maximum potentialul local existent.
Aditional la potentialul existent, orasul este in stare sa exploateze oportunitatile oferite de integrarea europeana, asa cum au demonstrat-o sectoarele ce contribuie esential la cresterea economica si care sunt localizate cu preponderenta in localitatile urbane: comertul international, comunicatiile, transportul, institutiile culturale si de turism, design si cercetari. Cresterea in aceste sectoare ofera potentialul necesar pentru crearea locurilor de munca si imbunatatirea calitatii vietii.
Dezvoltarea capitalei este rezultatul unei initiative colective la care Guvernul, administratia municipala, societatea civila, sectorul privat si cetatenii contribuie cu eforturi si resurse comune. In urma unor activitatii sustinute, se va imbunatati habitatul municipiului, inclusiv conditiile de trai, calitatea serviciilor comunale si situatia ecologica. O atentie speciala se va acorda asigurarii conditiilor de un nivel calitativ ridicat al serviciilor de sanatate, invatamant si asistenta sociala. Localitatile suburbane se vor dezvolta armonios integrandu-se in aglomeratia metropolitana. Se va afirma statutul de capitala integrata in economia nationala si in cea europeana, capabila sa asigure un mediu favorabil vietii si activitatii economice.
Pentru realizarea acestei viziuni sunt identificate 5 obiective strategice:
transformarea Chisinaului intr-o capitala moderna, conectata la reteaua internationala de comunicatii si integrata in spatiul economic si cultural european;
stabilirea unui mediu socio-cultural ca factor de echilibru intre interesele individuale si comunitare;
asigurarea unui habitat ecologic durabil si confortabil pentru locuitorii municipiului;
crearea unui climat de afaceri favorabil investitiilor si cresterii economice;
constituirea unei aglomeratii metropolitane de localitati integrate si dezvoltate armonios.
Obiectivele strategice determina principalele directii de dezvoltare ale municipiului. Implementarea lor se va materializa prin atingerea unui set de peste 30 de obiective specifice si urbanistice, care se prezinta ca sarcini sectoriale ce contribuie la realizarea unuia sau a mai multor obiective strategice. Conform estimarilor Conceptiei, pentru implementarea proiectelor orientate spre atingerea obiectivelor strategice si urbanistice, este necesar un efort investitional de peste 40 miliarde lei (3.5 miliarde USD). Aproximativ cate 40% din suma totala urmeaza a fi investite in infrastructura tehnico-edilitara si spatiul locativ, iar restul in amenajarea teritoriului si pentru alte finantari. Luand in considerare constrangerile bugetare, numai 25-40 % din investitii se preconizeaza a fi finantate din fondul bugetului municipal. Cea mai mare parte a resurselor financiare necesare trebuie atrase din fonduri private, inclusiv straine.
Cea mai mare parte a populatiei urbane a Republicii Moldova locuieste in orasele mici si mijlocii. Criza social-economica din anii 90 ai secolului XX a influentat negativ nivelul de trai si gradul de ocupatie a populatiei acestor orase. Au fost afectati in mod special, acele orase bunastarea carora este dependenta de activitatea a unei sau a catorva intreprinderi mari. Depasirea de catre orasele mici si mijlocii a crizei se complica prin limitarea resurselor financiare, dezvoltarea slaba a infrastructurii afacerilor, prin numarul limitat al cadrelor calificate, marginalizarea economica si excluderea sociala a unei parti esentiale a populatiei, inclusiv a tineretului.
Restabilirea bunastarii si viabilitatii oraselor mici si mijlocii poate fi realizata, pe de o parte, in baza activitatilor centralizate si coordonate la nivel de stat (legislatia, descentralizarea fiscala, promovarea investitiilor, suportul antreprenoriatului, asistenta speciala oferita paturilor sociale vulnerabile). Pe de alta parte, este importanta initiativa administratiilor locale in vederea crearii in orase a climatului favorabil pentru dezvoltarea activitatii de antreprenoriat, colectarea impozitelor, reconstruirea infrastructurii, organizarea muncii colective, etc.
Totodata, este oportuna de a utilizarea activa a asistentei financiare si tehnice, acordata de catre organismele internationale si tarile-donatoare (PNUD, UNICEF, TACIS, USAID, SIDA, etc.) in cadrul proiectelor pentru sustinerea micului business, agro-businessului, microfinantarii, initiativelor sociale locale si de protectie a mediului. Conceptia Dezvoltarii durabile a Localitatilor Republicii Moldova (2001), aplicabila si pentru orasele mici si mijlocii, presupune:
determinarea categoriei localitatilor si a ierarhiei lor functionale;
efectuarea cercetarilor privind depistarea si evaluarea disfunctionalitatilor, eliminarea acestora si stabilirea prioritatilor pentru fiecare localitate;
monitorizarea activitatii privind urbanizarea, amenajarea teritoriului si protejarea mediului inconjurator; aplicarea standardelor internationale in domeniile mentionate;
integrarea programelor sectoriale la nivel micro si macro;
stabilirea legaturilor la nivel social, economic si de mediu dintre orasele si regiunile ce le inconjoara;
atragerea populatiei pentru luarea deciziei in domeniul urbanizarii, amenajarii teritoriului si protectiei mediului inconjurator.
Majoritatea acestor actiuni vor fi coordonate la nivel de stat. In plus, in conformitate cu Carta Europeana a Autoadministrarii Locale, aprobata de Parlamentul Republicii Moldova (1997), este importanta promovarea initiativelor locale, parteneriatului dintre orasele vecine si cooperarea vamala intre orasele invecinate ale regiunilor din Moldova, Romania si Ucraina.
Formarea Republicii Moldova ca stat independent, transformarile survenite in viata economica si sociala au generat aparitia unor schimbari esentiale in structura de guvernare la nivel central si local, precum si in relatiile dintre stat, sectorul privat si societatea civila.
Resursele bugetare limitate au redus nivelul finantelor publice disponibile pentru investitiile urbane. In acelasi timp, in dezvoltarea urbana creste rolul sectorului privat si al cetatenilor, in special, in astfel de sectoare cum ar fi constructia spatiului locativ, serviciile de asistenta sociala, instruire si educatie, transport si comunicatii, organizarea turismului si agrementului. In conditiile noi, cetatenii se confrunta cu problema extinderii democratiei si imputernicirilor autoritatilor locale si implicarea tuturor actorilor, inclusiv a populatiei in formularea si implementarea strategiilor urbane integrate pentru dezvoltarea durabila.
Participarea si informarea populatiei despre aceste procese trebuie sa fie reflectata in legislatie si sa cuprinda urmatoarele obiective:
procesul de luare a deciziei dintre autoritatile locale sau centrale si societatea civica va urmari principiile parteneriatului;
proceduri detaliate urmeaza a fi elaborate in vederea oficializarii implicarii principalilor actori in procesul de luare a deciziilor in contextul planificarii dezvoltarii orasului;
stabilirea unei baze bine determinate pentru participarea sectorului tertiar, crearea retelelor si organizarea meselor rotunde va consolida transparenta si controlul public pe parcursul tuturor etapelor planificarii urbane si implementarii proiectelor.
Este oportuna activizarea rolului organizatiilor nonguvernamentale in procesul dezvoltarii conceptului de dezvoltare durabila a orasului, accentul fiind pus pe calitatea administrarii locale, crearea locurilor de munca, dezvoltarea climatului favorabil de afaceri, spatiul locativ, problemele sociale si protectia sanatatii, utilizarea irationala a terenurilor si degradarea mediului.
Principalele restrictii si bariere in calea managementului urban eficient includ:
procesul lent de descentralizare care contravine principiilor Cartei Europene a Autoadministrarii Locale, dublarea si suprapunerea competentelor;
lipsa actelor legislative ce ar reflecta dezvoltarea durabila urbana, planificarea si managementul urban;
lipsa integritatii in planificarea urbana, atat verticala, cat si orizontala; lipsa indicatorilor pentru evaluarea si monitorizarea durabilitatii;
majoritatea planurilor si programelor urbane sunt vechi si depasite;
bugetul limitat al oraselor, lipsa de fonduri investitionale pentru locuinte si schimbarea infrastructurilor vechi, conflictul dintre potentialul investitiilor private si domeniile sensibile; fenomenul "constructii neautorizate";
barierele in calea implementarii metodelor si tehnicilor durabile de constructie implica tehnologii costisitoare si materiale importate scumpe, progres lent in constructia spatiilor locative si a cladirilor, resursele energetice si financiare limitate a municipiilor si oraselor si necesitatea indicatorilor de evaluare a "durabilitatii constructiilor", inclusiv din punct de vedere al gradului de rezistenta seismica;
participarea limitata a societatii civile in managementul urban si lipsa de transparenta a procesului de luare a deciziilor la nivel de administratie locala;
lipsa de informatii si cunostinte privind experienta UE in dezvoltarea durabila urbana, precum si despre posibilitatile de a obtine asistenta financiara si tehnica din exterior pentru asigurarea unei dezvoltari urbane durabile in Moldova.
Cresterea rolului si influentei oraselor in politica si administrarea de stat trebuie se devina o prioritate. Subestimarea fenomenului urbanizarii, aspectelor lui negative si pozitive limiteaza posibilitatea realizarii efective a Strategiei de Crestere Economica si Reducerea Saraciei, precum si a Planului de Actiuni UE - Republica Moldova. Apare necesitatea elaborarii si realizarii politicii de stat privind dezvoltarea urbana durabila, inclusiv obiectivele, prioritatile, resursele si mecanismele acesteia.
Populatia trebuie sa cunoasca mai mult despre metodele prin care Guvernul si administratia publica locala va influenta direct sau indirect asupra municipiilor si oraselor:
a) pentru o mai buna coordonare intre administratia locala si nationala este important:
continuarea procesului de descentralizare in conformitate cu Carta Europeana a Autoadministrarii Locale;
perfectionarea actelor legislative reiesind din dezvoltarea durabila urbana, planificare si management, luand in considerare a practicile si legislatia UE;
asigurarea coordonarii, supravegherii si monitorizarii tuturor initiativelor urbane prevazute in contextul Strategiei de Crestere Economica si Reducerea Saraciei.
b) Urmatoarele aspecte sunt considerate ca fiind relevante pentru autoritatile urbane:
revizuirea planurilor si programelor urbane (majoritatea carora sunt depasite) si acceptarea strategiei pentru dezvoltarea durabila;
schimbarea abordarii sectoriale de luare a deciziilor prin cea integrala pe termen lung;
stimularea participarii tuturor actorilor (sectorul privat, companii straine) in planificarea si luarea deciziilor cu stimulente financiare;
planificarea bugetului real pentru cativa ani in scopul asigurarii fondurilor ce prevad activitatea de management sau planificare urbana;
un sistem mai eficient de colectare a taxelor locale.
c) Reiesind din participarea si informarea populatiei, sunt evidentiate urmatoarele aspecte ce pot lichida barierele existente:
procesul de luare a deciziilor dintre autoritatile urbane sau de stat si societatea civila trebuie sa se realizeze pe principiile de parteneriat;
urmeaza a fi elaborate proceduri detaliate pentru implicarea tuturor reprezentantilor in procesul de luare a deciziilor privind planificarea;
stabilirea unor proceduri pentru participarea reprezentantilor societatii civice, crearea retelelor de comunicare si organizarea meselor rotunde in vederea consolidarii transparentei si control public pe parcursul tuturor etapelor de planificare urbana si implementarea proiectelor.
In scopul reprezentarii integrale a aspectelor juridice, institutionale si financiare, ca fundament al dezvoltarii durabile a oraselor in conditiile Republicii Moldova, in cele ce urmeaza va fi facuta o generalizare a bazei juridice concrete, ale principiilor de ordin organizatoric si financiar ale activitatii autoritatilor locale, ale practicilor si realizarilor practice in limitele legislatiei in vigoare si in contextul Constitutiei Republicii Moldova si a Cartei Europene pentru Autoadministrarea Locala.
Aspecte juridice si institutionale
In principiu, baza normativa privind reglementarea juridica a activitatii autoritatilor administratiei publice locale, inclusiv in orase, este deja formata in Republica Moldova.
Principiile de baza, ce determina statutul juridic al colectivitatilor locale si serviciilor publice locale, rezulta din art. 109 al Constitutiei Republicii Moldova si a Cartei Europene pentru Autoadministrarea Locala (1985), ratificata de Parlamentul Republicii Moldova (1997).
In calitate de principii de baza si determinante ar putea fi considerate:
autonomia locala, inclusiv financiara;
descentralizarea serviciilor publice;
eligibilitatea autoritatilor administratiei publice locale;
consultarea cetatenilor in problemele locale de interes deosebit.
Actele legislative de prima importanta, care descriu statutul juridic al autoritatilor administratiei publice locale si sursele lor de finantare, inclusiv a celor orasenesti, sunt Legea privind administratia publica locala din 18 martie 2003 si Legea privind finantele publice locale din 16 octombrie 2003. Din aceste acte normative rezulta ca orice competenta a autoritatii orasenesti urmeaza a fi asigurata cu resurse umane si materiale, inclusiv financiare, ceea ce constituie garantia dezvoltarii durabile a oraselor.
Baza juridica stabileste competenta autoritatilor publice orasenesti, determina statutul juridic al orasului ca o varietate de colectivitate locala, ce are statut de persoana juridica, dispune de patrimoniu ce constituie proprietate publica si municipala.
In competenta oraselor, conform Legii privind administratia publica locala intra urmatoarele directii de activitate:
Dezvoltarea social-economica, amenajarea teritoriului si urbanismul;
Construirea si intretinerea drumurilor, strazilor, podurilor locale si gestionarea circulatiei rutiere;
Gospodaria comunala, in limitele ce nu tin de competenta unitatilor administrativ-teritoriale de alt nivel, transportul auto de calatori, transportul electric urban, autogarile si statiile auto, in perimetrul teritoriului respectiv;
Constructia, intretinerea si exploatarea sistemelor de alimentare cu energie termica, cu apa, de canalizare, de epurare a apei, salubrizarea localitatii, gestionarea deseurilor de productie si menajere conform legii;
Acordarea de asistenta sociala populatiei, inclusiv protectia tinerei familii, a familiilor cu multi copii, a mamei, a drepturilor copilului, a persoanelor in etate si solitarilor, in partea ce nu intra in competenta altor autoritati;
Constructia de locuinte pentru paturile socialmente vulnerabile ale populatiei si pentru alte categorii prevazute de legislatia in vigoare, precum si exploatarea fondului locativ municipal;
Institutiile de invatamant prescolar, extrascolar, primar, gimnazial, mediu de cultura generala si liceal, alte institutii de invatamant care deservesc populatia localitatii respective;
Institutiile de cultura si activitatile publice culturale (caminele si casele de cultura, alte asezaminte de culturalizare), inclusiv bibliotecile si muzeele;
Cultura fizica si sportul, amenajarile si localurile sportive; activitatile pentru tineret la nivel local; desfasurarea intrunirilor;
Alte atributii prevazute de lege.
In calitate de obiecte ale dreptului de proprietate publica sunt recunoscute: bunurile organizatiilor bugetare si ale celor organizatiilor cu caracter social-cultural (institutii de invatamant, de ocrotire a sanatatii, de cultura); bunurile intreprinderilor locale cu forma de proprietate publica, inclusiv cota din capitalul statutar al intreprinderilor cu forma de proprietate mixta si comuna; bunurile autoritatilor publice orasenesti, terenurile oraselor, mijloacele bugetului orasenesc, valorile mobiliare; fondul locativ (cu exceptia celui particular, cooperatist, al asociatilor obstesti etc.); obiectele de infrastructura tehnica si alte obiecte, care se afla pe teritoriul orasului, necesare pentru dezvoltarea economica si sociala a acestuia si pentru realizarea de catre autoritatile orasenesti a sarcinilor ce le revin.
In conformitate cu reforma administrativ-teritoriala (din anul 2003) in cadrul statului au fost formate 32 de raioane si UTA Gagauzia, pe teritoriul carora sunt circa 65 de orase, 5 municipii, 1615 de sate si comune. Pentru toate autoritatile administratiei publice locale ale acestora aspectele juridice au o importanta primordiala, deoarece nerespectarea unor cum ar fi, bunaoara, delimitarea clara a atributiilor, poate sa duca la dublarile lor si, in rezultat, la o asigurare financiara instabila. Lipsa mecanismelor de transmitere catre oras a proprietatii de la autoritatile publice centrale sau ale unitatii administrativ-teritoriale (raion) limiteaza manifestarea autonomiei locale, asa cum este ea definita de Constitutia Republicii Moldova si de Carta Europeana pentru Autoadministrarea Locala.
Competenta si atributiile autoritatilor
Pornind de la prevederile legislatiei in vigoare, in general se observa ca municipiile, orasele au competente similare nu numai cu raioanele, dar si cu satele, comunele in peste 30 de directii ale vietii sociale, indiferent de faptul ca orasul este o unitate administrativ-teritoriala mai dezvoltata in aspect economic si social-cultural decat satul si se deosebeste suficient de raion, reiesind din functiile sale.
De exemplu, conform Legii privind administratia publica locala, in competenta orasului intra dezvoltarea social-economica, amenajarea teritoriului si urbanismul. O competenta similara este prevazuta pentru raion si alte unitati administrativ-teritoriale de nivelul doi. In Legea privind principiile urbanismului si amenajarii teritoriului, la fel ca si in Conceptia dezvoltarii durabile a localitatilor Republicii Moldova, dezvoltarea social-economica a oraselor si satelor intra atat in competenta raioanelor, cat si a oraselor, fara a fi stabilite deosebiri clare si evidente in delimitarea competentelor dintre autoritatile administratiei publice locale respective.
Atributiile orasului in privinta acordarii asistentei sociale populatiei, inclusiv protectia tinerei familii, a familiilor cu multi copii, a mamei, a drepturilor copilului, a persoanelor in etate si solitarilor, in partea ce nu intra in competenta altor autoritati,, sunt analogice competentilor autoritatilor administratiei publice raionale. La nivel local activeaza directiile municipale asistenta sociala si sectiile raionale asistenta sociala si protectie a familiei, create de consiliile respective de comun acord cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, care se afla intr-o subordonare dubla - fata de autoritatile locale respective si fata de Departamentul asistenta sociala a Ministerului Muncii si Protectiei Sociale. La nivelul oraselor, asemenea structuri nu sunt prevazute, dar acestea se pot ocupa cu problemele asistentei sociale, daca in mod independent vor gasi resurse financiare.
Atributiile oraselor in domeniul constructiei de locuinte pentru paturile socialmente vulnerabile si pentru alte categorii prevazute de legislatie, precum si exploatarea fondului locativ, nu sunt asigurate cu mijloace financiare conform Legii privind finantele publice locale, la fel ca si in cazul atributiilor anterioare.
In domeniul invatamantului prescolar, extrascolar, primar, gimnazial, mediu de cultura generala si liceal, precum si al altor institutii de invatamant, de care beneficiaza populatia localitatii respective, la fel ca si in cazul sferei de asistenta sociala, atributiile organelor centrale de specialitate ale administratiei publice suprapun celor ale autoritatilor administratiei publice raionale si locale, ceea ce este inadmisibil in conditiile autonomiei locale. Conform legislatiei, Ministerul Educatiei isi exercita activitatea prin intermediul directiei de invatamant din componenta autoritatilor administratiei publice raionale, dar nu prin intermediul unui organ administrativ desconcentrat.
Institutiile de invatamant sunt finantate din bugetul local, insa directorii acestor institutii sunt numiti si eliberati din functie de catre Minister sau de catre directia de invatamant raionala, cu consultarea prealabila a autoritatilor administratiei publice locale, desi, in conditiile unei autonomii locale reale, acest lucru ar trebui sa fie invers.
Institutiile de cultura si activitatile publice culturale sunt reglementate de multiple acte legislative cum ar fi: Legea culturii, Legea cu privire la teatre, circuri si organizatii concertistice, Legea cu privire la biblioteci, Legea muzeelor, Legea privind mestesugurile artistice populare, etc. Conform Legii culturii, organizatiile de cultura pot fi de stat, municipale si private. Conform legii pentru orase si alte localitati asemenea institutii nu sunt prevazute.
Conform Legii cu privire la biblioteci, bugetul unitatii administrativ-teritoriale, inclusiv orasul, nu poate fi aprobat, daca in el nu sunt prevazute mijloace necesare pentru dezvoltarea bibliotecilor, dar in Legea privind finantele publice locale si in Legea privind administratia publica locala nu se contin prevederi similare, si, prin urmare, nu sunt create conditii pentru finantarea lor.
Conform Legii privind mestesugurile artistice populare autoritatile administratiei publice locale, inclusiv din orase, acorda mesterilor populari, organizatilor si intreprinderilor lor, in modul prevazut de lege, facilitati fiscale si de alta natura, insa in legislatia fiscala asemenea inlesniri lipsesc.
Cultura fizica si sportul, amenajarile si localurile sportive, activitatile pentru tineret la nivel local, desfasurarea intrunirilor sunt domenii reglementate de diferite acte legislative si normative, dar nu sunt intr-o corespundere deplina cu Legea privind administratia publica locala si Legea privind finantele publice locale.
In Legea cu privire la cultura fizica si sport, sunt stabilite conditii destul de clare pentru autoritatile administratiei publice locale in privinta alocarii mijloacelor si punerea la dispozitia organizatiilor sportive a edificiilor sportive si incaperilor necesare. Pentru agentii economici, cheltuielile destinate dezvoltarii culturii fizice si sportului, trebuie sa constituie nu mai putin de 1% din venit, insa in alte acte legislative, inclusiv fiscale, asemenea norme lipsesc.
Probleme cu caracter similar se intalnesc si cazul altor atributii acordate, conform legislatiei, autoritatilor administratiei publice a oraselor, desi atributiile permanente, conferite lor prin Legea privind administratia publica locala, trebuie sa fie asigurate prin structuri, personal corespunzator si resurse financiare necesare, prevazute in bugetul local.
O concluzie generala, in urma analizei competentelor atribuite autoritatilor administratiei publice din orase, ar fi ca baza normativa privind activitatea acestora necesita o perfectionare conform principiilor Cartei Europene pentru Autoadministrarea Locala.
Proprietatea oraselor
Conform Legii privind proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale din 16 iulie 1999, proprietatea publica a orasului o constituie bunurile mobile si imobile, aflate pe teritoriul acestuia pana la intrarea in vigoare a Legii privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova din 12 noiembrie 1998. Insa, in anul 2003 a fost efectuata inca o reforma administrativ-teritoriala, si, in legatura cu acest fapt, aplicarea prevederilor Legii privind proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale din 16 iulie 1999, este problematica din punct de vedere juridic.
In legea respectiva se contin prevederi contradictorii, care limiteaza competenta autoritatilor administratiei publice locale orasenesti in ceea ce priveste realizarea dreptului de proprietate publica. Conform legii "bunurile ce se transmit in proprietatea publica a unitatilor administrativ - teritoriale, se stabilesc, la solicitarea autoritatilor administratiei publice locale, de catre organele centrale de specialitate corespunzatoare."
Aceasta prevedere limiteaza competenta oraselor in realizarea dreptului de proprietate publica, ceea ce contravine articolului 4 al Cartei Europene pentru Autoadministrarea Locala. In acest articol este spus ca colectivitatile locale trebuie sa aiba competente depline si intregi in limitele legii, care pot fi puse in cauza sau limitate de catre o alta autoritate publica numai in limitele prevazute de lege.
Nici in Legea privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor nu sunt luate in considerare, in masura deplina, principiile de organizare si functionare a colectivitatilor locale, inclusiv orasenesti. Conform acestei Legi, in cazul cand terenurile proprietatea publica a statului se marginesc cu terenurile proprietate publica a unitatilor administrativ - teritoriale, reprezentantii statului si reprezentantii unitatii administrativ-teritoriale coordoneaza hotarele acestor terenuri. Daca reprezentantii respectivi nu convin asupra hotarelor, ele se determina de Guvern la propunerea Agentiei Nationale Cadastru, Resurse Funciare si Geodezie.
Articolul 11 din Carta Europeana pentru Autoadministrarea Locala prevede ca autoritatile administratiei publice locale "trebuie sa dispuna de un drept jurisdictional de recurs pentru a asigura liberul exercitiu al competentilor lor si respectul principiilor autonomiei locale care sunt consfintite in Constitutie si in legislatia interna".
In Legea privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor actioneaza acelasi principiu discriminatoriu - unitatilor administrativ-teritoriale le apartin acele terenuri care nu sunt atribuite statului in proprietatea publica.
De exemplu, terenurile fondului silvic, inclusiv terenurile destinate ocrotirii naturii, aflate in proprietatea publica a statului, sunt aprobate de Guvern. Conform acestor prevederi ale Legii, Guvernul poate efectua schimbari in acest domeniu, tinand cont sau nu de opinia autoritatilor administratiei publice locale.
Conform Hotararii Guvernului Republicii Moldova nr. 959 din 4 august 2003 "Cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publica in unele unitati administrativ - teritoriale ale Republicii Moldova", este aprobata numai suprafata totala a terenurilor proprietate publica, inclusiv cea aflata in proprietatea publica a statului. Intre timp, conform articolelor 4 si 5 din Carta Europeana pentru Autoadministrarea Locala, in cursul procesului de planificare si de luare a deciziei pentru toate chestiunile care privesc direct colectivitatile locale, este necesar ca acestea sa fie consultate, pe cat posibil, in timp util si de o maniera apropiata. Iar in cazul modificarii limitelor teritoriale locale este necesara consultarea prealabila a colectivitatilor locale eventual prin referendum, acolo unde legea permite.
Nu este conforma principiilor autonomiei locale nici decizia referitor la delegarea imputernicirilor consiliilor raionale privind privatizarea fondului de locuinte al oraselor, satelor si comunelor, in timp ce privatizarea fondului de locuinte a municipiilor Chisinau si Balti fiind lasate Departamentului privatizarii.
Conform altei modificari din legislatie, autoritatilor administratiei publice locale de nivelul doi (adica raioanele, municipiul Chisinau, UTA Gagauzia) li s-a delegat atributii privind "privatizarea patrimoniului intreprinderilor agricole proprietate a statului, terenurilor aferente intreprinderilor (altor obiective) private, a terenurilor aferente intreprinderilor privatizate sau supuse privatizarii, a caror valoare nu este inclusa in capitalul social al acestora, a fondului de locuinte proprietate a statului sau a unitatilor administrativ - teritoriale, a obiectivelor din fondul de imobile, cu exceptia obiectivelor date in competenta altor autoritati ale administratiei publice."
Aceasta norma juridica nu delimiteaza proprietatea publica a statului de proprietatea publica a unitatii administrativ-teritoriale (de exemplu, fondul de locuinte), in timp ce ultima se afla in competenta exclusiva a autoritatii locale si nu poate constitui obiect al delegarii.
Astfel, in loc sa fie clara sub aspect juridic si mai concreta din punct de vedere a mecanismelor de aplicare, baza normativa in vigoare ce delimiteaza si determina proprietatea publica a oraselor si altor unitati administrativ-teritoriale, este destul de confuza si creeaza conditii pentru diferite feluri de interpretari si aplicari subiective.
Aspecte financiare
Conform Cartei Europene pentru Autoadministrarea Locala, autoritatile administratiei publice locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente, de care pot dispune liber in exercitiul competentei lor. Resursele financiare trebuie sa fie proportionale cu competentele prevazute de lege, iar subventiile acordate autoritatilor administratiei publice locale, pe cit e posibil, nu trebuie sa fie destinate finantarii unor proiecte specifice, adica sa poarte prejudiciul libertatii fundamentale a politicii colectivitatii locale in propriul lor domeniu de competenta. Este stabilit de asemenea, ca autoritatile administratiei publice locale in domeniul investitiilor trebuie sa aiba acces la piata nationala de capitaluri.
Resursele financiare ale oraselor reprezinta totalitatea tuturor tipurilor de mijloace banesti si a activelor financiare, de care dispun agentii economici care activeaza pe teritoriul lor.
Resursele financiare teritoriale se formeaza din mijloacele si active proprii, precum si din cele atrase. La mijloacele atrase se atribuie incasarile de la veniturile generale de stat, care sunt surse de reglementare a sistemului bugetar, transferurile din contul fondului de sustinere financiara a teritoriilor, format in componenta bugetului de stat, mijloacele speciale.
Obtinerea veniturilor orasului si acumularea si distribuirea acestora se efectueaza prin intermediul sistemului financiar, ce include blocurile bugetar si financiar-creditar, fondurile extrabugetare, sistemul de asigurare si altele.
Planificarea finantelor oraselor reprezinta o parte componenta a politicii financiare a statului. La elaborarea planului financiar (bugetului) orasului, politica financiara a acestuia se ia in considerarate in functie de prioritatile determinate la nivel macro, dar nu ca o totalitate de necesitati ale unor anumite directii ale cheltuielilor oraselor.
Natura sistemului financiar existent in Moldova face ca raioanele sa apara in calitate de subiect principal si determinant a relatiilor inter-bugetare. Anume raioanelor le apartine dreptul de a forma bugetele oraselor si satelor, si anume de ele depinde obtinerea la timp a mijloacelor banesti in bugetele oraselor, pentru exercitarea atributiilor prevazute de legislatie. Organizarea relatiilor interbugetare dintre raioane, orase si sate este destul de dificila in conditiile cand atributiile nu sunt clar determinate in legislatie, exista insuficienta veniturilor proprii, lipseste planificarea cheltuielilor la nivel local in perspectiva medie, precum si din cauza situatiei create in ceea ce priveste amplasarea fortei de productie si dezechilibrul in dezvoltarea economica existent pe teritoriul tarii.
Dreptul oraselor este limitat atat la etapa planificarii bugetare, cat si la etapa finantarii in procesul exercitarii atributiilor. Daca la nivel statal este efectuata planificarea si prognozarea cheltuielilor bugetare pe programe si rezultate, atunci la nivelul bugetelor oraselor planificarea se efectueaza doar pentru un an, iar finantarea depinde de raion.
Structura regionala a activitatilor economice, constituit in Moldova, este de asa natura ca municipiul Chisinau genereaza 27% din incasarile fiscale si de alta natura, si numai doua municipii - Chisinau si Balti, dispun de surse financiare ce asigura formarea bugetelor acestora fara suportul financiar din partea statului. Starea financiara a celorlalte orase depinde totalmente de politica financiara a statului si raionului.
In rezultatul amplasarii fortelor de productie si a sistemului de administrare a finantelor la nivel statal (conform caruia raionului i s-a atribuit functii de ordonator principal de mijloace financiare), dezvoltarea oraselor este, cu unele exceptii, lenta si instabila.
In anul 2003, de exemplu, finantarea oraselor facut in proportie de doar circa 13% din veniturile bugetelor tuturor unitatilor administrativ-teritoriale (fara a tine cont de transferuri si de municipiul Chisinau). In acelasi an, cele mai asigurate din punct de vedere a surselor financiare (fara a lua in considerare transferurile) au fost orasele Ungheni (30.3 %), Ocnita (24.9%), Leova (22.8%), Calarasi (22.5 %), Rascani (22.4 %) si Basarabeasca (20.2 %).
Luand in consideratie transferurile, cele mai asigurate in anul 2003 au fost: Ungheni - 38.5%, Cahul - 26.9% Briceni - 26.9%, Taraclia - 24.7%, Ocnita - 20.3%.
Orasele cele mai putin asigurate financiar sunt Falesti, Ialoveni, Stefan-Voda, unde cota mijloacelor financiare variaza in bugetele raioanelor respective, cu transferuri sau fara, in limitele a 10 %.
Evaluarea cheltuielilor bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale (raioanelor) la formarea bugetului anual se face in conformitate cu noua atributii, in timp ce, conform legii, autoritatile locale exercita atributiile lor in peste 30 de directii; celelalte cheltuieli sunt reprezentate la capitolul "altele".
Orasele sunt limitate nu numai in dreptul deplin de a dispune de mijloacele financiare, dar si in dreptul de a obtine imprumuturi pe termen scurt sau lung pentru cheltuieli capitale, prin intermediul emiterii obligatiunilor. Acest drept conform legislatiei apartin doar raioanelor si municipiilor Chisinau si Balti.
Baza fiscala a unitatilor administrativ - teritoriale ale Moldovei (a oraselor si raioanelor) se caracterizeaza prin urmatoarele: veniturile proprii ale bugetelor respective, pentru anul 2005, sunt prognozate in suma de 1127.4 mil. lei sau cu 18% mai mult decat in anul 2004. In suma totala a veniturilor unitatilor administrativ-teritoriale, cota parte a municipiului Chisinau, conform pronosticului pentru anul 2005, este de 50.2% venituri proprii, cota parte a municipiului Balti - 6%. Veniturile bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, tinand cont de transferuri, sunt prognozate in suma de 1817.8 mil. lei, sau cu o crestere de 10.1% comparativ cu anul 2004. In PIB aceste venituri vor constitui 4.95%, cu o diminuare a cotei acestora cu 0.23% comparativ cu anul 2004. In volumul total al bugetului public national, veniturile bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale vor constitui 14.4%. In ceea ce priveste orasele, indicatorii financiari principali ai acestora nu sunt expusi nici intr-un document oficial.
Nici statistica de stat, nici sistemul financiar statal nu permite urmarirea starii financiare a oraselor, desi conform statutului juridic orasele si raioanele sunt de aceeasi importanta.
Formarea resurselor banesti in orase nu se limiteaza numai la mijloacele bugetare, aceasta depinzand si de alte structuri si instrumente financiare: banci si filialele acestora, organizatii de asigurari, participanti la piata valorilor mobiliare, companii de audit si consulting.
Conform datelor statisticii, sistemul bancar al tarii demonstreaza o buna crestere la toti indicatorii. Totalul activelor bancilor s-a majorat in anul 2004 cu 17.3%, dar cresterea obligatiunilor cu 18.6% ramane in urma de cresterea activelor lichide (37.9%) si a depozitelor (21.9%). In loc sa crediteze sectorul real al economiei, inclusiv in orase, bancile dau prioritate hartiilor de valoare de stat. Pe perioada a 9 luni ale anului 2004, cresterea volumului hartiilor de valoare procurate a constituit 75.6%, iar a creditelor si solicitarilor privind leasingul financiar - numai cu 10.4 %.
Asemenea practica a bancilor nu poate sa nu influenteze accesibilitatea resurselor banesti in orase, in conditia cand cand este necesara atragerea economiilor banesti ale populatiei, aflate in afara circuitului, si orientarea acestora la cresterea calitatii vietii in orase, la solutionarea problemelor de productie si de ordin social.
Dezvoltarea petei asigurarilor este actuala nu numai din punct de vedere al perspectivei micsorarii cheltuielilor bugetului, aferente lichidarii consecintelor riscurilor naturale, economice sau politice, dar si ca o sursa importanta de atragere a resurselor investitionale ale asiguratorilor, iar prin intermediul acestora si a mijloacelor banesti ale populatiei. Tendinte pozitive pe aceasta piata nu s-au manifestat inca in Moldova. In anul 2003, comparativ cu anul 2004, platile de asigurare sau majorat la scara nationala doar cu 2 % la tipurile de asigurare benevola, iar la asigurarea obligatorie - de 1.5 ori. Datele statistice privind dezvoltarea pietei asigurarilor pe orase lipsesc, la fel ca si pe intregul sistem financiar.
Astfel, sistemul de finantare a oraselor, existent in tara, nu corespunde cerintelor Cartei Europene pentru Autoadministrarea Locala si nu contribuie la crearea conditiilor pentru asigurarea dezvoltarii durabile a oraselor.
Recomandari de ordin politic privind dezvoltarea durabila a oraselor.
Pentru crearea conditiilor de dezvoltare a autoadministrarii (autonomiei) locale in orase si a autonomiei financiare reale, ar fi necesar:
Perfectionarea unor prevederi ale legislatiei din domeniul finantelor publice locale;
Asigurarea echilibrului (proportionalitatii) dintre volumul de imputerniciri al autoritatilor administratiei publice orasenesti si volumul, necesar pentru aceasta, de resurse umane si financiare, inclusiv in cazul atributiilor delegate de catre stat;
Stabilirea unui mecanism eficient de control asupra activitatii factorilor de decizie, excluzand amestecul nejustificat in activitatea oraselor din partea autoritatilor administratiei publice raionale si centrale;
Reconstituirea statisticii de stat (inclusiv financiare), fapt ce ar permite autoritatilor publice sa formuleze politicile in domeniul dezvoltarii oraselor, sa compare calitatea vietii in orase cu standardele europene, sa efectueze in orase o politica financiara echilibrata;
Schimbarea sistemului privind corelatia dintre bugetul de stat, bugetul unitatii administrativ-teritoriale si orase, prin crearea in teritoriu a directiilor financiare subordonate Ministerului Finantelor, care ar coordona si efectua separat finantarea bugetelor raionale si a bugetelor oraselor.
Istoria ne-a demonstrat, prin multiple exemple, rolul stimulativ si organizatoric al oraselelor in dezvoltarea regiunilor si tarilor. Drept dovada pot servi orasele-sate din Grecia antica, orasele-hanzice din Germania medievala, orasele-colonii de pe tarmurile Marii Mediteranene si Marii Negre.
Din acest punct de vedere, Moldova nu este o exceptie. Din timpurile stravechi pe teritoriul Moldovei, ca si pe teritoriul altor state europene, orasele erau centre ale dezvoltarii activitatii administrative si economice a intregii tari.
Majoritatea oraselor de baza ale Republicii Moldova s-au format in secolele XIV-XV (Chisinau, Bender, Soroca, Ungheni, Orhei, Causeni, Cahul etc.) ca centre administrative si comerciale. O alta categorie de orase (Tiraspol, Balti, Comrat, Taraclia) au aparut mai tarziu, in secolele XVIII-XIX, in perioada colonizarii active a teritoriului de catre emigranti si capitalul strain.
In teoria si practica dezvoltarii regionale, se evidentiaza trei tipuri de regiuni - regiuni omogene dupa specializare, demografie si conditii naturale, regiuni nodale sau polarizate formate in jurul oraselor ca nuclee ale activitatilor administrative, economice si sociale; regiuni programate, formate formate prin proiecte investitionale, zone economice libere, cooperare cu alte state, etc.
In practica de planificare regionala pentru anii '70-'80, se evidentiau 4 sub-regiuni economice (Nordul, Centrul, Sud-estul si Sudul). In corespundere cu aceste regiuni erau 4 grupe de sisteme de asezari (amplasari) (centrele lor - Balti, Chisinau, Tiraspol-Bender si Comrat) si 8 zone de asezari planificate (Edinet, Balti, Ribnita, Ungheni, Chisinau, Tiraspol-Bender, Comrat si Cahul).[11]
La inceputul anilor '90, sistemul regional de asezari al Moldovei includea 21 de orase, 45 de asezari de tip orasenesc si mai mult de 1600 de sate. Dupa gradul de complexitate a functiilor,, orasele au fost divizate in 4 nivele: centre multifunctionale ale grupului de sisteme de asezari (Nord, Centru, Sud-estul si Sudul); centre inter-regionale, influenta carora se extinde asupra regiunilor de un nivel mai jos; orase - centrele ale regiunilor de un nivel jos; centre locale.
Dupa 1991, baza stiintifica si de planificare a politicii regionale si urbane in Republica Moldova nu a fost innoita si situatia la nivel local s-a inrautatit in toate regiunile. Anume din aceasta cauza, la etapa initiala, pe parcursul elaborarii Planului amenajarii teritoriului national si aplicarea principiilor Conceptiei Dezvoltarii Durabile a Locuintelor este binevenita utilizarea produsului cercetarilor "predecessorilor" (Niiplanirovania, Kiev niigiprograd, Moldgiprostroi si Moldgiproselstroi) aprobate in anii 80 de Guvern.
Bazandu-ne pe proiectele in cauza si cele noi (Urban proiect, 1999-2004), putem concluziona ca pe teritoriul Republicii Moldova exista un grup din 10-12 orase, viabilitatea carora s-a evidentiat in perioade istorice diverse, inclusiv perioada de tranzitie din anii 90. Anume aceste orase viabile, care au pastrat activitatea economica pot fi cercetate in calitate de "centre de crestere" epicentre de crestere, pentru stimularea dezvoltarii economice si sociale a regiunilor ce inconjoara orasele. Acestea sunt:
Aglomeratia Chisinau
Municipiul Balti
Aglomeratia Edinet-Cupcini
Orasul Soroca
Orasul Ungheni
Aglomeratia Rabnita-Rezina
Orasul Orhei
Orasul Dubasari
Aglomeratia Tiraspol-Tighina
Orasul Comrat
Orasul Taraclia
Orasul Cahul.
In total populatia acestor aglomeratii si orase constituie peste 1,5 mil. oameni sau circa 40% din toata populatia Republicii Moldova. In ele sunt concentrate aproximativ 2/3 din totalul potentialului industrial al tarii (industria, baza de constructie, transporturi si comunicatii) si obiective ale infrastructurii sociale - ocrotirea sanatatii, stiinta, invatamantul si cultura.
Principalele caracteristici, avantajele si punctele vulnerabile ale polilor cresterii potentiali pe teritoriul Republicii Moldova sunt prezentate in continuare.
Aglomeratia Chisinau (AC) - influenta ei se raspandeste pe intregul teritoriul tarii fiind determinata de functiile administrative si social-economice ale Chisinaului in calitate de capitala, de asezarea lui geografica centrala. In Chisinau au fost inregistrati 76% (anul 2002) din agenti economici din tara si 58 mil. USD de investitii straine. Principalele ramuri sunt: industria (226 de intreprinderi in industria usoara, a mobilei si industria alimentara), industria constructoare de masini, industria materialelor de constructie, constructiile si transportul, serviciile si comunicatiile. AC detine o cota parte de 48,4 din exportul total al Republicii Moldova. Aglomeratia Chisinau reuneste aproximativ 50 de localitati, inclusiv 9 orase cu o populatie totala de peste 800 mii de oameni, dintre care in orasul Chisinau locuiesc 660.7 mii oameni. Aglomeratia Chisinau reprezinta principalul donator al bugetului de stat si pe deplin dispune de baza pentru autoadministrare si autofinantare conform standardelor europene.
Aglomeratia Tiraspol-Bender (Tiraspol, anul 1792 si Bender - sec.III i.e.n.) - este a doua dupa marime in tara, si cu cea mai variata structura a economiei: electro-energetica (Cuciurgan); industria constructoare de masini (Tiraspol si Bender); industria usoara si alimentara. Avantajele regiunii sunt: pozitia de tranzit in directia CSI-Balcani (gaz natural, energie electrica, transporturi); asezarea geografica, apropierea cu or. Odessa, unul din cele mai mari porturi la Marea Neagra; concentrarea de ape subterane a tarii, aproximativ 40%; cel mai mic pericol seismic din intregul teritoriul Republicii Moldova. Conditiile pentru dezvoltare a turismului sunt deosebit de favorabile. Factorii negativi care persista sunt stoparea temporara a procesului de productie si cooperare cu alte regiuni ale tarii, criza sectorului agrar si depresiunea sociala.
Municipiul Balti (anul 1429) - impreuna cu regiunea invecinata (Falesti, Glodeni, Rascani, Sangerei) populatia constituie aproximativ 505.1 mii oameni, din care or. Balti - 145.9 mii oameni (anul 2002). Asezarea geografica centrala in nordul tarii este extrem de avantajoasa. Calea ferata activeaza in trei directii, autostrazile in 5 directii. Industria - constructoare de masini, industria usoara, alimentara si a materialelor de constructie (gipsul). Probleme - necesitatea surselor investitionale pentru reconstructia anumitor intreprinderi principale (12) si infrastructurii orasului, deficitul de resurse acvatice.
Aglomeratia Edinet-Cupcini (anul 1431) - este relativ mica dupa numarul populatiei (circa 50 mii oameni), insa cuprinde un grup mare de intreprinderi rentabile de productie, adaptate la conditiile drastice ale pietei, acestea sunt: fabrica de producere a conservelor de fructe si legume, a zaharului, tutunului, produselor lactate, materialelor de constructie, de pastrare si prelucrare a cerealelor etc. In aglomeratie sunt concentrate aproximativ 17 mil. USD de investitii straine. Teritoriul acestei aglomeratii este inclus in componenta eurorgiunii "Prutul de Sus".
Orasul Soroca (anul 1499) - cu o populatie de 38.9 mii oameni, orasul este unul din cele mai vechi orase ale Republicii Moldova cu o industrie dezvoltata (60% din export-import a careia sunt indreptate spre UE) si beneficiaza de conditii pentru dezvoltarea turismului (istoria, etnografia, izvoare minerale, r. Nistru). Orasul Soroca este unul din "focarele" active ale activitatii de antreprenoriat. Asezarea geografica avantajoasa din punct de vedere al transportului. Problema principala este necesitatea investitiilor.
Orasul Ungheni (anul 1430) - cu o populatie de 40.0 mii oameni, Ungheni este unul din cele mai active orase din Republica Moldova, in ce priveste atragerea resurselor financiare din proiecte, alocarea granturilor si investitiilor pentru dezvoltarea economiei si infrastructurii orasului. In acest context poate fi specificat proiectul TACIS privind cooperarea transfrontaliera "Ungheni-Iasi", constructia conductei de gaz "Calarasi-Uncheni", statia de alimentare autonoma a orasului etc. Au fost create zone libere privind activitatea de antreprenoriat, intreprinderi mixte cu participarea investitiilor straine provenite din Belgia, SUA, Romania etc. Avantajul plasarii geografice consta in caile de tranzit si vamale de iesire spre Europa Centrala, conditii pentru dezvoltarea unei zone agricole ecologic pure. Problema care exista in regiune este criza de cadre calificate necesare la conditiile economiei de piata.
Orasul Orhei (anul 1531) - cu o populatie de 37.0 mii oameni este una din cele mai vechi localitati de pe teritoriul Republicii Moldova. Reprezinta prin sine centrul industrial, care invioreaza o vasta zona agricola in regiunea centrala a tarii. Exista conditii perfecte pentru dezvoltarea turismului (muzee, manastiri, canioanele raurilor, unul din cele mai mari masive de paduri din tara). Problemele care exista sunt lipsa cailor ferate si calitatea inferioara a apei potabile.
Aglomeratia Rabnita (anul 1657)-Rezina (anul 1470) - cu o populatie de circa 60.0 mii locuitori, din punct de vedere istoric a aparut in urma dezvoltarii comertului (locul de trecere peste r. Nistru) din Basarabia in Podolia (cereale, vite, fructe), iar mai tarziu a devenit principala zona de producere a cimentului in tara cu o capacitate de productie totala (ambele uzine: Rezina si Rabnita) aproximativ 1.5 mil. tone de ciment pe an. In anii 80 a sec. XX, in Rabnita a fost amplasata uzina electro-metalurgica, care activeaza pe baza fierului uzat al metalelor feroase importate din tarile vecine ale Europei de Est, cu volumul productiei de circa 1.0 mil. tone de otel (anul 2002) livrate peste hotare. Problema principala este gradul inalt de poluare a mediului inconjurator (bazinul aerian, apele de scurgere, afectiuni ale cailor respiratorii) de activitatea uzinei metalurgice si fabricilor de ciment.
Orasul Dubasari (anul 1702) - reprezinta o localitate urbana veche pa malul stang al r. Nistru (circa 20.0 mii locuitori). Avantajele plasarii orasului consta in conditiile de transport: caile ferate (r. Nistru, autostrada interstatala "soseaua Poltava", autostrada "Nord-Sud" in Transnistria). Centrala hidroelectrica cu capacitatea de 40 mii kW. Conditii favorabile pentru dezvoltarea turismului. Importanta strategica a orasului pentru Transnistria ca veriga de legatura intre partea de nord (Camenca, Rabnita) si cea de sud (Grigoriopol, Tiraspol Slobodzia) ale Transnistriei. Problemele existente sunt: somajul si veniturile mizerabile ale populatiei.
Orasul Comrat (anul 1443) - cu o populatie de 25.7 mii locuitori (datele anului 2003), orasul ocupa o pozitie centrala pe teritoriul Stepei Bugiacului, partea de sud-vest a tarii. Comrat este capitala UAT Gagauzia, care cuprinde urmatoarele raioane: Ciadar-Lunga si Vulcanesti. Avantajul plasarii pe autostrada Chisinau-Giurgiulesti (r. Dunarea), statia caii ferate Bugiac. Activitatea sporita a antreprenorilor si a administratiei UAT privind diversificarea productiei si atragerea investitiilor straine (Turcia, Federatia Rusa, Italia), in special in vinificatie si industria usoara. Problemele cu care se confrunta regiunea sunt: deficitul resurselor de apa potabila, eroziunea solurilor agricole, insuficienta de cadre calificate.
Orasul Taraclia (anul 1813) - cu o populatie de 15.5 mii oameni, este o localitate centrala a comunitatii bulgare in Republica Moldova. Activeaza eficient zona economica libera (o alta zona - satul Tvardita). Pe teritoriul localitatii activeaza intreprinderi producatoare de vinuri de inalta calitate. Relatii economice si culturale stranse cu Bulgaria, precum si cu regiunea vecina a Ucrainei, or. Bolgrad. Problemele ce exista sunt: necesitatea irigarii terenurilor agricole, aceasta se datoreaza climatului si secetelor periodice, lipsa materialelor de constructii naturale.
Orasul Cahul (anul 1452) - cu populatia de 42.5 mii locuitori, din punct de vedere istoric este cel mai renumit oras in sudul tarii. Avantajele plasarii fata de transport: aeroport clasa "A", cale ferata, autostrazi active in 5 directii, r. Prut. Oficiul vamal Cahul-Oancea (Romania) este un avantaj economic, plus la aceasta activitatea intreprinderilor industriei alimentare si usoare. Tot in regiunea aceasta activeaza Complexul sanatorial pe baza izvoarelor de apa minerala locala. Importanta regionala a orasului va creste considerabil dupa finisarea constructiei portului si a terminalului "Giurgiulesti" situat la 40 km spre partea de sud, pe r. Dunarea.
Astfel, fiecare din poluri de crestere mentionate mai are anumite avantaje si probleme, create de mediul existent si de dezvoltarea viitoare. Realizarea politicii de sustinere urbana este orientata spre orasele ce reprezinta linii de crestere, se pare a fi mai atractiva pentru activitatea de perspectiva.
Metodele de identificare a potentialului acestor orase si institutionalizarea lor viitoare ca epicentre de crestere vor fi determinate in cadrul Planului de Amenajare a Teritoriului National a Republicii Moldova. Intre aceste metode sunt: acumularea datelor statistice in scopul evaluarii potentialului oraselor si propunerile pentru dezvoltarea acestui potential; suportului legal respectiv; crearea organismelor si instrumentelor pentru coordonarea inter-ministeriala si inter-regionala; pregatirea propunerilor privind mecanismul relatiilor financiare ale oraselor centrale si cele ajutorate etc. Politica Guvernului privind dezvoltarea durabila urbana pe termen mediu urmeaza a fi considerata ca o parte componenta activa a Strategiei de Crestere Economica si reducerea saraciei, inclusiv suportul institutional si financiar pentru implementarea si monitorizarea acesteia.
Gandirea politica si culturala in materie de urbanizare
Orasele si cultura lor au format fundamentul civilizatiei europene. Europa are o traditie indelungata a culturii urbane. La momentul actual, Uniunea Europeana este cea mai urbanizata regiune din lume, 80% din populatie locuieste in orase, circa 20% din cetatenii europeni locuiesc in aglomeratii de mai mult de 250 mii locuitori, 20% in orase de dimensiuni medii (50-250 mi locuitori) si 40% in orase de 10-50 mii locuitori.
Se poate identifica usor o spirala a schimbarilor intervenite in dezvoltarea sistemului urban european in perioada postbelica, de la urbanizare la suburbanizare, apoi deurbanizare (cunoscuta si ca "urbanizarea rurala" ) si, cea mai recenta, reurbanizarea caracterizata de corelatia stransa intre fluxurile populatiei si schimbarile economice ce au survenit.
Aparitia noii abordari in dezvoltarea spatiala si urbana poate fi asociata cu publicarea a doua documente de baza care au completat golul intre politica spatiala si urbana promovata in anii 80 si noua abordare aparuta in anii 90. Acestea sunt: Cartea Alba privind cresterea economica, competitivitatea si angajarea in campul muncii - provocarile in calea spre secolul 21 si Programul european privind politica si actiunile in vederea dezvoltarii durabile si a mediului .
Publicarea Cartii Verzi privind mediul urban in 1990 a fost punctul de pornire pentru noua abordare a politicii urbane la nivel comunitar. Recunoasterea importantei oraselor in vederea asigurarii unei calitati decente de trai pentru cetatenii europeni a generat o abordare mai globala a felului in care se dezvoltau orasele si a accentuat necesitatea majorarii calitatii mediului urban si a bunastarii oraselor, ca fiind un obiectiv de baza al promovarii dezvoltarii socio-economice durabile.
La acel moment, institutiile europene au manifestat un interes vadit pentru problemele oraselor prin elaborarea urmatoarelor documente strategice: Proiectul oraselor durabile (1993), implementarea initiativei comunitare Urban (1994-1999) urmata de Comunicatul Comisiei Europene "Spre o agenda urbana in Uniunea Europeana" (1997) si apoi "Comunicatul privind dezvoltarea durabila urbana in Uniunea Europeana: un cadru pentru actiuni" (1998). In ultimul document, pentru prima data a fost aplicata o abordare mai globala pentru dezvoltarea durabila a oraselor, ce implica patru scopuri separate:
Consolidarea prosperitatii economice si a politicii de angajare in campul muncii in orase;
Promovarea echitatii, integrarii sociale si regenerarii ariilor urbane;
Protejarea si imbunatatirea mediului urban ca element al cresterii economice durabile locale si globale;
Contribuirea la buna guvernare si autoadministrare locala.
La Summetul de la Lisabona (martie 2000) Uniunea Europeana a definit o strategie scopul primordial al careia este transformarea UE "in cea mai competitiva si dinamica economie in lume, bazata pe cunostinte" catre anul 2010, precum si a identificat actiuni pentru politica de angajare in campul muncii, reforma economica si coeziunea sociala. Aceasta strategie este cunoscuta ca "Procesul de la Lisabona" , orasele fiind recunoscute ca elemente-cheie in corelarea politicii de dezvoltare cu politicile ce contribuie la atingerea excelentei economice si echitatii sociale.
Experienta obtinuta in cadrul Initiativei comunitare urbane (program ce acoperea 118 arii urbane) si a proiectelor urbane (59), interesul manifestat fata de problema oraselor de catre guvernele nationale, societatea civila si academica, au contribuit la prelungirea acestei abordari. Astfel, in anul 2000, a fost lansata o noua initiativa urbana privind regenerarea economica si sociala in ariile urbane - Urban II.
Obiectivele noii initiative comunitare sunt:
De a formula si implementa strategii inovatoare pentru regenerarea economica si sociala a oraselor medii si mici sau a suburbiilor distruse ale oraselor mari,
De a consolida si schimba experienta si cunostintele in vederea regenerarii urbane durabile si dezvoltarii ariilor mentionate.
In cadrul Programului Urban II se acorda asistenta pentru 70 de arii urbane. Populatia acestora urmeaza a fi de circa 20 mii locuitori, in unele cazuri fiind admisa si obtinea de 10 mii locuitori. Mai mult decat atat, fiecare oras, sau suburbie trebuie sa fie o unitate geografica sau socio-economica coerenta si sa se afle intr-o criza urbana sau sa necesite o regenerare economica sau sociala. In plus, trebuie sa intruneasca trei din urmatoarele criterii:
nivel jos al activitatii economice si o necesitate specifica de conversie generata de dificultati economice si sociale locale;
nivel inalt al somajului, saraciei si excluderii sociale;
nivel jos al invatamantului, deficiente serioase in aptitudini si rata joasa se scolarizare;
numar inalt de emigranti, minoritati nationale si refugiati;
tendinte demografice alarmante;
mediu incunjurator degradat.
La randul lor, autoritatile locale urmau sa colaboreze strans cu autoritatile regionale si nationale in vederea elaborarii unei strategii de dezvoltare urbana in contextul initiativei si a programelor comunitare in acest domeniu. Fiecare program acoperea o arie geografica coerenta si una sau cateva arii socio-economice urbane.
Regulile generale stipulate in Regulamentul privind regulile aplicate in cadrul Fondurilor Structurale sunt relevante si pentru aceste programe. Ele trebuie sa contina:
o evaluare ex ante prin care se analizeaza punctele slabe si forte ale ariei in cauza;
o descriere a procesului de programare si aranjamentele efectuate in vederea consultarii partenerilor;
o strategie si prioritati pentru dezvoltarea ariei urbane in conformitate cu liniile directoare comunitare;
o descriere sumara a masurilor planificate pentru implementarea prioritatilor, monitorizarea si evaluarea programului;
un plan indicativ pentru fiecare prioritate si fiecare an bugetar;
prevederile implementarii programului: autoritatile si structurile create (autoritatea de gestionare, comitetul de monitorizare, si daca este relevant, autoritatea finantatoare si comitetul de selectare); aranjamentele pentru administrarea programului (concursul pentru propuneri, selectarea operatiunilor); aranjamente pentru controlul financiar, monitoring, control si evaluare.
Orasul european in regiune: un echilibru amenintator
Atat timp cat au existat orasele, ele mereu au depins de regiunile aferente. Nu numai din punct de vedere al aprovizionarii cu apa potabila, produse alimentare, materie prima pentru industria manufacturiera, dar si din punct de vedere al aprovizionarii cu brate de munca. Nici un oras nu a izbutit sau va izbuti sa supravetuiasca fara suportul regiunilor aferente. Din alt punct de vedere, regiunile au depins mereu de orasele centrale. Orasele ofera diverse facilitati (loc pentru tranzactiile comerciale, distractii, studii, dezvoltarea artelor, servicii mediale, etc.) precum si o sursa importanta de lucru si castig pentru majoritatea locuitorilor din suburbii. Actualmente, interdependenta dintre ariile urbane si rurale a crescut si mai mult, datorita suburbanizarii, lucrarilor de infrastructura, interdependentei economice, etc.
Din aceste considerente, EU a formulat o politica urbana bazata pe principul asa numitei regiuni urbane functionale : retele de orase si suburbii ce sunt in stransa corelatie in termeni de dezvoltare a economiei locale si regionale, migratia fortei de munca. Conceptul unei astfel de regiune ofera oportunitati excelente pentru dezvoltarea oraselor chiar si in afara hotarelor lor, precum si solutii pentru rezolvarea problemelor urbane stringente la un nivel adecvat. Desi regiunile urbane functionale pot varia enorm in dependenta de tipul si dimensiunea orasului implicat si a numarului de locuitori, acestea pot fi aferente oraselor mici si mijlocii, in arii predominant rurale, sau pot fi regiuni de tip metropola.
Desi interdependenta intre orase si regiunile aferente este in crestere, aceasta a devenit mai problematica si mai vulnerabila. In primul rand, chestiunea suburbanizarii cauzeaza multiple probleme de mediu, transport si de securitate in numeroase arii urbane europene: orasele continua sa se extinda, in multe cazuri intr-un mod necontrolat, din cauza cresterii numarului populatiei si necesitatii de spatiu suplimentar. Ca urmare, autoritatile orasenesti centrale se confrunta cu probleme financiare in ceea ce priveste colectarea taxelor locale si reducerea cheltuielilor pentru intretinerea si dezvoltarea oraselor.
In al doilea rand, multe orase europene se confrunta cu problema tranzitiei spre o economie bazata pe servicii. In particular, orasele ce fac parte din categoria oraselor vechi industriale necesita schimbari radicale in sensul crearii unui model economic absolut nou, bazat pe servicii, cunostinte si tehnologii, dezvoltarea industriei de distractii si turism. Noile locuri de munca in orase adesea nu ofera oportunitati pentru categoriile de muncitori ce provin din industriile traditionale devenite rudimentare. Industria serviciilor si economia bazata pe cunostinte necesita lucratori bine instruiti cu cunostinte specifice, in timp ce majoritatea somerilor dispun de un nivel jos de cunostinte si pregatire profesionala.
Schimbarile economice, demografice si spatiale pot fi drastice. Multe orase sunt inapte sa se adapteze singure la noile circumstante. Investitiile necesare sunt prea mari, iar bugetele orasenesti nu pot suporta costurile sociale foarte inalte. In situatia cant toate eforturile depuse nu se soldeaza cu succes, orasele pierd vitalitatea lor si se dezvolta dupa un scenariu de criza urbana profunda. Investitiile care urmeaza a fi efectuate pentru dezvoltarea viitoare a orasului sunt directionate spre solutionarea problemelor sociale imediate, astfel incetinind dezvoltarea orasului. Multe orase au nevoie de reforme structurale profunde. Acest proces dureaza o perioada indelungata si necesita schimbari structurale.
Dezvoltarea oraselor si angajarea in campul muncii
Este evident faptul ca majoritatea asa numitor probleme orasenesti (somajul, fragmentarea sociala, incertitudinea calitatii vietii, etc.) sunt rezultatele unor schimbari considerabile.
Este de mentionat faptul ca majoritatea somerilor locuiesc in ariile urbane, si atat timp cat dezvoltarea economica nu poate solutiona automat problema somajului, problema coeziunii sociale si a calitatii vietii, va necesita imbunatatirea nivelului competitivitatii si productivitatii in ariile urbane.
Din aceste considerente merita a fi mentionat ca solutionarea problemei somajului necesita combinarea a doua tipuri de politici. Pe de o parte, urmeaza a fi creat un mediu favorabil pentru atragerea investitiilor sau extinderea celor existente, ori indirect (prin imbunatatirea infrastructurii si a serviciilor, accesului si mobilitatii, mediului urban si a securitatii, etc.) sau direct (prin promovarea oportunitatilor ce pot fi oferite de catre oras pentru comunitatea antreprenorilor). Pe de alta parte, dezvoltarea potentialului economic urmeaza a fi orientata spre sectoarele si activitatile ce genereaza noi locuri de munca si conecteaza cererea cu oferta.
Migrarea selectiva din orase spre suburbii se datoreaza existentei unei categorii mari de locuitori cu venituri joase. Serviciile urbane costisitoare, astfel ca spitalele, institutiile de invatamant superior, teatrele si muzeele sunt in multe cazuri subventionate din bugetele locale, dar de fapt sunt utilizate de persoane din ariile ce depasesc hotarele administrative ale orasului. Aceasta duce la acutizarea problemelor financiare ale orasului. Iata de ce calitatea vietii in unele districte urbane este in particular alarmanta. In aceste arii urbane in dificultate, problemele economice, sociale si de ordin fizic se cumuleaza si duc spre lipsa unei coeziuni sociale si excludere sociala a populatiei.
Un cadru pentru politici urbane locale
Astazi, o abordare "de jos in sus", in opinia autoritatilor locale este oportuna atat la nivel national, cat si la nivel comunitar.
Constientizarea problemelor cu care se confrunta oraselor in mare parte se datoreaza lansarii unor programe de actiuni de care actualmente beneficiaza orasele si care sunt ajustate la necesitatile lor.
Indiferent de la faptul ca fiecare oras se confrunta cu un set unic de probleme si posibilitati, tendintele sunt in fond aceleasi. Multe orase identifica punctele lor slabe si forte si reiesind din acestea elaboreaza strategii de imbunatatire a vitalitatii lor. Din aceste considerente politicile urbane sunt grupate in diverse moduri. Urmatoarea stipulare reflecta schimbarile ce au intervenit in politica urbana "mentinerea oraselor la un nivelul corespunzator a economiei globale competitive concomitent cu solutionarea problemelor mostenite". De asemenea este necesar de a acorda o atentie sporita cetatenilor:
dezvoltarea unui oras puternic
crearea districtelor viabile
intensificarea participarii cetatenilor.
Din cele mentionate, este evident ca orasele sunt amenintate de suburbanizare si revenirea spre ariile rurale. Orasele pierd locuitorii si afacerile, exercita o migrare continua si se confrunta cu declinul a unei serii de functii urbane. Autoritatile locale incearca sa stopeze aceasta tendinta prin imbunatatirea competitivitatii si crearea unor orase mai viabile. Momentul crucial pentru oras este reurbanizarea. Politicile de dezvoltare a oraselor sunt directionate spre diversitate si suport, dezvoltarea unui mod atractiv de viata si a unui climat de afaceri favorabil. Pe de o parte, aceste politici sunt destinate utilizari mai eficiente a ariilor urbane prin crearea unor orase mai compacte. Pe de alta parte, conditiile de trai sunt imbunatatite prin majorarea calitatii spatiilor locative. Printr-o abordare echilibrata a urbanizarii, se acorda atentie constructiei noilor locuinte in ariile urbane existente inainte de a purcede la explorarea noilor spatii.
Un oras puternic este foarte dependent de situatia economica ca factor generator de locuri de munca. Noile locuri de munca trebuie create in primul rand de sectorul privat. Eforturile oraselor sunt in prealabil concentrate asupra "capturarii" companiilor mici si mijlocii ce sunt amplasate si lucreaza pentru piata locala. Ele sunt pilonii cresterii economici. Deci, administratiile locale activeaza ca incubatoare pentru promovarea antreprenoriatului si inovatiilor, sustin crearea noilor afaceri si supravegheaza continuitatea acestora. O atentie crescanda este acordata promovarii activitatilor antreprenoriale in regiunile defavorizate. Dezvoltarea locala si regionala este promovata din interior.
In atragerea locuitorilor, vizitatorilor si companiilor in orase, imaginea orasului este din ce in ce mai importanta. Imaginea orasului este importanta atat pentru orasele istorice cat si pentru orasele cu o arhitectura moderna. Un aspect mai strategic in abordarea dezvoltarii urbane tine de crearea unui caracter si imagini cat mai specifice a orasului. Prin marketingul urban, autoritatile locale propaga imaginea orasului lor, sloganul fiind - fii la nivel si spune tuturor despre tine.
Dimensiunea nationala si comunitara a politicii de dezvoltare urbana
Indiferent de faptul ca problematica oraselor si, in special, cea a rolului orasului european atrage o atentie crescanda, nu exista un set unic de politici care ar putea fi aplicat pentru toate orasele europene. Desigur baza legala si organizationala a actiunilor orientate spre dezvoltarea durabila a oraselor variaza de la un stat membru la altul si reflecta diferentele in responsabilitatile asumate la diverse nivele de administrare. Totusi, doar in unele state membre (astfel ca Marea Britania, Franta, Germania si Olanda) exista politici urbane bine definite si orientate spre dezvoltarea unor regiuni urbane ca parti componente politicilor de dezvoltare economica durabila.
Majoritatea politicilor si programelor urbane sunt elaborate si implementate de statele membre si orase. Unele state membre considera ca administratiile orasenesti trebuie sa poarte responsabilitatea ce mai mare pentru dezvoltarea politicilor urbane si respectiv pentru identificarea masurilor adecvate de la diverse nivele administrative.
Din cele mentionate este evident faptul ca aspectele cele mai generale ale politicii de dezvoltare urbana, in particular cele ce tin de capacitatea de a combina dezvoltarea economica, coeziunea sociala si calitatea mediului urban au o dimensiune europeana nu numai din considerentele ca implica dimensiuni supranationale, ci deoarece astfel de politici implica principii, factori si coditii ce sunt de importanta strategica pentru dezvoltarea prospera a UE ca entitate si a calitatii vietii pentru cetatenii europeni.
Necesitatea de a acorda politicii urbane o dimensiune europeana nu deriva numai din necesitatea de a incuraja actiuni in domenii specifice ale infrastructurii sau de a imbunatati calitatea vietii urbane sau chiar din necesitatea de proteja si mosteni avutia culturala europeana. Aceste rigori pot fi solutionate si la nivel regional si local in conformitate cu sistemele nationale a fiecarui stat membru.
Dimensiunea europeana a politicii urbane reiese din necesitatea de a facilita conturarea si diseminarea strategiei integrate de dezvoltare urbana bazata pe principiile-cheie adoptate de UE in contextul schimbarilor impuse de secolul 21. In aceasta ordine de idei, politicile de dezvoltare a ariilor urbane europene sunt cruciale pentru imbunatatirea conditiilor economice, dezvoltarea sociala si in particular, pentru imbunatatirea conditiilor de trai ale cetatenilor UE.
Harta 1. "Formarea retelei urbane a Moldovei"
Pe harta este prezintata reteaua localitatilor urbane nu numai din Republica Moldova, dar si din regiunile invecinate ale Ucrainei si Romaniei. Notiunea localitatile urbane include toate orasele (inclusiv cele de importanta republicana, regionala, judeteana, municipii) conform legislatiei in vigoare. Culoarea punsoanelor corespunde timpului aparitiei localitatilor, si perioadei de obtinere a statutului de targ, localitate de tip orasenesc sau oras.
Astfel, formarea retelei urbane a Moldovei a parcurs o cale lunga de la aparitia oraselor-colonii eline antice pana la fondarea oraselelor mici in a doua jumatate a secolului XX, care in continuare au obtinut statutul de oras. Nu toate localitatile de tip orasenesc si-au pastrat statutul sau: orasele medievale Baia, Vama, Tirgu-Trotus, Tirgu-Putnei, Stefanesti, Cotnari, Falciu, Lapusna, Rascov, Peresecina, Costesti sau tirguri Mihaileni, Vadul-Rascov, Gura-Galbena, Bairamcea s-au transformat in sate. Cercetarile arheologice au demonstrat, ca in regiunea Nistreana procesul de formare a oraselor a durat. Localitatile orasenesti descoperite in apropierea satelor contemporane Rudi, Alcedar, Echimauti, Butuceni, Calfa, Cioburciu inca din antichitate si chiar din evul mediu tarziu (Scerbaca, Sarata) au disparut din harta regiuni pentru sute de ani. Unelelocalitati, spre exemplu Chilia, Orhei, sub influenta unor factori (comert, aparare) si-au schimbat amplasarea, dar si-au pastrat populatia si statutul orasenesc.
Harta 2. "Retea urbana a Republicii Moldova, 1991"
Harta demonstreaza starea retelei urbane in anul proclamarii independentei Republicii Moldova. Diametrul punsoanelor este direct proportional cu marimea localitatilor (indicii cantitativi, exprimati prin numarul locuitorilor), iar culoarea reda caracteristica calitativa, diferind schimbarea populatiei in parcursul deceniului. 100 % este considerat numarul populatiei orasului in anul 1981.
Astfel, in 1991 in republica existau patru orase mari cu populatie mai mare de 100 000 locuitori, inclusiv capitala - Chisinau, unde locuiau 676,7 mii de oameni. Al saselea oras dupa marime era Rabnita, urmat de cinci orase medii cu o populatie intre 30-50 mii locuitori: Cahul, Soroca, Ungheni, Orhei si Dubasari. Existau cinci localitati orasenesti cu o populatie mai mare de 20 mii locuitori: orasele de subordonare raionala Comrat, Ciadir-Lunga, Drochia, Causeni si oraselul Straseni. De asemenea, existau 27 localitati orasenesti mici, in 15 dintre care locuiau mai mult de 15 mii de oameni si 27 orase foarte mici cu o populatie mai mica de 10 mii locuitori. Analiza hartii denota faptul ca, la baza procesului demografic in anii 80 a fost cresterea populatiei orasenesti si sporirea numarului localitatilor urbane. Numarul populatiei orasenesti in 1991 a constituit 2073.6 mii de oameni, sporul general in comparatie cu anul 1981 a constituit 26.8 %. In grupa localitatilor din nordul si vestul tarii (Soroca, Drochia, Ribnita, Rezina, Falesti, Ungheni, Cahul si alte) sporul numarului de locuitori a depasit 30%. In Chisinau, Tiraspol, Straseni, Grigoriopol, Dnestrovsc, Taraclia, Cricova si Glodeni sporul numarului de locuitori a constituit 25-30 %, sau aproximativ ca si in republica. In majoritatea localitatilor orasenesti cresterea era mai mica decat cea medie din tara. Numai in patru orasele - Visniovca, Stauceni, Leninschii si Frunze, se observa scaderea populatiei.
Harta 3. "Retea urbana a Republicii Moldova, 2001"
In parcursul deceniului urmator s-au manifestat schimbari serioase, in special in structura demografica a populatiei. Desi, in general, reteaua urbana a Moldovei si-a mentinut structura sa, a avut loc trecerea calitativa de la crestere la micsorarea generala a numarului locuitorilor.
Din cauza schimbarii hotarelor administrative, orasul Dubasari nu mai face parte din categoria oraselor medii. La fel si-au redus "rangul" orasele Dnestrovsc, Singerei, Briceni, Ocnita, Anenii Noi, Stefan-Voda si Vadul-lui-Voda. Trei orasele au pierdut statutul sau - Stauceni, Bugeac si Visniovca. Populatia oraseneasca totala s-a micsorat cu 6.7 % si a constituit 1933,9 mii de oameni (iar luand in considerare Pervomaisc, nominalizat de autoritatile locale din stanga Nistrului ca orasel - atunci mai mult de 1940 mii). Numai in noua din 66 localitati orasenesti s-a estimat un spor mic a populatiei. Intre acestea sunt Ungheni, Ceadir-Lunga, Nisporeni, Taraclia, Cricova si Cantemir.
In 24 orase se observa stabilizarea sau micsorarea populatiei pana la 7 %, adica nu mai mult decat in mediu pe tara. In primul rand, printre acestea sunt municiupiul Chisinau, Ribnita, Orhei, Comrat, Causeni, Drochia, Edinet, Calarasi, Cimislia, Hincesti, Leova, Falesti, precum si un numar de orase mici. Este esential numarul oraselor, in care populatia s-a redus peste media pe republica, dar nu a depasit 10%. Aceste orase sunt Balti, Bender, Cahul, Soroca, Slobozia, Basarabeasca, Rezina, Glodeni, Criuleni, Otaci, Telenesti, Stefan-Voda si Iargara. In 19 localitati orasenesti s-a micsorat populatia cu mai mult de 10 %. In acest context, se evidentiaza orasele nistrene, nordice si Vulcanesti.
Harta 4. "Carcasa de sprijin a dezvoltarii durabile urbane a Republicii Moldova"
Harta demonstreaza un sistem de distribuire a populatiei in Moldova si teritoriile invecinate ale Ucrainei si Romaniei. Pe teritoriul Moldovei cu ajutorul culorilor sunt evidentiate urmatoarele aglomeratii: formate (Chisinaului, Nistrului de Jos, Baltilor si Rezina-Ribnita); in proces de formare (Edinet-Cupcini, Sorocii, Unghenilor, Orheiului, Dubasari-Criuleni si Cahulului); in proces de aparitie (Nistrului de Mijloc, Drochiei, Riscanilor, Glodenilor, Falestilor, Caralasilor, Nisporenilor, Schinoasei, Comratului, Ceadir-Lungii si Taracliei). In componenta aglomeratiilor se distinge tipul de aglomeratii policentrice (conurbatii). Pe teritoriul Moldovei acestea sunt 6 la numar. Din cauza densitatii sporite a populatiei in regiunile de frontiera se formeaza aglomeratii transfrontaliere. Exista sisteme Soroca-Iampol, Secureni- Ocnita - Otaci - Movilau, Cimislia - Basarabeasca - Serpnevoe - Berezino, Taraclia - Bolgrad la hotarele Moldovei si Ucrainei, precum si Ungheni - Sculeni - Iasi si Cahul - Oancea la hotarul Moldovei cu Romania. Aglomeratiile sunt nuclee carcasei de sprijin a dezvoltarii durabile urbane alaturi de cele mai importante centre economice - noduri industriale si de transport, care reprezinta "focare" ale potentialului producator-consumator.
Schema principiala de carcasei include nucleul, care este acest "focar", sferele de influenta, care formeaza regiuni si axe, prelungite de-a lungul magistralelor de transport. Intre sferele de influenta ale nucleelor apar coridoare de conectare, care se intind pe axe si reprezinta continuarea lor.
Pe teritoriul Republicii Moldova pot fi identificate 6 nuclee interne si 5 transfrontaliere. Cele mai dezvoltate si apropiate nuclee formeaza sfere de influenta comuna. Dupa cum se vede pe harta, centrul Moldovei este traversat de o zona larga cu populatie si dezvoltare economica sporita de la Iasi pana la Odessa, asemenea zona se formeaza si in nordul republicii de la Balti la Ribnita. In sudul Moldovei este in proces de formare zona economica dunareana, care uneste atat porturi fluviale si maritime romane si ucrainene Braila, Galati, Reni, Ismail, Tulcea, Chilia, cat si orasele invecinate din Moldova - Giurgiulesti, Cahul, Cantemir, Vulcanesti, Taraclia si Ceadir-Lunga.
Din punct de vedere economic nucleele pot fi considerate ca "poluri de crestere" - subiecte ale politicii de stat orientate spre dezvoltarea economica durabila ti eradicarea saraciei.
Strategia de Crestere Economica si Reducere a Saraciei (2004-2006), Guvernul Republicii Moldova, 2004 (www.scers.md).
Nivelul de urbanizare (2003): mondial - 51%, tarile dezvoltate - 74%, tarile slab dezvoltate - 34% (www.geography.urbanisation ).
Sustainable Urban Development in the European Union: a Framework for Action. Communication from Commission to the Council, the European Parliament, the Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, 1998: https://www.inforegio.cec.int/uban/forum
Sursa: Departamentul Statistica si Sociologie al Republicii Moldova, Ministerul Economiei, Serviciul Statistica al teritoriului din stanga Nistrului
Strategia de Crestere Economica si Reducerea Saraciei (2004-2006), Guvernul Republicii Moldova, 2004, (www.scers.md)
Richardson H.W. "Centrele de crestere, dezvoltarea rurala si politica nationala urbana", International Regional Science Review,3 1978.
Strategia de Crestere Economica si Reducerea Saraciei (2004-2006), Guvernul Republicii Moldova, 2004, (www.scers.md)
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2087
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
